Pentru 2010…cu 4 ore înainte

Pentru noi, 2009 va fi, în primul rând, bucuria cele două doctorate încheiate și…19 cărți editate la nivel online. Și, mai mulți pași făcuți, mulți sau puțini, judecați singuri, la proiectul Teologie pentru azi, care intră în 2010 cu bucurie și…nădejde.

Le mulțumim tuturor acelora care ne-au citit direct sau indirect, care ne-au ajutat în chip și fel, care ne-au comentat, care ne sunt aproape.

Nu facem pronosticuri…ci Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne conducă pe mai departe!

Sărbători fericite tuturor și toată binecuvântarea din partea noastră!

Platforma online: Teologie pentru azi

Adesea rostim sintagma „platforma noastră” și, poate, că pentru mulți, ea nu are sens. Și așa e, cu siguranță. Mai ales pentru cei care ne cunosc de curând.

Platforma Teologie pentru azi e o lume în expansiune. Ea a apărut treptat, pas cu pas și se va extinde sau restructura pe măsură ce considerăm că  acest lucru e oportun pentru proiectul nostru online.

Proiectul e una…și platforma e baza de date…care ajută ca proiectul nostru să iasă din persoanele noastre…și să devină o realitate obiectivă.

Totul a început cu conturile noastre de email de pe Yahoo și Google (la altele am renunțat treptat sau sunt numai pentru uz personal): dorinfather@yahoo.com și dorinfather@gamil.com: care sunt conturi publice, unde ne puteți scrie.

Apoi au apărut, în această ordine, cele trei bloguri ale noastre din WordPress: Teologie pentru azi (pe care scriem acum), Biblioteca Teologică și Sinaxis. Ultimul, Sinaxis, a avut viața cea mai zbuciumată, pentru că el a înghițit vreo 4 bloguri și 3 saituri experimentale.

Pentru că am început să avem nevoie de conturi de imagine, audio și video, apoi de conturi pentru cărți și programe, din acest motiv platforma noastră s-a tot extins. Au venit, la rând, conexiunile la moduri diverse de socializare…și, dintre toate acestea, încercăm să enumerăm câteva.

Primul nostru cont de imagini de pe Flickr e acesta, apoi a apărut acesta. Odată cu Google Readerul privat și cu Bloglines-ul (de asemenea privat), care sunt biblioteci de RSS-uri, au apărut cele 3 conturi de imagine de pe Picassa: aici, aici și aici. Apoi conturile de imagine de pe Photobucket, de pe Zorpia și Ipernity, fără să mai le numesc și pe cele pe care le-a luat valul…morții.

Am făcut primele podcasturi audio în Podomatic. Apoi în Odeo, în Triluliu (unde mi-au fost șterse nu știu câte), apoi în două pe care le-a luat valul și am pierdut vreo 300 și ceva de file audio, și, recent, în Chirbit.

În Viddler avem 361 file video. Avem cont video pe You Tube dar și pe Vimeo. Avem comunități pe Triluliu, pe Twitter, pe Facebook, pe HI 5, pe Zorpia, pe Netlog și Neogen.

Cont de carte pe Scribd, cont de resurse free pe 4shared

Acestea toate și multele altele private, personale, constituie acest continent văzut…și nevăzut în același timp, pe care stă Teologie pentru azi. Multe conturi și locații online ne ajută să scriem, să creăm, să fotografiem, să găsim surse, să manipulăm file video sau audio, să comunicăm.

Tocmai de aceea platforma online: Teologie pentru azi și nu doar un blog sau mai multe.

Toate sunt legate interior.

Toate concură pentru a ajuta proiectul Teologie pentru azi să…iasă în întâmpinarea dumneavoastră.

Ipocrizie generală

Ipocrizia e atitudinea celui care spune că nu are habar de un lucru de care are habar. Însă nu numai părinții și bunicii sunt ipocriți cu copiii și nepoții lor spunându-le să nu facă aia și pe ailaltă, când ei le-au făcut și le fac pe ascuns, ci statul, oricare ar fi el, e ipocritul suprem pe plan mondial.

Pe de o parte, statul spune: nu călcați iarba, e interzisă vânătoarea în afara sezonului, plătiți-vă taxele, fiți educați, munciți mult ca să aveți mult, profesionalizați-vă non-stop etc., numai îndemnuri light, luminoase, tandre, benefice. Însă, pe de altă parte, statul se bucură de orice delincvent, de orice parașută, de orice ilegalist, pentru că de pe urma lor fac bani nu glumă.

E bună legalizarea prostituției?

E bună legalizarea drogurilor?

E bună contrabanda cu arme, droguri și mărfuri?

E bună crima organizată?

E bun traficul de copii, femei și adopțiile ilegale?

Statul, cu fața lui bună, spune: nu, nu sunt bune toate acestea!

Însă, tot statul zice: Doamne, ajută!, când e vorba de a prinde niște proxeneți, de a prinde niște traficanți, de a prinde niște infracționaliști, de a omorî unul pe nu știu cine…pentru că apar banii, se strâng banii la diversele sucursale ale statului.

Duplicitarul de excepție: statul. Duplicitarii mai mici: cetățenii. Iar pensia, salariul, PIB-ul e format, mai ales, de banii negrii, nemunciți, decât de banii albi. Banii albi, dacă se încurajează la nesfârșit vrăjeala, învărteala, jocul, câștigul nemuncit, or să fie din ce în ce mai puțini, că cine o mai fi prost să muncească pe degeaba.

Și astfel…descurcarea e ipocrizie, după cum și marele domn și om de afaceri sau marea doamnă sau marea afaceristă.

Cum mai ne dăm seama care e domn și doamnă, dacă domn sau doamnă ajungi după un mare jaf sau după un câștig anapoda, dar tu nu ai nicio calificare în viață?

Când vezi că e un agramat, că e un linge blide și în costum de lux și că nu are nicio preocupare toată ziua, nicio profesie, cum să mai aibă sens domnule sau doamnă?

Ipocrizia începe când furtul sau prestațiile sexuale te-au făcut domn sau doamnă.

Uleiul „extravirgin” și „ofertele șoc”

Oferta Carrefour (23. 12. 2009-07. 01. 2010), p. 6. Pe sticlă scrie: Olio extra vergine di oliva, ca în reclama de aici. Traducerea carrefour a titlului din italiană în limba română: ulei de măsline extravirgin. Bineînțeles că v-ați prins…De aceea e bine să știți și limba italiană.

Ce înseamnă…extravirgin în limba română? Aviz amatorilor! Însă, toată lumea știe, că aici se traduce prin: ulei extra-fin / curat de măsline.

Extravirgin, domnule carrefour, adică: neînceput sau bunăciune de ulei?…

*

La prețurile mici, ultramici de pe fiecare pagină, apare produsul și… supratitrarea: Ofertă șoc!

Adică faci comoție cerebrală când vezi cât costă. Domnule carrefour, dacă știți că îmi produce leziuni pe creier, că mă șochează prețul…cum de vă permiteți să categorisiți aceste produse…drept șocante? O să vă dăm în gura Protecției consumatorilor pentru …șocuri!

*

Românii însă nu se uită la reclame prea bine, nici la instrucțiunile de folosire, nici la buletinele de vot…ci ștampilează cu cine se nimerește, pentru ca, mai apoi, să se plângă, că nu e condusă bine țara. Dar nici cei care ne vând produsele nu știu să vorbească coerent despre ceea ce vând, ci vând și ei…mai cu gesturi, mai cu zâmbete, mai cu prostii debitate gârlă…că doar nu s-o prinde nimeni, că nu știu cum se face.

Dacă vrei să cumperi un computer sau o cameră de luat vederi și ai ambiția să întrebi pe responsabilul de stand…te conduce la internet…și îți citește de pe display, cum funcționează produsul. Păi nu puteam să fac și eu, acasă, treaba asta? Eu te-am întrebat pe tine, angajatul supermarketului, care ești pus să prezinți…ca eu să cumpăr…nu internetul!

Însă, faza asta, o face unul care e mai dus la școală. Pentru că, dacă nu știu cum se prepară…sau cum funcționează, îți spun nu știu sau se uită la tine și pleacă…da, angajații…care sunt la dispoziția dv.

Unde să reclami comportamentele de angajat prost…dacă nu știi de unde să îl iei pe patron sau pe responsabilul șef?

Cum taxezi însă reclama proastă: prin umor!

A se înțelege că acest articol nu face reclamă…ci dă de gândit.

Dumnezeu nu face erori de…providență!

Eroarea de logică…teologică a lui Vasile Gârneț se regăsește și în mințile altora, tocmai de aceea o evoc aici. Nu numai el gândește îngust, omocentric! O fac mulți alții, care nu au minte paradoxală, teologică, care nu gândesc dincolo de liniaritatea minții umane.

Una gândește mintea umană mărginită, care iubește pe cineva și consideră că nu e drept ca acel cineva, iubit de către ea…să moară atât de tânăr și altfel gândește Dumnezeu, Care poartă de grijă de toate ființele, pentru că El le-a creat.

Când nu înțelegem ceva, nu Dumnezeu e de vină pentru că noi gândim mărginit, ci noi suntem de vină pentru că ne hazardăm în a da verdicte, în a spune hule, în a-L trage pe Dumnezeu la rost.

Moartea cuiva, o bucurie, o întâlnire cu cineva sunt momente revelatoare. Dacă nu îți înțelegi rostul vieții nu îți înțelegi nici rostul morții. Nici pe al tău și nici pe al altora. Și dacă nu le înțelegi…faci erori de logică teologică, pentru că nu înțelegi sensul ultim al lucrurilor și al existenței.

Dumnezeu nu greșește niciodată! Oamenii însă greșesc cumplit, da, foarte cumplit, extrem de cumplit…și mă mir de ce nu se miră, cei care greșesc cumplit, că sunt ținuți în viață de un Dumnezeu atât de bun și de răbdător.

De ce există Dumnezeu…decât atunci când trebuie să Îl tragem la rost?

De ce nu există Dumnezeu, nu se pune problema lui Dumnezeu și când ne e bine și ne doare în cot de El și de toată lumea și de răul pe care nu îl luăm deloc în seamă?

Mintea și puterea

Evenimente recente. Decembrie 2009.

Pe 14 decembrie 2009, premierul italian Silvio Berlusconi a fost lovit în față de un bărbat cu probleme psihice. Fața lui Berlusconi: tumefiată și plină de sânge. Acesta e lucrul care a rămas imprimat în memoria privitorilor. Imaginea a fost mondializată imediat. Au cunoscut-o toți, întreaga planetă.

Tot ceea ce se întâmplă undeva…e mondializat.

Aseară, pe 24 decembrie 2009, se mondializează o filă video cu o tânără de 25 de ani, care sare peste gardul de protecție și îl doboară la pământ pe papa Benedict al XVI-lea. În timpul slujbei, cu toți de față…și află toată lumea.

Mintea dezechilibrată…atacă puterea. Puterea politică sau pe cea religioasă. A fost o punere la cale a serviciilor secrete sau a unei forțe oculte…sau a fost, pur și simplu, o răbufnire interioară a celor doi?

Dacă a fost o răbufnire interioară ea este însă interesantă, pentru că exprimă o obsesie colectivă.

Sunt ridiculizați conducătorii, sunt ridiculizate religiile, sunt ridiculizate starurile.

– Toți pot fi luați în balon, comicizați, ridiculizați: ideea de fond.

– De ce trebuie însă ridiculizată toată lumea, fără niciun suport moral, fără finalitate?

– Așa, degeaba!

Râdem pe degeaba. Râdem de cineva fără morală, fără să vrem să moralizăm, să educăm cumva, pe cei care ne ascultă.

Satira reală însă este educativă. Fabula, satira, gluma sunt moduri prin care se caută deparazitarea de o patimă anume, oricum s-ar numi ea: fariseism, prostie, bădărănie, indolență etc.

Dar, când nu mai urmărim nimic atunci când facem o glumă…acest fel de a glumi miroase a dezechilibru psihic.

Bărbatul i-a dat un pumn lui Berlusconi la modul moral, pentru ca să îl mai astâmpere cu femeile, să îi timoreze nesimțirea…sau nu?

Papa a fost atacat din punct de vedere teologic, pentru ca să se mai umilească puțin sau…pe degeaba?

Însă, chiar dacă nu vom afla niciodată motivele intime ale acestor agresiuni…exemplul prost al agresiunii în public poate fi copiat. Acum, când știrea porcoasă sau nervoasă se mondializează, devine bun planetar, totul se poate copia foarte ușor și ne putem trezi cu fapte trase la indigo.

Mintea tot mai dezechilibrată…și puterea politică sau religioasă tot mai indiferente la mintea dezechilibrată.

Arcul minții: un pericol niciodată prognozat, care nu știi când face ravagii…