Isaias, cap. 1, cf. LXX

1. Vedenia pe care a văzut-o Isaias [Ἠσαΐας], fiul lui Amos [Ἀμώς], pe care a văzut-o asupra Iudeii și asupra Ierusalimului, în[tru] împărăția lui Ozias [Ὀζίας] și a lui Ioatam [Ἰωαθάμ] și a lui Ahaz [Ἀχάζ] și a lui Ezechias [Ἑζεκίας], care a[u] împărățit [în] Iudea [Ἰουδαία].

2. Ascultă, cerule, și ia aminte, pământule! Că[ci] Domnul a grăit: „Fii am născut și i-am înălțat, dar ei pe Mine M-au lepădat.

3. Cunoscut-a boul pe cel care l-a câștigat și măgarul ieslea domnului său, dar Israil pe Mine nu M-a cunoscut și poporul Meu nu M-a înțeles”.

4. Vai, neam păcătos, popor plin de păcate, sămânță rea, fii fărădelege! L-ați părăsit pe Domnul și L-ați urgisit pe Sfântul lui Israil.

5. Ce încă aveți să loviți, adăugând fărădelege? [Căci] tot capul [este] întru durere și toată inima [este] întru întristare.

6. De la picioare până la cap [nu este] nici rană, nici vânătaie, nici vătămare supurând, nu este plasture să pui, nici ulei, nici legături.

7. Pământul vostru [este] pustiu, cetățile voastre [sunt] arse în foc, țara voastră [este] înaintea voastră, [dar] cei străini o mănâncă pe ea și a fost pustiită, ruinată [fiind] de popoarele cele străine.

8. Va fi părăsită fiica Sionului ca un cort în vie și ca o colibă de pază în[tr-o] grădină de castraveți, ca cetatea împresurată.

9. Și dacă nu Domnul Savaot [Σαβαώθ] [ne-]a[r fi] lăsat nouă sămânța[1], ca Sodoma [Σόδομα] am [fi] fost și ca [cu] Gomorra [Γομορρα] ne-am [fi] asemănat.

10. Ascultați cuvântul Domnului, stăpânitorii Sodomelor [Σοδομων]! Luați aminte [la] legea lui Dumnezeu, poporul Gomorrei!

11. „Ce Îmi [este] Mie mulțimea jertfelor voastre?, zice Domnul. Plin sunt de arderile de tot ale berbecilor și de grăsimea mieilor. Iar sânge de tauri și de țapi nu voiesc,

12. nici dacă aveți să veniți să vă arătați Mie. Căci cine a cercetat acestea din mâinile voastre, [pentru] a călca curtea Mea?

13. Nu vă veți adăuga, [nici] dacă aveți să aduceți făină de grâu. Deșartă [este] tămâia, urâciune [Îmi] este Mie. Lunile cele noi ale voastre și sabaturile și ziua cea mare nu o sufăr. Postul și odihna

14. și lunile cele noi ale voastre și sărbătorile voastre le urăște sufletul Meu. V-ați făcut Mie întru săturare, [de aceea] nu voi mai dezlega păcatele voastre [οὐκέτι ἀνήσω τὰς ἁμαρτίας ὑμῶν].

15. Când mâinile aveți să le întindeți către Mine, [Eu] voi întoarce ochii Mei de la voi, iar, dacă aveți să înmulțiți rugăciunea, [Eu] nu vă voi asculta pe voi, căci mâinile voastre [sunt] pline de sânge.

16. Spălați-vă! Faceți-vă curați! Luați răutățile de la sufletele voastre dinaintea ochilor Mei! Părăsiți-vă de răutățile voastre!

17. Învățați a face bine! Căutați judecata! Mântuiți-l [pe cel] nedreptățit! Judecați orfanului și îndreptați văduva!

18. Și veniți și să ne întrebăm!, zice Domnul. Iar dacă or să fie păcatele voastre ca purpura [ὡς φοινικοῦν][2], ca zăpada le voi albi, iar dacă or să fie ca stacojiul [ὡς κόκκινον][3], ca lâna le voi albi.

19. Și dacă aveți să voiți și aveți să Mă ascultați, cele bune ale pământului veți mânca.

20. Dar dacă nu aveți să voiți și nici [nu] aveți să Mă ascultați, vă va mânca pe voi sabia”, căci gura Domnului a grăit acestea.

21. Cum s-a făcut curvă cetatea cea credincioasă [πῶς ἐγένετο πόρνη πόλις πιστὴ], Sionul, [și] plină de judecată, în care dreptatea a adormit în ea [ἐν ᾗ δικαιοσύνη ἐκοιμήθη ἐν αὐτῇ], iar acum [sunt] călăi?

22. Argintul vostru [este] nelămurit. Cârciumarii tăi amestecă vinul [cu] apă.

23. Stăpânitorii tăi nu ascultă, [sunt] părtași ai hoților, iubind darurile[4], căutând răsplătire, orfanilor nejudecând și [la] judecata văduvelor neluând aminte.

24. Pentru aceasta, acestea zice Stăpânul [ὁ Δεσπότης], Domnul Savaot: „Vai [de] cei care sunt tari ai lui Israil! Căci nu va înceta mânia Mea în cei potrivnici și judecată dinspre vrăjmașii Mei voi face.

25. Și voi aduce mâna Mea peste tine și te voi lămuri pe tine spre [a fi] curat, iar pe cei care sunt neascultători îi voi pierde. Și îi voi lua pe toți cei fărădelege de la tine și pe toți cei semeți îi voi smeri.

26. Și îi voi pune pe judecătorii tăi ca mai înainte și pe sfătuitorii tăi ca dintru început, iar după acestea te vei chema cetatea dreptății [πόλις δικαιοσύνης], cetatea mamă cea credincioasă [μητρόπολις πιστὴ], Sionul [Σιων].

27. Căci cu judecată va fi mântuită robimea ei și cu milostenie”.

28. Și vor fi zdrobiți cei fărădelege și cei păcătoși deodată, iar cei care Îl părăsesc pe Domnul se vor sfârși.

29. Pentru că vor fi rușinați în[tru] idolii lor, pe care ei i-au voit, și vor fi rușinați în[tru] grădinile lor, pe care le-au poftit.

30. Pentru că vor fi ca terebintul [τερέβινθος][5] pierzându-și frunzele și ca paradisul [παράδεισος] neavând apă.

31. Și va fi tăria lor ca paiul inului și lucrările lor ca scânteile focului. Și vor fi arși cei fărădelege și cei păcătoși deodată și nu va fi cel care va stinge.


[1] Dacă nu ne-ar fi ocrotit El.

[2] De culoare roșu închis.

[3] De culoare roșu aprins.

[4] Luând mită.

[5] Terebintul este  un „arbore rășinos, răspândit pe coastele Mediteranei, din care se extrag terebentina și alți tananți (Pistacia terebinthus)”, cf. DEX 2009, apud https://dexonline.ro/definitie/terebint. A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pistacia_terebinthus și https://en.wikipedia.org/wiki/Pistacia_terebinthus.

Malahias, cap. 3, cf. LXX

1. Iată, Eu trimit pe Îngerul Meu și va privi calea înaintea feței Mele[1] și fără de veste va veni întru templul Său Domnul, pe Care voi Îl căutați, și Îngerul făgăduinței, pe Care voi Îl voiți[2]! Iată, vine!, zice Domnul Atotțiitorul.

2. Și cine va răbda ziua intrării Sale? Și cine va sta în[tru] vedenia Sa? Pentru că El intră ca focul topitorului și ca iarba [celor care] spală.

3. Și va ședea topind și curățind ca argintul și ca aurul, și îi va curăți pe fiii lui Levi, și îi va turna pe ei ca aurul și ca argintul, și Îi vor fi Domnului aducând jertfă în[tru] dreptate.

4. Și Îi va plăcea Domnului jertfa lui Iudas și a Ierusalimului precum zilele veacului și precum anii cei mai dinainte.

5. Și Mă voi apropia către voi în[tru] judecată și voi fi mărturia cea grabnică împotriva vrăjitoarelor și împotriva preacurvarelor și împotriva celor care se jură [cu] numele Meu în[tru] minciună și împotriva celor care fură plata celui năimit[3] și a celor care asupresc pe văduvă și a celor care lovesc cu pumnul pe cei orfani și a celor care abat judecata prozelitului și a celor care nu se tem de Mine, zice Domnul Atotțiitorul.

6. Pentru că Eu [sunt] Domnul Dumnezeul vostru și nu M-am schimbat. Dar voi, fiii lui Iacov, nu vă depărtați

7. de nedreptățile părinților voștri. V-ați abătut [de la] cele legiuite ale Mele și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă către Mine și Mă voi întoarce către voi!, zice Domnul Atotțiitorul. Și ați zis: «Întru [Pentru] ce avem să ne întoarcem?».

8. Oare va păcăli omul pe Dumnezeu? Pentru că voi Mă păcăliți pe Mine și veți zice: «Întru ce Te-am păcălit?». Că[ci] cele zeciuite și pârgile împreună cu voi sunt.

9. Și, privind, voi priviți și pe Mine voi Mă păcăliți, [căci] anul s-a sfârșit.

10. Și ați adus toate zeciuielile întru vistierie, dar în[tru] casa sa va fi prada sa. Așadar, cercetați în[tru] aceasta, zice Domnul Atotțiitorul, de nu am să deschid vouă cataractele/ cascadele cerului [τοὺς καταρράκτας τοῦ οὐρανοῦ] și voi vărsa vouă binecuvântarea Mea până are să fie destul!

11. Și voi deosebi vouă întru mâncare și nu am să vă stric vouă roada pământului și nu are să vă slăbească vouă via cea [care este] în câmp, zice Domnul Atotțiitorul.

12. Și vă vor ferici pe voi toate neamurile, pentru că voi veți fi pe pământul cel dorit, zice Domnul Atotțiitorul.

13. S-au îngreunat asupra Mea cuvintele voastre, zice Domnul, și ați zis: «În ce am grăit de rău împotriva Ta?».

14. [Pentru că] ați zis: «Deșert [este] cel care Îi slujește lui Dumnezeu. Și ce [este] mai mult [decât atât]? Că[ci] am păzit poruncile Sale și pentru că am mers rugători înaintea feței Domnului, a Atotțiitorului.

15. Și acum noi îi fericim pe cei străini[4]. Și rezidesc toți [cei care] fac fărădelegi și [care] s-au împotrivit lui Dumnezeu și au fost mântuiți».

16. Acestea au grăit de rău cei care se tem de Domnul, fiecare către aproapele său. Și a luat aminte Domnul și a ascultat și a scris carte de pomenire înaintea Sa [καὶ ἔγραψεν βιβλίον μνημοσύνου ἐνώπιον Αὐτοῦ] celor care se tem de Domnul și se smeresc de numele Său [τοῖς φοβουμένοις τὸν Κύριον καὶ εὐλαβουμένοις τὸ ὄνομα Αὐτοῦ].

17. Și Îmi vor fi Mie, zice Domnul Atotțiitorul, întru ziua pe care Eu o fac întru mântuire, și îi voi alege pe ei [în] ce chip alege omul pe fiul său, pe cel care slujește lui.

18. Și vă veți întoarce și veți vedea în mijlocul celui Drept și în mijlocul celui fărădelege și în mijlocul celui care slujește lui Dumnezeu și a celui care nu slujește [Lui].

19. Pentru că, iată, ziua Domnului vine arzând ca un cuptor [ἡμέρα Κυρίου ἔρχεται καιομένη ὡς κλίβανος] și îi va arde pe ei! Și toți cei străini de fel și toți cei care fac fărădelegi vor fi trestie și îi va aprinde pe ei ziua cea care vine, zice Domnul Atotțiitorul, și nu o să rămână din ei rădăcina, nici joarda.

20. Și vă va răsări vouă, celor care vă temeți de numele Meu, Soarele dreptății [Ἥλιος δικαιοσύνης][5], și vindecarea [va fi] în aripile Sale [καὶ ἴασις ἐν ταῖς πτέρυξιν Αὐτοῦ]. Și veți ieși și veți sălta ca vițeii din legături dezlegați[6]

21. și îi veți călca pe cei fărădelege. Pentru că vor fi cenușă sub picioarele voastre în ziua [în] care Eu fac [acestea], zice Domnul Atotțiitorul.

22. Și iată, Eu vă trimit vouă pe Ilias Tesvitis [καὶ ἰδοὺ Ἐγὼ ἀποστέλλω ὑμῖν Ηλιαν τὸν Θεσβίτην] mai înainte să vină ziua Domnului cea mare și cea arătată [πρὶν ἐλθεῖν ἡμέραν Κυρίου τὴν μεγάλην καὶ ἐπιφανῆ] [7]!

23. Care va întoarce inima tatălui către fiu și inima omului către aproapele său, [ca] să nu vină[8] și să lovească pământul fără de veste.

24. Aduceți-vă aminte de legea lui Moisis, a robului Meu, în ce fel i-am poruncit lui în Horib [Χωρήβ] porunci și dreptăți către tot Israilul!


[1] Profeție cu privire la rolul Sfântului Ioannis Botezătorul de Înaintemergător al Domnului.

[2] Profeție despre venirea Domnului.

[3] A celui care s-a angajat să facă o muncă contra unei sume de bani.

[4] Pe popoarele păgâne, idolatre.

[5] Profeție despre Domnul.

[6] Profeție despre mântuirea celor credincioși.

[7] Mai înainte de a doua Sa venire.

[8] Domnul.

Malahias, cap. 2, cf. LXX

1. Iar acum această poruncă [este] către voi, preoții.

2. Dacă nu aveți să ascultați și dacă nu aveți să puneți întru inima voastră [ca] să dați slavă numelui Meu, zice Domnul Atotțiitorul, și voi trimite asupra voastră blestemul și voi blestema binecuvântarea voastră și o voi blestema pe ea și voi risipi binecuvântarea voastră și nu va [mai] fi întru voi, că[ci] voi nu puneți în inima voastră.

3. Iată, Eu deosebesc vouă umărul și voi împrăștia burta peste fețele voastre [σκορπιῶ ἤνυστρον ἐπὶ τὰ πρόσωπα ὑμῶν], burta sărbătorilor voastre [ἤνυστρον ἑορτῶν ὑμῶν], și vă voi lua pe voi la un loc!

4. Și veți cunoaște că Eu am trimis către voi porunca aceasta, [pentru] a fi făgăduința Mea către levitei, zice Domnul Atotțiitorul.

5. Făgăduința Mea era cu el, [făgăduința] vieții și a păcii, și i-am dat lui în[tru] frică a se teme de Mine și de la fața numelui Meu a se feri pe sine [καὶ ἀπὸ προσώπου ὀνόματός Μου στέλλεσθαι αὐτόν].

6. Legea adevărului era în gura sa și nedreptatea nu a fost aflată în buzele sale. În pace, îndreptând, a mers cu Mine și pe mulți i-a întors de la nedreptate[1].

7. Că[ci] buzele preotului va [vor] păzi cunoașterea [ὅτι χείλη ἱερέως φυλάξεται γνῶσιν] și legea vor căuta din gura lui [καὶ νόμον ἐκζητήσουσιν ἐκ στόματος αὐτοῦ], pentru că este îngerul[2] Domnului, al Atotțiitorului [διότι ἄγγελος Κυρίου Παντοκράτορός ἐστιν].

8. Dar voi v-ați abătut de la cale și pe mulți i-ați slăbit în lege, [pentru că] ați stricat făgăduința lui Levi, zice Domnul Atotțiitorul.

9. Iar Eu v-am dat pe voi disprețuiți și desconsiderați întru toate neamurile, pentru care [că] voi nu ați păzit căile Mele, ci luați fețe în lege [ἀλλὰ ἐλαμβάνετε πρόσωπα ἐν νόμῳ][3].

10. [Oare] nu un Dumnezeu v-a zidit pe voi? [Oare] nu un Tată al tuturor [vă este] vouă? De ce ați părăsit fiecare pe fratele său, [ca] să spurcați făgăduința părinților voștri?

11. A fost părăsit Iudas și urâciune s-a făcut în Israil și în Ierusalim, pentru că a spurcat Iudas Cele Sfinte ale Domnului, întru care a fost iubit[4], și s-a îngrijit spre dumnezeii cei străini.

12. Domnul va nimici cu totul pe omul care face acestea, până are să se și smerească dinspre corturile lui Iacov și dinspre [cei care] aduc jertfa Domnului, a Atotțiitorului.

13. Și pe acestea, pe care le uram, le făceați, acopereați [cu] lacrimi jertfelnicul Domnului și [cu] plâns și [cu] suspin din trude, [și] încă [mai este] vrednic să privești întru jertfă sau să iei [lucru] plăcut din mâinile voastre?

14. Și ați zis: «Pentru cine?». Că[ci] Domnul a mărturisit între tine și între femeia tinereții tale, pe care ai părăsit-o, dar aceasta [este] părtașa ta și femeia făgăduinței tale [καὶ αὐτὴ κοινωνός σου καὶ γυνὴ διαθήκης σου].

15. Și nu altul a făcut [καὶ οὐκ ἄλλος ἐποίησεν] [aceasta] și [ea este] rămășița duhului său [καὶ ὑπόλειμμα πνεύματος αὐτοῦ]. Și ați zis: «Care alta? Sau sămânță[5] caută Dumnezeu?». Și păziți-vă în duhul vostru [καὶ φυλάξασθε ἐν τῷ πνεύματι ὑμῶν] și femeia tinereții tale să nu o părăsești [καὶ γυναῖκα νεότητός σου μὴ ἐγκαταλίπῃς]!

16. Ci, dacă urând-o, ai să o gonești, zice Domnul, Dumnezeul lui Israil, și [atunci] va acoperi neevlavia peste gândurile tale [καὶ καλύψει ἀσέβεια ἐπὶ τὰ ἐνθυμήματά σου], zice Domnul Atotțiitorul. Și [Așadar,] păziți-vă în duhul vostru și nu aveți să o părăsiți!

17. Cei care întărâtați pe Dumnezeu în cuvintele voastre și ziceați: «În[tru] ce Te-am întărâtat pe Tine?», [M-ați întărâtat] când ziceați voi: «Tot [cel care] face răul bine [este] înaintea Domnului și El a binevoit în[tru] ei» și: «Unde este Dumnezeul dreptății?».


[1] Cu referire la Domnul Iisus Hristos.

[2] Trimisul, vestitorul Său, cel care învață voia Lui.

[3] Vă fățărniciți în lege. Mimați că păziți legea. Sunteți fățarnici, ipocriți în raportarea voastră la slujirea lui Dumnezeu.

[4] De Dumnezeu.

[5] Se referă la sămânța sexuală, la nașterea de copii.

Malahias, cap. 1, cf. LXX

1. Dobândirea cuvântului Domnului cu privire [la] Israil, prin mâna Îngerului Său. Așadar, puneți în inimile voastre:

2. „V-am iubit pe voi, zice Domnul, [și voi] ați zis: «Prin ce ne-ai iubit pe noi?». Nu era Isav fratele lui Iacov, zice Domnul, [și Eu] l-am iubit pe Iacov?

3. Iar pe Isav l-am urât și am rânduit hotarele lui întru risipire și moștenirea sa întru darurile pustiei.

4. Pentru că va zice Idumea [ἡ Ιδουμαία]: «A fost ruinat și avem să ne întoarcem și vom rezidi pustiurile». [Dar] acestea zice Domnul Atotțiitorul: Ei vor zidi și Eu voi ruina. Și hotarele lor se va [vor] numi «fărădelege», iar poporul pe[ste] care Domnul S-a rânduit [este] până [în] veac [καὶ λαὸς ἐφ᾽ ὃν παρατέτακται Κύριος ἕως αἰῶνος][1].

5. Și ochii voștri vor vedea și voi veți zice: «Măritu-S-a Domnul mai presus de hotarele lui Israil».

6. Fiul îl slăvește pe tatăl și robul pe domnul său. Iar dacă Eu sunt Tatăl, unde este slava Mea? Iar dacă Eu sunt Domnul, unde este frica Mea?, zice Domnul Atotțiitorul. Voi, preoții, cei care defăimați numele Meu și ați zis: «În[tru] ce am defăimat numele Tău?».

7. Aducând către jertfelnicul Meu pâini pângărite, și [atunci] ați zis: «În[tru] ce le-am pângărit pe ele?», când ați zis voi: «Masa Domnului este disprețuită și mâncărurile care se pun deasupra au fost disprețuite».

8. Căci dacă aveți să-l apropiați pe cel orb spre jertfă, nu [este] rău? Și dacă aveți să-l apropiați pe cel șchiop sau pe cel bolnav, nu [este] rău? Așadar, adu-l pe el povățuitorului tău, dacă îl va primi pe el, dacă va primi fața ta!, zice Domnul Atotțiitorul.

9. Iar acum potoliți fața Dumnezeului vostru [καὶ νῦν ἐξιλάσκεσθε τὸ πρόσωπον τοῦ Θεοῦ ὑμῶν] și aveți să vă rugați Lui! În mâinile voastre s-au făcut acestea. Oare voi lua de la voi fețele voastre [εἰ λήμψομαι ἐξ ὑμῶν πρόσωπα ὑμῶν]?, zice Domnul Atotțiitorul.

10. Pentru că și în voi vor fi închise ușile și nu veți aprinde jertfelnicul Meu [întru] dar, [căci] nu este voia Mea întru voi, zice Domnul Atotțiitorul, și jertfe nu voi primi din mâinile voastre.

11. Pentru că de la răsăriturile soarelui [și] până la apusuri numele Meu s-a slăvit în[tre] neamuri. Și în tot locul tămâie să aduceți numelui Meu și jertfă curată, pentru că mare [este] numele Meu în[tre] neamuri, zice Domnul Atotțiitorul[2].

12. Dar voi îl spurcați pe el, când ați zis voi: «Masa Domnului este disprețuită și mâncărurile Sale, care se pun deasupra, sunt disprețuite».

13. Și ați zis: «Acestea din patima cea rea este [sunt]». Și le-am suflat pe ele, zice Domnul Atotțiitorul. Și aduceați prăzile și pe cele șchioape și pe cele care supără și aveți să le aduceți jertfă. Oare le voi primi pe acestea din mâinile voastre?, zice Domnul Atotțiitorul.

14. Și blestemat [este cel] care era tare și era în turma lui [parte] bărbătească și rugăciunea lui [era] în[tru] el și jertfește [jertfă] stricată Domnului. Pentru că Împăratul cel mare sunt Eu, zice Domnul Atotțiitorul, și numele Meu [este] cel arătat în[tre] neamuri.


[1] Pe care El l-a ales.

[2] Profeție despre slujirea Bisericii.

Zaharias, cap. 14, cf. LXX

1. Iată, vin zilele Domnului și va fi împărțită [vor fi împărțite] prăzile tale în[tru] tine!

2. Și voi aduna toate neamurile împotriva Ierusalimului, întru război. Și va fi luată cetatea și vor fi jefuite casele, iar femeile vor fi pângărite. Și va ieși jumătate [din] cetate în[tru] robie, iar cei rămași ai poporului Meu nu or să piară cu totul din cetate.

3. Și Domnul va ieși și va rândui în neamurile acelea, precum [este] ziua rânduielii Sale în ziua războiului.

4. Și vor sta picioarele Lui în ziua aceea pe Muntele Măslinilor[1], cel dinaintea Ierusalimului, [cel] dinspre răsărituri. Și se va despica Muntele Măslinilor: o jumătate a lui către răsărituri și o jumătate a lui către mare, [făcându-se] haos/ prăpastie foarte mare [χάος μέγα σφόδρα]. Și se va apleca jumătate de munte către crivăț și jumătate [din] el către austru.

5. Și va fi închisă râpa munților Mei și va fi unită râpa munților până la Iasol [Ιασολ]. Și va fi închisă precum a fost închisă în zilele cutremurului, în zilele lui Ozias, ale împăratului lui Iudas. Și Domnul Dumnezeul meu va veni și toți Sfinții [vor fi] împreună cu El[2].

6. În acea zi nu va fi lumină, ci frig și gheață.

7. Va fi o zi, și ziua aceea [este] cea cunoscută Domnului. Și nu [va fi] zi și nu [va fi] noapte, ci către seară va fi lumină[3].

8. Și în ziua aceea va ieși apă vie din Ierusalim [καὶ ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ ἐξελεύσεται ὕδωρ ζῶν ἐξ Ιερουσαλημ][4]: jumătatea ei întru marea cea dintâi și jumătatea ei întru marea cea de apoi. Iar în vară și în primăvară va fi așa.

9. Și Domnul va fi întru Împărat peste tot pământul. În ziua aceea Domnul va fi unul și numele Său [va fi] unul,

10. înconjurând tot pământul și pustiul de la Gave până la Remmon [ἀπὸ Γαβε ἕως Ρεμμων], dinspre austrul Ierusalimului. Iar Rama [Ῥαμά] pe loc va rămâne, de la poarta lui Veniamin până la locul porții celei dintâi, de la poarta unghiurilor și până la turnul lui Ananeil [Ανανεηλ], până la jgheaburile de vin ale împăratului [ἕως τῶν ὑποληνίων τοῦ βασιλέως].

11. Vor locui în[tru] ea și nu va fi încă anatema [ἀνάθεμα]. Și va locui Ierusalimul cu nădejde.

12. Și aceasta va fi căderea, [prin] care Domnul va tăia popoarele care s-au războit cu Ierusalimul. Cărnurile lor se vor topi, stând ei pe picioarele lor, și ochii lor se vor scurge din găurile lor, iar limba lor se va topi în gura lor.

13. Și va fi în ziua aceea extazul cel mare al Domnului în[tru] ei [καὶ ἔσται ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ ἔκστασις Κυρίου ἐπ᾽ αὐτοὺς μεγάλη] și vor [va] apuca fiecare mâna aproapelui său și va îmbrățișa mâna sa către mâna aproapelui său.

14. Și Iudas va fi rânduit în Ierusalim și va aduna tăria tuturor popoarelor dimprejur, aur și argint și îmbrăcăminte întru mulțime foarte.

15. Și aceasta va fi căderea cailor și a catârilor și a cămilelor și a măgarilor și a tuturor dobitoacelor celor care sunt în taberele acelea, după căderea aceasta.

16. Și va [vor] fi câți or să rămână din toate neamurile cele care au venit împotriva Ierusalimului. Și se vor sui pe [fiecare] an [ca] să se închine Împăratului, Domnului, Atotțiitorului și [pentru] a sărbători sărbătoarea facerii cortului[5].

17. Și va [vor] fi câți nu or să se suie din toate semințiile pământului întru Ierusalim, [ca] să se închine Împăratului, Domnului, Atotțiitorului, [că] și aceștia se vor adăuga acelora.

18. Dar dacă seminția Egiptosului nu are să se suie, nici [nu] are să vină acolo, și peste aceștia va fi căderea, [prin] care Domnul va lovi toate neamurile, câte nu or să se suie să sărbătorească sărbătoarea facerii cortului.

19. Acesta va fi păcatul Egiptosului și păcatul tuturor neamurilor câte nu au să se suie să sărbătorească sărbătoarea facerii cortului.

20. În ziua aceea va fi cea de pe căpăstrul calului «Sfântă Domnului, Atotțiitorului», și vor fi căldările cele [care sunt] în casa Domnului ca vasele dinaintea feței jertfelnicului.

21. Și va fi toată căldarea în Ierusalim și în Iudas «Sfântă Domnului, Atotțiitorului». Și vor veni toți cei care jertfesc și vor lua din ele și vor fierbe în[tru] ele. Și nu va mai fi hananeos [χαναναῖος] în casa Domnului, a Atotțiitorului, în ziua aceea”.


[1] Profeție despre Înălțarea Sa la cer. Căci de pe Muntele Măslinilor S-a înălțat Domnul la cer.

[2] Profeție despre a doua venire a Domnului.

[3] Profeție despre Răstignirea Domnului.

[4] În ziua Învierii Sale din morți.

[5] Se referă la Sukkot. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Sukkot.

Zaharias, cap. 13, cf. LXX

1. În ziua aceea va fi tot locul deschizându-se în casa lui David.

2. Și va fi în ziua aceea, zice Domnul, [că] voi nimici cu totul numele idolilor de pe pământ și nu va mai fi pomenirea lor. Iar pe profeții cei mincinoși și pe duhul cel necurat[1] îl [îi] voi îndepărta de pe pământ.

3. Și va fi, dacă omul încă are să mai profețească, și va zice către el tatăl său și maica sa, cei care l-au născut pe el: «Nu vei trăi, că[ci] cele mincinoase ai grăit în[tru] numele Domnului». Și îl vor împiedica pe el tatăl său și maica sa, cei care l-au născut pe el, în[tru] profeția lui.

4. Și va fi în ziua aceea [că] vor fi rușinați profeții[2], fiecare din vedenia lui, întru profeția lui, și se vor îmbrăca [întru] piele de păr [δέρριν τριχίνην], pentru că au mințit.

5. Și va grăi [fiecare dintre ei]: «Eu nu sunt profet, pentru că eu sunt om lucrând pământul, că[ci] om m-a născut pe mine din tinerețea mea».

6. Și voi zice către el: «Ce [sunt] rănile acestea în mijlocul mâinilor tale?». Și [el] va zice: «[Ale celor] care m-au bătut în casa celui iubit al meu»[3].

7. Sabie, înalță-te împotriva păstorilor Mei[4] și împotriva omului cetățean al Meu, zice Domnul Atotțiitorul! Lovește pe păstori și împrăștie oile! Și voi aduce mâna Mea asupra păstorilor.

8. Și va fi în tot pământul, zice Domnul, [că] două părți va [vor] fi nimicit[e] cu totul și se va [vor] sfârși, iar a treia va rămâne în el.

9. Și voi trece a treia [parte] prin foc și îi voi lămuri pe ei [după] cum se lămurește argintul și îi voi încerca pe ei [după] cum se încearcă aurul. [Și] el va chema numele Meu, iar Eu îi voi asculta lui [îl voi asculta pe el]. Și [Eu] voi zice: «Poporul Meu este acesta», iar el va zice: «Domnul [este] Dumnezeul meu».


[1] Se referă la demoni.

[2] Profeții cei mincinoși.

[3] O altă profeție referitoare la Patimile Domnului.

[4] A conducătorilor religioși.

Cartea Sfântului Profet Malahias

Pagina sursă

Cartea în format PDF.

*

„Fiul îl slăvește pe tatăl și robul pe domnul său. Iar dacă Eu sunt Tatăl, unde este slava Mea? Iar dacă Eu sunt Domnul, unde este frica Mea?, zice Domnul Atotțiitorul” (p. 4).

„Pentru că de la răsăriturile soarelui [și] până la apusuri numele Meu s-a slăvit în[tre] neamuri. Și în tot locul tămâie să aduceți numelui Meu și jertfă curată, pentru că mare [este] numele Meu în[tre] neamuri, zice Domnul Atotțiitorul” (p. 5).

„Dacă nu aveți să ascultați și dacă nu aveți să puneți întru inima voastră [ca] să dați slavă numelui Meu, zice Domnul Atotțiitorul, și [atunci] voi trimite asupra voastră blestemul și voi blestema binecuvântarea voastră și o voi blestema pe ea și voi risipi binecuvântarea voastră și nu va [mai] fi întru voi, că[ci] voi nu puneți în inima voastră” (p. 6).

„Legea adevărului era în gura sa și nedreptatea nu a fost aflată în buzele sale. În pace, îndreptând, a mers cu Mine și pe mulți i-a întors de la nedreptate” (ibidem).

„Că[ci] buzele preotului va [vor] păzi cunoașterea și legea vor căuta din gura lui, pentru că este îngerul Domnului, al Atotțiitorului” (p. 6-7).

„[Oare] nu un Dumnezeu v-a zidit pe voi? [Oare] nu un Tată al tuturor [vă este] vouă? De ce ați părăsit fiecare pe fratele său, [ca] să spurcați făgăduința părinților voștri?” (p. 7).

„Iată, Eu trimit pe Îngerul Meu și va privi calea înaintea feței Mele și fără de veste va veni întru templul Său Domnul, pe Care voi Îl căutați, și Îngerul făgăduinței, pe Care voi Îl voiți! Iată, vine!, zice Domnul Atotțiitorul” (p. 9).

„Pentru că Eu [sunt] Domnul Dumnezeul vostru și nu M-am schimbat. Dar voi, fiii lui Iacov, nu vă depărtați de nedreptățile părinților voștri. V-ați abătut [de la] cele legiuite ale Mele și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă către Mine și Mă voi întoarce către voi!, zice Domnul Atotțiitorul” (p. 10).

„Oare va păcăli omul pe Dumnezeu?” (Ibidem).

„Și Îmi vor fi Mie, zice Domnul Atotțiitorul, întru ziua pe care Eu o fac întru mântuire, și îi voi alege pe ei [în] ce chip alege omul pe fiul său, pe cel care slujește lui” (p. 11).

„Pentru că, iată, ziua Domnului vine arzând ca un cuptor și îi va arde pe ei! Și toți cei străini de fel și toți cei care fac fărădelegi vor fi trestie și îi va aprinde pe ei ziua cea care vine, zice Domnul Atotțiitorul, și nu o să rămână din ei rădăcina, nici joarda” (Ibidem).

„Și vă va răsări vouă, celor care vă temeți de numele Meu, Soarele dreptății, și vindecarea [va fi] în aripile Sale” (Ibidem).

„Și iată, Eu vă trimit vouă pe Ilias Tesvitis mai înainte să vină ziua Domnului cea mare și cea arătată” (p. 12).