Jurnal penticostal de București (1)

M-am întors de la Chicago cu bicicleta. Bineînțeles: cu bicicleta în avion. Mi-am permis acest lux. Pentru că bursa babană pe care am primit-o, pe ochi frumoși, mi-a înlesnit această bucurie. Căci, pe lângă cărți, mie îmi plac foarte mult bicicletele. Mai de mult îmi plăceau și chitarele…dar m-am lecuit de ele. Acum am rămas doar la exercițiile de limbă ebraică și la…biciclete.

Pentru că trebuie să remarc că în „spațiul evanghelic” mersul pe bicicletă e deplin ecologic și sănătos. Sănătos și ecologic…pentru ca să nu discriminăm prevalența cuvintelor.

Mi-am cumpărat, pe lângă un maldăr de cărți operative și o bicicletă penticostală. La București nu poți să găsești așa ceva, pentru că ortodocșii le sfințesc cu Agheasmă. Dar în Chicago erau enorm de multe biciclete penticostale nesfințite, pentru că, pentru noi, sfințenia e semantică și nu pătrunde în oameni și obiecte.

În comparație cu mulții negri de pe străzile americane, cu praful insuportabil de pe zgârie-norii lor, cu „creștinii” fistichii pe care i-am întâlnit…printre care, din păcate, am întâlnit și foarte mulți cerșetori penticostali, hoți și prostituate penticostale…la București domnea o toropeală de iunie.

Taximetriștii bucureșteni au dorit să mă facă la buzunare…crezând că eu sunt american…și nu moldovean. Dar cum eu sunt născut la mama lor…acolo unde chestiile astea se învață…taximetriștii bucureșteni, acești ulii de cartier, nu au putut să mă atenteze la portofel.

I-am lăsat în urmă pe „creștinii cu pancarte galbene”. Am lăsat în urmă…în urma memoriei, Biserica Moody, pe „adepții Hare Krishna [care] țopăiau din răsputeri”, biserica prezbiteriană cu împărtășire pe clape de jazz, sinagogile întâlnite și mastodontul Bahá’í…pentru că niciun oraș în lumea asta nu are Biserici ortodoxe ca Bucureștiul.

La București sunt cele mei splendide Biserici ortodoxe din toată lumea.

Și îmi era tare dor să le văd…alături de shaorma de București…de câinii vagabonzi de București…de femeile din București, care sunt cele mai frumoase femei de pe întreg mapamondul.

Pentru că eu le și spun studenților mei: „Trebuie să iubiți diversitatea! Să nu vă mai ghetoizați aici, în cămin, la ITP, ci să mergeți în tot Bucureștiul, în acest buric al României, și să îl cercetați cu de-amănuntul. Pentru că e plin de surprize”.

Îmi era dor de praful românesc. Îmi era dor de limba română, care este enorm de expresivă și de melodioasă în comparație cu americana de baltă, prea simplistă și prea facilă.

Fiind pe avion…am fost cu sufletul aproape de Simona Halep. Dar când am auzit că a pierdut meciul, de enervare, am recitit cartea Sfântului Profet Isaia în ebraică…având pe cap un prosop ud…în semn de durere.

Vă voi ține la curent cu noile mele trăiri de bărbat single. Și vă mulțumesc pentru rugăciunile voastre, care au ținut avionul pe ruta normală. Așa nu am ajuns în Ucraina, ci în țara mea de doruri, în țara mea de dor.

Autoritatea momentului în materie de Teologie Dogmatică

Ideea anchetei teologice de față mi-a venit ieri seară. 12 octombrie 2013. Și anume să întreb pe mai mulți teologi, din diverse confesiuni, despre cine consideră dumnealor că e autoritatea momentului în materie de Teologie Dogmatică. Bineînțeles, pe fiecare, despre teologul confesiunii lui.

Și am adresat această întrebare, prin email, următorilor 3 teologi: Prof. Dr. Marius David Cruceu (baptist; https://www.facebook.com/marius.cruceru),

Lect. Dr. Emanuel Conțac (penticostal; emanuelcontac@gmail.com)

și Pr. Prof. Acad. Dr. Wilhelm Dancă (romano-catolic; wilhelm.danca@gmail.com ).

Azi, 13 octombrie 2012, primul care a avut amabilitatea să îmi răspundă a fost Lect. Dr. Emanuel Conțac. Răspunsul său e acesta:

„Stimate părinte Dorin Picioruș,

Un nume de referință în teologia penticostală este Amos Yong. Precizez că penticostalii folosesc denumirea „teologie sistematică” pentru ceea ce ortodocșii numesc „teologie dogmatică”.

Pentru o imagine de ansamblu a contribuției sale la domeniul teologiei vedeți site-ul instituției în care predă.

http://www.regent.edu/acad/schdiv/faculty_staff/yong.shtml

Amos Yong e socotit important fiindcă a abordat o gamă vastă de subiecte în scrierile sale și fiindcă a inițiat un dialog important între tradiția penticostală și alte tradiții creștine. Editura Brill a publicat recent o monografie despre teologia lui.

http://www.brill.com/theology-amos-yong-and-new-face-pentecostal-scholarship

De altfel, Brill publică de mai mulți ani o serie dedicată penticostalismului.

http://www.brill.com/publications/global-pentecostal-and-charismatic-studies

 Eu nu sunt pasionat de dogmatică/ sistematică, însă dintre cărțile lui Yong mi-a atras atenția în mod deosebit In the Days of Caesar.

http://www.amazon.com/Days-Caesar-Pentecostalism-Political-Postmodern/dp/0802864066/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1381665315&sr=1-1&keywords=9780802864062#reader_0802864066

Sper că răspunsul meu (redactat în fugă) vă este de ajutor.

Cu urări de bine,

E.C.”.

Tot azi, pe 13 octombrie 2012, am adresat aceeași întrebare Conf. Dr. Adrian Lemeni (ortodox; adlemeni@hotmail.com),

Lect. Dr. Cornel Pavel Dărvășan (adventist; https://www.facebook.com/corneldarvasan)

și Lect. Dr. Dănuț Mănăstireanu (anglican; danutm@gmail.com).

Domnul Adrian Lemeni mi-a răspuns la scurt timp. Numai că răspunsul său e particular. E doar pentru mine.

Și domnul Dănuț Mănăstireanu mi-a răspuns astăzi-seară. Răspunsul său e acesta:

„Dragă Pr. Picioruș,

După părerea mea, teologul anglican al momentului, în materie de dogmatică, este fostul Arhiepiscop de Canterbury, Rt. Dr. Rowan Williams.

Ceea ce-l recomandă, din punctul meu de vedere, este profunda lui cunoaștere, relevată de scrierile lui, nu numai în ceea ce privește tradiția anglicană, cu toate meandrele ei curente, ci și a patristicii si a teologiei răsăritene, ca și a celei catolice, cu care interacționează permanent.

Între altele, și foarte important pentru mine, este și un bun cunoscător și admirator al operei teologice a Pr. Stăniloae.

William este un reprezentant strălucit al via media, abordarea teologică specifică anglicanismului.

Sper că este suficient. Dacă doriți mai multe detalii, vă rog să-mi spuneți.

Dănuț Mănăstireanu, PhD

Aleea cu nuci, 73, Valea Lupului

707410 Iași, România

Mobile +40 744 499 379

Tel. +40 232 257 285

Blog http://danutm.wordpress.com

Yahoo/Skype danut_manastireanu

Email danutm@gmail.com

‘Tradition is the living faith of the dead.
Traditionalism is the dead faith of the living’
(Jaroslav Pelikan – The Vindication of Tradition)”.

De la Dr. Cornel Pavel Dărvășan am primit următorul răspuns:

„după părerea mea, cel mai bun teolog dogmatician adventist rămâne Wilhelm Moldovan în România, din păcate domnia sa a încetat din viață înainte de revoluție, iar în străinătate îmi place să cred că cele mai bune răspunsuri dogmatice le oferă John Paulien, deși el are accente spre apocaliptică biblică!

Cu dragoste în Hristos, Cornel Dărvășan”.

Ancheta e în lucru, acesta e un articol deschis, pe care îl voi updata pe măsura eventualelor răspunsuri. Voi contacta și alți teologi și le voi cere părerea lor pe această temă.

Am adresat această întrebare și:

Pr. Prof. Dr. Adrian Niculcea (ortodox; niculcea_adrian@yahoo.com)

Arhidiac. Prof. Dr. Ioan I. Ică jr. (ortodox, edituradeisis@gmail.com)

Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu (ortodox; prstefanbuchiu@yahoo.com)

Prof. Dr. Andrei Pleșu (ortodox; nec@nec.ro).