Dicționarul limbii române vorbite

Cu vreo 4-5 ani în urmă am început un dicționar cu această temă: un dicționar al limbii române vorbite, adică cu greșeli, cu regionalisme, cum am putut să aud un cuvânt sau altul, indiferent de faptul, dacă o formă anume am întâlnit-o odată sau de mai multe ori. Și am început să îmi notez diverse forme (dicționarul e în lucru) lexicale, să le repertoriez.

De ce? Pentru că mi-am dat seama că unele cuvinte au sensuri, în vorbirea curentă, pe care nu le cuprind dicționarele academice. Și e și normal să fie așa  atâta timp cât limba română, limbă vie, e vorbită de oameni vii, mai cultivați sau mai puțin cultivați.

Chiar dacă un cuvânt e pronunțat greșit într-o anume localitate el e înțeles de mai toți. Sau de familia în care se folosește.

Și asta mi-a plăcut la culme,  adică faptul, că  nu contează acuratețea lingvistică, dacă oamenii înțeleg despre ce e vorba. Ei se înțeleg dincolo de cuvânt, de forma cuvântului, mai aproape de adevăr sau mai puțin aproape de acuratețea lui.

Astă seară am avut bucuria să îl găsesc pe autorul de aici, care s-a ocupat de același lucru: repertorierea limbii române vorbite în regiunea lui. În Gorj.

Am pus mini-dicționarul său într-un Word:

Download this file

Ceea ce importă e că limba română e vie și că își găsește noi moduri de îmbogățire constantă.