În puii voștri…nu aveți voie să luați în râs însemnele religioase!

Există o Lege – auzi, Mihai Bendeac ?! – a Cultelor din România, adoptată recent, care interzice ofensa publică la adresa simbolurilor noastre religioase, recte: ea să se îmbrace în călugăriță…iar el, actorul, în reverendă, potcap și epitrahil…

Iată ce spune articolul 13 din Legea Cultelor, nr. 489/ 2006:

Art. 13. – (1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi  grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.
(3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase, care se desfăşoară potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.

Dacă nimeni nu ia atitudine…asta nu înseamnă că trebuie să fiți prost crescuți și să faceți rating bătându-vă joc de preoți și monahi, pentru un caz izolat, despre care știți vorbe…

A murit de pe sticlă Florin Călinescu…și ați reinventat batjocura la lucrurile sfinte?

Când umorul devine blasfemie, puii voștri, emisiunea devine…prost gust

Droguri și femei

Sursa fotografiei.

Așa a fost ordinea știrilor la Pro Tv, de acu’ două minute: după drogul lichid, care nu poate fi detectat la vamă…s-a trecut, a doua știre, la ziua femeii de mâine…și la aeroplane…Da, nu știu unde…femeile au fost purtate în eufemisticul al nouălea cer…cu aeroplanul…

Iar în București s-a murit, pe capete, în ultimele zile, săptămâni, din cauza drogului lichid (drog pur)…ce nu s-a murit în ultimii ani niciodată…Medicul nu știu care a folosit expresia: farmacie ambulantă pentru unul care a decedat, pentru că el combina drogurile cu medicamentele…și a rezultat…moarte.

Însă nimeni nu vorbește despre moartea moarte și nici despre femeia femeie. Dacă știți că în Ferentari sau unde or mai fi ei, sunt cei care comercializează droguri…ce mai așteptați? Apare știrea, o auzi…și drogurile merg înainte…pentru că toate complicitățile, care au în spate droguri,  sunt profitabile.

Mama unui toxicoman, de 20 și ceva de ani…e televizată, în mod brulat la față…și spune despre cum i-a ieșit din mână copilul. Adică copilul s-a drogat…și acum e mort…

Cum arată ziua femeii…pentru această mamă?

Și pentru câte mame sau soții sau surori…lucrurile sunt tot pe roze?

Ca să respecți femeile…trebuie să le înțelegi. Și ca să le înțelegi…trebuie ca și femeile să îi înțeleagă pe bărbați. Iar familia (aici e lucrul important) e locul unde se învață iubirea și respectul reciproc pentru bărbat și femeie.

Mâine e ziua femeii numai pentru cei care le iubesc…pentru cei care se gândesc la ele…care le respectă…care sunt atenți cu ele…În rest e o zi oarecare, după care vine ziua Sfinților Muceniți ai Sevastiei, ca zi liturgică…când mâncăm mucenici/măcinici sau bradoși de pâine.

Însă și iubirea e o foame. Și foamea iubirii umple inima celor iubiți.

Am zis: da!

Îmi plac dimensiunile mărite ale scrisului și ale fotografiilor de pe noul sait al ziarului Gândul, deși fontul nu este încă destul de atractiv pentru mine, ci butucănos, rudimentar…

Totodată îmi place ideea video chatului propusă de d-l Cristian Tudor Popescu, pentru că în astfel de discuții interactive se iese din schemele prestabilite și avem de-a face cu intercomunicarea de nivel online.

Cred că mai e nevoie (pentru și mai bine) de un header dinamic, cu toate articolele din ultima lună, să-i zicem, care să se miște non-stop prin fața publicului cititor de online. Să apară poza articolului și ceva scris…pentru ca cititorii să vadă cât de mare e arhiva ziarului. Mărime și…diversitate.

Cred că trebuie să se renunțe și la fonturile roșii, țipătoare, iar albastrul de acum, din titluri, poate fi întors spre mov-indigoul acela care apărea, odată, pe foaia tipărită…pentru că avea mai mult gust.

Nu trebuie să se aleagă culori pline, ci tușate, abia schițate, pentru că cele pline…stresează ochiul…

Îmi place saitul…adică e mai bun ca înainte…însă tot nu avem mai mulți scriitori ca și Cristian Tudor Popescu la acest ziar, așa că,  mergând pe tradiția proprie de până acum, și pe viitor, voi veni pe Gândul…doar pentru el…

Teologie pentru azi = o marcă a Ortodoxiei românești

Fotografia cf. sursa.

Mai mulți s-au întrebat: De ce ne-am decis atât de târziu pentru un domeniul propriu? Pentru că în acești 4 ani am vrut să demonstrăm, pas cu pas, ce înseamnă să faci…într-un cadru, totuși, strâmt…foarte multe lucruri durabile, adică pe un cont gratuit, unde masterizarea are limite…multe limite…

În 2006, Ortodoxia românească nu avea niciun brand online, adică unul al scrisului zilnic, al creației și al dinamicității teologice în mediul online. Când am venit noi la nivel online, se scria din joi în Paști…sau onlineul înseamna doar copy paste din Sfinți și teologi consacrați, pentru ca saiturile noastre să fie mari, frumoase și tradiționale

Și în 4 ani am demonstrat că se poate să scrii aproape zilnic, că poți să creezi foarte mult în mediul online și că teologia ortodoxă nu e deloc prăfuită și înghețată, ci e însăși viața noastră eclesială și socială, trăită într-o postmodernitate, care nu ne suportă în mod congenital, pentru că este o lume fără rădăcini în Dumnezeu.

Intrați în noua noastră locație…și sus…deasupra titlului platformei găsiți un muzeu cu antichități, pe un fond cenușiu…pentru ca ceea ce scriem zilnic să fie pe un fond auriu, plin de har…

Muzeul și marginile cenușii ale platformei noastre sunt postmodernitatea fără Dumnezeu, gândirea la întâmplare, divertismentul fără scop, vorbăria multă…pe când mijlocul, galbenul…e viața noastră ortodoxă, viața noastră în Dumnezeu…pentru ca să trăim „o altfel de postmodernitate”.

Și, cu Dumnezeu, în mijlocul unei lumi desfrânate și păcătoase…cum spune Evanghelia zilei, se poate trăi, gândi, iubi dumnezeiește…pentru că se poate mereu mai mult, mereu mai bine, mereu mai copleșitor…

Și Teologie pentru azi a devenit un brand al Ortodoxiei românești…pentru că l-am creat, pas cu pas, zi și noapte, împreună cu Dumnezeu și cu dv., cei care v-ați apropiat de noi în mod semnificativ. Și a devenit un brand/un nume/ ceva semnificativ pentru mulți…pentru că ne reprezintă pe mulți, ca să nu spun…pe toți

El reprezintă căutarea lui Dumnezeu, a comuniunii, a frățietății, a echilibrului, a sensului eclesial,  eshatologic…nu ocazional...ci în mod zilnic.

Teologie pentru azi nu înseamnă un azi de ieri, adică nu o imitație…ci un azi de azi, pentru problemele zilei…și pentru căutările fundamentale ale omului contemporan.

Trecem la un alt nivel…la al doilea nivel al platformei noastre, acum găsindu-ne la 10 % din proiectul nostru.

Da, e mult de refăcut pe platforma noastră…după ce am pus 3 în 1…însă poate, într-o jumătate de an sau un an…printre picături, vom repune toate în matca lor…Însă vom fi, la zi, cu problemele zilei…

Vă mulțumim tuturor…vă promitem noi apariții de carte la nivel online…și multe alte surprize…pentru că Dumnezeu vrea să ne bucure pe toți cu harul Său!

Dumnezeu să ne binecuvinteze și să ne întărească întru toate!

Anatomia fricii și sufletul ei

De la anatomia lui…Grey…unde frica e stabilitatea celor care nu știu ce vor mânca mâine sau unde vor fi…

România lui 2010 are anatomia fricii sub piele. Sau frica e stabilitatea ei, stabilitatea locului ei de muncă, a pensiei ei sau a alocației ei.

Pentru că statul român, de curând, nu mai …ci ia, ia de la toți…autodistrugându-se. Și România senectuții sau cea a copilăriei e prinsă cu ușa, eliminată din context, de parcă poți să faci o politică de stat fără cetățenii ei.

Am auzit că Grecia, țara ortodoxă soră, cea atât de opulentă acum câțiva ani (în mentalul românesc) e acum în faliment…și că suntem puși,la fel ca și în cazul Serbiei, de Paști…să privim în altă parte, că tot suntem noi țări ortodoxe surori

De unde să vă dăm bani…dacă murim de foame?!!!!!

Auzim că se moare, că se pierd locuri de muncă…și ne punem mâna pe portofel…Ne dăm seama că noi mai avem…că nu suntem în locul lor…că doar ei suferă…pe când noi ne așteptăm…scandeța.

Faliment, scadență, teamă, groază…toate tot acolo duc: no money, no hapiness…și vâltoarea dură a vieții îți suprimă toate visele.

Mi-a luat casa apele!…Tot ce am strâns o viață…

Nouă, cutremurul, ne-a distrus tot viitorul…Pentru ce mai trăim de acum încolo?!!!!!

Până la a-ți pune capăt zilelor…și, odată cu capătul tău…și capetele altora…nu mai e decât o zvâcnire a mâinii, un gest, o firimitură de timp…

Ni se pare că sinuciderea, crima, violul, apostazia, avortul…se fac în timpi mulți…Nu, în foarte puțini!

Secunda lovește viața…Ne trebuie doar câteva secunde ca să ne reciclăm anatomia zâmbetului cu cea…a fricii.

Reprezentați-vă (e un exercițiu foarte dur, nu?!) propria dv. persoană în postura în care nu mai are serviciu, nici sănătate…și nici prieteni…și vă simțiți colosal de singuri.

Nu-i așa că atunci ați începe să filosofați despre viață, singurătate, boală, neputință umană? De ce nu putem să gândim filosofic și mai înainte de nevoia care ne bate la fund? De ce să gândim doar în spațiul fricii proxime?

Dar, dacă ne e frică să ne gândim la anatomia fricii, adică la cum arată frica pe afară…ce ne facem dacă privim la sufletul fricii, adică Iadul?

Păcat → indiferență = Iad început acum…și permanentizat veșnic…

Pentru că ăsta e sufletul fricii = păcatul. Anatomia fricii a lui Grey e aluviunea păcatului…umoarea păcatului sau trupul fricii…Dar păcatul, oricum s-ar numi el, e sufletul fricii…

Și nu putem traversa frica pentru ca să prindem în ambele mâini pacea lui Dumnezeu, dacă nu ne recunoaștem sursa fricii, păcatul, oricare ar fi el…și oricând și unde l-am fi făcut noi…

Cu păcatele noastre pocăite și mărturisite putem privi frica în ochi cu calmitatea harului lui Dumnzeu. E cea mai frumoasă parte de putere divino-umană bucuria dumnezeiască în fața fricii, oricum s-ar numi ea și oricum ar arăta la față.

Am absolvit și Universitatea de Răstălmăciri

Da, de foarte curând…sunt licențiat și în teologia răstălmăcirii, universitate pe care am făcut-o la zi, ba pe la catolici, ba pe la protestanți, neoprotestanți, păgâni și atei…cu cărțile în mână sau online…

Am absolvit-o cu 10 și, din acest motiv, am calificarea să împart firul în 49 de franjuri, să neg toate evidențele, să fac dintr-o erezie un adevăr și dintr-un adevăr o erezie sfidătoare.

Adesea îi dau exemple doamnei preotese, de cum se fac, in live, răstălmăcirile, adică cum se pun 5689 de întrebări la un text scriptural sau patristic, pentru ca, în cele din urmă, să fie înțeles tot prost (desigur…).

Spre exemplu: mergând învățați toate neamurile…numai 4 cuvinte din acest verset, în răstălmăcire neoprotestantă, suportă următoarele întrebări:

1.  Cu ce mergem la propovăduire: cu mașina, cu trenul, cu bicicleta, pe jos, cu sandale cu tocul jos, cu pantofi cu găuri, cu cravată, fără cravată, cu soția sau fără, cu barbă sau doar cu mustață, cu pieptul dezgolit sau în tricou etc.?

2.  Putem să mergem și pe net ca să propovăduim sau pe lună?

3. Dar de ce mergând e la gerunziu? Afectează asta propovăduirea noastră?

4. Ce fel de putere motrică trebuie să degaj pentru ca mergerea mea să fie considerată o mergere cu Dumnezeu?

5. Putem să învățăm dintr-o Biblie de culoare violet sau trebuie să avem doar din cele cu copertă neagră?

6. Să îi învățăm pe de rost sau în scris, în limbaj mimico-gestual sau în pictograme?

7. Până când să îi învățăm: până la 14, 34, 98 de ani și 3 zile?

8. Ce înseamnă însă neamuri: neamurile noastre sau ale lor?

9. Toate are un rol intensiv, extensiv, corelativ, metaforic, metonimic, hiperbolic?

10. Se întâmplă ceva dacă nu propovăduim chiar la toate neamurile? Spre exemplu la soacră…

Și așa facem praf toate lucrurile, ne problematizăm continuu…și până ajungem să botezăm copilul…acesta ajunge să aibă 80 de ani.

Dacă doriți să primiți meditații, scrieți la comentarii că aveți nevoie…de răstălmăciri în viața dv.

Vă vom învăța cum să citiți sursele în mod paranoic, cum să găsiți nod în papură la cei mai mari Sfinți ai Bisericii, cum să comentați ceea ce nici dv. nu înțelegeți, cum să mixați cuvintele Sfinților cu ale ereticilor pentru studii teologice de înaltă și nebuloasă coerență, cum să ajungeți în Iad la clasa 1, nu cu personalul

Dacă nu veți ajunge acolo unde am spus supra…vă vom returna întreaga sumă cheltuită pe meditații.