Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Etichetă: Interviuri de conștiință (vol. 1) Page 1 of 6

Interviuri de conștiință [vol. 1]

Interviuri de constiinta 1

Pagina sursă a cărții.

item image

Read Online
(6.0 M)PDF
(158.5 K)EPUB
Kindle
Daisy
(443.9 K)Full Text
(3.3 M)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

Interviuri de conștiință (vol. 1) [40]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Din punct de vedere științific!

Mast. Bogdan Stârceanu: Din punct de vedere științific, exact!…Și tocmai acest lucru contează: ca tu să vii cu un lucru nou, cu un lucru serios, cu un lucru cu adevărat de luat în seamă

Pr. Dorin Picioruș: Valabil pentru cât mai mulți…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact! Dar ceilalți ce fac? Vin, îți dau în cap…Sau dacă nu îți dau în cap, nici măcar nu te încurajează. Dar nu îți spun nici dă-te mai încolo…Și atunci e logic că ți-e greu. Fiecare dintre noi suntem oameni, avem slăbiciunile noastre, ne e greu…Avem bolile, durerile noastre…

Pr. Dorin Picioruș: Și la un moment dat îți vine să renunți…Îți vine să renunți când vezi atâta gelozie, atâta invidie…Pentru că nu mai poți să admiți faptul că, prin propria ta existență, ești un motiv de indispoziție pentru alții. Și asta, culmea!, în mod paradoxal: când tu ești un moment de elevație pentru fiecare. Ești un om care ajuți prin opera ta. Fie că ești scriitor, că ești preot, că ești politician…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, ești important pentru ceea ce faci în bucățica ta!…

Pr. Dorin Picioruș: De aceea, la un moment dat, ți se urcă până în gât totul și spui: „Frate, nu mai vreau nimic de la voi!”.

Mast. Bogdan Stârceanu: Și mai e ceva!…Așa cum spuneați și dumneavoastră, Părinte, mai e și această idee că eu aș putea face orice. Tânărul, după ce termină facultatea, are impresia că…

Pr. Dorin Picioruș: Mă scuzați!…Dar nu credeți că el e stimulat și de mass media și de o mentalitate generalizată, care îi spun: „Îndrăznește! Fă orice! No sugar![1]”.

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, i se arată pancarta…

Pr. Dorin Picioruș: și merge pe ideea care i se sugerează…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, da, da!…Și tânărul are impresia că poate să facă orice dacă are un minimum de școală. De cunoștințe…Adică se crede asemenea unui matematician, unui astronaut, unui fotbalist și așa mai departe.

Și dacă privim viața occidentală, în special America…

Am vorbit cu un american, de origine română, care a stat acolo vreo 20 de ani și apoi s-a întors în țară…Și el a rămas surprins de modul nostru de a ne descurca în orice fel…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că doar dăm impresiane descurcăm

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…Era surprins de această idee a noastră că „eu știu toate”! Ci „măi, la mine în America, acolo, fiecare e cu bucățica lui! Eu făceam o piesă la o mașină…Eu lucram în Detroit, la General Motors[2]…făceam o piesă la o mașină și numai atât”. Și de aceea, e logic, că lumea noastră, de acum, i se părea aiurea…

Pr. Dorin Picioruș: Făcea pe fiecare zi aceeași piesă

Mast. Bogdan Stârceanu: Dar făcea acea piesă la perfecție! Nouă ni se pare asta ca în sclavagism. „Cum să facă, domne, doar o piesă?! Trebuie să mai facă și altceva!”.

Și la un moment dat spunea o chestie foarte interesantă [zâmbește]: „Băi, americanului când îi spui să se ducă 100 de metri, 100 se duce. Dar când îi spui românului să se ducă 100 de metri pe aici, el se gândește: „Dar de ce să nu o iau pe partea ailaltă, că e drumul mai scurt?!””. Asta e mentalitatea românească! Și atunci…

Pr. Dorin Picioruș: caută shortcuturi[3]

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…Pentru că la noi funcționează ideea șmecherelii…A faptului ascuns. Totdeauna căutăm să obținem mai ușor un lucru.

Pr. Dorin Picioruș: Fără multă muncă. Fără multă transpirație. Dar cu aceeași remunerație!

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Dar cu aceeași remunerație! Românul vrea să fie considerat „băiat deștept”, „băiat genial”, fără multă muncă. Însă să-l remunerezi, frate!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Să-i dai și masă…

Pr. Dorin Picioruș: Să-i dai și bursă…dar și diplomă la final, pentru că s-a căznit…și a trecut un examen!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Căci a intrat cu bursa nu știu care…Însă ce ai făcut în timpul anilor de studii? Ce ne arăți la final? Ce ai ajuns în urma bursei? Astea nu mai contează!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Că tot am vorbit de Mircea Eliade…Un student îl întreabă pe Mircea Eliade: „Domnule Profesor, cum se învață limba sanscrită?”. Și el îi spune: „Măi, băiatule, știi cum am făcut eu? M-am închis un an de zile în casă…și am făcut numai limba sanscrită. Așa că 6 luni am învățat gramatică. Nu făceam altceva! Nu citeam nimic în afară de asta. Apoi am citit puțin din literații indieni și așa mai departe. Până am început nu să o stăpânesc, ci să o bâjbâi”.

Și ce vrea să spună? Vrea să nu avem obsesia aceasta de a cuprinde totul. Să nu vrei să faci și-aia, și-aia, și-aia, și-aia…Nu! Dacă vrei să faci cu adevărat ceva trebuie să te implici cu toată ființa, cu totul, în acel lucru…

Pr. Dorin Picioruș: Să te rezumi la lucrul pe care vrei să-l faci!

Mast. Bogdan Stârceanu: Până nu ai trecut de faza critică, până nu ai depășit hopul, trebuie să te rezumi la ceea ce faci. După care poți să iei și alte lucruri în primire. Însă, mai întâi de toate, trebuie să te dedici cauzei.

Și lucrul ăsta e foarte important! Pentru că ne dă perspectiva modului în care trebuie să vedem viața și raportarea pe care trebuie să o avem față de tot ceea ce ne înconjoară. Căci dacă noi trăim o viață în care credem că putem să facem absolut orice, ajungem să nu facem mai nimica. Pentru că asta e, de fapt, definiția românului: românul face multe dar nimic nu termină.

Și foarte mulți cu care am avut contact, din străinătate, aveau această impresie despre noi…Pentru că avem istețime, avem putere de muncă…însă nu ne place lucrul serios.

Pr. Dorin Picioruș: De fapt: nu ne ținem de el!…Nu mergem până la capăt…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact, exact, exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Trecem la alt lucru!…Și în problema următoare, dumneavoastră aveți experiență multă…E vorba despre copii. Despre prezența lor în familie și despre problemele pe care le aduc odată cu ei.

Și ne-ați mărturisit, de-a lungul timpului, tot felul de probleme ale lor…De la cele legate de sănătate până la maniera în care discutați cu copiii.

…De câți ani sunteți tată?

Mast. Bogdan Stârceanu: De 7 ani…

Pr. Dorin Picioruș: 7 ani de căsătorie…și de 7 ani tată. Mulți ani înainte…și în căsătorie și pentru copilele dumneavoastră!…

Cum vedeați căsătoria înainte și cum vedeți căsătoria după? Cum vă simțiți acum, când începeți să vă bucurați de rodul ostenelilor dumneavoastră de tinerețe [zâmbesc]?

Căci acum suntem în jurul anului 30 de viață…și suntem în faza de tinerețe

Cum arată căsătoria creștină ca ideal și cum arată căsătoria creștină ca realitate? Căci idealul e frumos, e marcant, dar realitatea e mult mai spațioasă decât idealul. Ideal care, atunci când e simplă proiecție mentală, e fantasmagoric.

Deci cum arată adevărul căsătoriei, în comparație cu modul în care arăta închipuirea despre căsătorie?

Mast. Bogdan Stârceanu: Aș vrea să încep răspunsul la această întrebare de la viețile câtorva Sfinți căsătoriți, care ne prezintă o viață dedicată în întregime copiilor și lui Hristos…

Pr. Dorin Picioruș: Da, da, da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Din viețile Sfinților căsătoriți rămânem cu o anume impresie. Pe care fiecare ne-o formăm într-un fel sau altul. Însă în descrierile lor nu găsim tot ce se petrece într-o căsătorie. Pentru că cuvântul nu poate să exprime, la modul absolut, realitatea. E imposibil! La fel și o imagine. Ea nu poate să exprime realitatea la modul absolut.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Decât prezența ta reală [o poate cuprinde]. Și în ceea ce privește căsătoria, în cazul meu, pot spune că diferența între ideal și realitate are două conotații. Pe de o parte, relația mea cu soția mea iar, pe de altă parte, relația noastră, eu și soția, cu cele două copile pe care le avem. Viața în familie, multora li se pare – celor care nu sunt căsătoriți sau nu au copii – ceva ușorfrumos…plin de bucurii.

Pr. Dorin Picioruș: Însă, oricum ar sta lucrurile, ceea ce credem noi că e căsătorie, înainte de căsătorie…e ceva de basm. Ceva fantasmagoric…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact, exact!…Sau lovirea de realitate, de multe ori…nu e neapărat… șocantă…ci ea te înțelepțește. Zi de zi, tu și soția, tu și copilul tău deveniți mai înțelepți. Copilul te învață pe tine [cum să procedezi]. Tu înveți foarte multe de la copil, mai mult decât ai fi citit o mie și una de cărți legate despre creșterea copilului. Despre psihologia copilului…

Pr. Dorin Picioruș: Relația cu el te face să vezi mai bine lucrurile în comparație cu orice carte.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact…Relația ta directă cu copilul e cea care, într-adevăr, te face să înțelegi ce dorește copilul, ce vrea copilul, ce probleme are copilul.

În ceea ce privește relația cu soția, ea se găsește într-o permanentă creștere…Într-o permanentă cunoaștere. Tu cu soția ta te găsești într-un fel de descoperire

Pr. Dorin Picioruș: continuă

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…Asta nu înseamnă că tu nu poți să ai discuții contradictorii, nu poți să ai păreri disonante de ale soției…Ci tocmai din această creștere, din acest dialog permanent ajungi să vorbești prin gesturi, prin priviri cu soția ta. Și când soția te-a privit într-un anume fel sau a făcut un anume gest…

Pr. Dorin Picioruș: tu ai înțeles ceea ce vrea să-ți spună…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…În același timp există relația familiei tale cu societatea din jurul vostru. Societatea din jur – și nu mă refer aici la socri și soacre – ci la societate în general. Și, din păcate, familia astăzi e șablonizată. Termenul de familie e șablonizat. Există marea problemă a separației între părinți și copii, pentru că fiecare trăiesc în lumea lor…Copiii încep să simtă singurătatea de la vârste fragede. Părinții aleargă în sus și-n jos după obținerea succesului. Succes pentru copiii lor. Dar ajung să se trezească la un moment dat și să simtă faptul că copiii nu mai există pentru ei și, la rândul lor, și copiii îi neagă ca părinți.

Și atunci care e relația unei familii creștine, așa cum ne considerăm noi, cu societatea? Trebuie să înțelegem că problemele cotidiene ale familiei contemporane sunt și ale noastre. Avem cu toții probleme financiare, de sănătate…

Pr. Dorin Picioruș: Da, de tot felul…alături de cele relaționare.

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…Însă în relația dintre familia creștină și societate mai există acel Cineva…mai este Hristos. Și atunci când Îl ai pe Hristos în familie, raportarea ta la societate trece prin acest filtru al credinței în El. Pentru că tu, mai întâi, Îl pui pe Hristos în fața ta și apoi pui societatea, lumea care înconjoară. Și atunci, tu ai un punct de reper fantastic[4]. Iar noi gravităm în jurul acestui reper. Din cauza Căruia, noi nu putem fi înghițiți niciodată de apele, de învolburarea acestei vieți.

Pr. Dorin Picioruș: Da! Noi nu putem fi contaminați de o mentalitate și de o viață seculare…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!

Pr. Dorin Picioruș: Viața ortodoxă ne scapă de o viață telurică

Mast. Bogdan Stârceanu: De aceea, eu cred că o familie creștină autentică nu se poate pierde în societate. Nu poate fi înghițită de această avalanșă a secularizării, dacă ea se ține bine de Hristos. Dacă ea, într-adevăr, dorește și se luptă cu adevărat ca să Îl aibă în mijloc pe Hristos. Este imposibil! Nu ai cum [să te pierzi cu Hristos]!

Iar deviația de acum din familia românească și din familia în general e bazată pe obsesia dobândirii de bunuri, care creează singurătate. Iar dorința bolnavă a părinților ca proprii lor copii să devină cu orice chip avuți, cu bani, nu are ce căuta în familia creștină.

De ce? Pentru că tu îți crești copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu și nu pentru scopuri eminamente lumești.

Însă, pentru mulți, acest mod de a privi lucrurile al ortodocșilor pare ceva…

Pr. Dorin Picioruș: mitologic, o poveste de adormit copiii…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…Și toate acestea fac ca familia creștină să trăiască altfel. Dar dacă familia creștină, la un moment dat, nu mai ține de Biserică, nu mai ține de Hristos, atunci

Pr. Dorin Picioruș: intră în disoluție…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…Cam asta e părerea mea personală, din experiența pe care o am. Căci – ca o concluzie – familia creștină e familia firească. Cum spune și Părintele Noica…

Pr. Dorin Picioruș: Rafail Noica[5]

Mast. Bogdan Stârceanu: Pentru că familia creștină nu e ceva ieșit din comun

Pr. Dorin Picioruș: Nu facem ceva, pe afară, ieșit din comun. Pentru că toată taina vieții noastre e lăuntrică…Îmbinăm postul cu rugăciunea, cu viața curată, iată!, cu întâlniri frumoase, cu discuții duhovnicești, prietenești, principiale…cu întrajutorare. Pentru că acolo unde există conștiință ortodoxă, există și sensibilitate profundă la nevoile reale și imediate ale oamenilor.

Iar căsătoria ortodoxă e o frumusețe reală și normală. Însă, e adevărat, e o frumusețe prea mare pentru degringolada postmodernă.

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, prea mare!…

Pr. Dorin Picioruș: E prea mare, acolo unde nu se înțelege – după cum spuneau Părinții Tradiției – că ortodocșii au toate în comun…numai femeile nu le au în comun. Și aș adăuga: nici copiii

Ortodocșii nu sunt pederaști[6], nici nu corup copii[7] și nici nu se culcă cu soția celuilalt[8]. Pentru că familia ortodoxă este o instituție sfântă, centrată în Hristos. Pentru că El este pivotul central. Axul în jurul Căruia, așa cum ați spus, gravitează viața noastră.

Mast. Bogdan Stârceanu: Și mai vreau să adaug ceva…care acum mi-a venit în minte…Și anume că există o tendință în familiile creștine – lucru înțeles din experiență, din discuții, din ceea ce am putut înțelege – în care unul dintre soți duce o viață dedicată Bisericii iar celălalt

Pr. Dorin Picioruș: e mai indolent…Sau cum spunea Sfântul Ilie Tesviteanul: nu are ambele picioare. Un picior e șchiop (zâmbesc)…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact, exact!…Și se observă, într-o astfel de familie, că și copiii au aceeași tendință. Copiii au aceeași tendință: de separare unul de altul. Întotdeauna copiii sunt ori cu unul ori cu celălalt dintre părinți. Pentru că cel care îi dă bomboane mai multe e „mai bun” dar cel care îl ia la zor că n-a ținut post

Pr. Dorin Picioruș: ăla „nu e bun”…

Mast. Bogdan Stârceanu: Și dacă lucrurile rămân în același statu quo[9], copiii, atunci când vor crește, vor avea aceeași tendință. Vor avea aceleași afinități cu cei cu care au fost mai bine legați interior.

Pr. Dorin Picioruș: Până la urmă ideea de ceartă sau realitatea certei – nu a certării – într-o familie ortodoxă – unde există iubire, există sinceritate – îmbracă aspectul de ajungere la o soluție viabilă pentru amândoi.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Și de aceea n-ar trebui să transformăm aceste mici disensiuni între noi în adevărate pietre de poticneală în familie. Pentru că ele nu sunt lucruri pe care nu le putem depăși. Ele nu sunt ziduri în viața noastră.

Până la urmă – că d-aia vorbim despre familia creștină în postmodernitate – familia creștină, ortodoxă, este o insulă de normalitate și de stabilitate.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact! Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Dacă știm să discutăm, să inter-relaționăm, membrii familiei, și împreună cu familia, cu Biserica, cu prietenii, cu duhovnicul, cu preoții noștri, cu ierarhii noștri, ajungem să ne rezolvăm problemele interioare, atunci nu se ajunge nici la omor, nici la violență casnică, nu se ajunge nici la divorț. Și nici la căderile pe de-alături, adică la incest și adulter.

Dacă știm să ne gestionăm bine viața familială și viața noastră parohială, eparhială, patriarhală…și dacă noi ne cunoaștem și ne recunoaștem statutul personal, nu putem ajunge la derapaje. Și astfel nu avem nevoie să cerem ajutorul, pentru probleme personale și familiale, societății în ansamblu sau Statului, pentru că le rezolvăm creștinește, ortodox.

E nevoie să fii manageriat de către alții…numai când tu, ortodoxul, ai ajuns ca lumea…Cu lumea care are tabieturi nerevelaționale. Pentru că e semn că nu mai trăiești în viața Bisericii, în mentalitatea Sfinților Părinți, în ritmul normalității, al naturaleței…

Domnule Ioan Bogdan Stârceanu, interviul cu dumneavoastră a fost o frumusețe, astăzi, 13 august 2008, când îl avem pomenit pe Sfântul Maxim Mărturisitorul[10], la mutarea Sfintelor sale Moaște…Adică pe Sfântul, care, în viața noastră, a amândurora, este o piatră de temelie, o piatră fundamentală. Pentru că el vorbește despre împletirea dintre duhovnicie și rațiune

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că ele trebuie să fie împletite întotdeauna. Nici școală fără viață, nici viață fără școală[11]. Căci toată înduhovnicirea și înțelepțirea noastră teologică au în spate multă muncă.

Și, în același timp, ne pregătim pentru praznicul preaslăvit al Adormirii Prea Curatei Stăpâne, de Dumnezeu Născătoarea.

Ce ne puteți spune în finalul acestui interviu?

Sperăm ca el să nu fie ultimul și să avem astfel de interviuri cu toți frații noștri, cu toți Părinții noștri Profesori, cu Ierarhii noștri, de la care putem să învățăm lucruri care ne zidesc dar și care să ne facă realiști. Să ne facă oameni duhovnicești dar, în același timp, realiști. Adică unii care înțeleg, simt, știu să se comporte, să se manifeste, să vorbească lumii de azi.

Nu trebuie să părem desueți în postmodernitate prin ceea ce spunem și facem. Pentru că avem, în fața noastră, o lume secularizată foarte egoistă, foarte mercantilă și exclusivistă. Care ne taxează imediat ezitările sau erorile…

Ce ne puteți spune în cele din urmă?…

Mast. Bogdan Stârceanu: Că vă mulțumesc încă odată pentru acest interviu.

Pr. Dorin Picioruș: Și noi vă mulțumim!

Mast. Bogdan Stârceanu: Pentru că Prea Curata ne-a permis…

Pr. Dorin Picioruș: Ne-a adunat!…

Mast. Bogdan Stârceanu: ne-a adunat…pentru ca să putem discuta aceste lucruri. Și aș vrea să spun un lucru foarte important despre domeniul de care noi ne ocupăm. Și nu mă refer numai la teologie ci și la mediul online. Iar cei care activează în mediul online vor auzi, în primul rând, acest lucru…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Și anume că fără seriozitate și muncă asiduă nu vom ajunge nicăieri. Pentru că e foarte ușor să îi categorisești pe oameni, e foarte ușor să-i

Pr. Dorin Picioruș: denigrezi…sau să te faci că nu-i vezi pe cei din jurul tău…

Mast. Bogdan Stârceanu: când ei sunt niște valori și ceea ce ei produc sunt realități. Și, ca un sfat, pe care eu l-aș da: mai întâi să muncim și apoi…

Pr. Dorin Picioruș: să ne scoatem ochii [încep să râd]…Da, am înțeles mesajul dumneavoastră!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Vă mulțumim frumos! A fost o onoare și o favoare pe care ne-ați făcut-o. Și pe care noi o trăim la parametrii prieteniei și ai sincerității față de noi.

Mast. Bogdan Stârceanu: Vă mulțumesc și eu!

Pr. Dorin Picioruș: Dumnezeu să ne ajute și să ne întărească! Și să mergeți cu bine în drumul dumneavoastră!

Mast. Bogdan Stârceanu: Doamne ajută! Mulțumesc!…


[1] În engleză: „Fără zahăr!”. Cu sensul: „Fă lucrurile nesărate cu carul! Fă tâmpenii, fără să te gândești la consecințe!”.

[2] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/General_Motors.

[3] În engleză: shortcuts = scurtături.

[4] Cu sensul de: extraordinar.

[5] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rafail_Noica.

[6] Homosexuali.

[7] Nu sunt violatori.

[8] Nu fac preacurvie.

[9] Sintagmă latină: starea ca atare.

[10] A se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul.

[11] Pentru că e nevoie, în același timp, de studii teologice aprofundate dar și de o împlinire faptică a poruncilor lui Dumnezeu în viața noastră. E nevoie de teologie și de duhovnicie în același timp.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [39]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a.

*

Mast. Bogdan Stârceanu: Ei, după ce au terminat facultatea, oricare ar fi ea – Facultatea de Matematică, de Fizică, de Limbi Străine – n-au ajuns să aibă acel acasă al lor. Acea regăsire de sine. Acea viziune asupra vieții. Și asta din păcate…

Pentru că asta te face să fii un om așezat…Nu neapărat din punctul de vedere al relației tale cu ceilalți oameni, ci din punctul de vedere al relației tale cu tine însuți.

Pr. Dorin Picioruș: Da, pentru că nu se simt împliniți!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, nu se simt împliniți! Și acesta e marele neajuns. Pe care, în teologie, îl poți descoperi. Dar intrarea la Teologie și absolvirea ei nu îți garantează împlinirea personală.

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că trebuie să ai căutări personale, în care să îmbini cultura teologică cu experiența duhovnicească și liturgică. Și acestea te împlinesc!

De aceea, cei care, dintre noi, blamează Teologia, trebuie să se gândească și la ceea ce nu au făcut pentru ei în timpul studiilor teologice.

Căci altfel așteptăm doar ca Statul să ne facă, Facultatea să ne învețe, alții să ne aducă…Însă trebuie ca și noi să ne implicăm și să ajutăm Statul, Biserica, Facultatea, Societatea, prin munca noastră teologică și prin creșterea noastră duhovnicească.

Numai așa suntem juști cu noi înșine.

Justețea, dreptatea adevărată e aceea de a cere de la noi, în primul rând, ceea ce cerem de la sistem să ne facă. Pentru că întrebarea noastră, față de noi înșine, trebuie să fie aceasta: Noi ce lăsăm îl urma noastră?…

V-ați pus problema că teologia e un act de conștiință? Când ați ajuns la conștiința că trebuie să dați și altora din ceea ce ați învățat și sunteți?

Pentru că acumulăm continuu…dar trebuie să și convertim munca noastră într-o binefacere pentru alții…

Mast. Bogdan Stârceanu: În ultimul an de facultate am ajuns la această conștiință!…În ultimul an de facultate am ajuns la conștientizarea rolului pe care îl am…a datoriei pe care o am, atât față de semeni, cât și față de Dumnezeu și față de mine însumi. Pentru că, față de aceste trei coordonate, îți raportezi întreaga viață.

Căci dacă tu, la sfârșitul vieții, nu ai ajuns într-un raport de pace, de împăcare

Pr. Dorin Picioruș: cu acești trei termeni…

Mast. Bogdan Stârceanu: cu acești trei termeni, la nivel existențial și nu definițional, ai o problemă…

Pr. Dorin Picioruș: Da, o mare problemă! A big problem…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact, exact!…Iar datoria pe care o simți față de celălalt, față de tine și față de Dumnezeu nu este o povară!

Pr. Dorin Picioruș: Dar nu credeți că e un mare har să vă simțiți dator?

Mast. Bogdan Stârceanu: Ba da! E o bucurie permanentă. E o bucurie să scrii pentru cineva. Să vorbești pentru cineva…

Pr. Dorin Picioruș: Să predai cuiva!

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Să slujești, să ajuți pe cineva bolnav, pe cineva care are nevoie…

Mast. Bogdan Stârceanu: Cineva m-a întrebat: „Dar, măi, de ce nu te-ai apucat de altceva după facultate, de afaceri?! De ce nu ți-ai făcut și tu o mică afacere a ta?!!”.

Pr. Dorin Picioruș: „De ce nu cauți să parvii?”.

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…Adică, de ce sunt „un profesoraș” de Religie, într-o localitate X, din țara aceasta și nu m-am apucat de făcut bani. Și eu i-am spus: „Măi, eu, acolo unde sunt – și nu mă refer la partea financiară – încerc să îmi fac treaba cât de bine pot”. Poate că, într-o altă situație, aș putea să fac mai mult. Dar acolo unde sunt îi ajut pe copiii cărora le predau. Și asta nu mă face să mă plafonez!

Însă Profesorii, din păcate, în România, trăiesc această tragedie a plafonării. Trăiesc tragedia plafonării concomitent cu dorința de a avea și de a fi mai mult decât sunt acum. Dar fără să facă nimic!

Și văd asta în ochii lor…

Pr. Dorin Picioruș: Și de unde vine asta? De unde credeți că vine acest lucru?

Mast. Bogdan Stârceanu: Pentru că ei nu au găsit acel ceva care să-i împlinească.

Pr. Dorin Picioruș: Adică nu au un resort interior real!

Mast. Bogdan Stârceanu: Da! Trăiesc o anume amăgire…și de aceea caută în neștire. Nu ați observat obsesia pe care o trăiesc mulți dintre noi…după Duhovnici?! Că „a zis Duhovnicul cutare, că a zis cutare”…

Pr. Dorin Picioruș: Adică: care e „cel mai bun” Duhovnic!

Mast. Bogdan Stârceanu: Am ajuns să spunem: „Eu sunt din grupul Duhovnicului X…sau din grupul Duhovnicului Y”.

Pr. Dorin Picioruș: Și prin asta suntem scindați între noi…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…Pentru că ne luptăm pe „adevărurile noastre”. Căci e „adevărul tău” și „adevărul meu”. Și atunci oamenii n-au răspunsuri personale la problemele lor de viață…ci au răspunsuri de grup.

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Pentru că mentalitatea e să fac „parte” din echipă…dar eu nu aduc nimic de la mine…E ca în filmele astea, americane, hollywoodiene…dacă vrei să fii figurant…În luptele, în războaiele alea imense, pe care ei le regizează…

Pr. Dorin Picioruș: tu ești un anonim

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…Și figurantul e plătit cu câțiva dolari pe oră…și atât! El e un nimeni! Așa am ajuns să fim noi. Dar nu e vina nici a Bisericii, nici a ierarhiei, nici a Profesorilor, e vina noastră.

Pr. Dorin Picioruș: E o vină personală! Și trebuie să ne-o asumăm personal.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact, exact!…

Pr. Dorin Picioruș[1]: Noi suntem foarte dezamăgiți atunci când vedem că oamenii dau vina pe alții pentru neîmplinirea lor interioară și nu vor să își asume faptul că 99% e vina lor.

Niciodată nu mi-am pus problema că eu sunt nefericit pentru că nu am avut pe Părintele Patriarh pe care îl doream eu. Sau că sunt nefericit din cauza Duhovnicului pe care îl am. Sau că sunt nefericit din cauza Societății sau a Președintelui țării. Nu mi-am pus problema niciodată că dacă este Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu sau Băsescu la putere, eu, în mine însumi, sunt neîmplinit din cauza lor.

Pentru că împlinirea mea nu ține de cadrul în care trăiesc ci de ceea ce fac eu. Și de aceea m-am simțit împlinit oricând, pentru că problema împlinirii mele nu este între mine și Școală, între mine și Societate, între mine și nu mai știu cine…între mine și vreun Sfânt, cu care să mă iau la întrecere…Ci împlinirea este nu între mine și mine…ci între mine și cât pot, în mod realist și rezonabil, să fac.

Pentru că eu nu-mi închipui că pot să fac orice. Însă văd această dramă la mulți…

Mast. Bogdan Stârceanu: Bazată pe o iluzie…

Pr. Dorin Picioruș: Văd cum mulți își închipuie că pot fi…ca orice Sfânt, ca orice geniu, ca orice scriitor…Că dacă am citit o carte acuma…sau dacă am făcut o școală…sunt „mai deștept” decât toată lumea.

Nu, n-am trăit niciodată iluzia că pot să fiu infinit, absolut!

Ci întotdeauna am văzut că pot să fac numai anumite lucruri…Și dacă eu, toată ziua, nu?, mă cheltui în treaba aia și ajung să fac din ea atât, cât pot eu…cum să am ideea „că pot să fac mai mult”, dacă eu văd că mă lasă rotilele?!

Dacă roțile trenului nu mai pot merge mai departe…cum să cred că sunt în stare de mai mult? Pentru că muncind toată ziua…îmi înțeleg foarte bine limitele. Îmi simt limitările în timp ce muncesc.

De aceea, eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am făcut și pentru ceea ce acum, în clipa de față, pot să fac.

Așa că tot ceea ce fac zilnic e o zidire de sine. Pentru că, fie că scriu, fie că mă rog, fie că mănânc, fie că dorm…toate acestea contribuie la munca mea, la ceea ce pot să fac și fac.

Însă rămăsesem la ideea că plafonarea ține de noi înșine…Dar succesul nu ține numai de noi înșine…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că succesul ține și de o anume circumstanțialitate…Succesul ține și de cine suntem, cine ne sunt colaboratorii, cine ne sprijină…Și ne limitează puținele finanțe pe care le avem…și alte lucruri…

De aceea, în problema succesului sunt și lucruri care nu țin de noi. Dar, totuși, sunt mai mari minusurile care țin de noi sau cele care țin de societatea în care trăim?

Mast. Bogdan Stârceanu: Știți care e problema? Societatea românească – și nu neapărat cea post-revoluționară – suferă de sindromul criticii.

Toți criticăm. Peste tot…

Pr. Dorin Picioruș: Și ne subevaluăm prin asta ca popor…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…Mergem pe strategia falimentară că „toți ceilalți sunt buni, numai noi suntem proști”.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Și lucrul ăsta nu e de acum!…Citeam la un moment dat un articol al lui Constantin Noica[2], un articol de ziar…și în el critica tocmai această obsesienațională pot spune – în care ne plângem despre cât de proști suntem noi în comparație cu cât sunt de deștepți și de elitiști ceilalți. Oricare ar fi ei acești ceilalți

Și oricine – asta e marea durere! – încearcă să iasă, să răsară dintre noi…

Pr. Dorin Picioruș: noi îl tragem înapoi, ca nu cumva să ne reprezinte

Mast. Bogdan Stârceanu: „De unde are curajul să facă asta?!”, spunem noi…

Pr. Dorin Picioruș: Și îi dăm cu manivela în cap…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…Un alt exemplu! Am citit de curând biografia lui Mircea Eliade[3]…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: și mi s-a părut foarte interesantă.

Pr. Dorin Picioruș: Da! Ați dat ceva și pe online…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…În care el vorbește despre șansa pe care a avut-o de a pleca în India la vârsta de 20 de ani. Și, într-adevăr, el a spus un lucru extraordinar, din punctul meu de vedere! Și anume că, dacă nu pleca în acel moment, dacă nu câștiga atunci bursa, el ar fi rămas în acest mediu al nostru și ar fi fost tras înapoi…De ceilalți, de lângă el…

Pr. Dorin Picioruș: Adică el simțea, de la vârsta de 20 de ani, că nu are un mediu concurențial

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

Pr. Dorin Picioruș: și că are nevoie de unul care să prețuiască valorile

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

Pr. Dorin Picioruș: să prețuiască valorile reale.

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!

Pr. Dorin Picioruș: Și nu de unul care să zică: „Iată, Eliade scrie mult!”. Ca și când scrisul mult ar fi un sacrilegiu. Că Eliade scria mult la 20 de ani…Însă, în același timp, să se raporteze la el ca și când nu ar scrie mult. Să îl oculteze

Mast. Bogdan Stârceanu: Ci șansa lui a fost

Pr. Dorin Picioruș: plecarea în India…

Mast. Bogdan Stârceanu: India…Nu India ca loc ci ca rampă de lansare a lui!


[1] De aici începe a doua filă audio a interviului, de 32 de minute.

[2] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [38]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a.

***

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…Și lucrurile făcute sistematic, adică predicarea lui, a convins! Iar dacă ar fi avut la îndemână un mediu atât de performant ca al nostru, dacă ar fi avut mediul online de azi, ar fi făcut la fel și mult mai rapid. Adică s-a folosit la maximum de ceea ce a avut la îndemână dar nu într-un mod haotic! S-a folosit sistematic, cu plan.

Și în predicile lui, el le-a vorbit cu metodă predicatorială. Predicile lui aveau o introducere, un cuprins…le vorbea pe părți…

Pr. Dorin Picioruș: Deci avea un plan riguros! Muncea planificat…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact…exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că Sfântul Grigorie de Nazianz era conștiincios, adâncit în Tradiția Bisericii și urmărea, în mod sistematic, ceea ce dorea să îi învețe pe credincioșii săi.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

(fotografie)

În timpul dialogului de față

Pr. Dorin Picioruș: Iar oamenii care îl ascultau nu știau unde o să ajungă…ce-o să le vorbească…Dar el știa ce trebuie să facă!

Mast. Bogdan Stârceanu: Chiar dacă, la început, lucrurile păreau de luat în râs…Căci cine…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: ar fi crezut că un singur om poate să facă față unei mari mulțimi de oameni. Pentru că erau și credincioși și episcopi arieni și conjunctura care era…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Ajunge să convoace un Sinod și, cu toată împotrivirea sinodalilor…ortodocși, reușește să impună învățătura cea adevărată.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Iar arienii…

Pr. Dorin Picioruș: E vorba de Sinodul al II-lea Ecumenic, pentru cei care nu știu…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, da, da!…Și i-a făcut pe arieni să se întoarcă la credință! Cu excepția unor fanatici…

Pr. Dorin Picioruș: Da, se înțelege!…Însă ceea ce dumneavoastră spuneți e un lucru important. Și anume că, dacă vrei să fii ascultat, trebuie să fii conștiincios, să știi ceea ce vorbești, să fii realist în argumentațiile tale și, mai ales, să te calezi pe puterea de înțelegere a oamenilor.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!

Pr. Dorin Picioruș: Să nu pari elitist degeaba. Pentru ce m-aș duce să fiu elitist, într-un sat sau într-o parohie de oraș, unde oamenii au un grad de înțelegere modest?!

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Nu aș face decât să produc dureri de cap…Unii chiar adorm…îi obosești, dacă le predici lucruri grele. Poți chiar să îi smintești cu o mare și grea teologie…socotind-o prea mult, prea greu…„Ce, vreți să ne omorâți cu atâta teologie?!…”. Cam așa stau lucrurile!…

Însă trecem la o altă problematică…Mulți oameni, spre slava lui Dumnezeu și spre binefacerea Sfintei Biserici, doresc să facă teologie. Am observat acum, la înscrieri, la Facultatea de Teologie din București, că au venit tineri din toată țara, pentru ca să facă studii teologice.

Am vorbit cu un tată a două domnișoare, care mi-a spus – era moldovean – că fiicele lui sunt olimpice la desen, că au făcut și Seminarul teologic, pe care l-au terminat cu note mari, cu 9 și ceva, aproape 10…și acum vor să devină studente la teologie iconografică.

Adică oamenii vin la teologie împotriva a tot ceea ce se spune negativ despre oamenii Bisericii. Cu mai multă sau mai puțină realitate.

De aceea, întrebarea noastră pentru dumneavoastră e aceasta: ce au făcut studiile teologice din dumneavoastră? Pentru că ați făcut și Seminarul Teologic, apoi Facultatea de Teologie și Masterul în Teologie…pe toate la București. Cum au schimbat toate aceste studii persoana dumneavoastră?

Adică 5 + 4 + 2 ani de teologie…Cine sunteți după 11 ani de studii teologice?…

Mast. Bogdan Stârceanu: O întrebare grea…și în același timp ușoară!…Și aș vrea să începe cu Seminarul Teologic…Chiar dacă Seminarul Teologic, în general…a avut un impact nu prea bun asupra mea…totuși, la o analiză mai aprofundată, pot spune că el m-a disciplinat.

Nu neapărat o disciplină interioară…Pentru că rolul Seminarului [Teologic] nu e acela de a fi o disciplină interioară. Ci de a disciplina persoana noastră la nivel social. Mai ales atunci…

Pr. Dorin Picioruș: într-o perioadă specială a vieții noastre…

Mast. Bogdan Stârceanu: și în zilele de azi…Însă Facultatea [de Teologie] a reprezentat pentru mine o revelație. O revelație în ce sens? În sensul că atunci, cu adevărat, i-am descoperit pe Sfinții Părinți…

Pr. Dorin Picioruș: În sensul că i-ați adâncit!…

Mast. Bogdan Stârceanu: I-am descoperit și mai mult…exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Ați făcut un studiu mai aprofundat. Ca să nu se înțeleagă faptul că la Seminar n-ați avut nicio tangență cu ei…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…Iar când mă refer la Seminar, mă refer…

Pr. Dorin Picioruș: Eu nuanțez…pentru cei care nu vă cunosc…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da! Am înțeles…Teologia[1] a reprezentat pentru mine perioada în care eu m-am definit ca persoană. În relația mea cu semenii, în relația mea cu Dumnezeu și în relația mea cu mine însumi. Și pentru mine a fost foarte important.

Iar terminarea Teologiei a reprezentat momentul în care eu am spus: „Măi, sunt la început de drum! În niciun caz nu e vorba despre terminarea studiilor. Nu mă apuc de o meserie și gata!”. Ci pentru mine sfârșitul Teologiei, absolvirea Facultății de Teologie, luarea licenței, a reprezentat un început de drum.

Pr. Dorin Picioruș: Da, și așa ar trebui să fie pentru toți! Pentru că el nu este un sfârșit de drum…

Mast. Bogdan Stârceanu: ci un început de drum. Începutul muncii cu tine. A muncii asidue, adevărate…A muncii programatice. A lucrului bine făcut.

Pr. Dorin Picioruș: Corect!…

Mast. Bogdan Stârceanu: În folosul Bisericii, în mod principal. Pentru că ăsta e rolul nostru…

Pr. Dorin Picioruș: vocația noastră…

Mast. Bogdan Stârceanu: Iar Masteratul a reprezentat, în principal, o perioadă în care am avut contact din nou cu facultatea…cu profesorii. Am adâncit anumite lucruri…Și el a făcut parte din acest început pe care eu l-am pornit de la absolvirea facultății.

Pr. Dorin Picioruș: Deci teologia în viața dumneavoastră a însemnat o disciplinare, o aprofundare, o conștientizare de sine…dar, în același timp, conștientizarea faptului că teologia nu este o știință care se termină cu o diplomă.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Ci teologia devine toiagul tinereților și al bătrâneților noastre în viața de zi cu zi.

Și apropo de toiag…Într-una dintre predicile sale, Preafericitul Daniel [Ciobotea], ne-a rugat ca acum, în Postul Preacuratei, să rostim Paraclisele Preacuratei. Iar noi am ascultat sfatul său și am făcut Paraclisele, cele două…Și într-unul dintre ele, Maica Domnului e desemnată drept toiagul bătrâneților noastre.

De aceea și teologia a fost toiagul tinereților noastre, ca una care ne-a disciplinat sufletul și trupul. Pentru că noi, ca seminariști, făceam notă contrastantă cu elevii de liceu, prin faptul că eram toată ziua la costum, trăiam la cămin, aveam program de masă și de rugăciune…Ne culcam la 10 noaptea, ne trezeam la 6 dimineața, studiu, rugăciune, cursuri…totul după ceas. Amândoi am trăit la cămin…și știm asta foarte bine…

Dar teologia, după ce o înveți ca seminarist, apoi o aprofundezi la facultate și în celelalte studii…devine o realitate fundamentală pentru tine, când înțelegi că e una cu răsuflarea ta. Că e ritmul vieții tale.

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…Însă vreau să adaug ceva aici…Să nu se înțeleagă faptul că teologia te oprește să aprofundezi și o altă știință. Poți să aprofundezi orice alt ceva…

Pr. Dorin Picioruș: Da, nu trebuie să te oprești numai la teologie!

Mast. Bogdan Stârceanu: Pentru că eu, după ce termin teologia, nu trebuie să devin specialist doar în acest domeniu. Poate că nu mă exprim foarte bine acum…Ci ceea ce vreau să spun e că putem, pe lângă teologie, să aprofundăm și altceva.
Însă, pentru mine, teologia reprezintă acel acasă.

Pr. Dorin Picioruș: Unde vă regăsiți…și vă regăsiți bine.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…E locul unde mă simt în elementul meu…Nu neapărat din punct de vedere intelectual. Sau nu numai intelectual. Ci…

Pr. Dorin Picioruș: ființial

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, ființial!…Și acesta e lucrul esențial. Lucru pe care nu l-am regăsit – asta din discuțiile mele cu alți prieteni, care au făcut alte facultăți – la absolvenții altor facultăți. Nu am simțit că au un acasă al lor.


[1]. Perioada Facultății.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [37]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a.

***

Mast. Bogdan Stârceanu: Eu, pe mailul meu, primesc tot felul de updateuri de la un grup de discuții numit Credința ortodoxă[1]

Pr. Dorin Picioruș: Da, îl știu!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Un grup de discuții foarte vast…cu toate că temele discuțiilor sunt puerile…

Pr. Dorin Picioruș: Da, da!…Nu își propun niciun elitism…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, da, da!…

Pr. Dorin Picioruș: E un grup de masă…

Mast. Bogdan Stârceanu: Tocmai de aceea mă și refer la el…Iar, ca și aici, onlineul ortodox are două componente: partea saiturilor…în care se observă o șablonizare a lucrurilor. Pentru că saiturile românești ortodoxe sunt fade, sunt lipsite nu neapărat de…strălucire

Pr. Dorin Picioruș: Vă referiți la estetica lor?

Mast. Bogdan Stârceanu: Nu, mă refer la conținutul lor! La conținutul lor care e unul standardizat. E un copy paste[2] permanent. Nu vedem nicio creație nouă. Tot timpul avem de-a face cu parafrazări. Conținutul lor e ca o notă de subsol. Și, în definitiv, nu e un lucru rău! Însă, în momentul când el devine o obișnuință și o înlocuire a propriei tale gândiri, atunci e o problemă.

Pr. Dorin Picioruș: Da, e adevărat!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Căci dacă ție îți este mai ușor să faci un copy paste la un Părinte, fără să-l comentezi, fără să aduci adăugiri la ceea ce spune el sau să îl clarifici în anumite puncte, atunci e o problemă. [Faci asta] o dată, de două ori, de trei ori…Însă a 4-a oară e o problemă…

Apoi vorbim de partea blogurilor ortodoxe. Care e un segment și el destul de vast. Nu putem să spunem că nu [stau astfel lucrurile]…

Însă, cu excepția dumneavoastră…

Pr. Dorin Picioruș: Mulțumim frumos!

Mast. Bogdan Stârceanu: așa…

Pr. Dorin Picioruș: Să nu se înțeleagă aici faptul că am vorbit înainte să mă lăudați

Mast. Bogdan Stârceanu: În niciun caz!…Criticile reale, dacă vor fi la un moment dat, vor fi foarte drastice. Nu asta e problema!…

Căci cineva, care vede blogul dumneavoastră, nu poate să nu constate câtă muncă stă în spatele lui.

De aceea, cu excepția dumneavoastră, majoritatea blogurilor românești ortodoxe se caracterizează prin lipsă de creativitate cronică.  Nu se creează nimic!…Nu se aduce nimic nou. Pur și simplu, majoritatea creatorilor de online din spațiul românesc se rezumă la Sfinții Părinți…Asta nu înseamnă că nu e bine! Doamne ferește!…Însă ei nu duc o muncă sistematică de a explica ceva anume.

Pr. Dorin Picioruș: Nu îi interesează o înțelegere, o traducere, o interpretare continuă a surselor credinței…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…Zi de zi, săptămână de săptămână, ei nu muncesc sistematic. Nu au programe! Nu au proiecte editoriale! Ei pur și simplu scriu când le vine

De aceea, îi putem compara pe creatorii de blog românesc cu căutătorii de chat[3]…Când apare un scandal în Biserică, ceva legat de relația dintre Stat și Biserică, problematici sociale…[are ce scrie și cel cu blog și are de vorbit și cel care vrea să sporovăiască online].

Pr. Dorin Picioruș: Scuzați că vă întrerup!… Dar nu vi se pare că problematica televiziunilor, a scandalurilor de la TV, se scurge pe blogurile ortodoxe într-un mod nepermis de mult? Și am avut recent scandalul[4] cu ÎPS Corneanu[5]…Căci numai când media cu plată, a boșilor…a pus subiectul pe tapet, deodată, pentru ortodocșii online, el a devenit singurul nostru subiect de discuție.

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Adică pe mine mă doare faptul că nu conștientizăm că suntem manipulați cu problematici care nu sunt de fond

Aceeași prostie s-a făcut și când s-a aruncat pe piață discuția despre Codul lui DaVinci[6]. S-a discutat excesiv despre el în spațiul ortodox…și prin asta i-am făcut publicitate fără să vrem!

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact, exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că, dacă am fi avut un proiect de discuție, să zicem: noi, luna asta sau anul acesta discutăm cultul ortodox…noi, toate blogurile ortodoxe…sau dacă am fi fost implicați în comentarea Sfintei Liturghi sau în comentarea unui Sfânt Părinte, nu ne-am mai fi lăsat duși de valul unui subiect…care nu ne aparține.

Scuze că v-am întrerupt!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Nicio problemă!…Iar ceea ce spuneți dumneavoastră este evident, e un lucru real…și adevărat…Însă ceea ce pot eu să adaug la ceea ce ați spus e aceea că, creatorii de bloguri ortodoxe românești trăiesc profund complexul de inferioritate

Pr. Dorin Picioruș: Față de cine?!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Față de…societate, în general…

Pr. Dorin Picioruș: De ce?! Credeți că societatea românească privește prost teologia ortodoxă?!!

Mast. Bogdan Stârceanu: Vrea multe explicații!…Și dau numai un exemplu: prezența Icoanelor în Școli. Nu pentru că sunt eu Profesor de Religie. Acesta e un lucru secundar în această discuție. Ci discutăm problema în general…

Pr. Dorin Picioruș: Vă referiți la discuția publică care a început în ianuarie 2007?

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…Înainte de campania[7] pe care a inițiat-o Patriarhia Română împotriva celor care vor să scoată Sfintele Icoane din Școli…problema începută la TVR 1 a fost mediatizată online de către ortodocși doar în termenii: cum îndrăznește X sau Y să facă și să dreagă împotriva Icoanelor. Adică de ce și-a mărturisit această opinie.

Însă ceea ce am observat – și nu numai pe bloguri ci și în diverse comentarii online, la nivel de articole de ziar –, e faptul că se trăiește frica aceasta de a spune lucrurilor pe nume.

Adică, întotdeauna, ortodoxul care vine la nivel online are teama de a se exprima direct și astfel de a aduce argumente reale împotriva unor persoane, care nu au nici cel mai mic bun simț. Nici cea mai mică putere de a înțelege, cu adevărat, Ortodoxia. Căci tu, care ești în Ortodoxie, o înțelegi mult mai bine decât unul care e în afara ei.

Pr. Dorin Picioruș: Corect!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Și poți să înțelegi cât de puerile sunt argumentele împotriva Ortodoxiei.

Și de aceea, cred că atunci, în problema Icoanelor – să vorbim la modul ideal – altfel ar fi trebuit să se petreacă lucrurile. Creatorii de bloguri ortodoxe ar fi trebuit să facă un fel de coaliție, cu o strategie clară, în care să aducă o serie de argumente în favoarea cinstirii Sfintelor Icoane și să explice rolul lor în Biserică, Școală, Societate.

Și acum nu mă refer la faptul să fi făcut o lucrare științifică…ci articole cu impact la nivelul omului de rând, în care să-i arate că opiniile detractorilor prezenței Icoanelor și a Religiei în Școli nu au legătură cu Ortodoxia și nici cu bunul simț. Cu lucrurile normale…

Pr. Dorin Picioruș: Da, adevărat!…

Mast. Bogdan Stârceanu: De care noi nu ne putem debarasa. Niciun ateu nu se poate debarasa de lucrurile normale…

Pr. Dorin Picioruș: Corect!…Nu poate renunța la fotografiile și la oamenii în care el crede.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…Și atunci, dacă tu vii cu ceva serios, cu ceva într-adevăr muncit, da?, atunci devii o forță

Însă în momentul în care tu

Pr. Dorin Picioruș: nu ai o muncă personalizată

Mast. Bogdan Stârceanu: exact!…când vii și aduci răspunsuri puerile…că nu e bine așa, că de ce e așa…neavând consistență, nu vei fi luat în seamă.

Bloggingul ortodox românesc, fără consistență ideatică și fără muncă personalizată, va fi într-o continuă degringoladă. Lucru care a devenit, deja, o obișnuință

Și un lucru încă și mai rău e acela că, în ultimul timp, dacă cineva vine și pune pe tapet această problemă, este aruncat la gunoi. E criticat. E lovit cu pietre. E talibanizat. Este catalogat într-un fel sau altul.

Pr. Dorin Picioruș: În concluzie, dacă îmi permiteți!…Dumneavoastră spuneți că noi, ortodocșii români de la nivel online, nu scriem personalizat, că nu spunem din interiorul nostru ceea ce credem, fapt pentru care, atunci când reacționăm față de societatea civilă reacționăm haotic. Și reacționăm așa împotriva interesului nostru…

Adică noi, credincioșii ortodocși, care mergem la Biserică, preoți și credincioși, ar trebui să ne coalizăm și să ne știm interesul când e vorba despre discuții publice de amploare. Adică să comunicăm corect și apriat societății civile.

Dar când noi nu vrem sau nu știm să comunicăm pe înțelesul societății, atunci ne facem un deserviciu. Acest lucru ați vrut să ne spuneți, nu?

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…Și ceea ce facem noi e contrar voinței Sfinților Părinți.

Dau un exemplu concret!

Pr. Dorin Picioruș: Așa!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Sfântul Grigorie de Nazianz – am citit Viața lui de curând – asista, în Constantinopol, la o diminuare a credinței ortodoxe…Doar două-trei Biserici mai erau ortodoxe. Marea majoritate a bisericilor erau ariene. Ce face Sfântul Grigorie de Nazianz [în această situație]? Un lucru extraordinar!…

Pr. Dorin Picioruș: Un lucru bun de urmat în ziua de azi!…Mai ales când avem o perspectivă de creație online atât de generoasă…Când putem să scriem de acasă și de oriunde despre credința și experiența noastră ortodoxă.

Mast. Bogdan Stârceanu:  Exact!…Cu toate că avea puterea împăratului în spate, Sfântul Grigorie nu îi scoate cu forța pe arieni din biserici. Pentru că era împotriva unui astfel de demers. Și el ce face? Face ceva simplu și la obiect. Ceva foarte realist. El se apucă să-i învețe pe oameni învățătura de credință referitoare la Sfânta Treime.

Pr. Dorin Picioruș: Îi învață temelia teologiei ortodoxe.


[2] O preluare continuă a textelor altora.

[3] De vorbă la nivel online.

[4] Când s-a împărtășit împreună cu greco-catolicii. În ziua de 25 mai 2008.

[7] „Potrivit Bisericii Ortodoxe Române, prezența simbolurilor religioase în sălile de clasă nu este urmarea unei impuneri, ci rezultatul dorinței și consimțământului părinților, profesorilor și elevilor, în conformitate cu valorile religioase și culturale pe care le împărtășesc. „De aceea, o decizie de excludere ar reprezenta o măsură brutala și nejustificată de restrângere a libertății religioase, contrară principiilor democratice europene. O astfel de decizie ar conduce la discriminarea credincioșilor din România”, se arata într-un comunicat al Patriarhiei Române”, cf. http://www.altermedia.info/romania/2007/06/21/icoanele-nu-vor-fi-scoase-din-scoli/.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [36]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a.

***

Cuvintele comuniunii

(fotografie)

Cu Masterand Bogdan Ioan Stârceanu

13 august 2008. Prima parte[1].

Pr. Dorin Picioruș: Domnilor și doamnelor, dragi ascultători ai platformei Teologie pentru azi, avem ca invitat în această zi specială pe domnul Masterand Bogdan Ioan Stârceanu, cel care a fost colaboratorul nostru cel mai fidel în proiectul Colocviul internațional al comentariului decent[2]. Adică atunci când am dorit o oază de colocvialitate la nivel online…

Însă, din păcate, teologii ortodocși români și credincioșii noștri s-au dovedit refractari la dialog – mă refer la cei pe care i-am invitat. Nu doresc dialog onest dar doresc să ne vedem negrul de sub unghie…

Dar azi, acest prieten al nostru de suflet, domnul Bogdan Ioan, dorește să ne împărtășească opiniile sale pe diverse teme. Ca spre exemplu, despre blogging[3] – pentru că și dumnealui are blog[4] –, despre teologie – dânsul e masterand în teologie ortodoxă și a fost colegul nostru de an la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din București, Profesor de Religie, tată a două copile[5]– despre experiența sa de viață, despre experiența sa de online, despre experiența sa teologică.

Domnule Bogdan, prima noastră întrebare din această zi e următoarea: cum vedeți onlineul românesc ortodox și, totodată, onlineul în general? Care e situația creatorilor de online în materie de blogging? Nu vă mai întreb de saituri, pentru că – și cred că sunteți în asentimentul nostru –  vremea saiturilor a cam trecut…Oamenii vor acum  conectivitate, vor ca lucrurile să fie updatate zilnic.

Cum vedeți, pentru început, onlineul românesc?

Mast. Bogdan Stârceanu: Înainte de toate aș vrea să vă mulțumesc pentru acest interviu…Iar în ceea ce privește întrebarea dumneavoastră aș vrea să spun, în principal, următoarele lucruri: primul dintre ele e acela, că onlineul, în general – pentru că vreau să merg de la general spre particular –,

Pr. Dorin Picioruș: Da, e un lucru bun!…

Mast. Bogdan Stârceanu: se confruntă cu o mare problemă…

Pr. Dorin Picioruș: Cu un simptom…Care e acest simptom?

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, da, da!…Simptomul e: tentația anonimatului. Căci în online, persoana X are posibilitatea sau, mai bine spus, are șansa să se exprime lăsând la o parte prejudecăți, anumite tare pe care le are, anumite frici pe care le are vizavi de orice lucru.

Însă tentația anonimatului reprezintă un lucru negativ și, în același timp, un risc. Un risc foarte mare dar și o șansă foarte mare.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: De ce? Pentru că, din punctul de vedere al șansei, persoana respectivă are posibilitatea de a crea

Pr. Dorin Picioruș: de a face ceva serios

Mast. Bogdan Stârceanu: serios…cinstit…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: și de folos celorlalți…Numai că partea negativă e aceea că foarte ușor poate cădea în lucruri mărunte, fără semnificație. Iar aceasta e o pierdere de timp. Și de aceea cred că onlineul, așa cum e el astăzi, trece prin niște schimbări capitale.

Dacă privim istoria internetului în general, observăm că, la început, acesta era limitat la spații elitiste. Era un spațiu pentru universitari. Dar când a ajuns în casa fiecăruia…

Pr. Dorin Picioruș: Adică atunci când a ieșit din sfera militară…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, da!…Din sfera militară a trecut în spațiul elitist al universităților…Apoi când acest spațiu virtual, o altă lume…

Pr. Dorin Picioruș: a început să fie populat de oricine…

Mast. Bogdan Stârceanu: atunci a devenit banal, așa cum a ajuns acum curentul electric, apa la robinet…

Pr. Dorin Picioruș: Da, atunci când s-a banalizat!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Când el s-a banalizat și oricine poate avea acces la el, onlineul a început „să trăiască” criza lipsei de personalitate. De personalitate reală.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Pentru că personalitatea onlineului e creată de fiecare dintre noi.

Pr. Dorin Picioruș: E creată de fiecare creator de online!

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…Însă, în ceea ce privește onlineul românesc, pot spune că el, în general, urmărește tendința globală. Dar, în particular, putem caracteriza onlineul românesc ca fiind lipsit de responsabilitate

Pr. Dorin Picioruș: Pentru ceea ce scrie…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact: pentru ceea ce scrie!…Și dacă tot vorbim despre onlineul românesc, nu ne putem debarasa de ceea ce e acum…nu neapărat la modă, ci care răspunde foarte bine nevoilor oamenilor de azi, și anume bloggingul

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Și cred că despre acesta trebuie să vorbim…

Pr. Dorin Picioruș: Da, e important să vorbim!

Mast. Bogdan Stârceanu: Iar bloggingul românesc se caracterizează printr-o desuetudine extraordinară. O desuetudine ieșită din orice fel de limite. Dacă observăm atent, marea majoritate a blogurilor românești, cu mici excepții – nu putem să generalizăm! – se caracterizează printr-o pronunțată lipsă de originalitate.

Mulți au dorința de a fi în față, de a părea originali dar fără să aibă ceva în spate. Vor să fie lăudați…

Pr. Dorin Picioruș: pentru că sunt prezenți online,

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact, exact!…

Pr. Dorin Picioruș: pentru că sunt și ei printre alții…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…Dar fără a munci. Fără a aduce, într-adevăr, ceva nou

Pr. Dorin Picioruș: Fără a veni cu unicitatea ta pe…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!

Pr. Dorin Picioruș: piața onlineului.

Mast. Bogdan Stârceanu: Iar lucrul acesta nu există din păcate – din păcate pentru noi – sau există, dar există într-o mică măsură, nici în bloggingul din Occident. Din Statele Unite…

Spre exemplu, să vorbim despre platforma Engadget[6], care se ocupă de IT și nu de teologie. Pe care eu o accesez de câteva ori pe zi…Nu neapărat pentru a afla noutăți – pentru că ele devin banale în scurt timp – ci de a observa cu câtă rapiditate, cu cât…

Pr. Dorin Picioruș: profesionalism

Mast. Bogdan Stârceanu: profesionalism, exact!…persoanale care scriu

Pr. Dorin Picioruș: relaționează cu alții…

Mast. Bogdan Stârceanu: Dar nu numai că relaționează dar aduc știri realmente noi. Și unele dintre ele sunt foarte folositoare în privința anumitor lucruri. Și uneori aceste știri nu sunt numai din IT ci și din știință, în general.

Altă platformă online, tot din domeniu: Daily Tech[7] – care e un intermediar între blogging și sait –  la fel ca primul, aduce ceva nou în mod permanent. Însă nu din când în când…ci de mai multe ori pe zi, fiind updatat constant.

Ce vreau să spun [prin asta]? Că onlineul românesc și, în perspectivă, bloggingul românesc, are șanse de revitalizare, numai dacă în el se vor implica persoane serioase, persoane care au dorința de a aduce ceva nou.

De aceea, eu fac apel la oamenii care stau retrași…La oamenii de cultură, de știință…din domeniul teologic, la oamenii de creație în general, care poate că nu știu acum să editeze online, dar care pot crea, pot aduce un suflu nou, în spațiul bloggingului românesc.

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că sunt reticenți, în definitiv, față de relaționarea directă cu cititorii dumnealor…

Mast. Bogdan Stârceanu: Pentru că observ, că foarte mulți dintre oamenii de creație de astăzi au o reticență

Pr. Dorin Picioruș: Da, e evidentă!…

Mast. Bogdan Stârceanu: față de online, suspectând domeniul de superficialitate.

Pr. Dorin Picioruș: De infantilism. Considerând că de asta trebuie să se ocupe numai tinerii ăștia, care nu știu prea multe

Mast. Bogdan Stârceanu: Însă trebuie să fim conștienți de faptul că tinerii ăștia, pe care noi îi criticăm, sunt viitorul țării ăsteia.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Și că…

Pr. Dorin Picioruș: așa arată viitorul!

Mast. Bogdan Stârceanu: Din păcate!…Dar o updatare în acest spațiu ar fi mult mai folositoare decât [metodele tradiționale de prezentare a culturii]…

Și dau un exemplu! O carte o publici…apoi o…

Pr. Dorin Picioruș: o mediatizezi

Mast. Bogdan Stârceanu: într-un anume fel într-un ziar…apoi într-un spațiu clasic: într-o librărie, într-o bibliotecă…Însă cea mai bună mediatizare a cărții respective,

Pr. Dorin Picioruș: ți-ai face-o tu însuți, scriitorul, cel care ai scris cartea!…Dacă vorbești despre modul cum ai creat-o…despre cum ai vrea să fie receptată…despre cui îi este adresată…

Mast. Bogdan Stârceanu: Cam așa văd eu lucrurile!

Pr. Dorin Picioruș: Dar nu v-ați referit la bloggingul ortodox (râd)…

Mast. Bogdan Stârceanu: Nu! Despre el mai la sfârșit (râde)…pentru că are o specificitate anume…


[1] Prima filă audio are 40. 26 minute.

[2] Derulat timp de o lună de zile, între 15 septembrie-15 octombrie 2007.

[3] Scrisul online.

[5] Acum are trei fete: Maria, Ioana și Ana.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [35]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a.

***

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, să reziste!…Pentru că unii, săracii, din păcate, preoți și credincioși, au devenit Martiri ai închisorilor comuniste. Și poate că va veni momentul canonizării acestora…

Pr. Dorin Picioruș: Da, bineînțeles!

Pr. Prof. Adrian Gabor: …așa cum Biserica soră, Biserica Rusă, a realizat deja…

Bine, persecuțiile lor, din Rusia, nu se pot compara cu persecuțiile de la noi! Au fost de o durată mult mai lungă și de o duritate mult mai mare. Dar, în parte, deși la noi persecuțiile au fost pe perioade mult mai mici, se pot găsi și la noi locuri unde gardienii au făcut exces de zel.

Pr. Dorin Picioruș: Cum vi se pare că e privită acum teologia istorică ortodoxă? Vi se pare că statutul ei este unul privilegiat sau că ea e văzută ca o realitate oportunistă? Pentru că impresia mea e aceasta: că în Ortodoxie istoria Bisericii e pusă cumva sub lacăt și ne interesează mai mult credința Bisericii. Asta nu înseamnă că credința Bisericii nu este și ea contextualizată…Însă așa preferăm să vorbim: mai mult despre credință decât despre istoria credinței Bisericii noastre.

Căci dumneavoastră, într-o altă discuție, privată…ne vorbeați despre evoluția istorică a Bisericii. Numai că ea trebuie explicată, în mod organic, pentru ca să înțelegem cum se fac toate aceste treceri de la o perioadă la alta. Fără decontextualizări.

Iar când v-am pus prima întrebare a acestui interviu, ne-a interesat tocmai relația intimă dintre credință și istoria Bisericii. Faptul că nu poți explica credința fără istoria credinței.

Spre exemplu, știm prea puține date despre primele 3 secole ale Bisericii. Dumneavoastră v-ați ocupat, în mod preponderent, de primele 4 secole ale Bisericii. Ce credeți că nu știm, în mod important, din aceste prime secole ale Bisericii?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Bine, acum, sunt foarte multe speculații în ceea ce privește sintagma teologie istorică. Pentru că poți să o înțelegi ca pe un discurs despre istoria Bisericii în general sau în particular, așa cum ne putem ocupa noi de o discuție despre istoria Bisericii Ortodoxe Române sau sintagma teologie istorică poate fi înțeleasă ca o teologie a cetății, ca teologie politică.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Iar în timpul regimului comunist – pentru că nu puteam să abordăm teologia misionară – s-au scris importante studii de teologie istorică. Dar și studiile și cărțile importante ale regretatului Părinte Stăniloae.

Acum însă e momentul unei implicări a teologiei istorice în cetate, în polis. De aceea trebuie dezvoltate toate aceste direcții misionare din istoria Bisericii și din Teologia Dogmatică.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Așa credem și noi!…

Pr. Prof. Adrian Gabor:  E adevărat că se pot face studii mult mai elaborate și mai bune pe primele 3-4 secole ale Bisericii. Sau pe primul mileniu. Dar distanța, în timp, e destul de mare și sursele pe care le avem sunt limitate. Plus că judecăm cu altă mentalitate!…Mentalitatea de azi, mentalitatea de după două milenii…e a unei societăți ultratehnicizate…și de aceea încercăm să formăm judecăți de valoare, pentru perioade istorice anume, cu mentalitatea noastră dar cu surse din trecut.

Pr. Dorin Picioruș: Adică nu putem să înțelegem prea bine istoria…

Pr. Prof. Adrian Gabor: În teologia apuseană – catolică sau protestantă, în perioada interbelică și în anii [19]40-50 – era la modă teologia istorică. Și se urmărea realizarea unor lucrări

Pr. Dorin Picioruș: lucrări exhaustive…

Pr. Prof. Adrian Gabor: în care să se vorbească despre relația dintre Stat și Biserică. Pe etape. Adică pe secole și milenii. Și e adevărat că acestea pot fi revizuite și refăcute. Există o ciclicitate în timp [în materie de abordare științifică]…și de aceea lucrurile se pot relua și îmbunătăți.

Și se află în derulare proiecte de cercetare pe seama teologiei, pe seama relației dintre Biserică și Stat, care sunt elaborate de către unii profesori de teologie sau teologi.

Personal, am un proiect de cercetare în care mă ocup de relația dintre Biserică și Stat în primul mileniu. La fel, o altă preocupare a mea, e aceea a alegerii Ierarhilor. Însă și în perioada comunistă se elaborau asemenea proiecte și studii pe aceste tematici.

La fel, trebuie să dezvoltăm o teologie a martirajului. Și a Mărturisitorului.

Iar dacă comparăm perioada de persecuții din primele

Pr. Dorin Picioruș: 4 secole…

Pr. Prof. Adrian Gabor: 4 secole…cu noile persecuții, din secolul al 19-lea, din lumea musulmană sau cu cele din secolul al 20-lea, din lumea comunistă, vedem că au lucruri în comun!

Persecuțiile din lumea musulmană s-au făcut pe baza exclusivismului religios. Pe baza faptului că cei persecutați erau creștini și nu musulmani. Însă în secolul al 20-lea au fost persecutați credincioșii, ei fiind de mai multe confesiuni, religii și etnii.

De asemenea, se poate elabora și e nevoie astăzi de o teologie a filantropiei. Care să prezinte, pe secole, activitatea caritativă a Bisericii. Astfel am cunoaște, din primele secole ale Bisericii, cum s-a format și s-a desfășurat activitatea filantropică creștină. Căci acum asistăm la o nouă efervescență pe linie misionară, care trebuie explicată ca o etapă firească în activitatea Bisericii.

Însă programe misionare, astăzi, dezvoltă toate cultele din România.

Pr. Dorin Picioruș: Și încheiem!…Sperăm să ne faceți și această ultimă confesiune…Din punct de vedere personal, cum ați ajuns dumneavoastră un teolog al istoriei? Ce v-a determinat să vă calați pe istoria Bisericii și cât de împlinit vă simțiți în urma studiilor pe care dumneavoastră le-ați făcut?

Pr. Prof. Adrian Gabor: O pasiune pentru istorie am avut încă din perioada Gimnaziului. În perioada Seminarului [teologic], de asemenea, m-a pasionat Istoria Bisericii dar și Teologia Dogmatică. Cât și Dreptul bisericesc

Dar finalizând cursurile de licență aici[1], a trebuit să optăm, la Doctorat, pentru un anume domeniu. Iar noi ne făcuserăm, pe atunci, un model din viața și scrisul actualului Academician Emilian Popescu[2].

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și așa se face că, împreună cu mai mulți colegi de generație, de an, dar și din ani anteriori, am optat – ca să ne fie conducător al studiilor noastre doctorale – pentru  Domnul Profesor Emilian Popescu. Dânsul preda Istoria Bizanțului…și noi am văzut în persoana sa un model al omului de cercetare,

Pr. Dorin Picioruș: al Profesorului pe care

Pr. Prof. Adrian Gabor: ni-l doream…dar și un model de cinste și de

Pr. Dorin Picioruș: verticalitate

Pr. Prof. Adrian Gabor: un model de verticalitate și de cinste pe care îl practica dumnealui în comparație cu…

Și împreună cu actualul vicar-administrativ al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Varlaam Merticariu[3] și cu Părintele Marin Cojoc[4], am optat pentru Profesorul Emilian Popescu.

Îi mulțumim [și acum pentru faptul] că dânsul ne-a primit [la Doctorat]! Și astfel am crescut puțin în pedagogia aceasta a istoriei, participând nu numai la cursurile domniei sale dar și la alte multe manifestări, înainte de 1989, cu caracter istoric dar și teologic.

Caracterul teologic fiind mascat…Și anume în cadrul institutelor de cercetare ca Institutul de Studii Sud-Est Europene[5], Institutul de Studii Bizantine, la Academia Română[6].

Pr. Dorin Picioruș: Dar ați avut și o relație personală…vizitându-l acasă pe Profesorul dumnevoastră…discutând cu dumnealui…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, evident!…Și, în felul acesta, noi am beneficiat de o pregătite metodică mai bună în comparație cu alți colegi de-ai noștri, din alte ramuri de cercetare teologică.

Pr. Dorin Picioruș: Căci dânsul v-a fost Maestru în această perioadă. Nu doar un Profesor care v-a ajutat să vă faceți teza.

Pr. Prof. Adrian Gabor: Domnul Profesor a fost și ne este un Maestru! Noi i-am zis și îi zicem în continuare Magistru. Pentru faptul că îl însoțeam la Mănăstiri, la hramuri de Biserici, în pelerinaje…la Prea Cuvioasa Parascheva, la Iași sau aici, la Sfântul Dumitru…Vizitam muzee, mergeam în excursii, ne transmitea mereu suflul dânsului.

Pr. Dorin Picioruș: Deci era mai mult decât un Profesor, care s-ar fi pliat numai pe discuția referitoare la teza doctorală…

Pr. Prof. Adrian Gabor: …Ne permitea să îl vizităm pentru a ne oferi cărți și studii, participam, alături de domnia sa, la întrunirile de care v-am amintit și ne-a fost, într-un anume fel, un model, un ghid…dar și un stimul.

Și atunci n-a putut, săracu’, înainte de [19]89 – deși avea foarte multe cunoștințe – să ne ajute. Căci atunci era cum era…și ne-a ferit Dumnezeu ca să mergem pe alte criterii…Dar după [19]90, în anul 1992, am beneficiat – datorită domniei sale – de o bursă a Guvernului –  substanțială din punct de vedere material…de ce să nu o spun?! – la Strasbourg. Și acolo am făcut în așa fel, încât să-i ajutăm și pe alți teologi, care au venit mai pe urmă.

Și dacă radiografiați corpul profesoral al Facultății noastre, veți vedea că mulți s-au format la Strasbourg, după [19]90, în mai multe direcții [de cercetare teologică].

Și acolo, după Studiile Aprofundate, a trebuit să ne alegem un conducător de Doctorat dar și o temă. Pentru faptul că luasem, în țară, ca subiect de teză doctorală, Biserică și Stat în timpul lui Teodosie cel Mare, am optat pentru același subiect și la Strasbourg. Și astfel am putut să aduc la noi toate cunoștințele și informațiile aflate în Apus [pe această temă].

Puteam să obțin un subiect de teză pe o problematică pur românească…și să prezint un aspect din viața Bisericii noastre acolo…

Pr. Dorin Picioruș: Cum se cam practică astăzi în străinătate…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Dar am optat pentru asta. Pentru că, la un moment dat, nu eram sigur de prelungirea, pe mai mulți ani, a bursei. Dar am avut-o până în 1996…Tot în 1996 am prezentat teza și Domnul Profesor Emilian Popescu ne-a făcut o bucurie, nouă, tuturor, pentru că a participat la susținerea tezei de doctorat la Strasbourg. Pentru că astfel a fost primul profesor român care a participat la susținerea unei teze de doctorat în străinătate.

Pr. Dorin Picioruș: Ca referent!

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, ca referent științific!…După perioada comunistă…

Pr. Dorin Picioruș: Nu știam acest lucru…

Pr. Prof. Adrian Gabor: După aceea a mai participat și la altele…și astfel s-a deschis calea și pentru Părintele Necula[7] și pentru Părintele Ștefan Alexe[8] – Dumnezeu să-l ierte!…La Strasbourg și în alte părți. Numai că Profesorul Emilian Popescu a fost primul. Puteau și alții…dar nu mai intrăm în detalii.

Și în felul acesta, după aceea, mi-am axat studiile și cercetarea, în general, pe tema aceasta: relațiile dintre Stat și Biserică. Dar, în același timp, și pe cele de natură spirituală. Pentru că predau, la Master, un curs intitulat Sfântul în istoria Bisericii.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Un fel de Curs de Aghiologie…Pentru că finalitatea vieții pe pământ trebuie să fie sfințenia, nu?! Sau legătura omului cu Dumnezeu, prin care omul să se îndumnezeiască.

Pr. Dorin Picioruș: După ceea ce ați făcut până acum, vă puteți caracteriza drept un om împlinit?

Pr. Prof. Adrian Gabor: În parte, da!…Însă un om împlinit e un om la adânci bătrâneți, care elaborează lucrări de sinteză și de mare profunzime. Căci experiența se câștigă în timp și informațiile se acumulează în mod organic. E ușor ca la 30 de ani, fiind tânăr, să te crezi că le știi pe toate…și la 70 de ani de ani să îți fie rușine

Pr. Dorin Picioruș: De orgoliul tău!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: de orgoliul tău de la 30 de ani și de ce ai scris la 30 de ani…

Adevărata valoare a lucrărilor științifice nu poate fi obținută decât după ani de meditații,

Pr. Dorin Picioruș: după ani grei…

Pr. Prof. Adrian Gabor: după liniște și după retragerea la pensie. Din cauza aceasta și Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel[9][Ciobotea], la praznicul de comemorare, de 15 ani, de la Cernica, pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, a semnalat în cuvântarea sa, că teologia de sinteză și de mare valoare a scris-o și a publicat-o în ultimii 20 de ani, după pensionare.

Pr. Dorin Picioruș: Da, e adevărat!…Părinte Profesor, vă mulțumim foarte mult! A fost o reală bucurie ceea ce am discutat cu dumneavoastră. Și cum nu am găsit, cu dumneavoastră, nicio altă filă audio, la nivel online, până acum, aceasta va fi prima.

Și îmi pare rău că această situație se repetă și cu alți teologi ai Bisericii noastre. Iar absența teologilor din spațiul online e neproductivă pentru Biserică. Avem oportunitatea mărturiei directe și nu ne bucurăm de ea. Pentru că nu trebuie să scriem doar tratate exhaustive pentru ca să fim în spațiul public ci suntem chemați și să dăm mărturii importante, punctuale, despre o problemă sau alta.

De aceea, așa cum ați făcut acum, dumneavoastră ați spus, în puține cuvinte, rodul multor cercetări. Cine înțelege asta apreciază gestul dumneavoastră.

Iar astfel de dialoguri sunt foarte necesare și mă bucur că dumneavoastră ați acceptat imediat această invitație.

Pentru că îi putem impulsiona în acest mod pe oameni prin ceea ce spunem și, mai ales, pe cei care au venit sau vor să vină la Teologie, pentru ca să gândească lucrurile în ansamblu. Iar astfel nu li se vor mai părea ușoare lucrurile teologice.

Sărut mâna…și încă odată vă mulțumim pentru amabilitate!

Page 1 of 6

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

konya escort eskişehir escort izmit escort bursa escort halkalı escort
ücretsiz porno