Labirintul în catedralele romano-catolice
Paolo Santarcangeli edita în 1967, la editura Firenze, cartea Il libro dei labirinti (Cartea labirinturilor), care va fi editată în română în 1974, la Ed. Meridiane. Vom cita pentru tema noastră P. Santarcangeli, Cartea labirinturilor. Istoria unui mit și a unui simbol, vol. II, trad. din lb. ital. de Crișan Toescu, Ed. Meridiane, București, 1974.
Acesta își dă seama că, începând cu secolul al 12-lea, în bazilicile romano-catolice apare tema labirintului. În acest vol. 2, problema luată în discuție e discutată între p. 110-131.
La p. 113 acesta spune următoarele despre labirinturile din bazilici: „Este foarte ciudat (și de aceea îl menționez), faptul că, deși sunt situate pe solul sau pe zidurile bisericilor, pe niciunul din labirinturile cunoscute nu apare semnul crucii sau vreo altă emblemă creștină”.
Adică apare acest simbol păgân, după 12 secole, cu aceeași formă din antichitatea păgână, dar fără să fie încreștinat.
De ce? Nici autorul nu a avut o explicație plauzibilă la acest gest.