Ieremias, cap. 26, 1-13, cf. LXX

1.

2. „[Spun acestea] Egiptosului, [aflat] în puterea lui Farao al lui Nehao [Φαραω Νεχαω], împăratul Egiptosului, care era la râul Eufratis, în Harhamis [Χαρχαμις], [și] pe care l-a bătut Nabuhodonosor, împăratul Babilonului, în anul al 4-lea al lui Ioachim, împăratul Iudasului.

3. Luați arme și scuturi și duceți-vă la război!

4. Înșeuați caii! Încălecați caii și puneți-vă pe [cap] căștile voastre! Scoateți-vă sulițele și îmbrăcați platoșele voastre!

5. Că[ci] de ce vă înspăimântă ei și plecați? Pentru că, dindărăt, cei tari ai lor vor fi loviți [cu] fuga. Au fugit și nu s-au întors, înconjurând [ei] împrejur”, zice Domnul.

6. „Să nu fugă cel ușor și să nu se mântuie cel tare la miazănoapte, [în] cele de la Eufratis [Εὐφράτης]! [De aceea,] au slăbit [și] au căzut.

7. Cine [este] acela, [care] precum râul va sui și ca râurile își mișcă apa [sa, pentru că]

8. apele Egiptosului ca râul va sui [vor sui]? Și [el] a zis: «Mă voi sui și voi acoperi pământul [ἀναβήσομαι καὶ κατακαλύψω γῆν] și voi nimici [pe cei] locuind [care locuiesc] în[tru] el [καὶ ἀπολῶ κατοικοῦντας ἐν αὐτῇ]».

9. Încălecați pe cai! Pregătiți carele[1]! Ieșiți [la luptă]! Luptătorii etiopienilor și ai libiesilor [λίβυες]/ libienilor au fost înarmați [cu] arme, [dar] și lidii [λυδοί]/ lidienii. Suiți-vă! Întindeți arcul!”.

10. Iar [în] ziua aceea [vom fi cu] Domnul, Dumnezeul nostru. [Va fi] ziua răzbunării [ἡμέρα ἐκδικήσεως], [ca] să Se răzbune [El] pe vrăjmașii Săi. [Și] atunci [îi] va mânca sabia Domnului și [aceasta] va fi împlinită și va fi îmbătată [se va îmbăta] de sângele lor, că[ci] jertfa Domnului Savaot [vine] din pământul de miazănoapte, [de] la râul Eufratis.

11. „Suie-te, Galaadule [Γαλαάδ], și ia rășină [ῥητίνην] fecioarei, fiicei Egiptosului! Întru deșert ai înmulțit vindecările tale, [iar] folosul nu îți este ție[2].

12. Au auzit neamurile glasul tău și strigarea ta a umplut pământul, că[ci] luptătorul către luptător a slăbit [și] în[tru] aceasta[3] au căzut amândoi”.

13. [Și acestea sunt cuvintele] pe care le-a grăit Domnul în mâna lui Ieremias [ἃ ἐλάλησεν Κύριος ἐν χειρὶ Ιερεμιου], [ca] să meargă Nabuhodonosor, împăratul Babilonului, [și] să lovească pământul Egiptosului [τοῦ κόψαι τὴν γῆν Αἰγύπτου].


[1] Carele de război.

[2] Și n-ai niciun folos de pe urma lor.

[3] Și în luptă au murit amândoi.

Ieremias, cap. 25, cf. LXX

1. Cuvântul care a fost către Ieremias, despre tot poporul Iudasului, în anul cel al patrulea al lui Ioachim, fiul lui Iosias, împăratul Iudasului,

2. care a grăit către tot poporul Iudasului și către cei care locuiesc [în] Ierusalim, zicând:

3. „În [Din] cel de-al 13-lea an al lui Iosias, fiul lui Amos, împăratul Iudasului, și până [în] ziua aceasta [au trecut] 23 de ani, și [Eu] am grăit către voi, sculându-Mă dis-de-dimineață și zicând.

4. Și îi trimiteam către voi pe robii Mei, pe Profeți, de la revărsatul zorilor trimițându-i – dar nu ați ascultat și [nici] nu ați luat aminte [cu] urechile voastre –,

5. [și] zicându-vă: «Întoarceți-vă fiecare de la calea sa cea rea și de la obiceiurile voastre cele rele și veți locui în pământul pe care l-am dat vouă și părinților voștri din veac și până în veac!

6. Nu mergeți după dumnezeii cei străini [pentru] a le sluji lor și [pentru] a vă închina lor, pentru ca să nu Mă înfuriați pe Mine cu faptele mâinilor voastre, [ca] să vă fac rău pe voi [vouă]!».

7. Iar [voi] nu ați ascultat de Mine”.

8. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Întrucât nu ați crezut cuvintelor Mele,

9. iată, Eu voi trimite și voi lua poporul de la miazănoapte și îi voi aduce pe ei în pământul acesta și pe[ste] cei care locuiesc [în] el și pe[ste] toate neamurile dimprejurul lui! Și îi voi pustii pe ei și îi voi da pe ei spre stingere și spre șuierare și spre ocara cea veșnică.

10. Și voi pierde de la ei glasul de bucurie și glasul de veselie, glasul mirelui și glasul miresei, mirosul mirului și lumina luminătorului.

11. Și va fi tot pământul [lor][1] spre stingere și [ei] vor sluji la neamuri 70 de ani.

12. Și când [or] să se împlinească cei 70 de ani, Mă voi răzbuna pe neamul acela”, zice Domnul, „și îi voi pune pe ei spre stingerea cea veșnică.

13. Și voi aduce peste pământul acela toate cuvintele Mele, pe care le-am grăit împotriva lui, toate [cuvintele] care au fost scrise în cartea aceasta,

14. pe care le-a profețit Ieremias către toate neamurile Elamurilor [τὰ ἔθνη τὰ Αιλαμ]”.

15. Acestea zice Domnul: „Să zdrobească arcul lui Elam, [să zdrobească] începutul stăpânirii lor!

16. Și voi aduce peste Elam cele patru vânturi din cele patru vârfuri ale cerului și îi voi risipi pe ei în toate vânturile acelea. Și nu va fi neam, [în] care nu va veni acolo cei care au fost alungați ai lui Elam.

17. Și îi voi înfricoșa pe ei înaintea vrăjmașilor lor, [înaintea] celor care caută sufletul lor, și voi aduce peste ei pe cele rele, după urgia mâniei Mele, și voi trimite după ei sabia Mea până ce i-am nimicit [îi voi nimici] cu totul pe ei.

18. Și voi pune tronul Meu în Elam și voi trimite acolo împărat și pe cei mari [ai poporului].

19. Și va fi la sfârșitul zilelor [acelora că] voi întoarce robimea Elamului”, zice Domnul.

20. La început[ul domniei], împărățind Sedechias, împăratul, a fost cuvântul acesta pentru Elam:


[1] Tot pământul lui Israil.

Ieremias, cap. 24, cf. LXX

1. Mi-a arătat mie Domnul două coșuri de smochine [δύο καλάθους σύκων], stând către fața templului Domnului, după [ce] l-a [i-a] înstrăinat Nabuhodonosor [Ναβουχοδονοσορ], împăratul Babilonului, pe Iehonias [Ἰεχονίας], fiul lui Ioachim [Ἰωακίμ], împăratul Iudasului, și pe stăpânitori și pe meșteșugari și pe cei legați și pe cei bogați din Ierusalim, și i-a adus pe ei întru Babilon.

2. Un coș de smochine [era cu smochine] bune foarte ca smochinele cele dintâi, iar coșul cel de-al doilea de smochine [era cu smochine] rele foarte, [și] care nu va fi mâncat [nu vor fi mâncate] din cauza răutății lor.

3. Și a zis Domnul către mine: „Ce vezi tu, Ieremia [Ιερεμια]?”. Și am zis: „Smochinele cele bune [sunt] bune foarte, iar cele rele [sunt] rele foarte, [și] care nu va fi mâncat [nu vor fi mâncate] din cauza răutății lor”.

4. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

5. „Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui Israil: «Ca smochinele cele bune, [ca] acestea, așa îi voi cunoaște pe cei care au fost înstrăinați ai lui Iudas, pe care i-am trimis din locul acesta întru pământul haldeilor spre cele bune.

6. Și voi întări ochii Mei spre ei întru cele bune [καὶ στηριῶ τοὺς ὀφθαλμούς Μου ἐπ᾽ αὐτοὺς εἰς ἀγαθὰ] și îi voi înapoia pe ei întru pământul acesta întru cele bune. Și îi voi rezidi pe ei și nu am să-i dărâm, și îi voi sădi pe ei și nu îi [voi] sco[a]t[e] afară.

7. Și le voi da lor inimă [ca] să [Mă] cunoască ei pe Mine [καὶ δώσω αὐτοῖς καρδίαν τοῦ εἰδέναι αὐτοὺς Ἐμὲ], că[ci] Eu sunt Domnul. Și Îmi vor fi Mie întru popor, iar Eu le voi fi lor întru Dumnezeu, că[ci] vor fi întorși [se vor întoarce] spre Mine din toată inima lor.

8. Și ca pe smochinele cele rele, [și] care nu va fi mâncat [nu vor fi mâncate] din cauza răutății lor», acestea zice Domnul, «așa îi voi da pe Sedechias, pe împăratul Iudasului, și pe cei mari ai săi și pe rămășița Ierusalimului, pe cei care au rămas în pământul acesta, și pe cei care locuiesc în Egiptos.

9. Și îi voi da pe ei spre risipire întru toate împărățiile pământului și vor fi [aceștia] spre ocară și spre parabolă/ pildă și spre ură și spre blestem în tot locul în care i-am alungat pe ei acolo.

10. Și voi trimite la ei foamete și moarte și sabie, până ce are să se sfârșească [ei] din pământul pe care li l-am dat lor»”.

Ieremias, cap. 23, 29-40, cf. LXX

29. „[Oare] nu [sunt] cuvintele Mele ca focul arzând [οὐχὶ οἱ λόγοι Μου ὥσπερ πῦρ φλέγον]”, zice Domnul, „și ca toporul tăind piatra [καὶ ὡς πέλυξ κόπτων πέτραν]?

30. Pentru aceasta, iată, Eu [zic acestea] către profeți[1]”, zice Domnul Dumnezeu, „[către] cei care fură cuvintele Mele fiecare de la aproapele său!

31. Iată, Eu [zic acestea] către profeți, [către] cei care scot profețiile limbii [τοὺς ἐκβάλλοντας προφητείας γλώσσης][2] și, dormitând, [este] dormitarea lor!

32. Iată, Eu [zic acestea] către profeții cei care profețesc visele cele mincinoase și le povesteau pe ele și au rătăcit pe poporul Meu cu minciunile lor și cu înșelătorii lor! Iar Eu nu i-am trimis pe ei și nu le-am poruncit lor și [cu] folos nu vor folosi pe poporul acesta.

33. Și dacă or să te întrebe pe tine poporul acesta sau preotul sau profetul, zicând: «Care [este] câștigul Domnului?»[,] și [atunci] le vei zice lor: «Voi sunteți câștigul!». Dar Eu vă voi sparge pe voi”, zice Domnul.

34. „Iar profetul și preotul și poporul, care or să zică [cum că ei sunt] «câștigul Domnului», și [atunci] pe omul acela și pe casa lui îl voi răzbună [îi voi răzbuna].

35. Că așa veți zice fiecare către aproapele său și fiecare către fratele său: «Ce a răspuns Domnul?» și «Ce a zis Domnul?».

36. Și nu o mai numiți încă «câștigul Domnului»! Că[ci] «câștigul omului» va fi cuvântul său”.

37. Și pentru ce a zis [acestea] Domnul, Dumnezeul nostru?

38. Pentru aceasta, acestea zice Domnul Dumnezeu: „Pentru ce au zis cuvântul acesta: «câștigul Domnului»? Iar [Eu] am trimis către voi, zicându-vă: «Nu veți [mai] zice: <câștigul Domnului>».

39. Pentru aceasta, iată, Eu vă iau și vă sparg pe voi și pe cetatea pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri!

40. Și vă voi da pe voi [la] ocara cea veșnică și [la] necinstea cea veșnică [καὶ δώσω ἐφ᾽ ὑμᾶς ὀνειδισμὸν αἰώνιον καὶ ἀτιμίαν αἰώνιον], care nu va fi uitată [nu vor fi uitate][ ἥτις οὐκ ἐπιλησθήσεται][3]”.


[1] Către profeții mincinoși.

[2] Care scot „profeții” doar pe gură, dar care nu au nimic de-a face cu Dumnezeu. Care se prefac că sunt Profeți și spun numai cuvinte goale.

[3] La pedeapsa Iadului.

Ieremias, cap. 23, 15-28, cf. LXX

15. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Iată, Eu îi voi hrăni pe ei [cu] durere și îi voi adăpa pe ei [cu] apa cea amară, că[ci] de la profeții Ierusalimului a ieșit spurcăciunea [μολυσμὸς] [la] tot pământul!”.

16. [Căci] așa zice Domnul Atotțiitorul: „Nu ascultați cuvintele profeților [celor mincinoși], că[ci] își fac în deșert lor înșiși vedenii [ὅτι ματαιοῦσιν ἑαυτοῖς ὅρασιν], din inima lor grăiesc și nu din gura Domnului [ἀπὸ καρδίας αὐτῶν λαλοῦσιν καὶ οὐκ ἀπὸ στόματος Κυρίου]!

17. [Ei] zic celor care leapădă cuvântul Domnului: «Pacea va fi vouă», iar [la] toți cei care merg [după] voile lor [și la] tot cel care merge [întru] înșelarea inimii sale [πλάνῃ καρδίας αὐτοῦ], le-au zis: «Nu vor veni asupra ta cele rele».

18. Că [Dar] cine a stat în[tru] tabăra Domnului [ὅτι τίς ἔστη ἐν ὑποστήματι Κυρίου] și a văzut cuvântul Său [καὶ εἶδεν τὸν λόγον Αὐτοῦ]? Cine a luat în urechea [sa] și a auzit?

19. Iată, cutremurul [este] de la Domnul și urgia [Lui] iese! Întru cutremur, aducându-se împreună, asupra celor neevlavioși va veni.

20. Și nu se va mai întoarce mânia Domnului până [ce nu] are să o facă pe ea și până [ce nu] are să o ridice pe ea de la încercarea inimii Sale [ἀπὸ ἐγχειρήματος καρδίας αὐτοῦ]. [Iar ei] spre sfârșitul zilelor le vor înțelege pe ele [ἐπ᾽ ἐσχάτου τῶν ἡμερῶν νοήσουσιν αὐτά].

21. Nu trimiteam profeți, dar ei alergau [să propovăduiască]. Nu am grăit către ei, dar ei profețeau.

22. Iar dacă au stat [ar fi stat] în[tru] încredințarea Mea și au auzit [ar fi auzit] cuvintele Mele, [atunci] și pe poporul Meu [l-ar fi întors], îi întorceau pe ei [i-ar fi întors pe ei] de la obiceiurile cele rele ale lor.

23. [Căci] Dumnezeu apropiindu-Mă sunt Eu [Θεὸς ἐγγίζων Ἐγώ εἰμι]”, zice Domnul, „și nu Dumnezeu de departe [καὶ οὐχὶ Θεὸς πόρρωθεν].

24. Oare va fi ascuns omul în cele ascunse și Eu nu îl voi vedea pe el? [Oare] nu Eu voi plini cerul și pământul?”, zice Domnul.

25. „Le-am auzit pe [cele pe] care le grăiesc profeții, care profețesc în numele Meu cele mincinoase, zicând: «Am visat un vis».

26. Până când va fi [aceasta] în inima profeților, a celor care profețesc cele mincinoase, și în a se profeți pe ei [înșiși], voile inimii lor,

27. a celor care socotesc să uite legea Mea în visele lor, pe care le povesteau fiecare aproapelui său, precum au uitat părinții lor numele Meu în Baal?

28. [Dar] Profetul, în care este visul, să povestească visul său! Și, în[tru] care [este] cuvântul Meu către el, să povestească cuvântul Meu în[tru] adevăr! [Căci] ce [este] pleava față de grâu, așa [sunt] cuvintele Mele [față de cele mincinoase]”, zice Domnul.

Ieremias, cap. 23, 1-14, cf. LXX

1. „O [ὦ], păstorii [οἱ ποιμένες], cei care risipesc și pierd oile pășunii Mele [οἱ διασκορπίζοντες καὶ ἀπολλύοντες τὰ πρόβατα τῆς νομῆς Μου]!”.

2. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „[Spun acestea] către cei care păstoresc pe poporul Meu. Voi ați risipit oile Mele și le-ați alungat pe acestea și nu le-ați cercetat pe ele. Iată, Eu Mă răzbun asupra voastră după obiceiurile cele rele ale voastre!

3. Și Eu îi voi primi pe cei rămași ai poporului Meu din tot pământul [în] care i-am alungat pe ei acolo și îi voi așeza pe ei întru pășunea lor și vor fi sporiți [vor spori] și vor fi înmulțiți [se vor înmulți].

4. Și le voi ridica lor păstori care îi vor păstori pe ei și nu vor (mai) fi temători încă [nu se vor mai teme încă] și nici [nu] vor [mai] fi înfricoșați [și nici nu se vor mai înfricoșa]”, zice Domnul.

5. „Iată, vin zile”, zice Domnul, „și îi voi ridica lui David pe Răsăritul cel drept [Ἀνατολὴν δικαίαν], iar Împăratul[1] va împărăți și va înțelege și va face judecată și dreptate pe pământ!

6. În zilele Sale va fi mântuit Iudasul, iar Israilul se va sălășlui nădăjduind. Și acesta [este] numele Său, [cu] care Îl va [vor] chema pe El: Domnul Iosedec [Κύριος Ιωσεδεκ].

7. Pentru aceasta, iată, vin zile”, zice Domnul, „și nu vor [mai] zice încă: «Domnul trăiește, [Cel] care a scos casa lui Israil din pământul Egiptosului»,

8. ci: «Domnul trăiește, [Cel] care a adunat toată sămânța lui Israil din pământul de miazănoapte și din toate țările [în] care i-a alungat pe ei acolo și i-a înapoiat pe ei în pământul lor»!”.

9. [Iar] în[tru] Profeți [s-a zis]: „A fost zdrobită inima mea în[tru] mine. A[u] fost clătinat[e] toate oasele mele. Am fost făcut ca omul zdrobit și ca omul cuprins de vin de la fața Domnului [καὶ ὡς ἄνθρωπος συνεχόμενος ἀπὸ οἴνου ἀπὸ προσώπου Κυρίου][2] și de la fața bunei-cuviințe a slavei Sale [καὶ ἀπὸ προσώπου εὐπρεπείας δόξης Αὐτοῦ].

10. Că[ci] de la fața acestora a plâns pământul. Au fost uscate pășunile pustiului. Și alergarea lor a fost rea, iar tăria lor nu [a fost] așa[3]”.

11. [Și acestea a zis Domnul:] „Că[ci] Preotul și Profetul au fost spurcați și în Casa Mea am văzut răutățile lor.

12. Pentru aceasta să fie calea lor întru alunecarea lor în întuneric [διὰ τοῦτο γενέσθω ἡ ὁδὸς αὐτῶν αὐτοῖς εἰς ὀλίσθημα ἐν γνόφῳ]! Și vor fi împiedicați [se vor împiedica] și vor cădea în ea [el[4]], pentru că voi aduce peste ei cele rele în anul cercetării lor [ἐν ἐνιαυτῷ ἐπισκέψεως αὐτῶν]”, zice Domnul.

13. „Și în profeții Samariei am văzut nelegiuiri: au profețit prin Baal [ἐπροφήτευσαν διὰ τῆς Βααλ][5] și au rătăcit pe poporul Meu, Israil.

14. Și în profeții Ierusalimului le-am văzut pe cele îngrozitoare: preacurvind și mergând în[tru] minciuni și ajutând mâinile cele rele, [ca] să nu se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea. [De aceea,] toți Mi s-au făcut Mie ca Sodoma [Σόδομα] și cei care locuiesc [în] el ca Gomorra [Γόμορρα]”.


[1] Răsăritul cel drept și Împăratul fiind Hristos Dumnezeu.

[2] Ca omul umplut de beția dragostei dumnezeiești.

[3] Nu a fost tărie. Căci și-au pierdut tăria lor.

[4] În întunericul Iadului.

[5] Au profețit în mod mincinos, în mod demonic.