Iezechiil, cap. 15, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Iar tu, fiule al omului, [ce zici?] Ce are să facă lemnul viței de vie dintre toate lemnele joardelor care sunt în[tre] lemnele dumbrăvii?

3. Oare vor lua din ea[1] un lemn [ca] să facă spre lucru? Oare vor lua din ea un cui [πάσσαλον] [ca] să atârne în el tot vasul?

4. Afară de [ce] a fost dat focului spre cheltuire, în tot anul curățirea din ea o mistuie focul și o sfârșește spre sfârșit [τὴν κατ᾽ ἐνιαυτὸν κάθαρσιν ἀπ᾽ αὐτῆς ἀναλίσκει τὸ πῦρ καὶ ἐκλείπει εἰς τέλος]. Oare de folos va fi spre lucru?

5. Și nici încă ea fiind întreagă nu va fi spre lucru. Că[ci] dacă și focul pe ea are să o mistuie spre sfârșit, oare va fi încă spre lucru?

6. Pentru aceasta, zi! «Acestea zice Domnul: <[În] ce fel [este] lemnul viței de vie în[tre] lemnele dumbrăvii, pe care l-am dat pe el focului spre cheltuire, așa i-am dat pe cei care locuiesc Ierusalimul.

7. Și voi da fața Mea împotriva lor [καὶ δώσω τὸ πρόσωπόν Μου ἐπ᾽ αὐτούς]. Din foc vor ieși și focul pe ei îi va mistui [ἐκ τοῦ πυρὸς ἐξελεύσονται καὶ πῦρ αὐτοὺς καταφάγεται]. Și vor cunoaște că Eu [sunt] Domnul [καὶ ἐπιγνώσονται ὅτι Ἐγὼ Κύριος], când [va fi] să-Mi întăresc fața Mea împotriva lor [ἐν τῷ στηρίσαι Με τὸ πρόσωπόν Μου ἐπ᾽ αὐτούς].

8. Și voi da pământul spre stingere [καὶ δώσω τὴν γῆν εἰς ἀφανισμὸν], pentru cei care au căzut [în] păcat [ἀνθ᾽ ὧν παρέπεσον παραπτώματι], zice Domnul>»”.


[1] Din vița de vie.

Iezechiil, cap. 14, 12-23, cf. LXX

12. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

13. „Fiule al omului, dacă pământul are să-Mi păcătuiască Mie [ca] să cadă [în] păcat, și [atunci] Îmi voi întinde mâna Mea împotriva lui și îi voi zdrobi lui întărirea pâinii și voi trimite pe[ste] el foamete și voi înlătura de pe el pe om și pe dobitoace.

14. Iar dacă or să fie acești trei oameni în mijlocul său: Noe [Νῶε] și Daniil [Δανιήλ] și Iov [Ἰώβ], aceștia în[tru] dreptatea lor vor fi mântuiți [αὐτοὶ ἐν τῇ δικαιοσύνῃ αὐτῶν σωθήσονται], zice Domnul.

15. Iar dacă fiarele cele rele le aduc peste pământ, și [atunci] îl voi pedepsi pe el și va fi spre stingere și nu va fi cel care călătorește dinspre [către] fața fiarelor.

16. Și [dacă] acești trei oameni[1] or să fie în mijlocul său[2], [pentru că] Eu trăiesc, zice Domnul, dacă [nu] vor fi mântuiți fiii și fiicele lor, ci numai ei vor fi mântuiți, iar pământul va fi spre pieire.

17. Sau și sabie dacă am să aduc peste pământul acela și am să zic: «Sabia să treacă peste pământ!», și [atunci] voi înlătura de pe el pe om și pe dobitoc.

18. Și [dacă] acești trei oameni [vor fi] în mijlocul său, [pentru că] Eu trăiesc, zice Domnul, nu or să se izbăvească fii și nici fiice, [ci] numai ei vor fi mântuiți.

19. Sau și moarte [dacă] am să trimit pe pământul acela și voi turna mânia Mea pe[ste] el cu sânge [καὶ ἐκχεῶ τὸν θυμόν Μου ἐπ᾽ αὐτὴν ἐν αἵματι], [ca] să nimicesc cu totul de pe el pe om și pe dobitoc,

20. iar Noe și Daniil și Iov [vor fi] în mijlocul său, [pentru că] Eu trăiesc, zice Domnul, dacă [nu] or să rămână fii sau fiice, [iar] ei în[tru] dreptatea lor își vor izbăvi sufletele lor [αὐτοὶ ἐν τῇ δικαιοσύνῃ αὐτῶν ῥύσονται τὰς ψυχὰς αὐτῶν].

21. Acestea zice Domnul: Iar dacă am să trimit și cele patru răzbunări ale Mele, pe cele rele: sabia și foametea și fiarele cele rele și moartea împotriva Ierusalimului, [ca] să nimicesc cu totul de pe el pe om și pe dobitoc,

22. și, iată, rămași în[tru] el [vor fi] cei care au fost mântuiți [de pe] el [și] care [îi vor] sco[a]t[e] din el pe fii și pe fiice! Iată, aceștia ies către voi și veți vedea căile lor și gândurile lor și veți fi pocăiți [vă veți pocăi] de cele rele pe care le-am adus peste Ierusalim, de toate cele rele pe care le-am adus peste el!

23. Și vă vor mângâia pe voi, pentru că veți vedea căile lor și gândurile lor, și veți cunoaște că nu în deșert am făcut toate câte am făcut în[tru] el, zice Domnul”.


[1] Sfinții Noe, Daniil și Iov.

[2] Al pământului.

Iezechiil, cap. 14, 1-11, cf. LXX

1. Și au venit către mine oameni din cei mai bătrâni ai lui Israil și au șezut înaintea feței mele.

2. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

3. „Fiule al omului, oamenii aceștia [și-]au pus gândurile lor în[tru] inimile lor [οἱ ἄνδρες οὗτοι ἔθεντο τὰ διανοήματα αὐτῶν ἐπὶ τὰς καρδίας αὐτῶν], iar pedeapsa nedreptăților lor [și-]au pus-o înaintea feței lor [καὶ τὴν κόλασιν τῶν ἀδικιῶν αὐτῶν ἔθηκαν πρὸ προσώπου αὐτῶν]. Oare, răspunzându-le, am să le răspund lor?

4. Pentru aceasta, grăiește-le lor! Și vei zice către ei: «Acestea zice Domnul: <Omul, omul din casa lui Israil, [cel] care are să[-și] pună gândurile sale în[tru] inima sa, iar pedeapsa nedreptății sale are să [și-]o rânduiască înaintea feței sale și are să vină către Profet, Eu, Domnul, îi voi fi răspunzându-i [îi voi răspunde] lui în[tru] care [gânduri] să[-și] țină mintea sa [ἀποκριθήσομαι αὐτῷ ἐν οἷς ἐνέχεται ἡ διάνοια αὐτοῦ],

5. pentru ca să se întoarcă deoparte casa lui Israil, în[tru] gândurile lor, de la inimile lor cele care au fost înstrăinate de Mine [κατὰ τὰς καρδίας αὐτῶν τὰς ἀπηλλοτριωμένας ἀπ᾽ Ἐμου]>».

6. Pentru aceasta, zi către casa lui Israil! «Acestea zice Domnul, Domnul: <Întoarceți-vă! Întoarceți-vă de la obiceiurile voastre și de la toate neevlaviile voastre! Și întoarceți-vă fețele voastre!

7. Pentru că omul, omul din casa lui Israil și din prozeliții cei care trăiesc în[tru] Israil, care are să se înstrăineze de Mine și are să[-și] pună gândurile sale în[tru] inima sa, iar pedeapsa nedreptății sale are să [și-]o rânduiască înaintea feței sale și are să vină către Profet [ca] să-l întrebe pe el în[tru] Mine [καὶ ἔλθῃ πρὸς τὸν Προφήτην τοῦ ἐπερωτῆσαι αὐτὸν ἐν Ἐμοί], Eu, Domnul, îi voi fi răspunzându-i [îi voi răspunde] lui în[tru] care [pe care gânduri] să le țină în[tru] el [ἀποκριθήσομαι αὐτῷ ἐν ᾧ ἐνέχεται ἐν αὐτῷ].

8. Și voi întări fața Mea împotriva omului aceluia și îl voi pune pe el spre pustiu și spre stingere și îl voi scoate pe el din mijlocul poporului Meu și veți cunoaște [atunci] că Eu [sunt] Domnul.

9. Iar profetul[1], dacă are să fie rătăcit și are să grăiască, [atunci] Eu, Domnul, l-am rătăcit pe profetul acela. Și voi întinde mâna Mea împotriva sa și îl voi nimici pe el din mijlocul poporului Meu, Israil.

10. Și vor primi nedreptatea lor după nedreptatea celui care întreabă și, de asemenea, după nedreptatea [sa] îi va fi [și] profetului.

11. Pentru ca încă să nu se rătăcească casa lui Israil de la Mine și pentru ca încă să nu se spurce în[tru] toate fărădelegile lor. Și Îmi vor fi Mie întru popor și Eu le voi fi lor întru Dumnezeu>», zice Domnul.


[1] Se referă la cel mincinos.

Iezechiil, cap. 13, 17-23, cf. LXX

17. Iar tu, fiule al omului, întărește-ți fața ta împotriva fiicelor poporului tău, ale celor care profețesc din inima lor [τὰς προφητευούσας ἀπὸ καρδίας αὐτῶν], și profețește împotriva lor!

18. Și le vei zice: «Acestea zice Domnul: <Vai celor care cos perne pe[ste] tot cotul mâinii [οὐαὶ ταῖς συρραπτούσαις προσκεφάλαια ἐπὶ πάντα ἀγκῶνα χειρὸς] și fac acoperăminte pe[ste] tot capul a toată vârsta [pentru] a strica suflete [καὶ ποιούσαις ἐπιβόλαια ἐπὶ πᾶσαν κεφαλὴν πάσης ἡλικίας τοῦ διαστρέφειν ψυχάς]!>». Sufletele poporului Meu au fost stricate [αἱ ψυχαὶ διεστράφησαν τοῦ λαοῦ Μου] și [alte] suflete apărau [καὶ ψυχὰς περιεποιοῦντο].

19. Și Mă spurcau pe Mine către poporul Meu[1] pentru o mână de orzuri [καὶ ἐβεβήλουν Με πρὸς τὸν λαόν Μου ἕνεκεν δρακὸς κριθῶν] și pentru fărâmituri de pâine [καὶ ἕνεκεν κλασμάτων ἄρτου], [ca] să omoare sufletele care nu trebuia să moară [τοῦ ἀποκτεῖναι ψυχάς ἃς οὐκ ἔδει ἀποθανεῖν] și să păstreze sufletele care nu trebuia să trăiască [καὶ τοῦ περιποιήσασθαι ψυχάς ἃς οὐκ ἔδει ζῆσαι], când [este] a rosti voi poporului [ἐν τῷ ἀποφθέγγεσθαι ὑμᾶς λαῷ], celui care ascultă zicerile cele deșarte [εἰσακούοντι μάταια ἀποφθέγματα].

20. Pentru aceasta, acestea zice Domnul, Domnul: «Iată [ἰδοὺ], Eu [sunt] împotriva pernelor voastre, pe care voi adunați acolo sufletele [Ἐγὼ ἐπὶ τὰ προσκεφάλαια ὑμῶν, ἐφ᾽ ἃ ὑμεῖς συστρέφετε ἐκεῖ ψυχάς], și le voi rupe pe ele de la brațele voastre! Și voi trimite sufletele pe care voi le stricați, [le voi trimite] sufletele lor spre risipire.

21. Și voi rupe acoperămintele voastre și voi mântui pe poporul Meu din mâna voastră și nu vor mai fi în[tru] mâinile voastre spre uneltire și veți cunoaște [acestea toate], pentru că Eu [sunt] Domnul.

22. Pentru care stricați inima celui Drept cu nedreptate, iar Eu nu îl stricam pe el, și [făceați] să biruie mâinile celui fărădelege, [ca] nu [cumva] cu totul să se întoarcă [el] de la calea sa cea rea și el să trăiască.

23. Pentru aceasta, pe cele mincinoase nu aveți să le mai vedeți și ghiciri nu aveți să mai ghiciți încă. Și voi mântui pe poporul Meu din mâna voastră și veți cunoaște [atunci] că Eu [sunt] Domnul»”.


[1] În fața poporului Meu.

Iezechiil, cap. 13, 1-16, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Fiule al omului, profețește împotriva profeților[1] lui Israil! Și vei profeți și vei grăi către ei: «Auziți cuvântul Domnului!

3. Acestea zice Domnul: <Vai celor care profețesc din inima lor și [ei] cu totul nu văd [οὐαὶ τοῖς προφητεύουσιν ἀπὸ καρδίας αὐτῶν καὶ τὸ καθόλου μὴ βλέπουσιν]!

4. Profeții tăi[2], Israilule, [sunt] ca vulpile în pustiuri [ὡς ἀλώπεκες ἐν ταῖς ἐρήμοις].

5. Nu au stat în[tru] întărire și au adunat turme împotriva casei lui Israil. Nu s-au ridicat cei care zic: „În ziua Domnului”.

6. Văzând cele mincinoase, ghicind cele deșarte, cei care zic: „[Așa] zice Domnul”, iar Domnul nu i-a trimis pe ei, dar [ei] au început să ridice cuvânt [ἤρξαντο τοῦ ἀναστῆσαι λόγον][3].

7. [Oare] nu vedenie mincinoasă ați văzut [οὐχ ὅρασιν ψευδῆ ἑωράκατε] și ghicirile cele deșarte ați zis [καὶ μαντείας ματαίας εἰρήκατε]?>».

8. Pentru aceasta, zi! Acestea zice Domnul: «Pentru ce [sunt] cuvintele voastre cele mincinoase și ghicirile voastre cele deșarte? Pentru aceasta, iată, Eu [sunt] împotriva voastră, zice Domnul!

9. Și voi întinde mâna Mea împotriva profeților care văd cele mincinoase și [împotriva] celor care rostesc cele deșarte. [Și aceștia] în certarea poporului Meu nu vor fi și nici în scrisoarea casei lui Israil nu vor fi scriși și întru pământul lui Israil nu vor intra și vor cunoaște [acestea], pentru că Eu [sunt] Domnul».

10. Pentru care [lucru] au înșelat pe poporul Meu, zicându-i: «Pace [εἰρήνη], pace [εἰρήνη]» și nu era pace [καὶ οὐκ ἦν εἰρήνη]. Și acesta zidește zidul [καὶ οὗτος οἰκοδομεῖ τοῖχον], iar aceștia îl ung pe el [καὶ αὐτοὶ ἀλείφουσιν αὐτόν], dacă va cădea [εἰ πεσεῖται].

11. Zi către cei care îl ung [pe el]: «Va cădea»! Și va fi ploaia înecând și voi da [cu] pietre [καὶ δώσω λίθους], [cu] aruncăturile cele de pietre, înspre legăturile lor [πετροβόλους, εἰς τοὺς ἐνδέσμους αὐτῶν], și vor cădea și vânt [va fi] ridicându-se și va fi spart.

12. Și, iată, a căzut zidul! Și nu vor zice către voi: «Unde este ungerea voastră, [cu] care ați uns?».

13. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: «Și voi sparge vântul ridicându-se cu mânie [καὶ ῥήξω πνοὴν ἐξαίρουσαν μετὰ θυμοῦ] și ploaie înecând cu urgia Mea va fi [καὶ ὑετὸς κατακλύζων ἐν ὀργῇ Μου ἔσται], iar pietrele [καὶ τοὺς λίθους], aruncăturile cele de pietre cu mânie [τοὺς πετροβόλους ἐν θυμῷ], le voi aduce spre sfârșit [ἐπάξω εἰς συντέλειαν].

14. Și voi dărâma zidul pe care l-ați uns și [el] va cădea și îl voi pune pe el la pământ. Și va fi descoperit [Și vor fi descoperite] temeliile sale și [el] va cădea și veți fi sfârșit cu mustrările [καὶ συντελεσθήσεσθε μετ᾽ ἐλέγχων] [se vor sfârși mustrările voastre] și veți cunoaște [acestea], pentru că Eu [sunt] Domnul.

15. Și voi sfârși mânia Mea împotriva zidului [καὶ συντελέσω τὸν θυμόν Μου ἐπὶ τὸν τοῖχον][4] și împotriva celor care îl ung pe el și [acesta] va cădea. Și am zis către voi: <Nu [mai] este zidul și nici cei care îl ung pe el,

16. [nici] profeții lui Israil, cei care profețesc împotriva Ierusalimului, și [nici] cei care văd pacea sa și pace nu este, zice Domnul>».


[1] A falșilor profeți.

[2] Profeții tăi cei mincinoși.

[3] Au început să ridice cuvânt împotriva Lui, în timp ce mint că sunt „trimișii” Lui.

[4] A păcatului. Mânia Mea împotriva zidului despărțitor dintre voi și Mine.

Iezechiil, cap. 12, 17-28, cf. LXX

17. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

18. „Fiule al omului, pâinea ta cu întristare o vei mânca și apa ta cu durere și [cu] necaz o vei bea.

19. Și vei zice către poporul pământului: «Acestea zice Domnul celor care locuiesc Ierusalimul pe pământul lui Israil: <Pâinile lor cu lipsă le vor mânca și apa lor cu risipire o vor bea, pentru ca să nimicească pământul cu umplerea sa, căci în[tru] neevlavie [sunt] toți cei care locuiesc în[tru] el>».

20. Iar cetățile lor, cele care sunt locuite, vor fi pustiite și pământul spre stingere va fi și veți cunoaște [acestea toate], pentru că Eu [sunt] Domnul”.

21. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

22. „Fiule al omului, cine vă este vouă parabola aceasta pe pământul lui Israil, zicându-vă: «Departe [sunt] zilele [μακρὰν αἱ ἡμέραι], [căci] a pierit vedenia [ἀπόλωλεν ὅρασις]»?

23. Pentru aceasta, zi către ei [acestea]! «Acestea zice Domnul: <Voi întoarce parabola aceasta [împotriva voastră] și nu mai are să zică parabola aceasta casa lui Israil>». Că[ci] vei grăi către ei[, zicându-le]: «Apropiatu-s-au zilele și cuvântul a toată vedenia [ἠγγίκασιν αἱ ἡμέραι καὶ λόγος πάσης ὁράσεως]».

24. Că[ci] nu va [mai] fi încă toată vedenia cea mincinoasă [ὅτι οὐκ ἔσται ἔτι πᾶσα ὅρασις ψευδὴς] și ghicindu-le pe cele spre har în mijlocul fiilor lui Israil [καὶ μαντευόμενος τὰ πρὸς χάριν ἐν μέσῳ τῶν υἱῶν Ισραηλ].

25. Pentru că Eu, Domnul, voi grăi cuvintele Mele, voi grăi și voi face [λαλήσω καὶ ποιήσω]. Și nu [o] lungesc încă [καὶ οὐ μὴ μηκύνω ἔτι] [acea vreme], că[ci] în zilele voastre [este] casa care amărăște [ὅτι ἐν ταῖς ἡμέραις ὑμῶν οἶκος ὁ παραπικραίνων]. Voi grăi cuvânt și voi face, zice Domnul”.

26. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

27. „Fiule al omului, iată casa lui Israil care amărăște! [Căci,] zicând, [ei] zic: «Vedenia pe care acesta o vede [este] spre multe zile și spre vremurile cele îndelungate [și] acesta [pe ea o] profețește».

28. Pentru aceasta, zi către ei [acestea]! «Acestea zice Domnul: <Nu o să mai lungesc toate cuvintele Mele, pe care [Eu] le voi grăi, [ci] voi grăi și voi face [λαλήσω καὶ ποιήσω], zice Domnul>»”.

Iezechiil, cap. 12, 1-16, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Fiule al omului, în mijlocul nedreptăților lor tu locuiești, [al celor] care au ochi [pentru] a vedea și nu văd și urechi au [pentru] a auzi și nu aud, căci casă amărând este [διότι οἶκος παραπικραίνων ἐστίν][1].

3. Iar tu, fiule al omului, fă-ți ție vase ale zilei de robie înaintea lor [ποίησον σεαυτῷ σκεύη αἰχμαλωσίας ἡμέρας ἐνώπιον αὐτῶν]! Și vei fi robit din locul tău întru [într-un] alt loc înaintea lor, pentru ca [ei] să vadă [aceasta], căci casă amărând este.

4. Și vei scoate vasele tale ca vase ale zilei de robie către ochii lor, iar tu vei ieși seara precum iese cel robit [ὡς ἐκπορεύεται αἰχμάλωτος].

5. Înaintea lor [ἐνώπιον αὐτῶν], sapă-ți ție întru perete și vei ieși prin el [διόρυξον σεαυτῷ εἰς τὸν τοῖχον καὶ διεξελεύσῃ δι᾽ αὐτοῦ]!

6. Înaintea lor pe umeri vei fi ridicat și ascuns vei ieși. Fața ta o vei acoperi și nu ai să vezi pământul, pentru că minune te-am dat pe tine casei lui Israil [διότι τέρας δέδωκά σε τῷ οἴκῳ Ισραηλ]”.

7. Și am făcut așa, după toate câte mi-a poruncit [El] mie. Și vasele le-am scos ca vase ale zilei de robie și seara am săpat [eu] însumi peretele și ascuns am ieșit [și] pe umeri am fost ridicat înaintea lor.

8. Și a fost cuvântul Domnului către mine dis-de-dimineață, zicându-mi:

9. „Fiule al omului, nu au zis către tine [cei din] casa lui Israil, casa care amărăște, ce faci tu?

10. Zi către ei: «Acestea zice Domnul, Domnul, [pentru] stăpânitorul și cel care conduce în Ierusalim și [la] toată casa lui Israil [și] celor care sunt în mijlocul lor»!

11. Zi că Eu minuni fac în mijlocul său! [În] ce chip am făcut, așa le va fi lor: în înstrăinare și în robie vor merge.

12. Iar stăpânitorul, [cel] din mijlocul lor, pe umeri va fi ridicat și ascuns va ieși prin perete. Și va săpa [ca] să iasă el prin acesta. [Iar] fața sa o va acoperi ca să nu fie văzut [cu] ochiul și el pământul nu îl va vedea.

13. Dar voi răspândi plasa Mea pe[este] el și va fi prins în[tru] partea Mea și îl voi duce pe el întru Babilon, întru pământul haldeilor, dar pe el[2] nu îl va vedea și acolo va muri.

14. Și pe toți cei dimprejurul său, pe ajutătorii săi, și pe toți cei care îl ajută pe el îi voi risipi întru tot vântul [διασπερῶ εἰς πάντα ἄνεμον] și sabie voi deșerta după ei [καὶ ῥομφαίαν ἐκκενώσω ὀπίσω αὐτῶν].

15. Și vor cunoaște că Eu [sunt] Domnul, când Eu am să-i risipesc pe ei în[tre] neamuri și îi voi împrăștia pe ei prin țări.

16. Și voi lăsa din ei oameni [cu] număr, din sabie și din foamete și din moarte [καὶ ὑπολείψομαι ἐξ αὐτῶν ἄνδρας ἀριθμῷ, ἐκ ῥομφαίας καὶ ἐκ λιμοῦ καὶ ἐκ θανάτου][3], pentru ca să povestească toate fărădelegile lor în[tre] neamuri [ὅπως ἐκδιηγῶνται πάσας τὰς ἀνομίας αὐτῶν ἐν τοῖς ἔθνεσιν], unde au intrat acolo, și vor cunoaște că Eu [sunt] Domnul”.


[1] Căci e o casă ce Mă amărăște pe Mine.

[2] Pe Babilon.

[3] Nu va muri un anumit număr de oameni de sabie, de foamete și de moarte. Nu va muri, pentru că Eu am hotărât acest lucru.