În atenția lui Salam sau a lui Vijelie, nu contează care!

D-lor Florin Salam sau Vali Vijelie, maneliștilor, vedeți că pe stradă cu unul dintre voi (nu contează cu cine) stă o fată drăguță, numită Cristina Chipurici, căreia noi îi mai zicem și Pyuric.

Această fată e mică de statură iar nămeții e mari.

Ni s-a semnalat, de la mata dă pă stradă, d-acolo, că cică mașinile cu dezăpezirea vine până la balșoi casa voastră…și la ea nu ajung.

Faceți un mesaj de bine, către cine dă cu telu pe acolo…și lăsați fata să ajungă în centru!

Auziți?!

Dacă nu vă dăm în judecată că faceți discriminare, discriminați români, chiar românce, și apoi mai ziceți de ce ne luăm noi de pielea, de mahmudelele voastre sau de ce fiscul o să vină peste voi, că cică luați bani prea mulți, neimpozitați, fără număr, de la diverse cântări.

Hai, Cristina tată, că m-am dat la ei!

O să vină ăștia cu dezăpezirea imediat, că nu suntem în Norvegia…ci în București!

Dacă te uiți pe uliță…deja au început să dea cu bidineaua pe acolo…

Să călătorești cu bine!

El: genul scurt

Cristian Bădiliță, tânăr, săracu’, în loc să se îmbolnăvească de boala nobilă a părintelui Dumitru Stăniloae sau, în zilele noastre, a lui Ioan I. Ică jr.,  aceea de a da în limba română traduceri largi, tomuri mari, grele de teologie sau de a scrie, comenta, recenza ce vrea mușchiul lui pe sute de pagini s-a îmbolnăvit de sinuzita de care suferă d-l Andrei Pleșu, aceea în care marea știință…pe pagini puține și simple se scrie.

Într-un articol semnal FM (pus în linc), a viitoarei lui noi cărți, face o apologie a scurtului, a insignifiantului…pe premisa că oricine poate să scrie haikuri de geniu. Cu regret viu, detașat, îl anunțăm, ca din partea publicului cititor, că nu oricine știe să facă cărți mici…le și face de geniu, ci, că tot ăia de geniu…le fac, când vor, mici, când vor…late…

Pentru adnotări, adăugiri, corecturi, apelați la d-l Marius Cruceru, prietenul dv. și al meu, d-le Cristian Bădiliță…pentru că nici nu știți ce pierdeți! Din partea mea însă, vă rog să scrieți multe tomuri de teologie…ca Aura Christi literatură…Și apoi ne vom întreba dacă e sau nu e de…geniu. Poate să fie…ceva de genu’…

Piticu: adevăratul ambasador al României în Rusia

Piticu (care încă nu ne-a pus în temă cu cât l-a plătit virusul Kaspersky, ca să îi ia interviu) a fost în Rusia, pe ninsoare și pe vânt, chiar și pe ger, ca să ne transmită în direct, ca odinioară reporterul cu cască în cap din Irak, de pe frontul de foc.

Cristian Dorombach, alias Piticu, din Pitești venit la București, având o soție, și anume pe Anca Dorombach, zisă și InnOcente și un pisic arhifotografiat, pe care nu îl mai arăt și îl țin doar pentru mine, a fost în Moscova și ne-a transmis, de la fața locului, tot ce ne interesează pe noi și tot ce nu ne interesează, așa, în devălmășie.

Mai întâi de toate: 45 de secunde de zăpadă. Apoi și-a pus camera în dinți, chiar în ochelari…și ne-a arătat cum nino-nino mașinile în Rusia, a filmat la minus 20 și ceva de grade, cu capul gol, pentru că nu îi trebuie capul prea mult…„și orașul este…impunător”.

Casa unde se fac ziarele la noi…e ca casa ziarelor de la ei. Și ne-a arătat-o: cu multe lumini, înaltă și impunătoare. Acum i-am văzut mânușile lui Piticu (adevărat: impunătoare), strungăreața meșteșugită, chiar și când a clipit, pentru o secundă, două, din ochi, i-am admirat nasul prelung și bine făcut, rama ochelarilor…dar și traficul din spatele său.

Deși îi bătea soarele în ochi…ne-a arătat foarte marea catedrală reconstruită recent și statuia…despre care nu știe nimic…dar o remarcă, adică nu trece nepăsător pe lângă ea.

Cristian Dorombach (adică se trage din Bach) îl uluiește cu delicatețea sa de creator de online românesc pe Eugene Kaspersky și ăsta spune tot în două file video.

Restul e doar…ipocrizie. Tot ce s-a spus rămâne bătut în cuie: ambasadorul creatorilor de online din România, Piticu, dus la Moscova, nu s-a pierdut cu firea în fața scutului anti-rachetă, ceea ce înseamnă că între Rusia și România sunt raporturi cordiale, deschise, fără supărare.

Psihologie eterodoxă (schiță de curs)

Pentru că d-l Conțac nu a avut ce face și mi-a dat idei…simt nevoia acută ca să mă confesez în materie de sectologie aplicată. Adică ce am învățat eu, mai concret, de vreo 4 ani de zile, la nivel online, din blogurile baptiste, penticostale, adventiste, iehoviste, mormone etc., adică din umplutura eterodoxă de la nivel online, adică care nu e dreptslăvitoare, nu e cucernică, nu e reală, ci e…mimantă.

Scriem pe scurt…pentru ca să nu facă atac de rinichi domnul Conțac și nici alții…

1. Că toți ne fură credința ortodoxă, Sfinții Părinți, Sfânta Scriptură, tot felul de idei teologice…le împachetează ca pentru ei sau le înțeleg sonat, în sensul cultului…și cam asta e osatura lor religioasă importantă.

2. Că multe culte din România sunt legale doar în aparență, pentru că, în realitate, manifestă tendințe centrifuge, revanșarde, expansioniste și relațiile lor cu statul și cu Biserica Ortodoxă sunt duplicitare.

3. Că cei mai răsăriți dintre baptiști, adventiști, mormoni etc. sunt morți după titluri universitare și după posturi cheie în România, fapt pentru care fugi în externe și fă doctorate, dă examene, ca să fim experți în dilentantism teologic.

4. Cultele românești, altele decât Biserica Ortodoxă…ne văd Biserica ca pe gigantul care nu le dă voie să respire…și fiecare dă cu tancul în ea sau cu ce are la îndemână.

5. Etosul neoprotestant e un fel de ciupercă otrăvită pe copac sănătos sau ca nuca în perete…fapt pentru care, se potrivește cu mintea sănătoasă…ca flacăra violet sau ca influxul psihotronic.

6. Cum sunt susținuți cu bani din afară homosexualii sau masonii români  așa sunt susținute toate felurile de credințe, nebunii, satanisme și depravări majore din România.

Restul e…mărunțire a celor 6 puncte din deasupra.

Am învățat cum vorbesc, cum se ascund, cum atacă, cât de proști sunt, cine consideră ei că sunt mințile lor luminate, cum se bucură când găsesc un nod în papură, în ce fel de ghetou, de închidere au trăit majoritatea dintre ei, care sunt mijloacele lor de racolare ale ortodocșilor.

Se duc la cei sărmani, la analfabeți, la singuri…și dau cu banul în schimbul pocăirii la număr.

Apelează la oamenii lor din presă, din justiție, din armată, din poliție, din ministere, din asociații, comisii și comitete.

Fac front comun baptiștii, cu adventiștii, cu cine mai vrei…dacă e să dea în ortodocși. Dacă e cu bucata proprie: frate, fiecare cu treaba mă-sii!

La nivel online nu își dau numele…dar ei între ei se cunosc, se simt, se miros. Se grupează și clicăresc un blog de mama focului…dând senzația că baptiștii sunt 3000 de milioane în România și nu 0, 6 la sută din locuitorii României.

Profită, neoprotestanții români, profită de bunătatea și de indulgența românilor ortodocși și îi încalecă la propriu. E ca evreii din timpul lui Eminescu sau ca țiganii și ungurii din timpul nostru. Dacă au conducerea se răzbună.

Exclud, discriminează, în școlile și spitalele lor nu e niciunul de altă credință decât secta (excepțiile au o explicație sigură…), momesc, se dau de politicoși, se dau de sinceri, de milostivi, de deștepți.

Nimic nu se face la ei fără un profit sigur, vizibil. E ca Uniunea Maghiarilor din România, care nu sunt partid, i-au votat câteva mii, zeci de mii…și conduc țara, împreună cu alți șmecheri.

Românii ortodocși nu au învățat încă să aibă tupeu democratic, să abuzeze de legi în favoarea lor, să facă circ internațional cum fac neprotestanții sau homosexualii sau evreii că, vezi Doamne, cineva i-a discriminat, cineva le-a călcat drepturile.

Adică nu ne-am trezit, ca să punem piciorul în prag și să spunem: Frate, interesul vostru e acesta…dar interesul nostru e tocmai interesul vostru! Și asta legal, democratic și nu anarhic!

Adică te legi de fiecare chichiță, de fiecare argument și te bați pentru fiecare Biserică, pentru fiecare drept încălcat, pentru fiecare credincios ortodox, pentru fiecare cimitir, parc, spital, școală, muzeu, fir de praf făcute de ortodocși.

Astăzi dimineață, pe Antena 3 se titra: anotimpul grevelor. Adică greva e un fel de primăvară.

Haideți să ne imaginăm că românii, devin tot la fel de strângători și de atenți cu bunurile și demnitatea lor ca musulmanii și spun: Da, foarte bine, să se respecte mersul cu belciugul în nas, să existe homosexuali, baptiști în România, să fim ca frații…dar nu la o apropiere de 3 kilometrii de vreo Biserică sau Mănăstire ortodoxă.

Ați înțeles mesajul?!!!!

Dacă voi o dați cu drepturile omului, cu fiecare să ne facem de cap…adică minoritarii, majoritarii ar trebui să țipe și ei.

E corect?

Adică: un cățel mic te scoală din somn, la 3 dimineața. Îi spui să plece de sub geamul tău. Nu aude. Îl mai somezi încă odată. Tot nu pleacă. Dacă iei ceva, contondent și îi dai la cap…nu înseamnă că…după enervareși revers?

Pentru că, ale domnu conțac, cruceru, mărgelatu…dacă vin ei la mine și se dau de tupeiști, aici, în văzul tuturor, unde știu că aici îi citesc și îi văd toți ortodocșii de sus și de jos ai României…ce fac, acești domni și doamne și domnițe, când sunt ei singuri…cu victimele, care au, din fericire, altă credință, spre exemplu: credința ortodoxă?

Nu, acolo nu e cu amabilități, ci acolo e ca în campania electorală: dacă nu iei Biblia și o găleată de la noi și trei seturi de chiloți pentru ăia micii…vom fi agresivi sau vom pune, pe primarii noștri, să vă ajusteze.

O, din păcate, România reală, în care trăim tot timpul…în inima ei…are și astea, pe care le scriu eu aici.

Și, pentru că  e doar o schiță de lecție…o seară bună!