Ce nu aş mai face ca şi creator de online

soare de dezamagire

Dacă aş lua-o astăzi de la capăt, cu experienţa de acum, nu aş mai face câteva lucruri esenţiale şi, din păcate, acestea ar schimba cu totul modul meu de a mă raporta la scris şi la publicul cititor.

1. Nu aş mai scrie gratuit pentru alţii. Nu se merită.  Nu este apreciat efortul de luminare al altora. Tu te oboseşti de mama focului iar cititorii  sau audianţii se umplu, pe fiecare zi, de invidie şi de bădărănie. Dacă vor să te citească sau să te audieze, să plătească pentru asta. De ce ştiinţa de carte şi înţelepciunea duhovnicească online să fie gratis iar cea tipărită să coste bani?

2. Nu aş mai lăsa dreptul la comentarii. Am tras concluzia că oamenii, în majoritatea dintre cazuri, nu prea ştiu sau nu prea vor să comenteze profund, serios, creativ. De aceea nu are rost să le dai dreptul să te comenteze. Vor veni ca să îşi citească comentariile şi nu articolele tale.

3. Nu aş mai prelua articole de la nimeni, care nu se dovedeşte cu bun simţ şi cu simţul valorii pentru ceea ce facem la nivel online. Pentru că am fost generos cu alţii şi am preluat de la ei ceva  anume, au tras concluzia, că trebuie să vină, în mod paranoic, ca să îmi manipuleze ratingul şi să îmi arate, că doar articolele lor sunt căutate la mine şi nu ceea ce  scriu eu.

4. Nu aş mai publicita pe nimeni, care nu creează în mod constant, lucruri serioase. Tu eşti locomotiva, care îi tragi pe alţii după tine şi apoi se dau grande, că sunt şi ei cineva. Nesimţirea de a nu recunoaşte valoarea altuia mi se pare ieşită din comun în mediul online românesc, tocmai de aceea mai uşor cu mărinimia sau cu orzul pe gâşte.

Din păcate, acestea sunt concluziile juste pe care le pot trage, după contactul direct cu melanjul toxic al onlineului românesc actual.

Cum comentezi pe blog?

blanda maternitate

***

1. De ce trebuie să comentez pe blog?

Pentru că vrei să comunici cu mine şi cu alţi oameni, care, ca şi tine, vin aici şi citesc ceea ce eu public.

Pentru că ai idei, sentimente, experienţe de împărtăşit.

Pentru că eşti  un om cu principii, care vrea să îmi comunici, într-un mod frumos şi atent, anumite lucruri.

Pentru că vrei să aduci un surplus de informaţie.

Pentru că vrei să faci o corecţie.

Pentru că vrei să îţi exprimi o opinie vizavi de ceva şi, prin asta, să vezi cum reacţionează alţii la opinia ta.

2. Unde e spaţiul pentru comentarii?

La finalul fiecărui articol în parte, unde apare următoarea bandă:

aici se fac comentarii

Apeşi pe înscrisul: „Scrieţi un comentariu” şi vei ajunge aici…

locul pentru comentarii

Aşa arată spaţiul pentru comentarii pe Teologie pentru azi! Dacă nu ai mai comentat niciodată la noi pe blog, această imagine te aşteaptă.

3. Cum mă loghez, ca să scriu un comentariu?

Aici ai un exemplu, despre cum sunt eu logat la propriul meu blog.

cum se completeaza

Bineînţeles,  tu îţi pui datele personale:

1. numele,

2. adresa de email personală şi

3. blogul sau saitul personal (opţional, adică: dacă ai aşa ceva)…şi apoi, în spaţiul acesta mare, gol, de sub datele tale…

4. scrii ceea ce vrei să comunici.

După ce scrii ceea ce ai avut de spus, mai apare un al cincilea element

5. bifarea sau nu pe Notify me… (iarăşi opţională). Dacă bifezi să fii notificat, dacă cineva mai scrie un comentariu după  tine, ţi se va  trimite, automat, în căsuţa ta de email, un email, prin care eşti anunţat, că s-a  mai scris un comentariu, posibil răspuns la comentariul tău.

6. apeşi pe Submit comment, pentru ca el să ajungă la mine.

7. comentariul tău va aştepta moderarea mea şi, dacă consider că e un lucru bun să comunic cu tine, el va apare la mine pe blog.

Altădată când mai vii la mine, pentru că computerul tău a înmagazinat datele înregistrate, vei găsi toate gata (numele, emailul, blogul) şi vei trece numai la scris.

4. Ce înseamnă un comentariu?

În primul rând o opinie vizavi de ceva anume. O opinie bine gândită şi într-o limbă română inteligibilă.

Eu sunt uimit, că în 2009 mai există români, care nu ştiu să scrie cu diacritice în limba română. Orice computer poate fi setat, într-un minut, ca să scrie în limba română…iar în limba română poţi scrie după orice fel de tastatură, pentru că trebuie să înveţi doar câteva taste sau combinaţii de taste, care îţi vor intra în automatism în câteva săptămâni.

Word Press-ul, platforma pe care noi scriem, nu a fost întotdeauna aşa cum o vedeţi  astăzi. În 2006 şi 2007 pe la început nu exista posibilitatea să scriem în română, de aceea găsiţi, în acele luni, multe articole scrise fără diacritice. Nu exista, la început, nici posibilitatea ca să facem margini drepte, într-o parte sau în alta, a textului şi nici alte facilităţi de editare.

Nici acum nu poţi să scrii un comentariu cu margini drepte, ceea ce e un minus pentru platforma noastră. Însă, dacă cineva ne dă un comentariu, noi îl putem edita şi îmbunătăţi la nivel grafic, putem pune linkuri subcutanate, chiar dacă, iniţial, comentariul are indicaţia linkului pusă in integrum la comentariu.

Concluzii:

1. Un comentariu este o opinie, de bun simţ şi pertinentă, o manifestare a bucuriei sau a regretului faţă de ceva anume, un plus la blog.

2. El trebuie scris atent şi cu bun simţ.

3. Comentariul trebuie să se înscrie într-un dialog, într-un exerciţiu de comunicare şi să nu fie o vorbărie goală sau un atac la persoană pe nepusă masă.

5. Cum mă raportez la comentariu?

Pe măsura celor care scriu. Dacă comentariul e bădăran, dacă individul  sau individa vor ca să-şi facă numai reclamă, dacă vin să bage fitile şi să te tragă doar de limbă…le elimin din start. Uneori le mai las…pentru a fi lecţii de non-comunicare.

Nu cred că un om cu bun simţ, cu idei, cu proiecte nu a fost bine primit de către noi, ci dimpotrivă.

De aceea, după cum scrii şi după cum te prezinţi, aşa eşti şi primit!

6. Cum ar trebui să fie primul comentariu al cuiva?

Să fie onest. Ar trebui să îţi spună cum îl cheamă, cine este, ce vrea şi cum a dat de tine. Dacă un om se bucură în mod real de tine şi vrea să comunice cu tine prin intermediul comentariilor de la subsolul articolelor tale, trebuie să fie transparent.

Să spună: domnule dragă, aşa te-am găsit, îmi place ceea ce faci, pentru că şi eu fac asta şi asta, vreau să ne cunoaştem mai bine, vreau să ţinem legătura.

Dacă nu ai interese meschine, dai detalii despre tine şi nu e nicio catastrofă, ca să fii deschis şi cu bun simţ.

7. Ce nu e comentariu?

Nu e comentariu bârfa şi nici luarea de vreun cuvânt scris greşit din mare viteză.

Nu e comentariu nici bădărănia, nici râsul prosteşte de cine ştie ce om, idee sau imagine.

Nu e comentariu reclama ta la mine pe blog, fără să spui nimic despre tine.

Nu e comentariu copy pasteul de la alţii.

Nu e comentariu întrebarea.

8. Când vom învăţa să comentăm?

Când vom dori să nu ne mai batem joc de noi şi să nu ne  mai considerăm nişte rebuturi, nişte pietre, care nu gândesc şi nu au nimic de comunicat.

9. Ce câştigăm dacă comunicăm?

Învăţăm să ne facem prieteni.

Învăţăm să dialogăm frumos.

Învăţăm să scriem atent şi cu impact la un public larg.

Arătăm cât de maturi şi cât de specializaţi suntem pentru lumea în care trăim.

Învăţăm să fim nişte ortodocşi cu simţ civic şi care ştiu să vorbească despre ei înşişi altora.

****

Dacă nu învăţăm să comunicăm nu merităm nimic.

*

Despre screenshoturi şi downloaduri instante

Fotografii

1. N-am aparat de fotografiat dar vreau să fac fotografii la ce văd pe net!

Să zicem că nu aveţi aparat de fotografiat de niciun fel, dar totuşi doriţi să salvaţi porţiuni, numai porţiuni de text sau imagine de pe bloguri şi saituri pentru ca să le puneţi pe blogurile dv. sau să le păstraţi în calculator. Se poate acest lucru? Da, se poate! Vă vom arăta câteva metode simple pentru aşa ceva.

2. Fac fotografii cu o singură tastă apăsată şi le păstrez în Word

Deschideţi pagina pe care vreţi să o salvaţi de pe net, deschideţi şi o filă Word pe ecran, şi, numai prin apăsarea tastei „Prt Scr SysRq” de pe tastatura dv. – care e undeva lângă „Scroll Lock” şi Pause Breack” în dreapta mâinii dv. [ cel mai adesea] – vi s-a făcut o fotografie a porţiunii de blog şi de sait pe care o vedeţi pe monitorul dv.

Deci cât e monitorul, ecranul …atât e şi fotografia / screenshotul dv. Fără să mai faceţi o altă mutare, veniţi cu click dreapta pe fila Word, daţi Lipire şi veţi avea fotografia în Word, pe care o salvaţi acolo şi o puteţi mării după cum doriţi, de la Formatare Imagine.

3. Fac fotografii în format png ca să le pun pe blog sau să le păstrez în calculator

Adesea aţi văzut pe platforma noastră fragmente de text sau de imagine preluate din altă parte şi poate v-aţi gândit cum se fac, cât de mult stăm ca să le facem. Vă spunem adevărul de această dată: se fac în…trei secunde. Cum? Vă dăm detalii imediat…

3. 1. Instalez browserul şi programul pentru fotografii

Noi suntem de această dată pe un browser numit Flock. Dacă instalaţi acest browser sau dacă instalaţi la dv. în computer browserul numit Firefox puteţi să faceţi fotografii în …3 secunde.

După ce instalaţi unul dintre cele două, mergând pe linkul dat de către noi şi el funcţionează – unul dintre cele două – la dv. în calculator, atunci intraţi aici, pentru ca să vă întâlniţi cu…aparatul dv. de fotografiat webul: FireShot 0. 60 [ care se updatatează continuu].

Aşa arată programul pe care îl veţi introduce în browserul dv. şi care va apare undeva în dreapta jos a ecranului computerului dv.

3. 2. Am programul şi fac fotografii/screenshoturi = imagini ale ecranului.

Deschidem pagina pe care ne-o dorim fotografiată. Apăsăm pe iconul programului apărut în dreapta ecranului, în colţul de jos, după instalare şi alegem opţiunea Save, intrăm pe ea, şi o alegem pe ultima de jos, din cele 4, adică opţiunea: Selection. Adică, aceste două alegeri ale noastre vor să spună că noi vrem să fotografiem porţiunea pe care o vom haşura.

Repetăm: iconul lui Fireshot Save Selectionhaşurăm locul viitoarei imagini cu mausul, click dreapta, rapidimaginea png se formează cere unde să fie salvatăo salvaţi pe desktop sau unde doriţi dv. şi o aveţi…identică cu originalul.

*

Filme

4. Vreau să downloadez file video scurte, orice fel de filme gratuite scurte de pe net…în cel mai simplu mod cu putinţă

4. 1. Am nevoie de program

Programul pentru downloadare de file video scurte, mici, pe care vi-l recomandăm e acesta: Fast Video Download [ Atenţie! Ambele file sunt securizate şi sunt anexe la Firefox, din acest motiv vă va cere să aprobaţi intrarea securizată la ei pe pagină. O aprobaţi şi intraţi şi nu se petrece niciun bai.]

După introducerea lui în browser vom găsi iconul programului lângă cel al lui Screenshot, jos, în colţul de jos al browserului, la mâna dv. dreaptă.

2. Cum îmi cad filele video scurte la mine în calculator?

Deschid pagina unde sunt file video mici pe care le vreauapăs pe iconul lui Download Video– şi mi se vor deschide, într-o fereastră, în partea de sus, care sunt filele de pe pagină şi eu îmi aleg ce îmi trebuieapăs pe fila video care îmi trebuie –  iar ea se downloadează în calculator.

Motto-ul nostru în munca de creaţie online este:

Totul cu metode simple, totul în timp record!

Pr. Dorin

Despre cum se citeşte un blog

1. Ai nevoie de metoda categoriilor

Un blog nu se citeşte de sus în jos sau de jos în sus, de-a valma, la întâmplare…Ci, pentru ca să citeşti temeinic, trebuie să citeşti cu metodă. Şi cum începi să ai metodă? Începi să ai metodă, dacă citeşti articolele conform categoriilor blogului.

2. Unde sunt categoriile blogului nostru?

Aici, în dreapta blogului:

Asta înseamnă că fiecare categorie a noastră reprezintă o specializare personală, ceva la care ne pricepem, şi, în definitiv, reprezintă oferta blogului nostru pentru cititorii noştri. După cum se poate observa, la categoria: „Literatura română din perspectivă ortodoxă”, doamna preoteasă a venit cu ideea subcategoriilor, şi, în subcategorii se prezintă subtematica/subtematicile categoriei. Mai pe înţeles, ce am scris, esenţial, într-un domeniu anume, ce am scris mai mult şi e un interes personal dăruit publicului.

Astfel, subcategoriile vor evidenţia proiectele noastre personale pentru dv., duse la diverse niveluri, spre finalizarea lor sau pe care le-am finalizat deja.

Când scriem un articol îl categorisim odată cu editarea lui. Acest lucru se poate vedea la fiecare articol.

3. De unde aflăm categoria şi tagurile unui articol?

Din finalul articolului, care la noi arată, întotdeauna, aşa:

Unde apare: „Publicat în” = categoria, zona de interes de care ne ocupăm. Şi, ultimul articol, dedicat maestrului Cruceru, e scris la două categorii – deci e un articol inter-categorial – la: Umor fără dinţi şi la Ştiri. El va apărea, deopotrivă, şi într-o categorie şi în cealaltă.

Sub categorii apare prescripţia: TAGS [ în engleză], pe care noi le-am românizat şi le zicem taguri, şi aceste taguri sunt de fapt…cuvinte de căutare în wordpress.

Ne explicăm imediat! Dacă primele, categoriile, apar la noi pe blog şi puteţi vedea câte predici am scris, câte articole, câte ştiri etc…tagurile nu sunt pentru dv., care intraţi direct pe blogul nostru, ci pentru cei care le caută în marea de taguri a wordpressului.

4. Unde se caută tagurile?

Pentru tagurile în limba română cele mai căutate într-o zi, accesaţi aici. Însă nu sunt acestea toate tagurile prin care se poate ajunge pe un blog românesc. Noi, acum, avem 2.198 de taguri şi aceasta pentru că acest mod de căutare a informaţiei la nivel online nu a apărut de la începutul WordPressului ci de câteva luni.

Pe taguri noi suntem căutaţi la articolele de pe bloguri. Şi, dacă mergeţi pe tagul: pr. dorin picioruş sau teologie pentru azi, care apar în subsolul la mai toate articolele pe care noi le-am scris sau editat, vă veţi da seama de cât de utile sunt dacă vreţi să căutaţi ceva într-un blog.

5. Metoda în tot timpul!

De aceea, ca să vezi ce scrie cineva cu adevărat, trebuie să vezi istoria categoriei la care scrie. Aşa puteţi urmări opiniile noastre, ştirile, predicile, podcasturile etc. fără să amestecaţi ciorba cu salata orientală. Pentru că, dacă citiţi totul aşa cum se vede pe blog, la prima vedere, cele 20 articole care se văd la deschiderea blogului sunt la diverse categorii şi sunt ritmate cu categoria lor proprie.

Adică, faptul că eu am râs despre preconizata revenire a lui Cruceru în ringul de bloghing la categoria Umor fără dinţi, nu are nimic de-a face cu podcastul nostru referitor la Nietzsche sau cu fotografiile de la înmormântarea lui Soljeniţîn sau cu cele trei pagini, vorbite/comentate timp de 51 de minute astăzi din Teologia Dogmatică Ortodoxă a părintelui Stăniloae, ci, fiecare categorie e…un lucru în sine, o carte separată.

De aceea, vă rugăm şi vă sugerăm să citiţi corect un blog, adică să îl citiţi conform categoriei sub care e scris. Cititorul neavizat citeşte la întâmplare, aiurea, citeşte două trei articole diferite, de la taguri diferite, şi apoi scrie un comentariu în subsolul celui de al patrulea, când, ar trebui să se refere strict la cel pe care îl citeşte şi vizavi de care vrea să spună două vorbe.

Astfel, noi avem acum, pe blog, 46 de categorii.

Asta înseamnă că scriem la 46 de cărţi odată.

Muzica e cu muzica, poza cu poza, comentariul la comentariu, predica la predică, ştirile sunt la ştiri, iar podcasturile la podcasturi. E o lume foarte strictă, matematică lumea blogurilor şi categoriile sunt un fel de departamente ale unei biblioteci imense. Sau cărţi în sine, capitole în sine, la care scriem.

6. Cum ajungi la categoria pe care o vrei?

Simplu: apăsaţi pe Predici (58 ) şi veţi găsi cele 58 de predici puse pe blog! La fel la fiecare categorie în parte.

7. Care e diferenţa între link, tag şi categorie?

Linkul e o trimitere către o sursă din lăuntrul sau din afara blogului nostru, la care noi facem referinţă.

În articolul acesta…primele informaţii…sunt poarta unui link, a unei legături, trimiteri. Linkul, în limbaj tehnic se numeşte hipertext, pentru că e o trimitere spre o altă pagină, spre o altă realitate online. Dacă mergem spre un alt text, linkul e hipertext, dacă merge spre fotografii şi file video…se numeşte hipermedia, adică locaţii de dincolo de a noastră.

Tagurile ne duc în afara blogului nostru…pentru ca să fim găsiţi şi reperaţi prin ele. Iar categoriile sunt capitolele cărţii noastre în plină scriere, care se numeşte blog.

8. Ce înseamnă…blog?

O anagramă de la be log [ a fi pe loc sau a scrie la jurnalul tău personal/la cartea ta ], a fi în direct, a lucra în direct, în faţa publicului, fiind legat la internet. Aici creăm în direct, comentăm în direct, suntem în direct cu toţi. De aceea suntem online [ on line = în linie de comunicaţie directă, continuă].

De aceea, adevăraţii creatori de blog scriu direct pe blog, fac totul în contratimp, fără corectori, fără macheori, fără maseuză, cu timp şi fără timp…

Astfel e o ipocrizie să ceri unui creator de online să aibă textul curat, ultraverificat, ultraatent, când articolele noastre se scriu zbârnâind tastele. Creatorii de online/blogării, nu fac asta toată ziua! Mai au şi alte treburi! Şi ei scriu pentru alţii…nu pentru ei. De aceea trebuie să le mulţumim pentru eforturile lor, pentru timpul pe care ni-l acordă în mod gratuit şi, pentru care nu trebuie să cumpărăm articole de blog precum cărţile lui Cărtărescu sau ziarul Cotidianul cu CD.

Pr. Dorin

Posesorii de bloguri în WordPress au parte şi de …RSS-uri interne

Pentru cei care încep acum să lucreze în WordPress şi vor să ştie ritmul în care alţii muncesc, paralel cu ei, există RSS-uri de uz intern.

Cum ajungem la ele?

Intrăm aici

în spate, în bucătăria noastră internă, la masa noastră de scris în sistem online şi accesăm: Blog Surfer. Când intrăm la Blog Surfer, pe partea stângă a ecranului apare următoarea imagine:

Cum stabilim blogurile pe care vrem să le citim în mod…discret?

În imaginea ultima supra, avem butonul de sus, unde ni se cere să punem url-uri/adrese de wordpress. Adică ni se cer adrese de tipul:

http://bastrix.wordpress.com

Toate blogurile gratuite din WordPress, au la final tema: .wordpress.com. Aşa că, dacă ştiţi şi numai numele distinctiv al blogului, ca acesta al nostru bastrix [ care înseamnă, pentru cei care nu ştiu deja: basis + matrix anagramate [ bas+trix] = mama blogurilor noastre, centrul blogurilor noastre sau…blogul nostru principal]…îl puneţi la primul Add din imagine, la Add-ul de sus, şi, dacă blogul e viu, se scrie în el, sistemul WordPress îl detectază şi vă ţine la zi, oferindu-vă ce a scris autorul acelui blog în acea zi.

La căsuţa cu Dispaly posts, dacă intraţi, veţi găsi faptul că puteţi citi articolele blogurilor la care v-aţi abonat şi în mod recurent, adică şi din urmă: de la o oră până la 7 zile în urmă.

La butonul Search, ultimul de jos, se pot căuta diverşi combatanţi de pe wordpress, piraţi ai aerului, războinici sau…scriitori oneşti, pe care dv. îi vreţi citibili.

Pr. Dorin

Ce faceţi cu RSS-urile exterioare de la WordPress?

Adică cu astea

pe care le găsiţi aici, pe dreapta paginii noastre

Importanţa practică a sistemului RSS

Dacă vreţi să ne citiţi pe noi sau pe alţi creatori de online, trebuie să aveţi un sistem care deschide rss-uri în mod instant şi care ţine o evidenţă a lor.

Ce sunt RSS-urile ?

Ce sunt rss-urile [ asta pentru necunoscători]? Răspuns: Articolele unui blog în mod concentrat, pe care le luaţi la pachet şi le serviţi unde doriţi, pe care vi le impropriaţi de pe un blog dacă salvaţi lincul de la articole sau pe cel de la comentariile blogului.

Cum salvăm lincurile?

În prima fotografie de sus avem locul de unde se pot salva lincurile de la rss-uri spre articolele şi comentariile de pe blogul nostru. Puneţi cursorul mausului pe Intrări RSS, daţi clic dreapta şi salvaţi lincul apăsând pe…Copy Link Location [ asta în Windows].

Cum arată ce am salvat?

Arată aşa: http://bastrix.wordpress.com/feed/

Orice blog pe wordpress, orice blog gratuit pe wordpress merge pe aceeaşi schemă în domeniul lincului. Dacă ştiţi lincul blogului, adică adresa blogului, adică una de genul acesta – http://bastrix.wordpress.com – nu aveţi de făcut doar să adăugaţi – /feed/ – ca să aveţi adresa de RSS.

Cum salvăm rss-urile la comentariile unui blog?

La fel cum am procedat şi la articole. Punem cursorul pe Comentarii RSS, salvăm cu clic dreapta lincul şi avem următoarea formulă:

http://bastrix.wordpress.com/comments/feed/

După cum se observă nu s-a produs decât intercalarea cuvântului comments în cadrul lincului obţinut anterior.

Unde ducem aceste lincuri/adrese, ca să putem viziona blogul de la noi de-acasă?

1

O primă soluţie, la nivel online, este: Bloglines, unde trebuie să vă faceţi cont personal. Când ajungeţi să aveţi cont personal aici, în partea stângă, sus, a ecranului trebuie să aveţi această porţiune de realitate:

Aici accesaţi Feeds, adică tocmai sistemul de RSS-uri şi puneţi lincurile pe care le-aţi obţinut de la articole şi de la comentarii, bineînţeles în mod preferenţial: ori pe amândouă, ori unul dintre ele.

2

O a doua soluţie, pe care am publicitat-o mai demult este sistemul de RSS extern, de tipul Klipfolio. De ce îl numim extern? Pentru că puteţi citi articolele la care aveţi rss-uri pe ecranul dv., în afara internetului, dar, trebuie să fiţi conectaţi în acest timp la internet. Klipfolio e un program care se instalează, dv. îi setaţi rss-urile şi sistemele de căutare – e foarte complex pentru cine nu a lucrat cu aşa ceva – dar, dacă nu îl încărcaţi cu prea multe, vă aduce informaţii pe tavă.

Dacă sunteţi creator de online pe WordPress şi… vreţi să arătaţi prietenie cuiva…

Intorduceţi RSS-urile acestuia la dv. pe blog, pe aici…

Intraţi la Design şi la noi e aşa…

La dv. poate fi altcumva…Însă trebuie să intraţi la Widgets, adică acolo unde dv. puneţi rss-urile prietenului dv. sau celui pe care îl simpatizaţi, în semn de cinstire.

Apar pe stânga vidgetele, adică formele prin care se fabrică imaginile, formele, însemnările la dv. pe blog în spaţiile publicitare.

Când dv. apăsaţi pe RSS Add din stânga ca să apară vidgetul, pe dreapta apare această formă

Dacă apăsaţi pe Edit-ul vidgetului de deasupra, el se deschide şi apare…aşa:

Şi, după cum se observă, scriem URL-ul/adresa pe care o dorim – de la articolele sau comentariile unui blog – le putem pune nume acestor articole preluate ca titlu ( de obicei punem titlul blogului sau al autorului său) şi, setând Display item date?, putem stabili între 1 şi 10 articole [ vezi numărul 10 din imagine, care se poate modifica] şi salvând modificările, şi apoi blogul, schimbările survenite în blogul dv., ele apar, la vedere, pentru toată lumea.

Exemplu de RSS-uri

Reţineţi!

Blogul cu principii este blogul care bagă în seamă oamenii, diverşi oameni!

Pr. Dorin

Elementul X al editării în WordPress

surpriza.jpg

Elementul X al Wp-ului se plămădeşte chiar acum, în momentul în care noi scriem. Suntem pe Visual şi scriem cu setare dreaptă în ambele părţi. Scriem mai departe, iarăşi scriem şi avem nevoie de un paragraf. Punem punct şi facem un paragraf, dând un Enter şi… de la capăt.

Mai dăm încă un pas, ca să distingem paragrafele între ele. Mergem de pe Visual pe Cod şi găsim următoarea tărăşenie:

<div align=”justify”>Elementul X al Wp-ului se plămădeşte chiar acum, în momentul în care noi scriem. Suntem pe <i>Visual</i> şi scriem cu setare dreaptă în ambele părţi. Scriem mai departe, iarăşi scriem şi avem nevoie de un paragraf. Punem punct şi facem un paragraf, dând un <i>Enter </i>şi… de la capăt.</div>
<div align=”justify”></div>
<div align=”justify”>Mai dăm încă un pas, ca să distingem paragrafele între ele. Mergem de pe <i>Visual</i> pe <i>Cod </i>şi<i> </i>găsim următoarea tărăşenie:</div>

Între cele două paragrafe ale noastre care încep cu <div align… apare elementul X, adică această formulă: <div align=”justify”></div>. De ea trebuie să epurăm întregul text şi în loc de div-ul iniţial punem p: asta când suntem pe Cod.

Dacă nu eliminăm elementul X şi nu scăpăm de div şi nu apare p peste tot, în punctul de început al fiecărui paragraf paragrafele stau unele într-altele, adică fără interval între ele.

Pr. Dorin.