Zaharias, cap. 5, cf. LXX

1. Și m-am întors și mi-am ridicat ochii mei și am văzut. Și, iată, seceră zburând [δρέπανον πετόμενον]!

2. Și a zis către mine: «Ce vezi tu?». Și am zis: «Eu văd o seceră zburând, lungă de 20 de coți și lată de 10 coți».

3. Și a zis către mine: «Acesta [este] blestemul, cel care iese peste fața a tot pământul. Pentru că tot hoțul dintru acesta până la moarte va fi pedepsit și tot călcătorul de jurământ dintru acesta până la moarte va fi pedepsit.

4. Și-l voi scoate pe el[1], zice Domnul Atotțiitorul, și va intra întru casa hoțului și întru casa celui care se jură numelui Meu în[tru] minciună și va poposi în mijlocul casei sale și îl va nimici pe el și lemnele lui și pietrele lui».

5. Și a ieșit Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine, și a zis către mine: «Caută [cu] ochii tăi și vezi pe aceasta care iese!».

6. Și am zis: «Ce este?». Și a zis: «Aceasta [este] măsura a ceea ce iese». Și a zis: «Aceasta [este] nedreptatea lor în tot pământul [αὕτη ἡ ἀδικία αὐτῶν ἐν πάσῃ τῇ γῇ]».

7. Și, iată, talant de plumb [τάλαντον μολίβου] ieșind! Și, iată, o femeie ședea în mijlocul măsurii [μία γυνὴ ἐκάθητο ἐν μέσῳ τοῦ μέτρου]!

8. Și a zis: «Aceasta este fărădelegea[2]». Și a aruncat-o pe ea în mijlocul măsurii [καὶ ἔρριψεν αὐτὴν ἐν μέσῳ τοῦ μέτρου] și a aruncat piatra de plumb întru gura ei [καὶ ἔρριψεν τὸν λίθον τοῦ μολίβου εἰς τὸ στόμα αὐτῆς].

9. Și am ridicat ochii mei și am văzut. Și, iată, două femei ieșind [δύο γυναῖκες ἐκπορευόμεναι] și Duhul [era] în aripile lor [καὶ Πνεῦμα ἐν ταῖς πτέρυξιν αὐτῶν] și acestea aveau aripi ca aripile pupezei [καὶ αὗται εἶχον πτέρυγας ὡς πτέρυγας ἔποπος]! Și au luat măsura în mijlocul pământului și în mijlocul cerului.

10. Și am zis către Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine: «Unde duc acestea măsura?».

11. Și a zis către mine: «Să zidească ei[3] casă în pământul Babilonului și să o pregătească. Și o vor pune pe ea acolo în[tru] pregătirea lui[4]».


[1] Se referă la blestemul Său.

[2] Se referă la femeia văzută în vedenie.

[3] Măsurii fărădelegii.

[4] A pământului Babilonului.

Zaharias, cap. 4, cf. LXX

1. Și s-a întors Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine, și mă scula, ca [în] felul când s-ar scula omul din somnul său.

2. Și a zis către mine: «Ce vezi tu?». Și am zis: «Am văzut și, iată, sfeșnic tot de aur și făclie deasupra lui și 7 luminători deasupra lui și 7 vase de ulei ale luminătorilor celor de deasupra lui!

3. Și doi măslini deasupra lui: unul al celor din dreapta făcliei și altul al celor din stânga».

4. Și am întrebat și am zis către Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine, zicând: «Ce este [sunt] acestea, Doamne?».

5. Și a răspuns Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine, și a zis către mine: «Nu cunoști ce este [sunt] acestea?». Și am zis: «Nu, Doamne!».

6. Și a răspuns și a zis către mine, zicând: «Acesta [este] cuvântul Domnului către Zorobabel [Ζοροβαβέλ], zicând: <Nu în[tru] putere mare [οὐκ ἐν δυνάμει μεγάλῃ], nici în[tru] tărie [οὐδὲ ἐν ἰσχύι], ci mai degrabă în[tru] Duhul Meu [ἀλλ᾽ ἢ ἐν Πνεύματί Μου], zice Domnul Atotțiitorul.

7. Ce ești tu, muntele cel mare, înaintea feței lui Zorobabel [ca] să isprăvești? Și voi scoate piatra moștenirii [καὶ ἐξοίσω τὸν λίθον τῆς κληρονομίας][1], dreptatea harului [ἰσότητα χάριτος], harul ei [χάριτα αὐτῆς]>».

8. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

9. «Mâinile lui Zorobabel au întemeiat casa aceasta și mâinile lui o vor isprăvi pe ea. Și vei cunoaște [aceasta], pentru că Domnul Atotțiitorul m-a trimis către tine.

10. Pentru că cine a disprețuit întru zilele cele mici? Și se vor bucura și vor vedea piatra cea de cositor [τὸν λίθον τὸν κασσιτέρινον][2] în mâinile lui Zorobabel. [Și] aceștia șapte[3] sunt ochii Domnului [ἑπτὰ οὗτοι ὀφθαλμοὶ Κυρίου εἰσὶν], cei care privesc peste tot pământul [οἱ ἐπιβλέποντες ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν]».

11. Și am răspuns și am zis către el: «Ce [sunt] acești doi măslini, cei din cele de-a dreapta sfeșnicului și din cele de-a stânga?».

12. Și am întrebat de-a [și-a] doua [oară] și am zis către el: «Ce [sunt] cele două ramuri de măslini, cele [care sunt] în mâinile vaselor celor mici cele de aur, cele care varsă și care aduc înapoi cele ale vaselor de ulei cele de aur?».

13. Și a zis către mine: «Nu ai cunoscut ce este [sunt] acestea?». Și am zis: «Nu, Doamne!».

14. Și a zis: «Aceștia [sunt] cei doi fii ai grăsimii [οὗτοι οἱ δύο υἱοὶ τῆς πιότητος], [care] au stat înaintea Domnului a tot pământul [παρεστήκασιν τῷ Κυρίῳ πάσης τῆς γῆς]».


[1] Pe Hristos.

[2] Hristos Domnul.

[3] Cei 7 luminători.

Zaharias, cap. 3, cf. LXX

1. Și mi-a arătat mie pe Iisus[1], pe preotul cel mare, stând înaintea feței Îngerului Domnului și diavolul stătuse de-a dreapta sa, [pentru] a sta împotriva lui.

2. Și a zis Domnul către diavolul: «Să certe Domnul în[tru] tine [ἐπιτιμήσαι Κύριος ἐν σοί], diavole [διάβολε], și să certe Domnul în[tru] tine, Cel care a ales Ierusalimul. Nu [este], iată, acesta ca tăciunele scos din foc?».

3. Și Iisus era îmbrăcat [cu] veșminte murdare [ἱμάτια ῥυπαρὰ][2] și stătuse înaintea feței Îngerului.

4. Și a răspuns și a zis către cei care au stat înaintea feței sale, zicând: «Luați veșmintele cele murdare de la el!». Și a zis către el: «Iată, am luat fărădelegile tale! Și îmbracă-l pe el [cu] veșmânt lung!

5. Și puneți mitra cea curată [κίδαριν καθαρὰν] pe capul său!». Și l-au îmbrăcat pe el [cu] veșminte și au pus mitra cea curată pe capul său și Îngerul Domnului stătuse.

6. Și s-a mărturisit Îngerul Domnului către Iisus, zicând:

7. «Acestea zice Domnul Atotțiitorul: <Dacă în căile Mele ai să mergi și dacă poruncile Mele ai să păzești, și [atunci] tu vei judeca casa Mea. Și dacă ai să păzești până și curtea Mea, și [atunci] îți voi da ție [pe cei care se] întorc în mijlocul acestora care au stat.

8. Așadar, auzi Iisuse, preotul[e] cel mare, tu și cei de aproape ai tăi, cei care stau înaintea feței tale! Pentru că bărbați socotitori de minuni [ἄνδρες τερατοσκόποι] sunt. Pentru că [διότι], iată [ἰδοὺ], Eu aduc pe Robul Meu [Ἐγὼ ἄγω τὸν Δοῦλόν Μου], Răsăritul [Ἀνατολήν]!

9. Pentru că piatra pe care am dat-o înaintea feței lui Iisus, pe piatra cea una 7 ochi sunt. Iată, Eu sap groapă, zice Domnul Atotțiitorul, și voi pipăi toată nedreptatea pământului acestuia într-o zi [καὶ ψηλαφήσω πᾶσαν τὴν ἀδικίαν τῆς γῆς ἐκείνης ἐν ἡμέρᾳ μιᾷ][3]!

10. În ziua aceea, zice Domnul Atotțiitorul, veți chema împreună fiecare pe aproapele său sub vie și sub smochin>».


[1] Profeție explicită despre numele lui Mesia.

[2] Cu veșminte pătate de sânge și murdărite în timpul Patimilor Sale.

[3] În ziua răstignirii Mele.

Zaharias, cap. 2, cf. LXX

1. Și am ridicat ochii mei și am văzut și iată 4 coarne!

2. Și am zis către Îngerul cel care grăiește în[tru] mine: «Ce este [sunt] acestea, Doamne?». Și a zis către mine: «Acestea [sunt] coarnele care au risipit pe Iudas și pe Israil».

3. Și Domnul mi-a arătat mie 4 dulgheri.

4. Și am zis: «Ce vin aceștia [ca] să facă?». Și a zis către mine: «Coarnele acestea [sunt] cele care l-au risipit pe Iudas și pe Israil l-au zdrobit și nimeni [dintre] ei [nu] a ridicat capul. Și au ieșit aceștia să le ascută pe ele întru mâinile lor. [Iar] cele 4 coarne [sunt] neamurile care ridică cornul peste pământul Domnului, [ca] să-l risipească pe el».

5. Și am ridicat ochii mei și am văzut și iată un bărbat și în mâna lui [era] funia cea de măsurat [σχοινίον γεωμετρικόν]!

6. Și am zis către el: «Unde mergi tu?». Și a zis către mine: «Să măsor Ierusalimul, [ca] să văd cât de mare este lărgimea lui și cât de mare [îi este] lungimea».

7. Și iată Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine, stătuse și alt Înger ieșea întru întâmpinarea lui.

8. Și a zis către el, zicând: «Aleargă și grăiește către tânărul acesta, zicând: <Foarte roditor va fi locuit Ierusalimul de mulțimea oamenilor și de dobitoacele [care vor fi] în mijlocul lui>.

9. <Și Eu îi voi fi lui, zice Domnul, zid de foc împrejur [τεῖχος πυρὸς κυκλόθεν] și întru slavă voi fi în mijlocul lui [καὶ εἰς δόξαν ἔσομαι ἐν μέσῳ αὐτῆς].

10. Oh! Oh! Fugiți de la pământul crivățului, zice Domnul! Pentru că din cele 4 vânturi ale cerului [τῶν τεσσάρων ἀνέμων τοῦ οὐρανοῦ] vă voi aduna pe voi, zice Domnul.

11. Mântuiți-vă întru Sion [εἰς Σιων ἀνασῴζεσθε] cei care locuiți fiica Babilonului [οἱ κατοικοῦντες θυγατέρα Βαβυλῶνος]!

12. Pentru că acestea zice Domnul Atotțiitorul: Dinapoia slavei M-a trimis [ὀπίσω δόξης ἀπέσταλκέν Με][1] peste neamurile care v-au prădat pe voi. Pentru că cel care se atinge de voi [este] ca cel care se atinge de pupila[2] ochiului Său [τῆς κόρης τοῦ ὀφθαλμοῦ Αὐτοῦ].

13. Pentru că, iată, Eu aduc mâna Mea peste ei și [aceștia] vor fi prăzi celor care îi slujesc lor! Și veți cunoaște [aceasta], pentru că Domnul Atotțiitorul M-a trimis [διότι Κύριος Παντοκράτωρ ἀπέσταλκέν Με][3].

14. Înfrumusețează-te și te veselește [τέρπου καὶ εὐφραίνου], fiica Sionului [θύγατερ Σιων]! Pentru că, iată, Eu vin și voi locui în mijlocul tău [Ἐγὼ ἔρχομαι καὶ κατασκηνώσω ἐν μέσῳ σου][4], zice Domnul!

15. Și neamuri multe vor fugi spre Domnul în ziua aceea [καὶ καταφεύξονται ἔθνη πολλὰ ἐπὶ τὸν Κύριον ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ][5] și Îi vor fi Lui întru popor [καὶ ἔσονται Αὐτῷ εἰς λαὸν] și se vor sălășlui în mijlocul tău [καὶ κατασκηνώσουσιν ἐν μέσῳ σου][6] și vei cunoaște că Domnul Atotțiitorul M-a trimis către tine[7] [καὶ ἐπιγνώσῃ ὅτι Κύριος Παντοκράτωρ ἐξαπέσταλκέν Με πρὸς σέ].

16. Și Domnul va moșteni pe Iudas [καὶ κατακληρονομήσει Κύριος τὸν Ιουδαν], partea Sa în pământul cel sfânt [τὴν μερίδα Αὐτοῦ ἐπὶ τὴν γῆν τὴν ἁγίαν], și încă va alege Ierusalimul [καὶ αἱρετιεῖ ἔτι τὴν Ιερουσαλημ].

17. Să se teamă tot trupul de la fața Domnului [εὐλαβείσθω πᾶσα σὰρξ ἀπὸ προσώπου Κυρίου]! Pentru că S-a ridicat[8] din norii cei sfinți ai Săi [διότι ἐξεγήγερται ἐκ νεφελῶν ἁγίων Αὐτοῦ]>».


[1] Profeție despre întruparea Fiului.

[2] Lumina ochiului.

[3] Tatăl L-a trimis pe Fiul în lume.

[4] Eu Mă voi întrupa și voi locui în mijlocul tău, Israile!

[5] Multe neamuri vor intra în Biserică.

[6] Popoarele nou convertite ale Bisericii se vor sălășlui în mijlocul Israilului convertit la credință, pentru că vor fi și ele poporul lui Dumnezeu.

[7] Că Tatăl M-a trimis către tine.

[8] S-a întrupat.

Zaharias, cap. 1, cf. LXX

 1. În luna a 8-a, [în] anul al 2-lea în vremea lui Darios [Δαρεῖος], a fost cuvântul Domnului către Zaharias, cel al lui Barahias [Βαραχίας], fiul lui Addo [Αδδω] Profetul, zicând:

2. „S-a urgisit Domnul pe părinții voștri [cu] urgie mare”.

3. „Și vei zice către ei: «Acestea zice Domnul Atotțiitorul: <Întoarceți-vă către Mine și Mă voi în- toarce către voi, zice Domnul!>».

4. Și nu fiți ca părinții voștri, cărora [pe care] i-au chemat acelora [pe ei] Profeții cei mai dinainte, zicând: «Acestea zice Domnul Atotțiitorul: <Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele și de la obiceiurile voastre cele rele!>»! Și n-au luat aminte să Mă asculte, zice Domnul.

5. Părinții voștri unde sunt? Și Profeții nu [în] veac vor trăi [καὶ οἱ Προφῆται μὴ τὸν αἰῶνα ζήσονται]?

6. Dar cuvintele Mele și cele legiuite ale Mele primiți, câte Eu poruncesc în Duhul Meu [ὅσα Ἐγὼ ἐντέλλομαι ἐν Πνεύματί Μου] robilor Mei, Profeților, care i-au apucat pe părinții voștri. Și [ei][1] au răspuns și au zis: «Precum a rânduit Domnul Atotțiitorul [ca] să facă după faptele noastre și după obiceiurile noastre, așa ne-a făcut nouă»”.

7. [În] a 24-a a lunii a 11-a – aceasta este luna lui Savat [Σαβατ] – în al 2-lea an în vremea lui Darios, a fost cuvântul Domnului către Zaharias, cel al lui Barahias, fiul lui Addo Profetul, zicând:

8. „Am văzut noaptea și, iată, om călărind pe cal roșu ca focul [ἐπὶ ἵππον πυρρόν]! Și acesta a stat în mijlocul a doi munți, cei umbroși, și în urma lui [erau] cai roșii ca focul și gri și cu pete și albi.

9. Și am zis: «Ce [sunt] aceștia, Doamne?». Și Îngerul a zis către mine, cel care grăiește în[tru] mine [ὁ λαλῶν ἐν ἐμοί]: «Eu îți voi arăta ție ce este [sunt] acestea».

10. Și a răspuns omul, cel care a stat în mijlocul munților, și a zis către mine: «Aceștia sunt [cei] pe care i-a trimis Domnul să înconjure pământul».

11. Și au răspuns Îngerului Domnului cel care a stat în mijlocul munților și au zis: «Înconjurat-am tot pământul și, iată, tot pământul este locuit și este liniștit [πᾶσα ἡ γῆ κατοικεῖται καὶ ἡσυχάζει]!».

12. Și a răspuns Îngerul Domnului și a zis: «Doamne Atotțiitorul[e], până ce [când] nu ai să miluiești Ierusalimul și cetățile lui Iudas, pe care le-ai trecut cu vederea? Acesta [este] anul al 17-lea».

13. Și Domnul Atotțiitorul a răspuns Îngerului, celui care grăiește în[tru] mine vorbe bune [ῥήματα καλὰ] și cuvinte mângâietoare [καὶ λόγους παρακλητικούς].

14. Și Îngerul a zis către mine, cel care grăiește în[tru] mine: «Strigă zicând: <Acestea zice Domnul Atotțiitorul: ‹Râvnit-am Ierusalimul și Sionul [cu] râvnă mare.

15. Și Eu, [cu] urgie mare, urgisesc pe neamurile care împreună năvălesc. Pentru care [că] Eu m-am urgisit [pe] cei puțini. Iar aceștia împreună au năvălit întru cele rele›>».

16. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: «Mă voi întoarce spre Ierusalim în[tru] milă și casa Mea va fi rezidită în[tru] el, zice Domnul Atotțiitorul, și măsura va fi întinsă încă peste Ierusalim [καὶ μέτρον ἐκταθήσεται ἐπὶ Ιερουσαλημ ἔτι]».

17. Și Îngerul a zis către mine, cel care grăiește în[tru] mine: «Strigă zicând: <Acestea zice Domnul Atotțiitorul: ‹Încă se vor revărsa cetățile în[tru] cele bune și încă va milui Domnul Sionul și încă va alege Ierusalimul›>».


[1] Părinții voștri.

Miheas, cap. 7, cf. LXX

1. Vai mie! Că[ci] m-am făcut ca adunând paie la seceră și ca agurida la culesul viilor, nefiind strugure să mănânc, [din] cele dintâi roade [ale mele]. Vai mie, suflet[e]!

2. Că[ci] a pierit cel evlavios de pe pământ și nu este cel desăvârșit în[tre] oameni. Toți întru sângiuri se judecă. Fiecare pe aproapele său se necăjesc [se necăjește] [cu] necaz.

3. La rău mâinile lor gătesc. Stăpânitorul cere și judecătorul a grăit cuvintele cele de pace, [iar] sufletul cel mulțumit al lui este. Și mă va scoate [mă vor scoate] [καὶ ἐξελοῦμαι]

4. cele bune ale sale precum cariul mâncând [τὰ ἀγαθὰ αὐτῶν ὡς σὴς ἐκτρώγων] și umblând în canon/ stăpânire în ziua vegherii [καὶ βαδίζων ἐπὶ κανόνος ἐν ἡμέρᾳ σκοπιᾶς]. Vai! Vai! Răzbunările Tale au venit, [iar] acum vor fi plângerile lor.

5. Nu vă încredeți în prieteni și nu nădăjduiți în povățuitori. De cea [care se culcă] împreună [cu] tine în] pat păzește-te să-i spui ei ceva!

6. Pentru că fiul îl necinstește pe tată, fiica se va ridica împotriva maicii sale, [iar] nora împotriva soacrei sale. [Căci] vrăjmașii omului [sunt] toți oamenii cei [care sunt] în casa sa [ἐχθροὶ ἀνδρὸς πάντες οἱ ἄνδρες οἱ ἐν τῷ οἴκῳ αὐτοῦ].

7. Iar eu la Domnul voi privi, voi răbda lui Dumnezeu, Mântuitorului meu, [și] mă va asculta Dumnezeul meu.

8. Nu te bucura mie [de mine], vrăjmașa mea, că am căzut! Dar mă voi ridica, pentru că de voi ședea în întuneric, Domnul îmi va lumina mie.

9. Urgia Domnului voi purta [ὀργὴν Κυρίου ὑποίσω], că[ci] am păcătuit Lui [ὅτι ἥμαρτον Αὐτῷ], până [când are] să îndrepte El judecata mea. Și va face judecata mea și mă va scoate întru lumină [și] voi vedea dreptatea Sa.

10. Și va vedea vrăjmașa mea și se va îmbrăca [cu] rușine cea care zice către mine: „Unde [este] Domnul Dumnezeul tău?”. Ochii mei o vor privi pe ea. Acum va fi ca tina în[tru] căi, spre călcarea în picioare.

11. Ziua ungerii cărămizii [va fi] pieirea ta. [Va fi] ziua aceea și va lepăda cele legiuite ale tale.

12. [Va fi] ziua aceea și cetățile tale vor veni întru netezire și întru împărțire assirienilor, iar cetățile tale cele tari întru împărțire de la Tiros până la râul Siriei. [Va fi] ziua apei și a zarvei [ἡμέρα ὕδατος καὶ θορύβου].

13. Și pământul va fi spre stingere, împreună [cu] cei care locuiesc pe el, din roadele obiceiurilor lor.

14. Păstorește poporul tău cu toiagul tău, oile moștenirii tale, sălășluindu-le pe ele [în] crâng, în mijlocul Carmilosului[1]! Vor paște pe Vasanitis[2] și pe Galaaditis[3] ca zilele veacului [καθὼς αἱ ἡμέραι τοῦ αἰῶνος].

15. Și, [ca] după zilele ieșirii tale din Egiptos, veți vedea cele minunate.

16. Vor vedea neamurile și vor fi rușinate din toată tăria lor. Vor pune mâinile peste gura lor, [iar] urechile lor vor fi asurzite.

17. Vor linge țărâna ca șerpii târându-se [pe] pământ, vor fi tulburați în închiderea lor. În[tru] Domnul Dumnezeul nostru se vor uimi [ἐπὶ τῷ Κυρίῳ Θεῷ ἡμῶν ἐκστήσονται] și vor fi temători de Tine [καὶ φοβηθήσονται ἀπὸ Σοῦ].

18. Cine [este] Dumnezeu precum [ești] Tu, scoțând nedreptățile și covârșind neevlaviile celor rămași ai moștenirii Sale? Și nu a ținut întru mărturie urgia Sa, că[ci] voitor de milă este.

19. El Se va întoarce și ne va milui pe noi, va afunda nedreptățile noastre [καταδύσει τὰς ἀδικίας ἡμῶν][4] și vor fi aruncate întru adâncurile mării toate păcatele noastre [καὶ ἀπορριφήσονται εἰς τὰ βάθη τῆς θαλάσσης πάσας τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν][5].

20. Vei da[6] adevărul lui Iacov [și] milă lui Avraam, după cum ai jurat părinților noștri în zilele cele mai dinainte.


[1] De la Καρμήλος.

[2] De la Βασανῖτις.

[3] De la Γαλααδῖτις.

[4] Le va afunda în apa Botezului.

[5] Toate păcatele pentru care noi ne vom pocăi și le vom spovedi vor fi aruncate în adâncurile milei lui Dumnezeu.

[6] Cu adresă la Dumnezeu.