Istoria începe de oriunde o privești [24]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a.

***

În Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane[1], Dimitrie Cantemir începe cu viața lui Muhammed și îi dedică 12 capitole[2].

După care continuă cu 6 capitole despre Curan[3], pentru ca a treia carte să o aloce apocalipsului muhammedan[4], care are 10 capitole.

În varianta „eshatologică” a Coranului se vorbește și despre pogorârea lui Iisus Hristos, pe care Cantemir o tratează în III. 3.

Cartea a 4-a e dedicată teologiei muhammedane și are 21 de capitole.

Dacă primul capitol din a 4-a carte e dedicat teologiei și al doilea lui Dumnezeu, penultimul capitol e dedicat Iadului și ultimul Raiului[5].

A 5-a carte e dedicată religiei muhammedane și are 15 capitole[6] iar a șasea carte și ultima are 41 de capitole și se intitulează: Despre alte rânduieli ale religiei muhammedane[7].

În capitolul „eshatologic” despre Iisus Hristos, despre care deja am amintit, autorul spune că Muhammad „a vestit” că la sfârșitul acestui veac „se va coborî din cer Isa Mesih [Iisus Hristos] și…îl vor vedea pe el toți cum, punând mâinile pe doi îngeri, ca o strălucire dumnezeiască revărsată peste toată lumea, va umple toate de strălucirea luminii sale și astfel, cu mare triumf și slavă, se va arăta oamenilor mai întâi deasupra Damascului”[8].

Iisus se va coborî pe pământ și va intra în Damasc[9], „având pe cap un acoperământ verde și fiind îmbrăcat în haine albe, încins cu sabie și armură, ținând o suliță în mâini”[10]. Adică va fi un Iisus militarizat…și nu un Domn al păcii.

Locuitorii întregii lumi vor veni „să Îl vadă” pe Iisus în Damasc[11]. Aici, Iisus „se va comporta” ca un islamic făcând rugăciunea de la ceasul al 9-lea[12].

Iisus va veni în Ierusalim cu oștire și îl va ucide cu sulița pe Dedjdjial…Și după ce vor fi uciși toți potrivnicii lui Iisus din Ierusalim…El va împărăți peste întreaga lume[13] „timp de peste patruzeci de ani și va judeca întru dreptate și adevăr pe toți și va îndreptăți pe cei obidiți”[14].

Însă Iisusul musulman mai face ceva anapoda și împotriva propriei Sale Evanghelii: „celor necredincioși [adică creștinilor n.n.], care socoteau că Iisus este Domnul lor, li se va porunci să mărturisească credința muhammedană. Cei ce se vor supune vor fi mântuiți, iar cei ce vor respinge credința muhammedană toți vor fi uciși”[15]. Și după ce va muri Mehdi, Iisus și oștirea muhammedană vor merge, din porunca lui Dumnezeu, în muntele Sinai[16].

*

Profesorul Gheorghe Buzatu a inclus în cartea sa România sub imperiul haosului[17] textul scris de ex-mareșalul Ion Antonescu, în celulă, după arestarea sa, adică în ziua de 23 august 1944.

Paginile 244-248 din carte…care conțin un text scris în două ore, pe o agendă găsită în celulă[18].

Din textul Însemnărilor rezultă că mareșalul a venit în audiență la rege la ora 15. 30 în data de 23 august 1944[19]. I-a vorbit două ore regelui Mihai I[20].

Mihai Antonescu a asistat la audiență[21].

Ion Antonescu admite că țara i-a impus pe legionari cât și războiul…și că el a fost mandatat să facă ceea ce a făcut prin cele 3 milioane de voturi date de către țară[22].

Însă nu acceptă „propunerile [venite din partea lui] Molotov[23][24] din cinci considerente:

1. România ar pierde Basarabia și Bucovina[25];

2. nu vrea să bage țara „pentru veci în robie, fiindcă clauzele de armistițiu conțin și clauza despăgubirilor de război neprecizate[26];

3. nu vrea să întoarcă armele împotriva Germaniei[27];

4.  nu vrea să ordone armatei române să se predea rușilor[28];

5. nu vrea să accepte prezența rușilor pe teritoriul românesc pentru ca să lupte împotriva germanilor[29].

Regele a ieșit din cameră și l-a lăsat să vorbească cu generalul Sănătescu[30].

„Când eram în curs de discuțiuni și mă plictiseam așteptând revenirea Regelui [în cameră] pentru a pleca [pentru că nu se aștepta să fie arestat n.n.], Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldați cu pistoale în mână.

Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldați, unul din soldați m-a prins de brațe pe la spate și generalul Sănătescu mi-a spus: “D-le Mareșal, sunteţi arestat pentru că nu ați vrut să faceți imediat armistițiu”.

M-am uitat la soldatul care mă ținea de brațe şi i-am spus ca să ia mâna de pe mine și, adresându-mă generalului Sănătescu, în obrazul Regelui, care trecea în altă cameră cu mâinile la spate: “Să-ți fie rușine; acestea sunt acte care dezonorează un General”. M-am uitat fix în ochii lui și i-am repetat de mai multe ori apostrofa.

După aceea, bruscat, am fost scos din cameră pe culoar unde o bestie de subofițer mi-a spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat.

După aceea, împreună cu Dl Mihai Antonescu, am fost băgat la ora 17 într-o cameră “Safe” Fichet şi încuiaţi cu cheile.

Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fereastră şi fără ventilaţie.

După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit scaune aduse din afară”[31].

Camera unde a fost închis era „plină de praf și într-o dezordine organizată[32].

Regretul lui profund: „Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Țara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulțimii, care îmi cerea să dau pe toți din Palat pentru a fi linșați și care a servit timp de 4 ani, cu un devotament și cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Țara și pe Regele ei.

Istoria să judece.

Mă rog lui Dumnezeu să ferească Țara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere[33].


[1] Dimitrie Cantemir, Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane, trad., studiu introd., note și com. de Virgil Cândea, cu text rusesc îngrijit de Anca Irina Ionescu, Ed. Academiei RSR, București, 1987, 710 p.

[2] Idem, p. 13.

[3] Ibidem.

[4] Idem, p. 13-15.

[5] Idem, p. 15.

[6] Idem, p. 15-17.

[7] Idem, p. 17.

[8] Idem, p. 71.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Ne referim la: Gh.[eorghe] Buzatu, România sub imperiul haosului (1939-1945). Studii și documente, Centrul de Istorie a Românilor „Constantin C. Giurescu”, Ed. Rao, București, 2007, 520 p.

Am consultat-o în format PDF din arhiva de carte personală a autorului dăruită spre download în locația:

http://www.cice-iasi.ro/defaultcicepage19922007.php?id=32.

[18] Cf. Idem, p. 244, n. 99, în care se redă o notă a generalului C. Pantazi, care a spus că a scris două ore în celulă aceste însemnări, după orele 20. 30…la care autorul cărții a adăugat că e vorba de o „agendă legată”.

[19] Idem, p. 244.

[20] Ibidem.

[21] Idem, p. 245.

[22] Ibidem.

[24] Gh.[eorghe] Buzatu, România sub imperiul haosului (1939-1945). Studii și documente, op. cit., p. 245.

[25] Ibidem.

[26] Idem, p. 246.

[27] Ibidem.

[28] Ibidem.

[29] Ibidem.

[30] Idem, p. 247.

[31] Ibidem.

[32] Idem, p. 248.

[33] Ibidem.

Istoria începe de oriunde o privești [23]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a.

*

Toate fotografiile indicate aici vor apărea în forma finală a cărții.

***

Însă avem și în România, la Sfânta Mănăstire Neamț, unul dintre degetele Sfântului Apostol Filip[1].

Sfântul Apostol Bartolomeu a fost răstignit, jupuit de piele și decapitat[2] iar sfântul său cap se păstrează în Mănăstirea Caracallu din Sfântul Munte Athos[3].

Sfântul Apostol Simon Zilotul sau Natanael a fost răstignit pe cruce în Georgia, el fiind Apostolul Georgiei. Aici e locul[4] unde el a fost martirizat:

(fotografie)

O parte dintre Sfintele sale Moaște sunt în bazilica Sfântul Petru de la Roma iar o alta în Mănăstirea Corona, în Carditsa [5], Grecia[6].

   (fotografie)

Biserica Mănăstirii Corona

Sfântul Apostol Iuda sau Tadeu este fratele Sfântului Iacov și el a fost crucificat în Ararat, în Armenia[7].  El este Apostolul Armeniei[8]…iar mâna sa dreaptă se păstrează în patriarhatul armean de Echmiadzim, pe când o altă parte din Sfintele sale Moaște în bazilica Sfântul Petru din Roma[9].

(fotografie)

Mănăstirea armeană Sfântul Tadeu din Iran, ridicată în anul 68 d. Hr.

 Mormântul Sfântului Apostol Mattias se găsește în abația benedictină Sfântul Mattias din Trier, Germania[10].  Deasupra mormântului său este acest monument funerar[11]:

(fotografie)

Însă, potrivit unei tradiții grecești, Sfântul Apostol Mattias a fost îngropat în Georgia, în castelul Gonio-Apsaros[12].

Capul Sfântului Apostol și Sfințit Mucenic Titos/ Tit, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, se păstrează în catedrala Sfântul Titus din Heraclion, Creta[13].

(fotografie)

După cum stă scris și pe Sfânta Icoană infra, Sfântul Titos a fost primul episcop al Cretei.

(fotografie)

La Sfânta Mănăstire Bistrița, din județul Neamț, găsim părticele din Sfintele Moaște ale Sfinților Apostoli Pavel și Bartolomeu[14].

(fotografie)

*

Teșu Solomovici, în Istoria Holocaustului din România. Transnistria și Transilvania de Nord, Ed. Teșu, București, 2007, p. 348, spune următoarele despre Ion Antonescu[15]:

„Mareșalul Antonescu poate fi acuzat că a fost un dictator, criminal, antisemit, megaloman, că a dus un război prostesc până în stepele Stalingradului și încă de multe altele, dar evreii din Vechiul Regat și Transilvania de Sud au rămas în viață”.

Pentru că „mareșalul nu a permis ca deciziile asupra sorții evreilor români să fie dictate de la Berlin. [Aceasta] a fost marea șansă istorică a evreimii-române” (p. 351).

*

În Comentariul la Iov al Sfântului Ioan Gură de Aur, în I. 10, acesta spune că diavolul „iubește mai ales pustietățile, precum spune și Hristos: „umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă” [Mt. 12, 43]. Și aceasta este lucrarea purtării de grijă a lui Dumnezeu, faptul că cei mai mulți dintre demoni locuiesc acolo”[16]. Adică: în locuri pustii.

În I. 20, Sfântul Ioan consideră că „însuși diavolul este cel ce aduce vestea[17] Sfântului Iov că fiii și fiicele lui…au murit.

Din I. 26 aflăm că donatorii se semnau pe Sfintele Icoane ca și astăzi: „Așa cum la icoane se înscrie jos „cutare a oferit-o”, așa și aici, zugrăvind prin cuvinte icoana sufletului lui…”[18].

O altă afirmație despre diavol din II. 3: „chiar dacă ar da greș de mii de ori, diavolul nu renunță niciodată, ci stăruie fără rușine[19] în faptul de a te ispiti spre păcat. El încearcă, din răsputeri, să te facă să păcătuiești. Stăruie cu nesimțire maximă în faptul de a te momi/ de a te păcăli.

„Tot o lucrare diavolească[20] e și faptul ca cineva să fie „disprețuit și urât de toți[21].

Comentariul de față al Sfântului Ioan nu este verset de verset ci stăruie asupra primelor două capitole…după care le discută în mod sintetic pe celelalte.

Prieteni nedrepți. Pentru că „prietenii lui voiau să îl calce în picioare și să sară asupra celui ce zăcea jos[22].

Păcatul ca necaz[23] și deznădejdea ca mânie[24] în Sfânta Scriptură.

Darul înțelepciunii: „Dacă Dumnezeu vrea să îți dea înțelepciunea, nu ai nevoie de timp[25]. Îți dă înțelepciunea duhovnicească într-un timp record și de la o vârstă tânără.

Despre încercarea Sfinților de către Dumnezeu[26].

Iar în finalul lui XXX, 8, autorul afirmă faptul că „psaltirea a fost odată cu Iov, mai înainte de el nu a fost psaltire[27]. Și când spune psaltire…Sfântul Ioan se gândește de fapt la psaltirion[28], la instrumentul muzical, care a apărut în timpul vieții Sfântului Iov.

(fotografie)

Cum arată psaltirionul astăzi, în Grecia.


[2] Ibidem.

[7] Ibidem.

[16] Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, trad. din lb. gr. veche și note de Laura Enache, cu studiu introd. de Dragoș Mîrșanu, col. Patristica, vol. 2, Ed. Doxologia, Iași, 2012, p. 40.

[17] Idem, p. 49.

[18] Idem, p. 55.

[19] Idem, p. 59.

[20] Idem, p. 63.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 83.

[23] Idem, p. 84.

[24] Idem, p. 100.

[25] Idem, p. 135.

[26] Idem, p. 158.

[27] Idem, p. 189.