Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Tag: LXX (Page 1 of 43)

Înțelepciunea lui Salomon, cap. 6, cf. LXX

1. Așadar, ascultați împăraților și înțelegeți! Învățați judecătorilor marginile pământului!

2. Luați aminte cei care stăpâniți mulțimea și v-ați mândrit datorită mulțimilor neamurilor!

3. Că[ci] de la Domnul s-a dat vouă puterea și de la Cel Preaînalt stăpânirea, Care va cerceta faptele voastre și sfaturile [voastre] le va iscodi.

4. Că[ci], fiind slujitorii Împărăției Sale, nu ați judecat în mod drept, nici [nu] ați păzit legea și nici [nu] ați mers după sfatul lui Dumnezeu [τὴν βουλὴν τοῦ Θεοῦ].

5. [El] va sta asupra voastră în mod îngrozitor și repede [φρικτῶς καὶ ταχέως ἐπιστήσεται ὑμῖν], că[ci] judecată aspră se face în cei ridicați deasupra [ὅτι κρίσις ἀπότομος ἐν τοῖς ὑπερέχουσιν γίνεται][1].

6. Căci cel mai mic este cel iertat, [este] al milei, dar cei puternici în mod puternic vor fi cercetați.

7. Căci Stăpânul tuturor nu Se va trage înapoi [de la] față[2] și nici [nu] Se va rușina de măreție[3]. Căci El l-a făcut [și] pe cel mic și pe cel mare[4] și la fel Se îngrijește de toți [ὁμοίως τε προνοεῖ περὶ πάντων].

8. Iar celor tari cercetare tare le stă deasupra[5].

9. Așadar, o, tiranilor, către voi sunt cuvintele mele! Ca să învățați înțelepciunea și să nu cădeți.

10. Căci cei care au păzit cu cuvioșie cele cuvioase, cuvioși vor fi [οἱ γὰρ φυλάξαντες ὁσίως τὰ ὅσια ὁσιωθήσονται], și cei care au învățat acestea, vor afla apărare [καὶ οἱ διδαχθέντες αὐτὰ εὑρήσουσιν ἀπολογίαν].

11. Așadar, poftiți cuvintele mele! Poftiți și vă veți învăța!

12. Luminată și nepieritoare este înțelepciunea și, cu puțin efort, este văzută de cei care o iubesc pe ea și este aflată de cei care o caută pe ea.

13. Îi ajunge pe cei care o doresc, [pentru ca] să fie cunoscută mai înainte [προγνωσθῆναι].

14. Cel care se trezește în zori către ea [va veni și] nu va osteni, căci ajutătoare [πάρεδρον] o va găsi [la] porțile sale.

15. Căci [este] desăvârșire a minții să cugeți la ea și cel care a privegheat pentru ea, repede va fi fără de grijă.

16. Căci, [după] cei vrednici ai ei, ea merge împrejur căutându-i și în ale cărărilor [vieții] li se arată lor îndurătoare și în toată cugetarea se întâmpină [cu] ei [καὶ ἐν πάσῃ ἐπινοίᾳ ὑπαντᾷ αὐτοῖς].

17. Căci începutul ei [este] pofta cea adevărată a învățăturii [ἀρχὴ γὰρ αὐτῆς ἡ ἀληθεστάτη παιδείας ἐπιθυμία], iar grija învățăturii [este] dragostea [φροντὶς δὲ παιδείας ἀγάπη]

18. și dragostea [este] paza legilor ei [ἀγάπη δὲ τήρησις νόμων αὐτῆς]. Iar luarea aminte la legi [este] întărirea nestricăciunii [προσοχὴ δὲ νόμων βεβαίωσις ἀφθαρσίας]

19. și nestricăciunea îl face [pe om] a fi aproape de Dumnezeu [ἀφθαρσία δὲ ἐγγὺς εἶναι ποιεῖ Θεοῦ].

20. Așadar, pofta înțelepciunii îl duce [pe om] la împărăție.

21. Așadar, tiranilor ai popoarelor, dacă vă veseliți în[tru fala] tronurilor și a sceptrelor [voastre], cinstiți înțelepciunea, ca întru veac să împărățiți!

22. Iar ce este înțelepciunea și cum s-a făcut [ea], vă voi vesti [vouă] și nu vă voi ascunde vouă tainele [καὶ οὐκ ἀποκρύψω ὑμῖν μυστήρια], ci de la începutul facerii [lumii] le voi cerceta [ἀλλὰ ἀπ᾽ ἀρχῆς γενέσεως ἐξιχνιάσω] și voi pune întru limpezime cunoașterea ei și nu am să trec [cu vederea] adevărul.

23. Nici împreună [cu] invidia [cea] topită [nu] voi călători, că[ci] aceasta nu va avea împărtășire [cu] înțelepciunea.

24. Și mulțimea celor înțelepți [este] mântuirea lumii [πλῆθος δὲ σοφῶν σωτηρία κόσμου], iar împăratul cel înțelept [este] buna-așezare a mulțimii [καὶ βασιλεὺς φρόνιμος εὐστάθεια δήμου].

25. Așa că, învățați cuvintele mele și vă veți folosi!


[1] Dumnezeu îi judecă în mod aspru pe cei care sunt în funcții de conducere. Pe cei care sunt ridicați, datorită funcției lor sociale, deasupra altora.

[2] De la fața omului.

[3] De măreția stăpânitorilor.

[4] Se referă la oameni. La oamenii neimportanți social, la cei mici, dar și la cei mari, la stăpânitorii pământului.

[5] Cercetarea cea tare a lui Dumnezeu.

Înțelepciunea lui Salomon, cap. 5, cf. LXX

1. Atunci, cel Drept va sta în[tru] îndrăzneală multă către fața celor care l-au necăjit pe el și [către] a celor care leapădă ostenelile sale.

2. Văzând, se vor tulbura [cu] frică groaznică și se vor uimi de minunata mântuire [καὶ ἐκστήσονται ἐπὶ τῷ παραδόξῳ τῆς σωτηρίας][1].

3. Vor zice în[tru] ei, pocăindu-se, și pentru întristarea duhului [lor] vor suspina [καὶ διὰ στενοχωρίαν πνεύματος στενάξονται] și vor zice:

4. „Acesta[2] era pe care [noi] îl aveam cândva întru râs [οὗτος ἦν ὃν ἔσχομέν ποτε εἰς γέλωτα] și întru parabolă de ocară [καὶ εἰς παραβολὴν ὀνειδισμοῦ]. [Noi,] cei nebuni, am socotit viața lui nebunie [οἱ ἄφρονες τὸν βίον αὐτοῦ ἐλογισάμεθα μανίαν] și sfârșitul lui necinstit [καὶ τὴν τελευτὴν αὐτοῦ ἄτιμον].

5. Cum [însă] s-a socotit [El] în[tre] fiii lui Dumnezeu și în[tre] Sfinți este sorțul său?[!]

6. Așadar, ne-am rătăcit din calea adevărului și lumina dreptății nu ne-a luminat nouă și soarele nu ne-a răsărit nouă.

7. Ne-am umplut de cărările fărădelegii și ale pieirii și am umblat [prin] pustietățile cele neumblate și calea Domnului nu am cunoscut-o.

8. [La] ce ne-a folosit nouă mândria [τί ὠφέλησεν ἡμᾶς ἡ ὑπερηφανία]? Și bogăția cu înfumurare [la] ce ne-a ajutat nouă [καὶ τί πλοῦτος μετὰ ἀλαζονείας συμβέβληται ἡμῖν]?

9. A[u] trecut toate acelea ca umbra și ca o veste alergând,

10. ca o corabie trecând [și] agitând apa. Care, trecând, nu este să-i afli urma, nici calea chilei[3] ei în valuri [οὐδὲ ἀτραπὸν τρόπιος αὐτῆς ἐν κύμασιν]

11. sau ca pasărea zburând [în] văzduh, nicio dovadă de călătorie [nu] se află. Și [cu] lovitura tălpilor bătând adierea cea luminoasă și, despicând-o [cu] forța mișcării, [pasărea] a umblat mișcându-și aripile și după aceasta nu s-a aflat semnul intrării în[tru] ea.

12. Sau ca săgeata, azvârlindu-se la țintă [și] tăind văzduhul, s-a depărtat îndată de la sine, încât [nu] se cunoaște trecerea ei.

13. Așa și noi, născuți [fiind], ne-am sfârșit și niciun semn de virtute [nu] am avut să arătăm [καὶ ἀρετῆς μὲν σημεῖον οὐδὲν ἔσχομεν δεῖξαι] și în răutatea noastră ne-am cheltuit [ἐν δὲ τῇ κακίᾳ ἡμῶν κατεδαπανήθημεν]”.

14. Că[ci] nădejdea celui neevlavios [este] subțire ca praful purtându-se de vânt și ca bruma alergându-se de către furtună. Și ca fumul s-a împrăștiat de către vânt și a trecut ca amintirea unui oaspete de o zi.

15. Dar cei Drepți întru veac trăiesc [Δίκαιοι δὲ εἰς τὸν αἰῶνα ζῶσιν] și în [mila] Domnului [este] răsplata lor [καὶ ἐν Κυρίῳ ὁ μισθὸς αὐτῶν] și gândul lor [este] în fața Celui Preaînalt [καὶ ἡ φροντὶς αὐτῶν παρὰ Ὑψίστῳ].

16. Pentru aceasta vor lua Împărăția bunei-cuviințe [τὸ Βασίλειον τῆς εὐπρεπείας] și diadema frumuseții din mâna Domnului [καὶ τὸ διάδημα τοῦ κάλλους ἐκ χειρὸς Κυρίου]. Că[ci cu] dreapta [Sa] îi va acoperi pe ei și [cu] brațul [Său] îi va apăra pe ei.

17. Va lua toată armura râvnei Sale [λήμψεται πανοπλίαν τὸν ζῆλον Αὐτοῦ] și va înarma zidirea întru apărarea de cei vrăjmași [καὶ ὁπλοποιήσει τὴν κτίσιν εἰς ἄμυναν ἐχθρῶν].

18. [El] va îmbrăca platoșa, [adică] dreptatea, și va pune împrejur coiful, [adică] judecata cea nefățarnică [κρίσιν ἀνυπόκριτον].

19.Va lua scutul cel nebiruit, [adică] cuvioșia [ὁσιότητα],

20. și va ascuți urgia cea aspră întru sabie [ὀξυνεῖ δὲ ἀπότομον ὀργὴν εἰς ῥομφαίαν] și lumea se va lupta împreună cu al Lui împotriva celor rătăciți la minte [συνεκπολεμήσει δὲ Αὐτῷ ὁ κόσμος ἐπὶ τοὺς παράφρονας].

21. Vor pleca săgețile cele bine-țintite ale fulgerelor și, ca dintr-un arc bine-rotunjit al norilor, vor sări la țintă,

22. și din mânia cea azvârlitoare de pietrele cele pline se vor arunca grindinele. Se va supăra împotriva lor apa mării [ἀγανακτήσει κατ᾽ αὐτῶν ὕδωρ θαλάσσης] și râurile se vor revărsa cu asprime [ποταμοὶ δὲ συγκλύσουσιν ἀποτόμως].

23. Va sta împotriva lor Duhul puterii [ἀντιστήσεται αὐτοῖς Πνεῦμα δυνάμεως] și ca furtuna îi va vântura pe ei. Și fărădelegea va pustii tot pământul [καὶ ἐρημώσει πᾶσαν τὴν γῆν ἀνομία] și nenorocirea va întoarce tronurile stăpânitorilor.


[1] Pe care o va săvârși Dumnezeu.

[2] O profeție hristologică (v. 4-7). În care ni se vorbește despre cum L-au batjocorit evreii pe Domnul și despre consecințele neprimirii Lui.

[3] Chila [τρόπιν] este un „element principal de rezistență al osaturii unei nave, așezat pe axa longitudinală a fundului navei”, cf. http://www.dex.ro/chilă.

Cartea Sfântului Profet Iov

Iov

Pagina sursă

PDFEPUBKindleTorrent

1, 12: „Atunci Domnul a zis diavolului: „Iată, toate câte este [sunt] ale lui le dau în mâna ta, dar de el să nu te atingi!”. Și a ieșit diavolul de la Domnul”.

1, 21: „El [eu] gol am ieșit din pântecele maicii mele și gol voi pleca acolo. Domnul a dat, Domnul a luat. Cum Domnului I s-a părut, așa s-a și făcut. Să fie numele Domnului binecuvântat[!]”.

2, 13: „Și au șezut lângă el 7 zile și 7 nopți și niciunul [dintre] ei [nu] a spus [nimic]. Căci vedeau rana  [lui], fiind groaznică și foarte mare”.

3, 23: „Moartea omului [este] odihnă. Căci a închis Dumnezeu împotriva lui”.

4, 11: „Furnicoleul [μυρμηκολέων] a fost nimicit în apropiere neavând mâncare și puii leilor s-au părăsit unii pe alții”.

5, 17: „Și fericit [este] omul pe care l-a mustrat Domnul. Și mustrarea Atotțiitorului nu tăgădui!”.

6, 4: „Căci săgețile Domnului [βέλη Κυρίου] este [sunt] în trupul meu, a căror mânie a lor îmi bea sângele meu. [Și] când [vreau] să încep a vorbi, [ele] mă înțeapă”.

7, 5: „Și se amestecă trupul meu în putreziciunea viermilor, iar [eu] mă topesc [pe] bulgării pământului de la puroiul răzuit”.

7, 9-10: „Căci dacă omul are să coboare întru Iad, nu are să mai urce, nici nu are să se mai întoarcă încă întru casa sa și nici nu are să-l mai cunoască pe el încă locul său”.

9, 8: „Cel care singur a întins cerul și umblă pe mare ca pe pământ”.

10, 9: „Amintește-Ți că [din] lut m-ai zidit și întru pământ iarăși mă întorci!”.

12, 22: „Descoperind adâncuri din întuneric și a scos întru lumină umbra morții”.

14, 17: „Și ai pecetluit fărădelegile mele în[tru] pungă și ai însemnat, dacă ceva fără de voie am păcătuit”.

19, 20: „În pielea mea au putrezit cărnurile mele, iar oasele mele în dinți se țin”.

20, 20: „Nu este mântuirea lui în cele ale avuțiilor, [căci] în pofta lui nu se va mântui”.

23, 7: „Căci adevărul și mustrarea [sunt] de la El și [El poate] să scoată întru sfârșit judecata mea”.

26, 6: „Gol [este] Iadul înaintea Lui și nu este acoperire pieirii”.

28, 11: „Și adâncurile râurilor a acoperit și a arătat puterea Sa întru lumină”.

30, 15: „se ducea nădejdea mea ca un vânt și ca un nor [se ducea] mântuirea mea”.

31, 11: „Căci neoprită mânie a urgiei [lui Dumnezeu este] să pângărești bărbatului pe femeia [sa]”.

32, 8: „Dar Duhul este în cei muritori și suflarea Atotțiitorului este cea care învață”.

33, 30: „Dar a izbăvit sufletul meu din moarte, ca viața mea în lumină să-L laude pe El”.

38, 7: „Când au fost făcute stelele, M-au lăudat [cu] glas mare toți Îngerii Mei”.

41, 16: „Inima lui a fost ridicată ca piatra și a stat ca o nicovală nelovită”.

42, 5: „[Cu] auzul urechii Te auzeam înainte, dar acum ochiul meu Te-a văzut”.

42, 9: „Și [El] a dezlegat păcatul lor pentru Iov ”.

Înțelepciunea lui Salomon, cap. 4, cf. LXX

1. Mai bună [este] nenașterea cu virtute [κρείσσων ἀτεκνία μετὰ ἀρετῆς], căci nemurirea este în[tru] pomenirea ei [ἀθανασία γάρ ἐστιν ἐν μνήμῃ αὐτῆς]. Că și lângă Dumnezeu se cunoaște și lângă oameni.

2. Și, fiind de față, îi urmează ei și, mergând, o doresc. Și în[tru] veac încununându-se conduce, învingând [prin] lupta răsplătirilor celor nepângărite.

3. Iar multa naștere a celor neevlavioși nu se va folosi și din răsadurile copiilor nelegitimi nu va da rădăcină întru adânc, nici se va statornici piciorul cel neclintit.

4. Căci și dacă în ramurile la vreme are să crească din nou, cu nesiguranță umblând, de vânt se va clătina și de forța vânturilor se va dezrădăcina.

5. Se vor frânge împrejur crenguțele nedesăvârșite și rodul lor [va fi] nefolositor, necopt pentru mâncare și întru nimic de trebuință.

6. Căci din fii făcând somnurile cele fărădelege, mărturii sunt ale răutății împotriva părinților, în[tru] cercetarea lor.

7. Iar cel Drept, dacă are să ajungă să se săvârșească, în pace va fi.

8. Căci bătrânețea cea cinstită nu [în] multa vreme, nici [cu] numărul anilor s-a numărat,

9. ci bătrânețea este înțelegerea oamenilor [πολιὰ δέ ἐστιν φρόνησις ἀνθρώποις][1] și vârsta bătrâneții [este] viața cea fără de pată [καὶ ἡλικία γήρως βίος ἀκηλίδωτος].

10. Bineplăcut lui Dumnezeu făcându-se [εὐάρεστος Θεῷ γενόμενος], a fost iubit [ἠγαπήθη][2], și trăind între cei păcătoși, a fost luat[3].

11. A fost răpit [ἡρπάγη][4], [ca] nu [cumva] răutatea să schimbe înțelegerea sa [μὴ κακία ἀλλάξῃ σύνεσιν αὐτοῦ] sau vicleșugul să înșele sufletul său [ἢ δόλος ἀπατήσῃ ψυχὴν αὐτοῦ].

12. Căci invidia răutății le întunecă pe cele bune [βασκανία γὰρ φαυλότητος ἀμαυροῖ τὰ καλά] și învolburarea poftei sapă mintea cea fără de răutate [καὶ ῥεμβασμὸς ἐπιθυμίας μεταλλεύει νοῦν ἄκακον].

13. Săvârșindu-se în[tru] puțin [timp], a împlinit vremurile cele multe.

14. Căci plăcut era Domnului sufletul său [ἀρεστὴ γὰρ ἦν Κυρίῳ ἡ ψυχὴ αὐτοῦ], pentru aceea l-a grăbit din mijlocul răutății [διὰ τοῦτο ἔσπευσεν ἐκ μέσου πονηρίας]. Iar popoarele văzând și neînțelegând, nici punând în minte una ca aceasta,

15. că har și milă [este] în cei aleși ai Săi și cercetare în cei Cuvioși ai Săi.

16. Și cel Drept va osândi, ostenind, pe cei neevlavioși care trăiesc, iar tinerețea sfârșită degrabă [va osândi] bătrânețea cea nedreaptă, cea de mulți ani.

17. Căci vor vedea sfârșitul celui înțelept și nu vor înțelege ce s-a sfătuit [Domnul] pentru el și întru ce l-a întemeiat pe el Domnul.

18. Vor vedea și vor disprețui, dar de ei Domnul va râde.

19. Și vor fi după aceasta întru cădere fără de cinste și întru ocară, în[tre] cei morți din veac. Că[ci] îi va rupe pe ei fără de glas, cu capul înainte, și îi va clătina pe ei din temelii și până la cea de apoi se vor usca. Și vor fi în durere și pomenirea lor va pieri.

20. Cei fricoși vor veni în[tru] socotelile păcatelor lor [ἐλεύσονται ἐν συλλογισμῷ ἁμαρτημάτων αὐτῶν δειλοί] și [Dumnezeu] îi va mustra pe ei dinaintea fărădelegilor lor [καὶ ἐλέγξει αὐτοὺς ἐξ ἐναντίας τὰ ἀνομήματα αὐτῶν].


[1] Bătrânețea reală a omului se vede în puterea sa de înțelegere, de cuprindere a tot ceea ce trăiește.

[2] A fost iubit de El.

[3] De pe pământ.

[4] L-a răpit dintre noi prin moarte. Dumnezeu l-a răpit din mijlocul nostru.

Înțelepciunea lui Salomon, cap. 3, cf. LXX

1. Iar sufletele celor Drepți [sunt] în mâna lui Dumnezeu [Δικαίων δὲ ψυχαὶ ἐν χειρὶ Θεοῦ] și nu are să se atingă de ele chinul [καὶ οὐ μὴ ἅψηται αὐτῶν βάσανος].

2. Părutu-s-au în ochii celor nebuni a muri [ἔδοξαν ἐν ὀφθαλμοῖς ἀφρόνων τεθνάναι] și s-a socotit răutate ieșirea[1] lor [καὶ ἐλογίσθη κάκωσις ἡ ἔξοδος αὐτῶν],

3. iar călătoria[2] cea de la noi pieire [καὶ ἡ ἀφ᾽ ἡμῶν πορεία σύντριμμα], dar ei sunt în pace [οἱ δέ εἰσιν ἐν εἰρήνῃ][3].

4. Căci și dacă au să fie pedepsiți în fața oamenilor [καὶ γὰρ ἐν ὄψει ἀνθρώπων ἐὰν κολασθῶσιν], nădejdea lor [este] plină de nemurire [ἡ ἐλπὶς αὐτῶν ἀθανασίας πλήρης].

5. Și [în] puține certându-se, vor lua mari faceri de bine, că[ci] Dumnezeu i-a încercat pe ei și i-a aflat pe ei [a fi] vrednici Lui.

6. Ca aurul în topitorie i-a încercat pe ei și ca ardere de tot a jertfei i-a primit pe ei.

7. Și în vremea cercetării lor [καὶ ἐν καιρῷ ἐπισκοπῆς αὐτῶν][4] se vor aprinde [ἀναλάμψουσιν][5] și ca scânteile în trestie vor alerga [καὶ ὡς σπινθῆρες ἐν καλάμῃ διαδραμοῦνται].

8. Vor judeca neamuri și vor apuca popoare și Domnul va împărăți lor întru veci.

9. Cei care au nădăjduit în El vor înțelege adevărul și cei credincioși în dragoste vor rămâne ai Lui, că har și milă [sunt în] cei aleși ai Lui.

10. Iar cei neevlavioși, precum au socotit, vor avea pedeapsă, cei care nu s-au îngrijit de cel Drept și de Domnul s-au îndepărtat.

11. Căci cel care disprețuiește înțelepciunea și învățătura nenorocit [este] și deșartă [este] nădejdea lor și trudele nefolositoare și fără de valoare [sunt] faptele lor.

12. Femeile lor [sunt] nebune și răi [sunt] fiii lor [și] blestemată [este] nașterea lor.

13. Că fericită [este] stearpa cea nepângărită, care nu a cunoscut pat în fărădelege [ἥτις οὐκ ἔγνω κοίτην ἐν παραπτώματι]. [Ea] va avea rod în cercetarea sufletelor [ἕξει καρπὸν ἐν ἐπισκοπῇ ψυχῶν][6].

14. Și eunucul, care nu a făcut cu mâna [lui] fărădelege, nici [nu] a gândit cele rele împotriva Domnului; căci i se va da lui harul credinței cel ales și sorțul în templul Domnului mai cu poftă.

15. Căci rodul trudelor celor bune [este] vorbit de bine și neînșelată [este] rădăcina înțelegerii.

16. Iar fiii preacurvarilor nedesăvârșiți va [vor] fi și din zămislirea cea fărădelege, [iar] sămânța [lor] se va nimici.

17. Căci și dacă au să se facă [cu] viață îndelungată, întru nimic se vor socoti și fără de cinste [va fi] bătrânețea lor în[tru] cele de apoi [ale lor].

18. Și dacă repede au să moară, nu vor avea nădejde [ἐάν τε ὀξέως τελευτήσωσιν οὐχ ἕξουσιν ἐλπίδα], nici în ziua judecății mângâiere [οὐδὲ ἐν ἡμέρᾳ διαγνώσεως παραμύθιον],

19. căci [pentru] neamul cel nedrept grele [sunt] sfârșiturile [γενεᾶς γὰρ ἀδίκου χαλεπὰ τὰ τέλη].


[1] Moartea.

[2] Se referă tot la moarte. La moartea omului, văzută ca o călătorie a sufletului de aici, de pe pământ, la Domnul.

[3] În pacea lui Dumnezeu, pentru că sunt întru Împărăția Lui.

[4] La învierea cea de obște.

[5] Vor învia.

[6] Rodul ei va fi găsit în sufletul ei, atunci când toate sufletele vor fi judecate de Domnul.

Înțelepciunea lui Salomon, cap. 2, cf. LXX

1. Căci au zis în[tru] ei și negândind în mod drept: „Este puțină și dureroasă viața noastră și nu este vindecare în moartea omului și nu a fost cunoscut cel care s-a întors din Iad [καὶ οὐκ ἐγνώσθη ὁ ἀναλύσας ἐξ ᾍδου].

2. Că[ci] pe nepregătite ne-am făcut [ὅτι αὐτοσχεδίως ἐγενήθημεν] și după aceasta vom fi ca nefiind [καὶ μετὰ τοῦτο ἐσόμεθα ὡς οὐχ ὑπάρξαντες] [cândva][1]. Că fum [este] suflarea în nările noastre [ὅτι καπνὸς ἡ πνοὴ ἐν ῥισὶν ἡμῶν] și cuvântul [este] scânteia în mișcarea inimii noastre [καὶ ὁ λόγος σπινθὴρ ἐν κινήσει καρδίας ἡμῶν],

3. care, stingându-se [οὗ σβεσθέντος], cenușă se va face trupul [τέφρα ἀποβήσεται τὸ σῶμα] și duhul se va vărsa ca un aer nematerial [καὶ τὸ πνεῦμα διαχυθήσεται ὡς χαῦνος ἀήρ].

4. Și numele nostru va fi uitat cu vremea și nimeni [nu] va [mai] pomeni lucrurile noastre și va trece viața noastră ca urma norului [καὶ παρελεύσεται ὁ βίος ἡμῶν ὡς ἴχνη νεφέλης] și ca negura se va împrăștia, îndepărtată de razele soarelui și de căldura sa îngreunându-se.

5. Căci trecerea umbrei [este] vremea noastră [σκιᾶς γὰρ πάροδος ὁ καιρὸς ἡμῶν] și nu este întoarcere sfârșitului nostru [καὶ οὐκ ἔστιν ἀναποδισμὸς τῆς τελευτῆς ἡμῶν], că s-a pecetluit și nimeni [nu] se întoarce [ὅτι κατεσφραγίσθη καὶ οὐδεὶς ἀναστρέφει].

6. Așadar, veniți și să ne bucurăm de cele care sunt bune și, cu nerăbdare, să ne folosim [cu] zidirea ca în tinerețe!

7. De vin de mult preț și de miruri să ne umplem și să nu ne treacă pe noi floarea primăverii [ἄνθος ἔαρος]!

8. Să ne încingem [cu] florile trandafirilor mai înainte [ca ele] să se veștejească!

9. Nimeni [dintre] noi să [nu] fie fără parte, de a noastră înfumurare pretutindeni să lăsăm semnele veseliei [τῆς ἡμετέρας ἀγερωχίας πανταχῇ καταλίπωμεν σύμβολα τῆς εὐφροσύνης], că aceasta [este] partea noastră și acesta [este] sorțul.

10. Să asuprim pe nevoiașul cel drept, să nu cruțăm văduva și nici de bătrânețile de ani mulți ale bătrânului să nu ne rușinăm.

11. Și să ne fie nouă tărie legea dreptății! Căci cel slab se ceartă fără osteneală.

12. Să-l pândim pe cel Drept[2], că neplăcut ne este nouă și se împotrivește lucrurilor noastre și ne reproșează nouă păcatele legii și ne prevestește nouă păcatele învățăturii noastre.

13. Făgăduiește a avea înțelepciunea lui Dumnezeu și «slujitorul Domnului» pe sine se numește.

14. S-a făcut nouă întru dovada gândurilor noastre [ἐγένετο ἡμῖν εἰς ἔλεγχον ἐννοιῶν ἡμῶν]. Greu ne este nouă și văzându-se [acest lucru].

15. Că neasemănătoare [cu] a altora este viața sa [ὅτι ἀνόμοιος τοῖς ἄλλοις ὁ βίος αὐτοῦ] și schimbate cu totul [sunt] cărările sale [καὶ ἐξηλλαγμέναι αἱ τρίβοι αὐτοῦ].

16. Întru stricare ne-am socotit lui [εἰς κίβδηλον ἐλογίσθημεν αὐτῷ] și se depărtează de căile noastre ca de necurății [καὶ ἀπέχεται τῶν ὁδῶν ἡμῶν ὡς ἀπὸ ἀκαθαρσιῶν]. Fericește pe cele din urmă ale Drepților [μακαρίζει ἔσχατα Δικαίων] și se laudă [a avea] tată pe Dumnezeu [καὶ ἀλαζονεύεται πατέρα Θεόν].

17. Să vedem dacă cuvintele sale [sunt] adevărate [ἴδωμεν εἰ οἱ λόγοι αὐτοῦ ἀληθεῖς] și să ispitim cele [care sunt] în[tru] sfârșitul său [καὶ πειράσωμεν τὰ ἐν ἐκβάσει αὐτοῦ].

18. Căci dacă este Cel drept Fiul lui Dumnezeu, îl va ajuta pe el [εἰ γάρ ἐστιν ὁ Δίκαιος Υἱὸς Θεο ἀντιλήμψεται αὐτοῦ] și îl va izbăvi pe el din mâna celor care i s-au împotrivit [καὶ ῥύσεται αὐτὸν ἐκ χειρὸς ἀνθεστηκότων].

19. [Cu] ocară și [cu] chin să-l încercăm pe el [ὕβρει καὶ βασάνῳ ἐτάσωμεν αὐτόν], ca să cunoaștem blândețea sa și să dovedim răbdarea sa [ἵνα γνῶμεν τὴν ἐπιείκειαν αὐτοῦ καὶ δοκιμάσωμεν τὴν ἀνεξικακίαν αὐτοῦ].

20. [Cu] moarte necuviincioasă să-l condamnăm pe el [θανάτῳ ἀσχήμονι καταδικάσωμεν αὐτόν], căci va fi cercetarea sa din cuvintele sale [ἔσται γὰρ αὐτοῦ ἐπισκοπὴ ἐκ λόγων αὐτοῦ]”.

21. Acestea au gândit și s-au rătăcit, căci i-a orbit pe ei răutatea lor [ἀπετύφλωσεν γὰρ αὐτοὺς ἡ κακία αὐτῶν].

22. Și nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu [καὶ οὐκ ἔγνωσαν μυστήρια Θεοῦ] și nici plata cuvioșiei [nu] au nădăjduit [οὐδὲ μισθὸν ἤλπισαν ὁσιότητος] și nici [nu] au judecat răsplata sufletelor celor fără de pată [οὐδὲ ἔκριναν γέρας ψυχῶν ἀμώμων].

23. Că[ci] Dumnezeu l-a zidit pe om în[tru] nestricăciune [ὅτι ὁ Θεὸς ἔκτισεν τὸν ἄνθρωπον ἐπ᾽ ἀφθαρσίᾳ] și chip al veșniciei Sale l-a făcut  pe el [καὶ εἰκόνα τῆς Ἰδίας ἀϊδιότητος ἐποίησεν αὐτόν]

24. Dar [odată cu] invidia diavolului, moartea a intrat întru lume [φθόνῳ δὲ διαβόλου θάνατος εἰσῆλθεν εἰς τὸν κόσμον] și îl ispitesc pe el[3] cei care sunt de partea sa [πειράζουσιν δὲ αὐτὸν οἱ τῆς ἐκείνου μερίδος ὄντες][4].


[1] Ca și când n-am fi fost vreodată.

[2] Între versetele 12-20 avem o tulburătoare profeție hristologică, o profeție referitoare la Domnul, în care se prezic toate gândurile și faptele rele ale evreilor împotriva Domnului.

[3] Pe om.

[4] Cei care sunt de partea diavolului.

Înțelepciunea lui Salomon, cap. 1, cf. LXX

1. Iubiți dreptatea, cei care judecați pământul! Gândiți pentru [voia] Domnului în bunătate și, în simplitatea inimii, căutați-L pe El!

2. Căci Se află celor care nu Îl ispitesc pe El și Se arată celor care nu cred Lui.

3. Căci gândurile cele necinstite îi depărtează de Dumnezeu și, ispitind, puterea mustră pe cei fără de minte.

4. Că întru sufletul cel cu rea iscusință nu va intra înțelepciunea și nici [nu] va locui în trupul celui vârât [în] păcat[1].

5. Căci Duhul Sfânt al învățăturii va fugi de vicleșug [Ἅγιον γὰρ Πνεῦμα παιδείας φεύξεται δόλον] și Se va ridica și va pleca de la gândurile cele fără de înțelegere și, venind[2], va mustra nedreptatea.

6. Căci Duh iubitor de oameni [este] înțelepciunea [φιλάνθρωπον γὰρ Πνεῦμα σοφία] și nu va nevinovăți pe cel blasfemiator din buzele sale [καὶ οὐκ ἀθῳώσει βλάσφημον ἀπὸ χειλέων αὐτοῦ]. Că Dumnezeu [este] martor rinichilor săi [ὅτι τῶν νεφρῶν αὐτοῦ μάρτυς ὁ Θεὸς] și inimii sale [este] supraveghetorul cel adevărat [καὶ τῆς καρδίας αὐτοῦ ἐπίσκοπος ἀληθὴς] și auzitorul limbii [καὶ τῆς γλώσσης ἀκουστής] [sale].

7. Că Duhul Domnului a umplu lumea [ὅτι Πνεῦμα Κυρίου πεπλήρωκεν τὴν οἰκουμένην] și Cel care ține toate are cunoaștere a glasului [καὶ τὸ συνέχον τὰ πάντα γνῶσιν ἔχει φωνῆς].

8. Pentru aceea, vorbind cele nedrepte, nimeni nu are să ascundă și nici nu are să treacă de El, mustrându-l dreptatea.

9. Căci în sfaturile celui neevlavios cercetare va fi și auzul cuvintelor lui către Domnul va veni, întru dovedirea fărădelegilor sale.

10. Că urechea râvnei aude toate [ὅτι οὖς ζηλώσεως ἀκροᾶται τὰ πάντα] și zgomotul cârtirilor nu-l ascunde [καὶ θροῦς γογγυσμῶν οὐκ ἀποκρύπτεται].

11. Așadar, feriți-vă de cârtirea cea nefolositoare și cruțați-vă limba de clevetire! Că spunerea pe ascuns, cea deșartă, nu va merge și gura, mințind, omoară sufletul [στόμα δὲ καταψευδόμενον ἀναιρεῖ ψυχήν].

12. Nu râvniți moarte în rătăcirea vieții voastre și nici [nu] trageți moarte în faptele mâinilor voastre!

13. Că Dumnezeu moarte nu a făcut [ὅτι ὁ Θεὸς θάνατον οὐκ ἐποίησεν] și nici [nu] Se bucură în[tru] pieirea celor vii [οὐδὲ τέρπεται ἐπ᾽ ἀπωλείᾳ ζώντων].

14. Căci a zidit întru a fi toate [ἔκτισεν γὰρ εἰς τὸ εἶναι τὰ πάντα] și cele mântuite [sunt] facerile lumii [καὶ σωτήριοι αἱ γενέσεις τοῦ κόσμου] și nu este în[tru] ele otravă de moarte [καὶ οὐκ ἔστιν ἐν αὐταῖς φάρμακον ὀλέθρου], nici Iadului împărăție pe pământ [οὔτε ᾍδου βασίλειον ἐπὶ γῆς].

15. Căci dreptatea este fără de moarte [δικαιοσύνη γὰρ ἀθάνατός ἐστιν].

16. Și cei neevlavioși [cu] mâinile și cu cuvintele l-au chemat pe el „prieten”[3], [dar] gândindu-l pe el s-au topit. Și făgăduință au pus către el, că vrednici sunt părții aceleia a fi.


[1] În trupul celui care păcătuiește.

[2] La cel care păcătuiește.

[3] În Biblia de la 1688 se spune că e vorba despre Iad.

Page 1 of 43

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén