Slujitorii lui Hristos

Sunt trist, bolnav sau poate surd
de ploaia de cuvinte grele,
de vorbele dracesti, urland
din cantecele rele.

Eu vin la voi, stihuri sfinte,
din cantari si rugaciune,
care-n zilele cumplite
mi-ati fost paine si minune.

La voi, rapsozi ai lui Hristos,
ce ati postit cu randuiala –
ne-ati dat in dar cuvant frumos,
cum l-ati trudit cu osteneala.

La icoana ta ma-nchin,
lucratorule cel darnic,
vine vremea, drag crestin,
sa te pomenim la praznic.

Stihurile tale bune
le-am pastrat in scoarte groase,
m-au tamaduit de lume
si de amagiri intoarse.

Bunule, cu dulce grai,
ca un Sfant din Pateric,
sa te odihnesti in Rai,
caci ai fost un Mucenic…

Gavriil STIHARU
(Gabriel S. IORDAN-DOROBANTU)

Cuviosului


Sfintilor nostri Parinti romani, adormiti intru Domnul, nevoitori ai rugaciunii launtrice, de la Muntele Athos.


Vartejul innoirii sterge
si rau, si bine, si frumos,
caci viata merge inainte
si departarea de Hristos.

Dorm sihastri-n cimitire,
lumea nu-i mai pomeneste,
un monah, la manastire,
un pomelnic le citeste.

Crucile de pe mormanturi,
putrezesc de vreme rea,
de ploi reci si aspre vanturi,
stinsu-li-s-a candela.

Doarme, intr-un loc uitat,
moastele de Cuvios,
ce in viata a purtat
crucea grea a lui Hristos.

Ca pe oameni, din betie
sa-i intoarca la credinta,
a dat vot de saracie
si pe sine jertfa vie.

A purtat straie de Sfinti,
nevoindu-se stingher
si, in noptile fierbinti,
a baut roua din cer.

In al despartirii ceas,
pamantul l-a primit cuminte,
trupul ce i-a mai ramas,
azi e numai oseminte.

Doar un mormant parasit
fost-a mostenirea sa,
sufletului ostenit
datu-i-s-a linistea.

Dar eu stiu c-a fost chemat
catre alte zari mai bune –
din loc verde, inmiresmat,
ne-ntareste-n rugaciune.

Gavriil STIHARU
(Gabriel S. IORDAN-DOROBANTU)

Mai cred copiii noştri într-o minune?

Stimate Parinte,

Cu bucurie am gasit pe internet site-ul Dvs., precum si invitatia de a va trimite materiale. De aceea va trimit o poezie care a fost publicata intr-o revista crestin-ortodoxa si apartine lui Gavriil Stiharu, pseudonimul lui literar al lui Gabriel S. Dorobantu, numele lui real…

Desigur, in afara de aceasta mai are si altele pe care vi le pot trimite, daca binevoiti. Ma intristeaza faptul ca astazi aproape nimeni nu mai e interesat de poezia crestina si, ca un corolar, practic nu am gasit alt site deschis colaborarii.

Cu stima deosebita,
Daniel Ioan.

***

Mai cred copiii noştri într-o minune?

Veacul disperarii perfid si misel

renaste dumnezei cu pantec de-otel,

eresuri straine poleite-n cuvinte

coboara-n suflet si-n minte.

Vopsiti in rosu, manjiti pe brate si dinti

pe stadioane hipii dau concerte

in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinti

cu aura lor stramba prelinsa peste plete.

Un barbos guru de-apartament

si-a convins ciracii, extaz si incantare,

invatand pe ei ca ar fi un instrument

divin, Mesia in chip de reincarnare.

Doamne, ispitele ne zguduie taria,

caci veacul e-ntors spre alta menire !

E hipi un sfant ?E guru Mesia ?

Sunt ale lor fraze mesaj de mantuire ?

Privirea mi-o intorc catre Rastignit
si sufletul o clipa se ridica.

Vad patru cuie si-un Hristos smerit

ce patima o-ndura din dragoste de oameni.

Vad spinii Lui si-o inviere care

va fi a noastra si Raiul in mine creste,

cum creste Liturghia in Altare,

cand preotul solemn impartaseste.

Vad o mana mica, sfioasa si alba,

batand matanii la icoana poleita

a Sfintei Fecioare. O rugaciune calda

se murmura cuvioasa si smerita.

Mai cred copiii Tai in Altare si minuni,

in Maica Sfanta si Pruncu-i de la san,

in holdele sfintite, in datini si-n goruni,

in nasterea Ta, Doamne, din staulul cu fan ?

Gavriil STIHARU

( alis GABRIEL S. DOROBANTU )

***

Autorul mi-a inmanat aceste stihuri, ce au vazut cu ani in urma lumina tiparului intr-o revista crestin-ortodoxa, cu scopul de a intari in credinta stramoseasca pe toti aceia care sunt ispititi de gnosele orientele, drept pentru care le dau si eu mai departe.

Daniel- Ioan D.