Primele scrieri patristice în literatura română. Sec. IV-XVI
Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, Membru de onoare al Academiei Române și al Academiei de Științe din Chișinău, Primele scrieri patristice în literatura română. Sec. IV-XVI, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1992, 375 p. + 8 imagini finale.
***
Cartea e formată din 5 capitole. Scris mic, obositor pentru ochi.
Din Cuvânt înainte aflăm că e vorba despre „cercetări îndelungate” pe această problematică, p. 9.
Breviarum Syriacum este „cel mai vechi Martirologiu răsăritean, scris de un arian între anii 370 și 380, [și] s-a păstrat într-o prescurtare încadrată în Martirologiu[l] roman”, p. 20.
Pe când, „la baza Calendarului ortodox de astăzi stă lucrarea de dată relativ recentă: Sinaxarul Bisericii Constantinopolitane, o listă de sfinți alcătuită în secolul al VIII-lea”, p. 20.
„O copie a textului patristic străromân Viața și suferințele Sfinților Martiri Epictet și Astion, în limba latină, a ajuns la Erlöser – o biserică din Utrecht –, unde la începutul secolului al XVII-lea monahul Heribert Rosweyde a avut știrea despre existența acestei lucrări rarisime, un manuscris învechit de secole, Vita Sanctorum Epicteti presbyteri et Astionis monachi”, p. 23.
Heribert Rosweyde a publicat textul în 1615, în Vitae Patrum, la Antwerpiae, în p. 211-224, cf. p. 23.
Sfinții Epictet și Astion ar fi venit la Halmyris „prin primii ani ai epocii lui Dioclețian, la puțin timp după anul 284”, p. 37 iar martirizarea lor s-a petrecut „între anii 298 și 303”, p. 38. Ei doi au botezat într-o singură zi „ca la o mie de oameni”, p. 38.
Sfântul Teotim al Tomisului a adormit între 403-407 și e pomenit pe 20 aprilie (p. 51).
Între p. 54-77 e redată, în latină și română, viața și martirizarea Sfinților Epictet și Astion. Potrivit n. * din p. 54, traducerea din limba latină îi aparține Prof. David Popescu, după Acta Sanctorum, Julii, tomus secundus, Ed. Palmé, Parisiis et Romae, 1867, p. 540-551.
Al text străromân: Pătimirea ostașului daco-roman Dasius, martirizat la Axiopolis/ Cernavodă, în anul 303 d. Hr., p. 77.
Sfântul Mucenic Aemilianus a fost martirizat la Durostorum, în 362 d. Hr., p. 78. Martirizarea lui, în latină, se păstrează în Codex Vaticanus 866 și a fost publicată de Pierre Boschius în 1868, p. 78.
Scrierea despre martirizarea Sfântului Sava Gotul a fost scrisă pe pământ românesc, p. 78.
Textul redactat în limba greacă se păstrează în două manuscrise: primul e din 912, în Bibliotheca Vaticana, Roma, cu numărul de inventar 1660, într-un Minei pe luna aprilie, la data de 12 (fol. 205 v – 211 v) iar al doilea e din sec. 10-11, nr. 359, din Bibliotheca „San Marco” din Veneția, într-un Minei pe lunile martie și aprilie, la data de 15 aprilie (fol. 190-193), p. 78-79.
Poemul Te Deum, în latină și română, p. 102-103.
Erori de tipar la p. 106-107, 110-111.
„Regele Matei Corvin avea o bogată bibliotecă, cu numeroase manuscrise patristice, cele mai multe copiate în Occident la inițiativa sa”, p. 124. Și autorul îi enumeră pe autorii patristici din biblioteca regelui: Sfinții Augustin, Ieronim, Chiril al Alexandriei, Ciprian al Cartaginei, Dionisie Areopagitul, Ioan Damaschin, Ioan Gură de Aur, Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Proclu al Constantinopolului, p. 124.
Sbornicul de la Neamț, din 1577, cuprinde fragmente din opera Sfântului Chiril al Alexandriei, un fragment din Scara, scurte fragmente de la Sfinții Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul, Dionisie Areopagitul, Ioan Damaschin, p. 202.
Din păcate, pentru ÎPS Nestor, Sfântul Dionisie Areopagitul este „pseudo”.
Simbolul atanasian se regăseșe în Psaltirea Scheiană, manuscris românesc din sec. al 16-lea, p. 298. E reprodus după Ps. 151, p. 298.
Simbolul atanasian în latină și română, p. 301-304.
Codex Sturdzanus = manuscrisul românesc BAR 447, p. 322. Iar Codicele Todorescu = manuscrisul românesc BAR 5484, p. 322.
