Etichetă: LXX

1. Și a fost răspunzându-I Moisis și I-a zis: „Atunci, dacă nu or să-mi creadă mie și nici [n-]or să-mi asculte glasul meu, căci vor zice că: «Nu ți S-a arătat ție Dumnezeu!», ce voi zice către ei?”.

2. Și i-a zis lui Domnul: „Ce este acela din mâna ta?”. Și el I-a zis: „Toiagul!”.

3. Și i-a zis: „Aruncă-l pe el pe pământ!”. Și l-a aruncat pe el pe pământ și s-a făcut șarpe și a fugit Moisis de el.

4. Și Domnul a zis către Moisis: „Întinde mâna și apucă-l de coadă!”. Atunci a întins mâna, l-a apucat de coadă și s-a făcut toiag în mâna sa.

5. „Ca să-ți creadă ție că ți S-a arătat ție Domnul, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”.

6. Și Domnul i-a zis lui din nou: „Bagă mâna ta întru sânul tău!”. Și a băgat mâna sa întru sânul său și a scos mâna sa din sânul său și a fost făcându-se mâna sa ca zăpada.

7. Și i-a zis din nou: „Bagă mâna ta întru sânul tău!”. Și a băgat mâna sa întru sânul său și a scos mâna sa din sânul său și iar s-a refăcut întru culoarea trupului său.

8. „Iar dacă nu or să-ți creadă ție și nici nu or să asculte de glasul semnului celui dintâi, îți vor crede ție de glasul semnului celui din urmă.

9. Și va fi – dacă nu or să-ți creadă ție, acestor două semne, și nici [n-]or să asculte glasul tău –, [că] vei lua din apa râului și vei turna pe uscat. Și va fi apa, pe care ai să o iei din râu, sânge pe uscat [αἷμα ἐπὶ τοῦ ξηροῦ]”.

10. Și a zis Moisis către Domnul: „Rogu-mă, Doamne, nu sunt [am fost] în stare mai înainte de ieri [οὐχ ἱκανός εἰμι πρὸ τῆς ἐχθὲς], nici mai înainte de [acum] trei zile [οὐδὲ πρὸ τῆς τρίτης ἡμέρας] și nici de când ai început a grăi [cu] slujitorul Tău[1]. [Căci] eu sunt slab la glas [ἰσχνόφωνος] și greoi la limbă [βραδύγλωσσος]”.

11. Și a zis Domnul către Moisis: „Cine a dat gura omului? Și cine a făcut complet surd și surd, văzând și orb, [dacă] nu Eu, Dumnezeu?

12. Și acum, mergi! Și Eu îți voi deschide gura ta și voi ține împreună [cu] tine pe care vei voi să le grăiești [καὶ συμβιβάσω σε ὃ μέλλεις λαλῆσαι][2]”.

13. Și a zis Moisis: „Rogu-mă, Doamne, alege pe altul fiind în stare, pe care îl vei trimite!”.

14. Și a fost mâniindu-Se [cu] urgie [θυμωθεὶς ὀργῇ] Domnul pe Moisis [și] i-a zis: „Nu [este], iată, Aaron [Ἀαρών], fratele tău, levitisul [ὁ λευίτης]/ levitul! Cunosc că grăind îți va grăi acesta ție. Și, iată, el va ieși întru întâmpinare[a] ție [ta] și, te-a văzut pe tine [văzându-te pe tine], va fi bucurându-se în[tru] sine însuși!

15. Și vei zice către el și vei da cuvintele Mele întru gura sa. Și Eu voi deschide gura ta și gura sa și voi ține împreună [cu] voi [pe cele] pe care le veți grăi[3].

16. Și acesta îți va grăi ție către popor și acesta îți va fi ție gura [καὶ αὐτὸς ἔσται σου στόμα], iar tu îi veți fi lui cele către Dumnezeu [σὺ δὲ αὐτῷ ἔσῃ τὰ πρὸς τὸν Θεόν].

17. Și pe toiagul acesta, care a fost întorcându-se întru șarpe, îl vei lua în mâna ta, prin care vei face cu el semne[4]”.

18. Și a fost mergând Moisis și s-a întors către Iotor, socrul său, și îi zice: „Voi merge și mă voi întoarce către frații mei, cei din Egiptos, și voi vedea dacă încă trăiesc”. Și i-a zis Iotor lui Moisis: „Mergi [βάδιζε], fiind în bună sănătate [ὑγιαίνων]!”.

19. Și după zilele acelea multe, a murit împăratul Egiptosului. Și a zis Domnul către Moisis în Madiam: „Mergi, du-te întru Egiptos, căci au murit toți cei care caută [căutau] sufletul tău!”.

20. Și a luat Moisis femeia și copiii, i-a urcat pe ei pe măgari și s-a întors întru Egiptos. Și a luat Moisis toiagul cel de la Dumnezeu [τὴν ῥάβδον τὴν παρὰ τοῦ Θεοῦ] în mâna sa.

21. Și a zis Domnul către Moisis: „Mergând tu și întorcându-te întru Egiptos, vezi toate minunile pe care le-am dat în mâna ta! [Și] le vei face pe ele înaintea lui Farao. Iar Eu voi întări[5] inima sa și nu are să trimită poporul.

22. Iar tu îi vei zice lui Farao: «Acestea zice Domnul: <Fiul, cel întâi-născut [πρωτότοκός] al Meu, [este] Israil!

23. Și [Eu] ți-am zis ție: Trimite pe poporul Meu, pentru ca să-Mi slujească Mie! Așadar, dacă nu voiești să-i trimiți pe aceștia, atunci vezi [vei vedea aceasta]: Eu îl voi ucide pe fiul tău cel întâi-născut!>».

24. Și a fost pe cale, în[tr-]un popas, și l-a întâmpinat lui [pe el] Îngerul Domnului și căuta să-l omoare pe el.

25. Și a luat Sepfora piatra [și] a tăiat împrejur netăierea împrejur a fiului ei și a căzut către picioarele [καὶ προσέπεσεν πρὸς τοὺς πόδας][sale][6] și a zis: „A stat sângele tăierii împrejur a pruncului meu!”.

26. Și [Îngerul] s-a dus de la el, pentru că a zis: „A stat sângele tăierii împrejur a pruncului meu!”.

27. Și a zis Domnul către Aaron: „Mergi întru întâmpinarea lui Moisis întru pustiu!”. Și a fost mergând și l-a întâmpinat lui [pe el] în muntele lui Dumnezeu [ἐν τῷ ὄρει τοῦ Θεοῦ] și s-au sărutat unul pe altul [καὶ κατεφίλησαν ἀλλήλους].

28. Și i-a vestit Moisis lui Aaron toate cuvintele Domnului [πάντας τοὺς λόγους Κυρίου], pe care le-a trimis, și toate semnele[7] pe care i le-a poruncit lui.

29. Și a[u] fost mergând Moisis și Aaron și au adunat bătrânimea fiilor lui Israil

30. și Aaron le-a grăit toate cuvintele acelea, pe care le-a grăit Dumnezeu către Moisis, și [Moisis] a făcut semnele înaintea poporului.

31. Și poporul a crezut și a fost bucurându-se, [pentru] că Dumnezeu i-a cercetat pe fiii lui Israil și [pentru] că le-a văzut necazul lor. Și s-a plecat poporul [κύψας δὲ ὁ λαὸς][și] s-a închinat [προσεκύνησεν][Domnului].

---

[1] Nu am fost în stare de această slujire nici acum o zi, nici acum trei zile, nici de când vorbești cu mine.

[2] Te voi învăța ce să grăiești.

[3] Vă voi ajuta pe amândoi să grăiți.

[4] Vei face minuni cu el.

[5] La modul negativ, pentru că Eu o voi împietri, o voi învârtoșa pe ea.

[6] A căzut la picioarele Îngerului Domnului, i s-a închinat lui.

[7] Minunile.

1. Și Moisis era păscând oile lui Iotor, ale socrului său, ale preotului din Madiam [Μαδιάμ]. Și a dus oile în pustiu și a venit întru muntele Horib [Χωρήβ].

2. Și a fost arătându-i-se lui Îngerul Domnului în văpaia focului din rug [ὤφθη δὲ αὐτῷ Ἄγγελος Κυρίου ἐν φλογὶ πυρὸς ἐκ τοῦ βάτου] și vede că rugul este arzând [în] foc [καὶ ὁρᾷ ὅτι ὁ βάτος καίεται πυρί], dar rugul nu era arzând [ὁ δὲ βάτος οὐ κατεκαίετο][1].

3. Și [și-]a zis Moisis: „Am venit [Venind], voi vedea vedenia aceasta mare! Că[ci] de ce rugul nu este arzând?”.

4. Iar când Domnul a văzut că se apropie să vadă, Domnul l-a chemat pe el din rug, zicându-i: „Moisi [Μωυσῆ[2]]! Moisi!”. Iar el a zis: „Ce este [τί ἐστιν]?”.

5. Și i-a zis: „Să nu te apropii aici [μὴ ἐγγίσῃς ὧδε]! Dezleagă sandaua din picioarele tale [λῦσαι τὸ ὑπόδημα ἐκ τῶν ποδῶν σου], căci locul în care tu ai stat pământul cel sfânt este [ὁ γὰρ τόπος ἐν ᾧ σὺ ἕστηκας γῆ ἁγία ἐστίν]!”.

6. Și i-a zis lui: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău: Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!”. Și și-a întors Moisis fața sa, căci se temea să privească înaintea lui Dumnezeu [εὐλαβεῖτο γὰρ κατεμβλέψαι ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ].

7. Iar Domnul a zis către Moisis: „Am văzut [Văzând], am văzut chinuirea poporului Meu celui din Egiptos și strigarea lor am auzit-o dintre supraveghetori [ἀπὸ τῶν ἐργοδιωκτῶν], căci am cunoscut durerea lor [οἶδα γὰρ τὴν ὀδύνην αὐτῶν].

8. Și am coborât să-i izbăvesc pe ei din mâna egiptenilor [καὶ κατέβην ἐξελέσθαι αὐτοὺς ἐκ χειρὸς αἰγυπτίων] și să-i scot pe ei din pământul acela și să-i duc pe ei întru pământ bun și mult [καὶ εἰσαγαγεῖν αὐτοὺς εἰς γῆν ἀγαθὴν καὶ πολλήν], întru pământul [în] care curge lapte și miere [εἰς γῆν ῥέουσαν γάλα καὶ μέλι], întru locul hananeilor și al hetteilor și al amorreilor și al ferezeilor și al ghergheseilor și al eveilor și al iebuseilor.

9. Și acum, iată, strigarea fiilor lui Israil vine către Mine! Și Eu am văzut chinul [cu] care egiptenii îi chinuie pe ei.

10. Și acum [καὶ νῦν], vino [δεῦρο]! [Ca] să te trimit pe tine către Farao, împăratul Egiptosului, și îl vei scoate pe poporul Meu, pe fiii lui Israil, din pământul Egiptosului”.

11. Și a zis Moisis către Dumnezeu: „Cine sunt [τίς εἰμι] [eu], că voi merge [πορεύσομαι] către Farao, împăratul Egiptosului, și că voi scoate [ἐξάξω] pe fiii lui Israil din pământul Egiptosului?”.

12. Și Dumnezeu i-a zis lui Moisis, zicându-i că: „Voi fi împreună cu tine [ἔσομαι μετὰ σοῦ]! Și acesta îți [va fi] ție semnul [καὶ τοῦτό σοι τὸ σημεῖον] că Eu te trimit ca tu să scoți pe poporul Meu din Egiptos: și Îi veți sluji lui Dumnezeu în muntele acesta [καὶ λατρεύσετε τῷ Θεῷ ἐν τῷ ὄρει τούτῳ]”.

13. Și a zis Moisis către Dumnezeu: „Iată, eu mă voi duce către fiii lui Israil! Și voi zice către ei: «Dumnezeul părinților voștri m-a trimis pe mine către voi!». [Și ei] mă vor întreba pe mine: «Ce [este] numele Său [τί ὄνομα Αὐτῷ]?». [Atunci,] ce voi zice către ei [τί ἐρῶ πρὸς αὐτούς]?”.

14. Și a zis Dumnezeu către Moisis: „Eu sunt Cel care sunt [Ἐγώ εἰμι Ὁ ὤν]”. Și i-a zis: „Așa le vei zice fiilor lui Israil: «Cel care este m-a trimis pe mine către voi [Ὁ ὢν ἀπέσταλκέν με πρὸς ὑμᾶς]»”.

15. Și Dumnezeu a zis din nou către Moisis: „Așa le vei zice fiilor lui Israil: «Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis pe mine către voi. Acesta este numele Meu cel veșnic [τοῦτό Μού ἐστιν ὄνομα αἰώνιον] și pomenirea [în] neamurile neamurilor [καὶ μνημόσυνον γενεῶν γενεαῖς]».

16. Așadar, a mers [mergând], adună bătrânimea [τὴν γερουσίαν] fiilor lui Israil! Și vei zice către ei: «Domnul, Dumnezeul părinților voștri, mi S-a arătat mie, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, zicându-mi: <[Cu] cercetare v-am cercetat pe voi [ἐπισκοπῇ ἐπέσκεμμαι ὑμᾶς] și câte vi s-a[u] întâmplat vouă în Egiptos>.

17. Și am zis: <Vă voi sui pe voi din chinuirea egiptenilor întru pământul hananeilor și al hetteilor și al amorreilor și al ferezeilor și al ghergheseilor și al eveilor și al iebuseilor, întru pământul [în] care curge lapte și miere>».

18. Și îți vor asculta glasul tău! Și tu vei intra, [cât] și bătrânimea lui Israil, către Farao, împăratul Egiptosului, și vei zice către el: «Dumnezeul evreilor ne-a chemat pe noi [ὁ Θεὸς τῶν εβραίων προσκέκληται ἡμᾶς]! Așadar, [avem] să mergem cale de trei zile [ὁδὸν τριῶν ἡμερῶν] întru pustiu, pentru ca să-I jertfim Dumnezeului nostru».

19. Iar Eu am cunoscut că nu vă va trimite pe voi Farao, împăratul Egiptosului, [ca] să mergeți, de nu [va fi] cu mână tare.

20. Și am întins mâna [și] îi voi lovi pe egipteni prin toate cele minunate ale Mele, [întru] care [pe care] le voi face în[tru] ei [οἷς ποιήσω ἐν αὐτοῖς], iar după acestea vă va trimite pe voi.

21. Și îi voi da har [καὶ δώσω χάριν] poporului acestuia înaintea egiptenilor, iar, când aveți să ieșiți în grabă, nu veți pleca goi/ săraci [κενοί],

22. [ci] va cere femeia de la vecină și [de la] cea care locuiește în același cort [cu] ea [αἰτήσει γυνὴ παρὰ γείτονος καὶ συσκήνου αὐτῆς] vase de argint și de aur și veșmânt și le veți pune peste fiii voștri și peste fiicele voastre și îi veți dezbrăca pe egipteni”.

---

[1] Dar rugul nu se mistuia.

[2] Forma de vocativ a lui Μωϋσῆς.

1. Și era cineva din seminția lui Levi, care și-a luat [femeie din] fiicele lui Levi și a ținut-o pe ea[1].

2. Și [aceasta] a luat în pântece și a născut [copil de parte] bărbătească. Și l-au văzut[2] pe el frumos [ἀστεῖον] [și] l-au acoperit[3] pe el trei luni.

3. Și când nu [mai] puteau [nu au mai putut] pe el încă a-l ascunde, maica sa i-a luat lui un coș [θῖβιν] și l-a uns pe el [cu] asfalt [καὶ κατέχρισεν αὐτὴν ἀσφαλτοπίσσῃ] și a aruncat copilul întru el [καὶ ἐνέβαλεν τὸ παιδίον εἰς αὐτὴν] și l-a pus pe el într-o gârlă [καὶ ἔθηκεν αὐτὴν εἰς τὸ ἕλος], lângă râu [παρὰ τὸν ποταμόν].

4. Și sora sa pândea de departe [ca] să afle ce îi va ieși lui [τί τὸ ἀποβησόμενον αὐτῷ][4].

5. Și s-a coborât fiica lui Farao [ca] să se scalde în râu, iar slujitoarele ei mergeau pe lângă râu. Și a văzut coșul în gârlă [și] și-a trimis slujitoarea [ei și] l-a luat pe el.

6. Și l-a deschis [și] vede [a văzut] copilul plângând în coș și l-a cruțat [ἐφείσατο] pe el fiica lui Farao și a zis: „Dintre copiii evreilor [este] acesta [ἀπὸ τῶν παιδίων τῶν εβραίων τοῦτο]!”.

7. Și sora sa[5] a zis fiicei lui Farao: „Voiești să-ți chem ție femeie alăptând [γυναῖκα τροφεύουσαν] dintre evreice și îți va alăpta ție copilul?”.

8. Și i-a zis ei fiica lui Farao: „Mergi!”. Și tânăra s-a dus [și] a chemat-o pe maica copilului.

9. Și a zis către ea fiica lui Farao: „Păzește-mi mie copilul acesta și alăptează-mi-l mie pe acesta [διατήρησόν μοι τὸ παιδίον τοῦτο καὶ θήλασόν μοι αὐτό], iar eu îți voi da ție plată!”. Și a luat femeia[6] copilul și îl alăpta pe el.

10. Și a fost crescând copilul [și] l-a adus pe el către fiica lui Farao și i-a fost făcut ei întru fiu. Și a chemat numele său Moisis [Μωϋσῆς[7]], zicând: „Din apă l-am luat pe el [ἐκ τοῦ ὕδατος αὐτὸν ἀνειλόμην]”.

11. Și a fost în zilele acelea multe [și] s-a făcut mare. [Și] Moisis a ieșit către frații săi, [către] fiii lui Israil, și a înțeles truda lor [κατανοήσας δὲ τὸν πόνον αὐτῶν]. [Și] îl vede pe un om egiptean bătându-l pe un oarecare evreu [dintre] frații săi, [dintre] fiii lui Israil.

12. Și a privit împrejur, încoace și încolo, [și] nu vede [nu a văzut] pe nimeni. Și l-a ucis pe egiptean [și] l-a ascuns pe el în nisip [ἔκρυψεν αὐτὸν ἐν τῇ ἄμμῳ].

13. Și a ieșit [în] a doua zi [și] a văzut doi oameni evrei certându-se și îi zice celui făcând nedreptate: „Pentru ce îl bați tu pe aproapele [tău]?”.

14. Iar el i-a zis: „Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi [τίς σε κατέστησεν ἄρχοντα καὶ δικαστὴν ἐφ᾽ ἡμῶν]? Oare voiești tu să mă ucizi pe mine, [în] ce chip l-ai ucis ieri pe egiptean?”. Și a fost înfricoșându-se Moisis și a zis: „Dacă așa s-a făcut vădit cuvântul acesta [εἰ οὕτως ἐμφανὲς γέγονεν τὸ ῥῆμα τοῦτο]?!”…

15. Și a auzit Farao cuvântul acesta și căuta să-l ucidă pe Moisis. Și s-a depărtat Moisis de la fața lui Farao și a locuit în pământul lui Madiam [Μαδιάμ]. Și a mers întru pământul lui Madiam [și] a șezut la fântână.

16. Iar preotului [din] Madiam îi erau 7 fiice, păscând oile tatălui lor, ale lui Iotor [Ιοθορ]. Și au venit și scoteau [apă] până ce au umplut jgheaburile [ca] să adape oile tatălui lor, ale lui Iotor.

17. Și au venit păstorii [și] le-au alungat pe ele[8]. Dar Moisis s-a ridicat [și] le-a izbăvit pe ele și le-a scos lor [apă] și a adăpat oile lor.

18. Și au mers către Raguil [Ῥαγουήλ], tatăl lor, iar el le-a zis lor: „De ce v-ați grăbit să veniți astăzi?”.

19. Și ele i-au zis: „Omul cel egiptean ne-a izbăvit pe noi de păstori [ἄνθρωπος αἰγύπτιος ἐρρύσατο ἡμᾶς ἀπὸ τῶν ποιμένων] și ne-a scos nouă [apă] și ne-a adăpat oile noastre”.

20. Iar el le-a zis fiicelor sale: „Și unde este [el]? Și pentru ce așa l-ați lăsat pe omul [acela]? Așadar, chemați-l pe el, pentru ca să mănânce pâine!”.

21. Și a fost locuind Moisis lângă omul [acela] și i-a dat-o pe Sepfora [Σεπφωρα], pe fiica lui, femeie lui Moisis.

22. Și femeia a luat în pântece [și] a născut fiu și Moisis a chemat numele său Ghirsam [Γηρσαμ], zicând că „Pribeag sunt în pământul cel străin [πάροικός εἰμι ἐν γῇ ἀλλοτρίᾳ]”.

23. Și după zilele acelea multe a murit împăratul Egiptosului și au suspinat fiii lui Israil din cauza muncilor și au strigat și s-a suit strigarea lor către Dumnezeu [ἀνέβη ἡ βοὴ αὐτῶν πρὸς τὸν Θεὸν] din cauza muncilor.

24. Și a auzit Dumnezeu suspinele lor [καὶ εἰσήκουσεν ὁ Θεὸς τὸν στεναγμὸν αὐτῶν] și a fost amintindu-Și Dumnezeu de făgăduința Sa cea către Avraam și Isaac și Iacov [καὶ ἐμνήσθη ὁ Θεὸς τῆς διαθήκης Αὐτοῦ τῆς πρὸς Αβρααμ καὶ Ισαακ καὶ Ιακωβ].

25. Și i-a privit Dumnezeu pe fiii lui Israil [καὶ ἐπεῖδεν ὁ Θεὸς τοὺς υἱοὺς Ισραηλ] și li S-a făcut cunoscut lor [καὶ ἐγνώσθη αὐτοῖς][9].

---

[1] A luat-o pe ea în căsătorie.

[2] Părinții lui.

[3] L-au tăinuit.

[4] Ca să afle ce se va petrece cu el.

[5] A copilului.

[6] Mama lui.

[7] Forma de N., pentru că în text avem forma de Ac. Μωυσῆν.

[8] Pe fiicele lui Iotor.

[9] Li S-a revelat lor.

1. Acestea [sunt] numele fiilor lui Israil, ale celor care au fost intrând întru Egiptos împreună cu Iacov, [cu] tatăl lor, [și] fiecare [cu] întreaga lor [sa] casă au intrat [a intrat]:

2. Rubin, Simeon, Levi, Iudas,

3. Issahar, Zabulon și Veniamin,

4. Dan și Neftali, Gad și Asir,

5. iar Iosif era în Egiptos. Și erau toate sufletele[1] din Iacov 75.

6. Și a murit Iosif și toți frații săi și toată generația aceea.

7. Iar fiii lui Israil au fost crescând și au fost înmulțindu-se și numeroși s-au făcut. Și se întăreau foarte, foarte, și îi înmulțea pământul pe ei.

8. Și s-a ridicat alt împărat pe[ste] Egiptos, care nu îl cunoscuse pe Iosif,

9. și a zis neamului său: „Iată, neamul fiilor lui Israil [este] mulțime mare și este [mai] tare decât noi!

10. Așadar, veniți să-i înșelăm [κατασοφισώμεθα] pe ei, ca nu cumva să se înmulțească [aceștia] și, când are să ni se întâmple nouă război, vor fi adăugați [să nu se adauge] și aceștia către cei potrivnici și, s-au războit [războindu-se cu] noi, vor ieși [să iasă] din pământ[ul nostru]!”.

11. Și le-a pus lor căpetenii de lucrări [ἐπιστάτας τῶν ἔργων], pentru ca să-i chinuiască pe ei în lucrurile [lor]. Și i-au zidit cetăți tari lui Farao: și Pitom [Πιθωμ] și Ramessi [Ραμεσση] și On [Ων], care este cetatea Soarelui.

12. Și după cum [pe cât] îi smereau pe ei, [pe] atât de mult se făceau mai mulți și se întăreau foarte, foarte. Și egiptenii se scârbeau de fiii lui Israil

13. și îi asupreau egiptenii pe fiii lui Israil [cu] forța.

14. Și le îndurerau viața lor în[tru] muncile cele grele, [cu] lutul și [cu] cărămida [τῷ πηλῷ καὶ τῇ πλινθείᾳ] și [cu] toate muncile cele de pe câmpuri [καὶ πᾶσι τοῖς ἔργοις τοῖς ἐν τοῖς πεδίοις], după toate muncile [celor] care îi robeau pe ei cu forța.

15. Și împăratul egiptenilor a zis moașelor evreilor, uneia [una dintre] ele, al căreia [având] numele Sepfora [Σεπφωρα], iar numele celei de-a doua [era] Fua [Φουα].

16. Și le-a zis: „Când le moșiți pe evreice [ὅταν μαιοῦσθε τὰς εβραίας] și are să fie [ele] către a naște [καὶ ὦσιν πρὸς τῷ τίκτειν], dacă are să fie [de parte] bărbătească, ucideți-l pe el, iar dacă [are să fie de parte] femeiască, păstrați-o pe ea!”.

17. Dar moașele au fost temându-se de Dumnezeu [ἐφοβήθησαν δὲ αἱ μαῖαι τὸν Θεὸν] și nu au făcut precum le-a poruncit lor împăratul Egiptosului și dădeau viață celor [de parte] bărbătească [καὶ ἐζωογόνουν τὰ ἄρσενα].

18. Și le-a chemat împăratul Egiptosului pe moașe și le-a zis lor: „Că[ci] de ce ați făcut lucrul acesta și dădeați [ați dat] viață celor [de parte] bărbătească?”.

19. Iar moașele i-au zis lui Farao: „Evreicele nu [sunt] precum femeile Egiptosului! Căci dau naștere mai înainte ca să intre către ele moașele și nășteau [nasc]”.

20. Și Dumnezeu bine făcea moașelor [εὖ δὲ ἐποίει ὁ Θεὸς ταῖς μαίαις]. Și se înmulțea poporul și se întărea foarte,

21. fiindcă moașele se temeau de Dumnezeu, și și-au făcut lor înselor case.

22. Și Farao a poruncit [la] tot poporul său, zicându-i: „[Pe] tot [cel de parte] bărbătească, care are să li se nască evreilor, întru râu aruncați-l și [la] toată [partea] femeiască dați-i ei viață!”.

---

[1] Sufletul ca echivalentul omului. Unde, până azi, când spunem că există atâtea suflete într-o casă, spunem că atâția oameni locuiesc în acea casă.

1. Și a căzut Iosif pe fața tatălui său [καὶ ἐπιπεσὼν Ιωσηφ ἐπὶ τὸ πρόσωπον τοῦ πατρὸς αὐτοῦ] [și] l-a plâns pe el și l-a sărutat pe el [ἔκλαυσεν ἐπ᾽ αὐτὸν καὶ ἐφίλησεν αὐτόν].

2. Și Iosif a poruncit slujitorilor săi, groparilor [τοῖς ἐνταφιασταῖς], să-l îngroape pe tatăl său. Și groparii l-au îngropat pe Israil.

3. Și s-au împlinit lui 40 de zile [καὶ ἐπλήρωσαν αὐτοῦ τεσσαράκοντα ἡμέρας], căci așa sunt numărate zilele îngropării, și l-a plâns pe el Egiptosul 70 de zile [καὶ ἐπένθησεν αὐτὸν Αἴγυπτος ἑβδομήκοντα ἡμέρας].

4. Și când au trecut zilele plângerii, Iosif a grăit către stăpânitorii lui Farao, zicându-le: „Dacă am aflat har înaintea voastră, grăiți pentru mine între urechile lui Farao, zicându-i:

5. «Tatăl meu m-a rugat pe mine, zicându-mi: <În mormântul [în][pe] care mi l-am săpat mie însumi în pământul lui Hanaan, acolo mă vei îngropa pe mine>! Așadar, acum m-am suit [și-l] voi îngropa pe tatăl meu și mă voi întoarce»”.

6. Și Farao a zis: „Suie-te și îl îngroapă pe tatăl tău, precum te-a rugat pe tine!”.

7. Și Iosif s-a suit să-l îngroape pe tatăl său și s-au suit împreună cu el toți slujitorii lui Farao și cei mai bătrâni ai casei sale și toți cei mai bătrâni ai pământului Egiptosului

8. și toată casa lui Iosif și frații săi și toată casa cea părintească a sa și rudenia, iar oile și boii le-au lăsat în pământul Ghesemului.

9. Și s-au suit împreună cu el și carele și călăreții și s-a făcut tabăra foarte mare.

10. Și au ajuns la aria lui Atad [Αταδ], care este din- colo de Iordanis, și l-au plâns pe el [cu] plângere mare și foarte tare. Și a făcut plângerea tatălui său 7 zile [καὶ ἐποίησεν τὸ πένθος τῷ πατρὶ αὐτοῦ ἑπτὰ ἡμέρας].

11. Și au văzut locuitorii pământului Hanaanului plângerea din aria lui Atad și au zis: „Plângerea cea mare este aceasta egiptenilor!”. Pentru aceasta a chemat numele său Plângerea Egiptosului, care este dincolo de Iordanis.

12. Și așa i-au făcut lui fiii săi și l-au îngropat pe el acolo.

13. Și fiii săi l-au luat pe el întru pământul lui Hanaan și l-au îngropat pe el întru peștera cea îndoită, pe care a dobândit-o Avraam, peștera în[tru] dobândire de mormânt, de la Efron Hetteosul, înainte de Mamvri.

14. Și Iosif s-a întors întru Egiptos, el și frații săi și cei care s-au suit împreună cu el [ca] să-l îngroape pe tatăl său.

15. Și au văzut frații lui Iosif că a murit tatăl lor [și] au zis: „Ca nu cumva Iosif să-și aducă aminte de răul nostru și răsplată să ne răsplătească nouă, [pentru] toate cele rele pe care i le-am făcut lui”.

16. Și au venit către Iosif, zicându-i: „Tatăl tău te-a rugat, mai înainte [ca] el să moară, zicându-ți:

17. «Așa ziceți-i lui Iosif: <Iartă-le lor nedreptatea și păcatul lor [ἄφες αὐτοῖς τὴν ἀδικίαν καὶ τὴν ἁμαρτίαν αὐτῶν], că[ci] cele rele ție ți-au făcut! Și acum primește nedreptatea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău [καὶ νῦν δέξαι τὴν ἀδικίαν τῶν θεραπόντων τοῦ Θεοῦ τοῦ πατρός σου]!>!»”. Și Iosif a plâns, grăind ei către el.

18. Și au venit către el [și] i-au zis [lui]: „Noi, aceștia, îți [suntem] slujitorii tăi!”.

19. Dar Iosif le-a zis lor: „Nu vă temeți, căci eu sunt al lui Dumnezeu [μὴ φοβεῖσθε, τοῦ γὰρ Θεοῦ εἰμι ἐγώ]!

20. Voi v-ați sfătuit împotriva mea spre cele rele [ὑμεῖς ἐβουλεύσασθε κατ᾽ ἐμοῦ εἰς πονηρά], dar Dumnezeu S-a sfătuit pentru mine spre cele bune [ὁ δὲ Θεὸς ἐβουλεύσατο περὶ ἐμοῦ εἰς ἀγαθά], pentru ca să se facă ca astăzi, pentru ca să se hrănească poporul cel mult”.

21. Și [Iosif] le-a zis lor: „Nu vă temeți! Eu vă voi hrăni pe voi și casele voastre”. Și i-a mângâiat pe ei și le-a grăit lor întru inimă [καὶ παρεκάλεσεν αὐτοὺς καὶ ἐλάλησεν αὐτῶν εἰς τὴν καρδίαν][1].

22. Și Iosif a locuit în[tru] Egiptos, el și frații săi și toată casa tatălui său, iar Iosif a trăit 110 ani [ἔτη ἑκατὸν δέκα].

23. Și i-a văzut Iosif pe copiii lui Efrem până la a 3-a generație, iar fiii lui Mahir [Μαχιρ], ai fiului lui Manassi, au fost născuți din coapsele lui Iosif.

24. Și Iosif a zis fraților săi, zicându-le: „Eu mor [ἐγὼ ἀποθνῄσκω], dar [cu] cercetare vă va cerceta pe voi Dumnezeu [ἐπισκοπῇ δὲ ἐπισκέψεται ὑμᾶς ὁ Θεὸς] și vă va scoate din pământul acesta spre pământul pe care S-a jurat Dumnezeul părinților noștri lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov”.

25. Și Iosif s-a rugat fiilor lui Israil, zicându-le: „În[tru] cercetarea [cu] care vă va cerceta pe voi Dumnezeu [ἐν τῇ ἐπισκοπῇ ᾗ ἐπισκέψεται ὑμᾶς ὁ Θεός] și veți ridica oasele mele de aici împreună cu voi [καὶ συνανοίσετε τὰ ὀστᾶ μου ἐντεῦθεν μεθ᾽ ὑμῶν]”.

26. Și Iosif a murit [la] 110 ani și l-au îngropat pe el. Și l-au pus [pe el] în coșciug în[tru] Egiptos [καὶ ἔθηκαν ἐν τῇ σορῷ ἐν Αἰγύπτῳ].

---

[1] Ceea ce le-a spus le-a intrat lor la inimă.