Istoria începe de oriunde o privești (vol. 4)

Istoria incepe de oriunde o privesti vol 4Pagina sursă a cărții

item image

Read Online
(5.9 M)PDF
(242.6 K)EPUB
Kindle
Daisy
(589.4 K)Full Text
(3.7 M)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

*

Cuprins

1. Lucian Blaga vorbind despre sine (2-3) ∕ 2. Însemnările lui Dudu Velicu (3-24) ∕ 3. Descântătoarea citea cărți (24-25) ∕ 4. Monumente evreiești în București (25-26) ∕ 5. Înainte și după Auschwitz II (26) ∕ 6. Monografia lui George Poboran despre orașul Slatina (26-31) ∕ 7. Jurnalul lui Lev Tolstoi (31-51) ∕ 8. Pe front și în prizonierat cu George Topârceanu (52-56) ∕ 9. Din Jurnalul lui André Gide (56-71) ∕ 10. Despre Mănăstirea Căldărușani (71-77) ∕ 11. Amintiri și opinii ale lui Mircea Vulcănescu (77-81)

12. Călătoriile și portretele lui Alexandru Rosetti (81-95) ↑ 13. Multe ștampile pentru „regele internațional al romilor” (95-97) ↑ 14. Holera în România. Anul 1893 (98-101) ↑ 15. Dinspre scriitori…despre criticii literari (101-105) ↑ 16. Laszlo Alexandru despre Nicolae Manolescu (105-110) ↑ 17. Lăptăria Arcuda (110-111) ↑ 18. Concluziile lui Stephen Hawking (111-114) ↑ 19. Iorga despre evreii din România (114-116) ↑ 20. Bărbații din ochii femeilor (116-121)

21. Sinodul de la Iași, din 1642 (122-124) & 22. Jurnalul inedit al lui Vasile Alecsandri (124-130) & 23. Viața Fericitului Mihai Viteazul în comentariul Părintelui Niculae Șerbănescu (130-137) & 24. Clienții Varvarei trag cu urechea (137-145) & 25. Raportările teologice ale Lect. Dr. Alexandru Mihăilă (146-169) & 26. Studenții lui Allan Bloom (169-174) & 27. Amintirile Acad. Constantin C. Giurescu (174-222) & 28. Mihail Kogălniceanu: ziua de naștere, ziua de Botez, ziua morții (222-223) & 29. Dezideratele lui Nicolae Bălcescu (223-228) & 30. Monografia lui P. P. Panaitescu despre Dimitrie Cantemir (228-238)

31. Veleitățile teologice ale unui istoric al artei (238-331) ∫ 32. „Logica filosofică” a lui Toma de Aquino în comentariul lui Wilhelm Dancă (331-342) ∫ 33. Iorga vorbind despre cronici și cronicari (342-351) ∫ 34. Simțul documentar al interviului (351-363) ∫ 35. Dialogul lui Goma cu prezentul (363-374), ∫ 36. Apocriful 1 Enoh (374-383), ∫ 37. Sfaturi pentru mume (383-388), ∫ 38. Rugăciunile dimineții în CRV 1110 (388-402), ∫ 39. Din intimitatea lui Marin Preda (403-417), ∫ 40. De ce e Bucureștiul capitala României (417-420)

Bibliografie (421-437)

Istorie 4. 58

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(vol. 4)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a, a 56-a, a 57-a.

***

40. De ce e Bucureștiul capitala României

P. P. Panaitescu consideră că românii au avut „concepția unei capitale din cele mai vechi timpuri”[1]. Pentru că, la finalul hrisoavelor domnești, găsim referirea la cetatea de scaun a țării[2].

Capitala Țării Românești a fost mutată la București, după ce fusese, pentru o jumătate de veac, la Târgoviște[3].

Și Panaitescu consideră că nu Radu cel Frumos a mutat capitala la București ci Vlad Țepeș[4]. Pentru că primul act domnesc datat la București este al lui Vlad Țepeș, emis în 20 septembrie 1459[5].

Însă tocmai în sec. al 17-lea, Bucureștiul devine „capitala statornică a țării”[6]. Iar târgul Bucureștiului a fost „o moșie domnească”[7] la început, care, în secolul al 18-lea, era format din 12 sate[8].

Bucureștiul devine un oraș important datorită drumului spre Giurgiu. Pentru că atunci când Giurgiu a fost cucerit de turci, el a devenit un important centru comercial[9]. Însă el a devenit capitală a țării și pentru importanța strategică a așezării sale[10].

Constantin Giurescu publica în 1966 „Istoria Bucureștilor”, în 468 de pagini[11]. În pagina a 50-a a cărții, autorul amintește și el de documentul lui Țepeș din 20 septembrie 1459, considerând această dată drept „prima mențiune precisă”[12] a orașului. Hrisovul e scris în limba slavonă și menționarea e aceasta:

cetate 1
cetate 2[13].

Și Giurescu afirmă că Țepeș a preferat Bucureștiul „din considerente strategice”[14] dar și datorită „posibilităților economice ale așezării”[15].

În fig. 14, p. 51, autorul ne oferă documentul care atestă istoric Bucureștiul. Cel din 20 septembrie 1459[16].

Autorul consideră că „cetatea nouă [novum castrum]”, așa cum o numea Laiotă Basarab în 1476, este Bucureștiul și nu Gherghița[17].

hrisovul pentru BucurestiHieronim Ostermayer, în 1545, consemnează faptul că Bucureștiul a fost îngrădit cu trunchiuri de stejar de către domnul Mircea Ciobanul[18]. Îngrăditură care avea rolul „unei noi delimitări a orașului”[19].

De pe vremea domnului Petru cel Tânăr avem prima mențiune despre conducerea Bucureștiului de către un județ/ cârmuitor/ primar. Și anume din ziua de 13 mai 1563, județul Bucureștiului numindu-se Necula al lui Bobanea. Care era ajutat de 12 pârgari[20], ce formau sfatul orașului.

Din 15 noiembrie 1571[21], de la domnul Alexandru al II-lea, „avem primul document scris în legătură cu alimentarea cu apă a bucureștenilor”[22]. Pe când băile din București sunt atestate într-un document din 21 octombrie 1585[23].


[1] P. P. Panaitescu, Cum au ajuns Bucureștii capitala țării?, extras din „Revista Fundațiilor Regale”, nr. 8, august 1938, Ed. Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului. Imprimeria Națională, București, 1938, p. 5.

[2] Ibidem.

[3] Idem, p. 6.

[4] Idem, p. 6-7.

[5] Acest act a stat la baza sărbătoririi, în anul 2014, a 555 de ani de atestare a Bucureștiului.

[6] P. P. Panaitescu, Cum au ajuns Bucureștii capitala țării?, ed. cit., p. 7-8.

[7] Idem, p. 10.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 13.

[10] Idem, p. 14.

[11] Prof. Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, Ed. pentru Literatură, București, 1966, 468 p.

[12] Idem, p. 50.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Pe care l-am publicat pe pagina următoare.

[17] Idem, p. 52.

[18] Idem, p. 54.

[19] Ibidem.

[20] Idem, p. 60.

[21] Idem, p. 61.

[22] Ibidem.

[23] Ibidem.

Istorie 4. 57

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(vol. 4)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a, a 56-a.

***

În timp ce „afară ninge și bate vântul” (7 decembrie 1959), Preda vorbește despre insulină și chinurile ei[1].

Pe 8 decembrie 1959 e vizitat de Miron Radu Paraschivescu, pe care îl găsește „slăbit și împuținat”[2]. Dar mai grave sunt „aventurile lui cu femeile și locuințele”[3].

În aceeași zi amintește despre faptul că Paraschivescu i-a spus că are geniu. Pe când el a considerat că e prea mult. Că are doar talent[4]. După care adaugă: „i-am spus că mă mulțumesc deocamdată cu talentul și, dacă voi avea putere de muncă, voi deveni și genial[5].

De unde înțelegem că pentru Marin Preda a fi genial însemna a produce cărți valoroase și nu a fi o persoană extraordinară, care se produce în mediul cultural.

Începe să scrie despre „legătura” lui cu Eta[6]. „Măgarii” Jianu și Crohmălniceanu nu îl vizitează la spital[7]. „Tovarășul Calcan nu e de găsit[8].

Eta e mereu mângâiată cu apelativul de „mititica”[9].  „Ne-am îndrăgostit repede, în câteva săptămâni, aveam nevoie unul de altul!”[10]. La o lună după ce a întâlnit-o, Preda a început să lucreze la Risipitorii[11].

Și în aceeași zi de miercuri, 23 decembrie 1959, autorul ne mărturisește ceva foarte important, dacă vrem să înțelegem scriitura sa. Și anume faptul că „conștiință de sine obosește spiritul”[12].

Conștientizarea de sine însă e urmarea unei continue luminări a duhului nostru de către Dumnezeu. Așa că nu e un rău ci cel mai mare bine.

El însă nu dorea să fie conștient de sine. Pentru el, conștiința de sine era un rău, care trebuia tăiat din rădăcină[13]. Motivația? Pentru că această conștientizare de sine i-a furat „candoarea și naivitatea”[14].

Pentru că avea nevoie să descopere caractere și fapte de viață pentru a scrie și nu să știe drama pe propria-i piele. Și-ar fi dorit să scrie distant față de durere.

Jurnal foarte intim începe în anul 1964. Și în primele rânduri ale lui, Preda afirmă că jurnalul trebuie editat postum[15].

Pe 2 mai 1964 a fost la țară să își vadă mama[16]. Adică în Siliștea-Gumești, județul Teleorman. Mama lui locuia pe atunci cu fiica ei[17]. Și i-a spus că și-a visat bărbatul…Preda abia putând să-și stăpânească lacrimile[18].

Despre tatăl lui, autorul spune că „a fost necredincios din pricina bucuriei lui prea mari de a trăi[19]. Și a trăit revoltă, indignare și frică văzând „ce făcea bătrânețea” din el[20].

Nu și-a putut privi tatăl decât pentru o clipă, atunci când era în coșciug[21]. De ce? Pentru că „nu era el”[22]…cel pe care îl vedea în coșciug.

A plecat din sat la o jumătate de oră după ce și-a înmormântat tatăl[23].

Revolta sa împotriva falșilor scriitori, care trăiau cu sinecuri de la partid: „Săraci și ignorați [i-]am avut pe Eminescu și Caragiale, bogați nu vom avea decât lăcranjeni, beniuci, jebeleni, stoieni. Adică nimic[24]. O însemnare din 14 mai 1964.

Pe 28 mai 1964, Preda spune că pe la vârsta de 12 ani considera că este „o greșeală” faptul că s-a născut[25]. Pentru că era „slab, aveam înțelegerea greoaie, înfățișarea mizerabilă”[26]…și dorea să moară[27]. Acum, „la patruzeci de ani, dimpotrivă, am sentimentul că dacă aș muri s-ar produce o greșeală[28].

Pe 25 iunie 1964, Marin vorbește despre sentimentul de „gândire prizonieră”[29] pe care i-l dădea comunismul. Și tot atunci, despre faptul că Nichita Stănescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea și generația de după el sunt „și mai obsedați de ierarhie și de acaparare de bunuri și privilegii”[30].

În noiembrie 1966 și-a cumpărat un Fiat 1300, „cu 120 pe oră”[31]. Iar pe 25 ianuarie 1967 ne anunță că a terminat vol. al 2-lea din Moromeții, pe care îl dorea în 4 volume, sub titlul Comedia țărănească[32].

A scris Moromeții 2 în două versiuni…„din pricina cumplitului trac, care mă paraliza la ideea de a continua un personaj, deja intrat în familia literară a personajelor noastre de la Dinu Păturică la Ion”[33].

Împreună cu Eta a fost în Franța (mai-iunie), în Italia (octombrie) și în Austria (noiembrie 1965)[34].

Mama lui Preda a murit la 88 de ani și au dus-o la groapă cu „o căruță simplă, trasă de doi boi, trimisă de colectivitatea țărănească”[35]. Sunt cuvintele lui Marin. Și tot ale lui…când au îngropat-o: „patru bărbați voinici au legat sicriul ținându-l în frânghii, l-au coborât jos în rana pământului, i-au bătut capacul sub țipetele fetelor și ale muierilor, apoi au început să arunce pământ peste ea…”[36].

Într-un interviu din 18 august 1965, dat lui Victor Crăciun[37], Preda vorbește despre cititul detașat de după apariția cărții. La romanul Risipitorii, scrisul detașat l-a trăit la 2 ani după editare[38].

Fișele de lucru la romanul Delirul încep din p. 289. E vorba despre însemnări din anul 1973[39].

Își notează că nu a mai bătut alcool și cafea de o lună de zile[40]. Dar și despre „vremurile cumplite” dintre 18 și 25 de ani[41].

Pentru Moromeții a citit presa acelor vremuri de la Academie[42].

Cf. n. 1, p. 293, un „grup de zece legionari, studenți la teologie, l-au ucis în spital pe Vasile Stelescu (care dorea să ia locul Căpitanului)” iar din nota următoare aflăm că un grup de 3 legionari l-a ucis pe prim-ministrul liberal și președintele PNL, I. G. Duca, în gara Sinaia, pe 29 decembrie 1933. Cei 3 legionari care l-au ucis pe Duca au fost Nicolae Constantinescu, Ion Caranica și Doru Beldimache[43].

Despre convorbirea lui Gheorghiu Dej cu Zaharia Stancu între p. 296-298. Dej îi mărturisește cum a fost la Moscova, cum a așteptat 3 zile să fie primit de Stalin…și ce-a vorbit cu el[44].

Și aflăm din această convorbire cum că e ideea lui Stalin Canalul Dunăre-Marea Neagră și faptul de a trimite burghezia acolo, pentru ca să lucreze la construirea canalului[45]. Tot ideea lui Stalin a fost reforma monetară din România, care favoriza pe muncitor în detrimentul celor cu bani. Și i-a promis lui Dej „schimburi avantajoase de mașini și utilaje, contra produse…de industrie ușoară”[46].

Dănălache interzice accidentele pe CFR[47]. Iar Hitler era „o pasăre ucigașă, foarte dotată, având geniul marilor cuceritori și reprezentând o primejdie pentru toți semenii săi”[48].

Lui Hans nu i-a plăcut excesul de înjurături românești[49]. Ilie Murgu este „un bou cu nume de cal”[50]. Insațietatea sexuală a femeii[51].

Amețeala germanilor[52] produsă de megalomania lui Hitler.

Doctorul Spurcaciu[53]. Troțki a primit „un târnăcop în cap” după ce „a ucis și a spânzurat” [54] atâția.

Își planificase să îl bage și pe Țugurlan în Delirul, dar nu a mai făcut-o[55].

Hitler mânca dimineața „dulceață cu frișcă și bucăți de ciocolată”[56].

„Cosorul lui Moceanu”[57]. „Starea de spirit a ziaristului se schimbă treptat[58]. Roșioru Fănică, Tutu Vasile, Plăcintă Eustațiu[59].

Notele pentru Delirul se termină în p. 412 și cele la Cel mai iubit dintre pământeni încep în p.  437.

Notele la Cel mai iubit…sunt pe 31 de pagini nedatate[60]. Moartea grea a păcătoșilor[61]. Marghița[62]. „E lovit de dragoste sau de moarte?”[63].

Directorul de școală, ca să vezi treabă!, „ținea cu șmecherii, că era șmecher, ținea cu hoții, că era hoț. Ținea cu curvele, fiindcă era curvar[64].

Cum se fură în România[65]. „Comuna Cârcâdații din deal”[66].

Sora Pipuleanca este îndrăgostită de Vatică[67]. Anghelache și Pațanghel[68]. Tovarășul Fundea[69].

Din p. 509 începe un interviu pe care i l-a dat Sânzianei Pop și care a fost publicat în Luceafărul, nr. 20, din 18 mai 1974[70].

L-a cunoscut pe Geo Dumitrescu în 1942[71].

Rebreanu a fost un model pentru el dar nu și Sadoveanu[72]. Preda considera „generația” literară ca pe „o familie”[73].

Mărturisește că a vrut să fie învățător[74]. A citit pe islaz, când se ducea să pască caii, pe la 13 ani, Scriptura și pe Descartes[75].

Dacă unele cărți îl „pot strivi pe un copil”[76], atunci „un răsărit de soare poate să fie o întâmplare magică care să țină locul unei biblioteci. Cu condiția ca, mai târziu, biblioteca în nici un chip să nu[-i] lipsească[77].

Din p. 519 începe un interviu acordat lui Mihai Ungheanu. Publicat în Luceafărul, nr. 17, din 1975. În care afirmă: „toate ființele umane existente pe pământ fac istorie[78].

La o întâlnire cu studenți și profesori, din 1980, după ce apăruse romanul Cel mai iubit…[79], Marin a spus publicului din sală că îl crede pe Tolstoi „în totalitate” în scrisul său dar pe Balzac „nu…întotdeauna”[80]. Dimpotrivă, eu îl cred mai degrabă pe Balzac în scrisul său și nu îmi plac exagerările nihiliste ale lui Tolstoi.

Îi dă replica din nou lui Dostoievski, spunând că „eu cred mai mult în oameni, în omenie[81] și mărturisește că nu este rău cu personajele sale[82].

Poporul german a fost „împins în prăpastie de Hitler”[83]. Și cartea se termină cu moartea lui Tolstoi, care, atunci când și-a dat duhul, a spus „Il faut foutre le camp, adică, în traducerea mea, trebuie să spălăm putina!”[84].

Nu am avut nicio surpriză în ceea ce îl privește pe Marin Preda. Dimpotrivă, intuiam că era atent la tot ce se întâmplă și, am înțeles și mai mult, de ce este o expresie vie a ceea ce înseamnă a simți ritmul vieții teleormănene: pentru că nu și-a trucat viața la nivel literar. Nu și-a literaturizat-o până la desființare.


[1] Marin Preda, Jurnal intim * Carnete de atelier, introd. de Eugen Simion, ed. îngrijită de Eugen Simion și Oana Soare, Ed. Cartex Serv., București, 2007, p. 249.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem.

[4] Idem, p. 250.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 254.

[7] Idem, p. 255.

[8] Idem, p. 257.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Idem, p. 263.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem.

[18] Idem, p. 264.

[19] Ibidem.

[20] Idem, p. 265.

[21] Idem, p. 266.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 267.

[24] Idem, p. 268.

[25] Ibidem.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Ibidem.

[29] Idem, p. 270.

[30] Ibidem.

[31] Idem, p. 274.

[32] Ibidem.

[33] Ibidem.

[34] Idem, p. 274-275.

[35] Idem, p. 280.

[36] Idem, p. 281.

[37] Idem, p. 284.

[38] Idem, p. 282.

[39] Idem, p. 282, n. *.

[40] Idem, p. 290.

[41] Idem, p. 291.

[42] Ibidem.

[43] Idem, p. 293, n. 2.

[44] Idem, p. 296-297.

[45] Idem, p. 297.

[46] Ibidem.

[47] Idem, p. 302.

[48] Idem, p. 303.

[49] Idem, p. 304.

[50] Ibidem.

[51] Idem, p. 305.

[52] Idem, p. 310.

[53] Idem, p. 326.

[54] Idem, p. 327.

[55] Idem, p. 329 și Idem, p. 329, n. 4.

[56] Idem, p. 330.

[57] Idem, p. 334.

[58] Idem, p. 352.

[59] Idem, p. 366.

[60] Idem, p. 437, n. *.

[61] Idem, p. 441.

[62] Idem, p. 444.

[63] Idem, p. 445.

[64] Idem, p. 446.

[65] Idem, p. 447.

[66] Idem, p. 451.

[67] Idem, p. 460.

[68] Idem, p. 466.

[69] Idem, p. 486.

[70] Idem, p. 509, n. *.

[71] Idem, p. 509.

[72] Idem, p. 511.

[73] Idem, p. 512.

[74] Idem, p. 514.

[75] Ibidem.

[76] Ibidem.

[77] Ibidem.

[78] Idem, p. 521.

[79] Idem, p. 525, n. *.

[80] Idem, p. 526.

[81] Ibidem.

[82] Ibidem.

[83] Idem, p. 527.

[84] Idem, p. 531.

Istorie 4. 56

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(vol. 4)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a.

***

39. Din intimitatea lui Marin Preda

În 2007, Eugen Simion și Oana Soare au editat două scrieri intime[1] ale lui Marin Preda într-un singur volum: Jurnal intim și Carnete de atelier.

Și în Introducere, Eugen Simion consideră că Marin Preda nu a fost „un diarist convins”, pentru că nu a crezut „în valoarea acestui gen ambiguu” și nici nu i-a văzut „utilitatea literară”[2]. Pentru că Preda nu urmărea să scrie un jurnal ci dorea să folosească însemnările de aici în romanele sale[3].

Jurnal intim. Partea a doua[4] începe în ziua de 24 august 1958, la Sinaia[5]. Când soția sa, Aurora Cornu, dorea să se despartă de el[6] și…a trăit „un minut de spaimă”[7].

Despre prima sa soție, autorul spune că este „foarte orgolioasă”[8]. „De aceea Aurora nu va accepta ideea că o iubesc și va căuta să se convingă că n-o mai iubesc, va încerca chiar să mă determine să n-o mai iubesc, pentru a se putea despărți victorioasă[9].

Lui Preda îi părea rău că s-a căsătorit cu o femeie frumoasă, deși știa că ea nu e „pentru căsătorie și viață îndelungată”[10].

S-a gândit la sinucidere dar nu se vede punând gândul rău în practică[11].

Aurora e „o femeie de lux”, una „complicată”[12]. Preda se duce la un medic pentru ședințe de acupunctură[13].

În 1958 Aurora avea 27 de ani[14]…și Preda avusese o amantă înaintea Aurorei, pe care a părăsit-o tot pe când avea 27 de ani[15].

Don Bedros a mâncat „numeroase căldări de căcat”[16]. Adică a lingușit, urmărind să parvină.

Preda a stat în Vietnam o lună de zile[17].

Nu poate „să fabuleze” fără țigări și cafea[18]. Simte că n-au „nici un haz” paginile pe care le-a scris în „romanul vietnamez”[19].

Pe Aurora, mama ei o numea Fănuța[20]. Și Fănuța este „un amestec derutant între slăbiciune și neîncredere[21].

Despre „croaziera spre Grecia”[22]. Amintește și numele primei lui „femei”: Nadia Strungaru[23].

Aurora are „nesațiu de mondenitate”[24].

L-au ispitit trădarea și desfrâul[25]…însă se bucura de „contemplarea frumuseții femeiești”[26].

După ce trece în revistă modul cum au murit mai mulți autori români, Preda își notează: „boala e o realitate înspăimântătoare, nu un accident trecător, cum am crezut eu până acum”[27].

Eugen Mandric a divorțat pentru Nina Cassian[28].  Camil Petrescu avea „demonul polemicii”[29].

Pe 29 septembrie 1958, Marin Preda își notează că a terminat de citit jurnalul intim al lui Tolstoi, cel din anul 1910 (anul morții), și jurnalul soției sale din același an[30].

„Am fost întotdeauna un om necruțător…și nu o dată am jubilat cu fruntea sus și cu piciorul pe grumazul slăbiciunii[31]. Însemnare din aceeași zi, scrisă după ora 20.

Jurnalul de la Sinaia se termină pe 12 noiembrie 1958.

În Anexa 1, Aurora Cornu vorbește despre Marin. Despre care spune că era „omul pe care o femeie visează să-l găsească. Era de o inteligență fizică pe care puțini bărbați o au, era de o inteligență sufletească pe care puțini bărbați o au. Era un amant perfect, era un soț excesiv de delicat”[32].

Din p. 73 începe Carnetul de atelier la romanul Risipitorii. Care a fost început în ziua de 21 septembrie 1958, tot la Sinaia[33].

Camil Petrescu a murit din cauza celui de al doilea infarct pe care l-a avut[34].

Vrea să adopte „tonul familiar” din Moromeții[35].

Pe 26 octombrie 1958 simte că îmbătrânește fără „nici o îndoială”[36].

În p. 89, Preda se ceartă cu Dostoievski. El recunoaște în geniul rus pe „scriitorul stărilor psihice intense” dar nu îl crede când își prezintă cazurile. „Eroii lui Dostoievski sunt…fie bolnavi, fie candidați la boli psihice”, însă intensitatea cu care el îi descrie „nu e normală la oameni”[37].

Dar de ce trebuie să prezentăm lucrurile în ritmul comun al oamenilor, dacă simțim mult mai intens viața?

O față care exprima „un zâmbet uimit”[38]. Bolnava avea „o luciditate curioasă”[39]

În p. 94-97 sunt liste de nume. Câteva exemple: Vasile Gogoașă, Mielu Bălțoi, Ștefan Ruiu, Burubacea, Ciupuligă (personaj din Risipitorii[40]), Sporici Anton.

Filodorma, țața Marița[41], Baboi[42], Păscăluță[43]…iar „ginerele lui Fântână își gonește nevasta în puterea nopții”[44]. La miezul nopții…

Avea „inima jilavă [umedă]”[45] când s-a dus la prietenul lui.

Preda era împotriva „scrisului profesionist”. El dorea ca scriitorul să scrie doar când „are o mare dorință să exprime ceva deosebit[46].

A avea „inimă bună”[47]. „Educația înseamnă…îmblânzire, înfrânare, crearea unor anume reflexe, corijarea”[48].

„Ca scriitor îmi place să merg direct la țintă[49]. Dar ca om social?

În Anexa 1, care începe în p. 165, Preda vorbește despre cum a scris Risipitorii.

Mărturii din 1970, publicate în România literară[50]. A scris romanul Risipitorii în 2 ani[51], după o perioadă de neliniște și inapetență pentru scris[52].

Inițial avea 800 de pagini dar l-a redus la 350. Apoi a ajuns la 450[53]. Unde concluzionează că nu întotdeauna sentimentul că nu poți scrie e real[54].

Partea a 3-a a jurnalului intim debutează cu ziua de 22 noiembrie 1959, o zi de duminică[55].

Moromeții e cartea copilăriei”[56] sale.

Din p. 244 aflăm că Preda își făcea injecții cu insulină.

Pe 6 decembrie 1959 a constatat că „ipohondria e favorizată la mine de depresiune [depresie]”[57].


[1] Marin Preda, Jurnal intim * Carnete de atelier, introd. de Eugen Simion, ed. îngrijită de Eugen Simion și Oana Soare, Ed. Cartex Serv., București, 2007, 539 p.

[2] Idem, p. VI.

[3] Idem, p. VII.

[4] Idem, p. 1.

[5] Idem, p. 3.

[6] Idem, p. 3 și Idem, p. 3, n. *.

[7] Idem, p. 3.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 5.

[10] Ibidem.

[11] Idem, p. 7.

[12] Idem, p. 8.

[13] Idem, p. 11.

[14] Idem, p. 16.

[15] Idem, p. 17.

[16] Ibidem.

[17] Idem, p. 18.

[18] Idem, p. 20.

[19] Idem, p. 21.

[20] Idem, p. 22.

[21] Idem, p. 23.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 25.

[24] Idem, p. 35.

[25] Idem, p. 37.

[26] Idem, p. 40.

[27] Idem, p. 45.

[28] Idem, p. 48 și Idem, p. 48, n. 1.

[29] Idem, p. 49.

[30] Idem, p. 51.

[31] Idem, p. 53.

[32] Idem, p. 59-60.

[33] Idem, p. 75.

[34] Idem, p. 78.

[35] Idem, p. 81.

[36] Idem, p. 87.

[37] Idem, p. 89.

[38] Idem, p. 91.

[39] Idem, p. 92.

[40] Idem, p. 97, n. 1.

[41] Idem, p. 105.

[42] Idem, p. 106.

[43] Idem, p. 109.

[44] Idem, p. 112.

[45] Idem, p. 113.

[46] Idem, p. 139.

[47] Idem, p. 140.

[48] Idem, p. 149.

[49] Idem, p. 162.

[50] Idem, p. 165.

[51] Idem, p. 166.

[52] Idem, p. 165.

[53] Idem, p. 166.

[54] Idem, p. 167.

[55] Idem, p. 237.

[56] Idem, p. 238.

[57] Idem, p. 248.

Istorie 4. 55

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a.

***

Molitva a cincea:

Doamne D[u]mnezeule a toate Țiitoriule, cela ce priimești dela puterile tale ceale cerești lauda Sfintei Troiță, priimeaște și dela noi nevreadnicii robii tăi lauda Sfintei Troiță, și ne dărueaște întru toți anii vieții noastre, și întot ceasul, ție mărire să înălțăm Tatălui, și Fiiului, și Sf[â]ntului D[u]h, acum și pururea, și în veacii veacilor, Amin.

Molitva a șasea:

Doamne a toate Țiitoriule, D[u]mnezeul puterilor, și a toate trupurilor, carele în ceale de sus lăcuești, și spre cei smeriți priivești, cela ce ispitești

19.

inimile și rărunchii, și tainele oamenilor le știi adevărat, lumină fără de început, și pururea fiitoare, în carea nu iaste mutare, sau umbrire de schimbare.

Însuți Înpărate fără de moarte, priimeaște rugăciunile noastre, care le facem cătră tine din gurile noastre ceale spurcate, întru această vreame a nopții, îndrăznind pentru mulțimea milelor tale.

Și lasă noao greșealele, carele am făcut înaintea ta, cu cuvântul, cu lucrul din știință, și din neștiință, și ne curățeaște de toate spurcăciunile trupești și sufletești, făcândune casă cinstitului și sfântului tău D[u]h, și ne dăruiaște întru inimă priveghitoare, și curată, a treace toată noaptea aceștii vieți, așteptând luminata și sf[â]nta zi a unuia născut Fiiului tău, a D[o]mnului D[u]mnezeu, și Mântuitoriului nostru I[i]s[us] H[ri]s[tos], când va veni pre pământ cu slavă să judece pre toți, și să plătească fieștecăruia după lucrul lui.

Ca să nune aflăm zăcând, și dormind, ci priveghind

20.

și sculați întru lucrurile poruncilor lui, și să fim fata a întra în bucuria și în cămara slavei lui cei D[u]mnezeești, unde iaste glasul cel ne încetat al lăudătorilor, și nespusa frumseață acelor ce văd pururea frumseața cea nespusă a slavei tale.

Că tu ești lumina cea adevărată, carea luminezi toate câte sânt, și pre tine te laudă toată făptura în veaci, Amin.

Molitva a șaptea:

Pre tine bine te cuvântăm D[u]mnezeul[e] cel de sus, și D[o]mnul milelor cela ce faci pururea cu noi lucruri mari, și cu anevoie ale urma, slăvite și preaminunate, carele nu au număr, cela ce neai dat noao somn spre odihna neputințelor noastre, și spre odihna ostenealei trupului celui cu multe osteneale, mulțămimuți, că nu neai pierdut cu fără de legile noastre, ci după obiceaiul [obiceiul] cel iubitoriu de oameni teai milostivit, și neai ridicat pre noi, a mâneca, și a slăvi, stăpânirea ta, pentru aceaia ne

21.

nugăm bunătății tale, cei ne asemânate [celei neasemănate], luminează ochii gândului nostru, și ridică mintea noastră din somnul cel greu, al leanii [lenii], și ne deschide gura noastră, și o umple de laudele tale, ca să putem întru liniște a cânta, și a striga, și ane mărturisi ție pururea, lui D[u]mnezeu celui slăvit, întru toate și dela toți, Tatălui celui fără de început, înpreună și unuia născut Fiiului tău, și prea sf[â]ntului și bunului și de viiață Făcătoriului tău D[u]h, acum și pururea, și înveacii veacilor, Amin.

Molitva a opta a Sfântului Ioani Zlataust [Ioan Gură de Aur]: Rugăciune de mângăeare pe numărul de 12 ceasuri ale zilei, și ale nopții.

Pe ale zilii [zilei]:

Doamne! numă lipsi de binele tău cel Ceresc:

Doamne, ivbăveaștemă de muncile de veaci:

Doamne de am greșit măcar cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu lucrul iartămă.

Doamne, izbăveaștemă de toată neștiința, și uitarea, și ne în

22.

drăznirea, și de nesimțirea cea înpetrită [împietrită].

Doamne izbăveaștemă de toată ispitirea.

Doamne lumineazămi inima, carea iaste întunecată de vicleana pofta cea rea.

D[o]amne eu ca un om am greșit. Iară tu ca un D[u]mnezeu îndurătoriu mă miluiaște: văzând neputința sufletului mieu.

D[oa]mne trimite mila ta întru ajutoriul mieu, ca să proslăvesc Numele tău cel sf[â]nt.

Doamne I[i]s[us]e H[ristoa]se, scriemă pre mine robul tău în cartea vieții șimi dăruiaște sfârșit bun:

D[oa]mne D[u]mnezeul mieu, măcar de nam făcut nici un bine înaintea ta, zimi dă [ca] după darul tău să puiu [pun] început bun:

Doamne stropeaște în inima mea roao [roua] darului tău:

D[o]mnul ceriului și al pământului, pomeneaștemă pre mine păcătosul robul tău, rușinatul și necuratul, întru înpărăția ta, Amin.

Iară această rugăciune iasta a ceasurilor Nopții:

Doamne priimeaștemă întru pocăință:

D[oa]mne numă lasa:

D[oa]mne numă duce întru ispită.

D[oa]mne dămi cuget bun.

D[oa]m

23.

ne dămi lacrimi și aducere aminte de moarte, și umilință.

D[oa]mne dămi cuget sămi ispovedesc [spovedesc] păcatele meale.

D[oa]mne dămi smerenie, curățire, și ascultare.

Doamne! dămi răbdare, vo[i]e nebiruită, și blândeațe.

Doamne sădeaște întru mine rădăcina bunătăților, și frica ta în inima mea.

D[oa]mne învredniceaștemă săte iubesc cu tot sufletul, și cu tot gândul mieu, și să fac întru toate voia ta:

Doamne acoperămă de oameni gâlcevitori, și de draci, și de patimile trupești, și de toate alte lucruri necuvioase.

D[oa]mne știi să faci, cum vrei tu, deci să fie și întru mine păcătosul voia ta: că bine ești cuvântat în veaci, Amin.

Molitva a noua cătră Îngerul păzitoriul tău:

Îngerul lui H[risto]s cel sf[â]nt, cătră tine caz [cad], și mă rog, păzitoriul mieu cel sf[â]nt, carele ești dat mie spre păzirea sufletului mieu, și trupului mieu celui păcătos, din Sf[â]ntul Botez, iară eu cu leanea mea, și cu obiceaiurile meale cea-

24.

le reale am mâniat prea curată lumina ta, și team gonit dela mine, cu toate lucrurile ceale de rușine, cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea[1], cu trufia, cu neplecarea[2], cu ne iubirea de Frați, și cu ținearea [ținerea] în

minte de rău, cu iubirea de argint[3], cu prea curvia, cu mâniia, cu scumpeatea [scumpetea/ scumpătatea][4], cu mâncarea cea fără sațiu[5], cu beția[6], cu multa vorbă, cu gândurile ceale reale [cele rele] și vicleane [viclene], cu obiceaiurile ceale reale, și cu îndrăznirea spre curvie, avândă osebită [deosebită] voire spre toată pofta cea trupească.

O rea voirea mea, carea și dobitoacele ceale fără cuvântare nu o fac, dară cum vei putea să cauți spre mine, sau săte apropii cătră mine, ca cătră un câ[i]ne înpuțit: sau cu ce ochi Îngerul lui H[risto]s vei căuta spre mine, cel ce mam înpleticit așa în lucruri înpuțite: sau cum voiu putea sămi ceiu ertăciune faptelor meale celor amară [amare], și reale [rele], și vicleane, în care caz preste toate zilele și nopțile, și întot ceasul, ci caz înaintea ta, și mă rog, Păzitoriul mieu cel sf[â]nt, milostiveaștete spre

25.

mine păcătosul robul tău: Fiimi ajutoriu asupra pizmașului mieu celui rău, cu sfi[n]tele tale rugăciuni, și Înpărăției lui D[u]mnezeu mă fă părtași cu toți sfinții, acum și pururea, și în veacii veacilor, Amin.

Molitva Dimineții, cea de apoi cătră Preasf[â]nta Născătoarea de D[u]mnezeu:

Prea Sf[â]ntă Stăpâna mea de D[u]mnezeu Născătoare, cu sfintele și prea putearnicele tale Rugăciuni, goneaște dela mine smeritul, și ticălosul robul tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoștința[7], nepurtarea de grije[8], și toate gândurile ceale spurcate, reale [rele] și hulitoare de la ticăloasă inima mea, și dela întunecată mintea mea.

Și stânge [stinge] văpaia poftelor meale, că sărac sânt și ticălos: și mă izbăveaște de multe reale [rele], și aduceri aminte, și de năravuri, și de toate faptele reale [rele] mă slobozeaște, că bine ești cuvântată de toate Neamurile, și să slăveaște prea cinstit Numele tău în veaci, Amin.


[1] Altora.

[2] Spre iertare.

[3] De bani și de bijuterii.

[4] Cu patima de a cumpăra doar lucruri scumpe și prețioase.

[5] Cu mâncarea multă și între mese.

[6] Excesul de băutură.

[7] Teologică.

[8] Adică lipsa de împlinire a poruncilor lui Dumnezeu.

Istorie 4. 54

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a.

***

38. Rugăciunile dimineții în CRV 1110

În Acatistul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi alte acatiste şi rugăciuni foarte evlavnice şi de folos, editat la Sibiu, în 1821[1], Rugăciunile dimineții sunt între p. 9-25.

Și au următorul text:

[Pagina] 9.

Sculândute din somn fără leane [lene], și trezvindute [trezindu-te], săte depărtezi de așternutul tău, și îndată săte închini zicând de trei ori:

Mărire ție, D[u]mnezeul nostru, mărire ție.

După aceasta să stai puțin tăcând până ce săvor alina toate simțirile tale, și atunci să faci trei închinăciuni până la pământ[2], și să zici:

Doamne I[i]s[u]se Hr[istoas]e Fiiul lui D[u]mnezeu miluiaștemă pre mine păcătosul.

Deci să începi așa zicând:

Doamne I[i]s[u]se Hr[istoas]e Fiiul lui D[u]mnezeu,

10.

pentru Rugăciunile Preacuratei Maicii tale, și ale tuturor Sfinților tăi miluiaștene pre noi, Amin.

Mărire ție D[u]mnezeul nostru, mărire ție.

Înpărate Ceresc mângâitoriule, Duhul adevărului, carele pretutindenea ești, și toate le plinești, Vistieariul bunătăților, și dătătoriule de vieață, vino, și te sălășlueaște întru noi, și ne curățeaște pre noi de toată spurcăciunea, și mântueaște Bunule sufletele noastre.

Sfinte D[u]mnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, milueaștene pre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui, și Fiiului, și Sfântului D[u]h. Și acum și pururea, și înveacii veacilor, Amin.

Prea sf[â]ntă Troiță[3] milueaștene pre noi. Doamne curățeaște păcatele noastre. Stăpâne iartă fără de legile noastre; Sfinte cercetează, și vindecă neputințele noastre, pentru Numele tău.

11.

D[oa]mne milueaștene (de trei ori).

Slavă…Și acum…

Tatăl nostru, carele ești în Ceriuri, sfi[n]țascăsă Numele tău, vie Înpărăția ta, fie voea ta, precum în ceriu și pre pământ. Pâinea noastră cea de pururea dăne noao astăzi, și ne iartă greșealele noastre, precum ertăm și noi Greșiților noștrii, și nune duce pre noi în ispită, și ne izbăveaște de cel rău.

Preotul zice Vozglașenia aceasta:

Că ata iaste Înpărăția, și putearea, și mărirea, a Tatălui, și a Fiiului, și a Sfântului D[u]h, acum și pururea și în veacii veacilor, Amin.

Și [apoi se spun] aceastea Tropare ale Sfi[n]tei Troiță:

Sculândune din somn, cădem cătră tine Bunule, și cântare îngerească strigăm ție Putearnice: Sf[â]nt, Sf[â]nt, Sf[â]nt ești D[u]mnezeule: Pentru Rugăciunile Îngerilor tăi milueaștene pre noi.

12.

Slavă…

Din pat, și din somn mai râdicat D[oa]mne, mintea mea o luminează, și inima și buzele meale le deschide, ca să te laud pre tine Sfântă Troiță: Sf[â]nt, Sf[â]nt, Sf[â]nt ești D[u]mnezeule: Pentru rugăciunile tuturor sfinților tăi, milueaștene pre noi.

Și acum…

Fără de veaste Judecătoriul va veni, și ale fiece căruia fapte săvor descoperi, ci cu frică să strigăm în miezul nopții: Sf[â]nt, Sf[â]nt, Sf[â]nt ești D[u]mnezeule: Pentru Născătoarea de D[u]mnezeu,  milueaștene pre noi.

Doamne milueaștene (de trei ori).

Slavă…Și acum…Și această Rugăciune a Sfintei Troiță:

Din somn sculândumă mulțămesc ție sf[â]ntă Troiță, că pentru multă bunătatea ta, și îndelungă răbdarea nu te-ai mâniat pre mine leaneșul [leneșul] și păcătosul, nici mai pierdut cu fără de legile meale,

13.

Ci ai făcut iubire de oameni după obiceaiu [obicei], și întru deznădăjduire zăcând eu mai rădicat [ridicat], ca să mânec[4], și să măresc putearea ta, și acum lumineazemi ochii gândului, deschidem gura, ca sămă î[n]văț, cuvintele tale, și să fac voia ta, și săți cânt întru mărturisirea inimii meale, și să laud prea sf[â]nt numele tău, al Tatălui, și al Fiiului, și al Sfântului D[u]h, acum și pururea, și înveacii veacilor, Amin.

Iată Rugăciune cătră D[u]mnezeu cuvântul:

Mărire ție Înpărate ceresc D[u]mnezeule atot putearnice, carele cu purtarea ta de grije [grijă] cea D[u]mnezeiască și de oameni iubitoare, mai învrednicit pre mine păcătosul, și neavrednicul din somn amă scula, și a dobândi intrare în sfântă Casa ta: priimeaște D[oa]mne și glasul Rugăciunii meale, ca și al Sfintelor și înțelegătoarelor tale puteri[5], și cu D[u]h de semerenie să țisă aducă laudă din spur-

14.

cate buzele meale, ca și eu sămă fac părtaș Featelor cele înțelepte[6], cu luminată făclia sufletului mieu, și să te măresc [pe Tine] D[u]mnezeu Cuvântul, cel slăvit în Tatăl, și în D[u]hul Sf[â]nt, Amin.

Rugăciunea în toate Diminețile când să scoală Creștinul din somn:

Deschizând ochii sufletului mieu cu putearea ta D[u]mnezeul mieu: Să cuvine sămi deschiz și ușa inimii meale: Și trebue precum mam sculat din patul ce zăceam ca un mort. Așa sămă scol înpreună din păcatul fără de legii, și al nemulțării, întru carele zac mort [eu] leneșul.

Drept aceaia îți mulțămesc D[o]mnul mieu, căci mai păzit întreg și viu întru această noapte, și mai vârtos căci nam căzut întru vreun păcat cu darul tău, văz [văd] Doamne că au început zioa asă lumina, întru carea pociu [pot] vedea multe nestatornicii și sminteale, pociu simți multe ispite, să întâmpin multe pricini ca să cad în păcate, și în nevoi de moarte, și cum voiu putea scă-

15.

pa de acealea, de num vei ajuta tu, că ești putearea mea: Pentru aceasta te rog D[u]mnezeul mieu, sămi ajuți, și sămi dai darul tău: pentru că aflândumă înpreună cu el, măva păzi, să nu caz întru vreo greșală, și să face să cați fiu plăcut în toate lucrurile meale, și de acum hotărăsc să nu fac nice [nici] un lucru, carele să nu fie spre bucuria ta, și spre folosul mieu, și pentru ca să puiu [pun] începătură bună, dintru începutu zilii îți aduc după datoria mea, șiți dau toate toate gândurile meale, toate cuvintele meale, toate poftele meale, și toate lucrurile meale, pentru ca săle povățuiești cu înțelepciunea ta, și săle tocmești după judecata dreptății tale, șiți făgăduiesc cu adevărat cum că voia mea nusă va mai despărți de voia ta: Numai să misă [mi se] descopere, și te rog sămă întărești în voința ta ca un prea putearnic: pentru ca să păzesc, și să săvârșesc aceastea făgăduiale alea meale, spre cu-

16.

cuvântarea de mărirea Înpărăției tale, și spre folosul sufletului mieu, Amin.

Apoi: Veniți să ne închinăm (de trei ori).

Psalmul [50]: Milueaștemă D[u]mnezeule după mare mila ta…

După aceea Moltiva primă a sf[â]ntului Macarie cel mare:

Doamne curățeaștemă pre mine păcătosul, că nici odinioară bine înaintea ta nam făcut, ci mă izbăveaște de vicleanul[7], și să fie întru mine voia ta: ca fără osândă să deschiz gura mea cea nevreadnică: și să laud prea sf[â]nt numele tău, al Tatălui, și al Fiiului, și al D[u]hului Sfânt, acum și pururea, și în veacii veacilor, Amin.

Moltiva [rugăciunea] a doua iară a aceluia[și] sf[â]nt[8]:

Din somn sculândumă laudă de miezul nopții aduc ție Mântuitoriule, și înainteți căzând strig: numi da să adorm în moartea păcatelor, ci mă milueaște, acela ce teai [Te-ai] răstignit de voe [voie], și

17.

pre mine cela ce zac în leane, grăbind mă scoală, și mă deaștaptă [deșteaptă] întru starea înainte, și întru Rugăciune, și după somnul nopții, sămi lumineaze zioa fără păcat H[ristoa]se Doamne, și mă milueaște.

Moltiva a treia iară a aceluia[și] Sf[â]nt:

Cătră tine Stăpâne iubitoriule de oameni, sculândumă din somn scap, și spre lucrurile tale mă nevoesc, rogumă ție ajutămi cu milostivirea ta în toată vreamea, în tot lucrul, și mă izbăveaște de toate lucrurile ceale reale [rele] lumești, și de sporirea drăcească, și mă mântueaște, și mă du întru înpărăția cea veacinică [veșnică]: Că tu ești Făcătoriul mieu, și purtătoriu de grije [grijă] atot binele și dătătoriu, și întru tine iaste toată nădeajdea mea, și ție mărire înalț: Acum și pururea, și în veacii veacilor, Amin.

Molitva a patra iară[și] a aceluia[și] sf[â]nt Macarie:

Doamne! carele cu multă bunătatea ta, și cu îndurările tale ceale [cele] mari,

18.

mai [mi-ai] dat robului tău: de am trecut vreamea cea trecută a nopții aceștiea fără de ispită de toată răutatea pizmașului[9]: Tu însuți Stăpâne a toate câte sânt Făcătoriule, învredniceaștemă cu adevărată lumina ta, și cu luminată inimă aface voia ta, acum și pururea, și în veacii veacilor, Amin.


[1] Acatistul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi alte acatiste şi rugăciuni foarte evlavnice şi de folos, Sibii, Ed. Tipografia lui Ioani Bart, 1821, în BAR, CRV 1110, 438 p.

[2] Trei metanii mari.

[3] Treime.

[4] Ca să mă trezesc dis-de-dimineață.

[5] Puterile cerești.

[6] Fecioarelor înțelepte din Parabola celor 10 fecioare.

[7] Satana.

[8] Tot a Sfântului Macarie cel Mare.

[9] A Satanei.

Istorie 4. 53

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a.

***

37. Sfaturi pentru mume

Mume = pluralul de la mumă/ mamă. Pentru că discutăm o broșură din 1882 despre creșterea pruncilor[1].

Și autorul își începe sfaturile cu detaliul, că la noi…doar jumătate din copiii născuți împlinesc vârsta de 5 ani[2]. Însă cauza morții copiilor era…neștiința mamelor în a-și crește copiii[3].

De aceea, dacă moartea copiilor era „o nenorocire pentru țéra [țară]”[4], datoria mamelor de a-și crește copiii era considerată de autor ca fiind una „sacră”[5].

Primul capitol al broșurii se ocupă cu regulile de dinainte de nașterea copiilor[6]. Și prima dintre ele este: hrănirea bună a mamei[7].

Iar autorul nu le recomandă gravidelor mâncărurile de carne ci laptele și ouăle[8]. Când e post, ele pot mânca „mazăre bătută, linte și fasole strecurată prin sită, cu puținŭ uleiŭ, carĭ suntŭ tot atâtŭ de hrănitóre câtŭ carnea”[9].

Cea mai bună băutură pentru gravide e apa, dar cele deprinse cu vinul…pot bea la masă și puțin vin[10].

Gravidele nu trebuie să își satisfacă toate poftele…iar hainele de pe ele nu trebuie să le strângă nici sânii și nici pântecele[11].

Nu trebuie să facă munci grele, nici să care lucruri grele, să nu sară dar să umble în aer liber[12].

Pot face băi în apă caldă sau rece[13].

Însă din luna a 7-a de sarcină trebuie să se pregătească pentru alăptat. Și pregătirea pentru alăptat constă în faptul de a spăla „sfîrcurile țîțelorŭ cu apă din casă, cu vinŭ negru séŭ cu rhum (romŭ)”[14]. Dar dacă sfârcurile sânilor sunt „prea turtite”, autorul recomandă gravidelor să se tragă de sfârcuri, în mod încet, de mai multe ori pe zi[15].

În așteptarea copilului, gravida trebuie să aibă o albie mică pentru a scălda copilul, pânze și cârpe de in[16].

Capitolul al 2-lea se ocupă de lehuzie[17].

Lehuzia durează de la 9 zile și până la două săptămâni…iar femeia trebuie să rămână culcată în pat până la 9 zile[18]. Camera lehuzei și a pruncului trebuie să fie aerisită de mai multe ori pe zi[19].

Femeia care abia a născut poate să mănânce la o oră sau două după naștere…după ce a ieșit „și casa [placenta] din pântecele eĭ”[20].

În primele 4 zile, noua mamă trebuie să mănânce supă de carne cu griș, orez, sago (?), tăieței și franzelă. Dacă nu are carne, ea poate să mănânce lapte dulce, lapte covăsit, lapte bătut, orșav [chiseliță] de prune sau compot de mere, plus apă[21].

Din a 5-a zi poate mânca un ou cu zeamă, mâncare cu carne și bea puțin vin. Pe când, tocmai din a 15-a zi poate să revină la modul cum se hrănea înainte de a naște[22].

Capitolul al 3-lea este despre alăptatul pruncului[23].

Copilul, după ce se naște, simte să doarmă…și primul alăptat e după 3 ore de la naștere[24]. Dar dacă mama nu are lapte, copilul este hrănit cu lapte călduț de vacă, amestecat cu apă fiartă[25].

Dacă copilul e sănătos, el doarme toată ziua când se naște. După 4-6 ore cere să sugă și adoarme din nou. Din a 2-a sau a 3-a zi copilul cere să fie alăptat de mai multe ori pe zi[26].

Și iarăși e „datorie sfântă” pentru mamă să-și alăpteze pruncul, dacă e sănătoasă[27].

Începând cu ziua a 10-a, laptele mamei e laptele normal[28]…și alăptatul trebuie să dureze maximum 12 minute[29]. Alăptarea exclusivă trebuie să țină până în luna a 6-a de viață a pruncului, după care el poate fi hrănit și cu mâncare[30].

Iar când vorbește despre mâncarea alternativă, autorul ne spune că pruncul poate mânca, de la vârsta de 6 luni, și lapte de vacă, amestecat cu cafea slabă sau supă de carne cu griș și franzelă, date la temperatura de 35-37 grade Celsius[31].

În primele 3 luni de viață, pruncul se scaldă în apă căldicică, timp de 5-6 minute[32]. Aflăm acest lucru din cap. al 7-lea al lucrării, care se ocupă cu îngrijirea copilului.

Copilul trebuie înfășat bine și nu trebuie legănat[33]. Trebuie ținut pe brațe și pe stânga și pe dreapta[34]. Din luna a 10-a, copilul va încerca să pășească…și trebuie să îl învățăm să umble sprijinindu-l de ambele brațe[35].

Cap. al 8-lea se ocupă cu semnele de sănătate ale copilului. Dacă e bine hrănit, el are carnea tare, extremitățile rotunde, pielea roșcată, ochii vioi, somn liniștit, scaunul e de culoarea gălbenușului de ou iar urina fără culoare, ca apa[36].

Un copil nou-născut cântărește între 3, 250 și 3, 700 de grame[37]. La 5 luni el cântărește 7, 000-7, 500 de grame. Pentru ca la un an să ajungă în jurul la 10 kg[38].

Din cap. al 9-lea aflăm că înțărcarea copilului se face la un an. Iar dacă are cel puțin 8 dinți, copilul poate fi înțărcat și mai jos de un an[39].

Copiii nu au nevoie de vin iar țuica e foarte vătămătoare pentru ei[40].

Cap. al 11-lea se ocupă cu vaccinarea copiilor[41], pe când al 12-lea și ultimul se ocupă cu bolile copiilor: constipația, urdinarea [diareea], vărsăturile, crampele, bolile de ochi, petele albe din gură, rubeola, scarlatina, vărsătura, tusea convulsivă [măgărească], gâlcile [amigdalita], anghina difterică, crupul, friguri[42].


[1] Dr. J. Felix, Crescerea igienică a copiilor. Instrucțiuni populare pentru mume, Ed. Imprimeria Statului, Bucuresci, 1882, 52 p.

[2] Idem, p. 3.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Idem, p. 4.

[6] Idem, p. 5.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] Idem, p. 5-6.

[12] Idem, p. 6.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Idem, p. 7.

[17] Idem, p. 8.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 9.

[20] Ibidem.

[21] Idem, p. 10.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 11.

[24] Ibidem.

[25] Ibidem.

[26] Idem, p. 11-12.

[27] Idem, p. 12.

[28] Idem, p. 13.

[29] Ibidem.

[30] Idem, p. 14.

[31] Ibidem.

[32] Idem, p. 24.

[33] Idem, p. 26.

[34] Idem, p. 28.

[35] Ibidem.

[36] Idem, p. 29.

[37] Idem, p. 30.

[38] Idem, p. 31.

[39] Idem, p. 31-32.

[40] Idem, p. 34.

[41] Idem, p. 37.

[42] Idem, p. 38-52.

1 2 3 9