Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Etichetă: LXX (Page 1 of 52)

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 41, cf. LXX

1. O, moarte, cât de amară este pomenirea ta [ὦ θάνατε ὡς πικρόν σου τὸ μνημόσυνόν ἐστιν] omului fiind în pace în[tru] averile sale! Omului celui fără de buimăcire și sporind în toate și încă în stare să primească hrană.

2. O, moarte, bună este judecata ta omului fiind în nevoie și împuținându-se [cu] tăria! Celui foarte bătrân [ἐσχατογήρῳ] și încurcându-se pentru toate [καὶ περισπωμένῳ περὶ πάντων] și neascultând [καὶ ἀπειθοῦντι] și pierzându-și răbdarea [καὶ ἀπολωλεκότι ὑπομονήν].

3. Nu te speria de judecata morții [μὴ εὐλαβοῦ κρίμα θανάτου]! Amintește-ți de cele dintâi ale tale și de cele de apoi [μνήσθητι προτέρων σου καὶ ἐσχάτων]!

4. Aceasta [este] judecata de la Domnul [cu] tot trupul. Și de ce să te lepezi în[tru] bunăvoirea Celui Preaînalt [καὶ τί ἀπαναίνῃ ἐν εὐδοκίᾳ Ὑψίστου]? Oare zece, oare o sută, oare mii de ani [εἴτε δέκα εἴτε ἑκατὸν εἴτε χίλια ἔτη]? Nu este în Iad mustrarea de viață [οὐκ ἔστιν ἐν ᾍδου ἐλεγμὸς ζωῆς]?

5. Copiii cei urâți se face [se fac] copiii celor păcătoși [τέκνα βδελυρὰ γίνεται τέκνα ἁμαρτωλῶν] și care împreună se întorc [la] pribegiile celor neevlavioși [καὶ συναναστρεφόμενα παροικίαις ἀσεβῶν].

6. Moștenirea copiilor celor păcătoși va pieri [τέκνων ἁμαρτωλῶν ἀπολεῖται κληρονομία] și cu sămânța lor va stărui ocara [καὶ μετὰ τοῦ σπέρματος αὐτῶν ἐνδελεχιεῖ ὄνειδος].

7. [Cu] tatăl cel neevlavios va fi osândit [vor fi osândiți] copiii [πατρὶ ἀσεβεῖ μέμψεται τέκνα], că[ci] pentru el vor fi ocărâți [ὅτι δι᾽ αὐτὸν ὀνειδισθήσονται].

8. Vai vouă, bărbați neevlavioși, care ați părăsit legea Dumnezeului Celui Preaînalt!

9. Și dacă aveți să vă nașteți, întru blestem veți fi născuți, iar dacă aveți să muriți, întru blestem veți fi împărțiți!

10. Toate câte [sunt] din pământ [πάντα ὅσα ἐκ γῆς], întru pământ va merge [vor merge] [εἰς γῆν ἀπελεύσεται]. Așa [și] cei neevlavioși [οὕτως ἀσεβεῖς]: [vor merge] din blestem întru pierire [ἀπὸ κατάρας εἰς ἀπώλειαν].

11. Jalea oamenilor [este] întru trupurile lor [πένθος ἀνθρώπων ἐν σώμασιν αὐτῶν], iar numele celor păcătoși nu [pentru că e] bun va fi șters [ὄνομα δὲ ἁμαρτωλῶν οὐκ ἀγαθὸν ἐξαλειφθήσεται].

12. Îngrijește-te pentru numele [tău]! Căci acesta îți va rămâne ție [mai mult] decât mii de mari comori de aur.

13. Numărul zilelor [este] al vieții celei bune și numele cel bun întru veac va rămâne.

14. Învățătura, păziți-o întru pace, copiilor! Iar [dacă] înțelepciunea [este] ascunsă și comoara [este] nevăzută [σοφία δὲ κεκρυμμένη καὶ θησαυρὸς ἀφανής], care [este] folosul în amândouă [τίς ὠφέλεια ἐν ἀμφοτέροις]?

15. Mai bun [este] omul ascunzându-și nebunia sa [κρείσσων ἄνθρωπος ἀποκρύπτων τὴν μωρίαν αὐτοῦ] decât omul ascunzându-și înțelepciunea sa [ἢ ἄνθρωπος ἀποκρύπτων τὴν σοφίαν αὐτοῦ].

16. De aceea, rușinați-vă în[tru] cuvântul meu! Căci nu este toată rușinea să o păziți bine [οὐ γάρ ἐστιν πᾶσαν αἰσχύνην διαφυλάξαι καλόν] și nu [sunt] toate tuturor bine-cinstit[e] în[tru] credință [καὶ οὐ πάντα πᾶσιν ἐν πίστει εὐδοκιμεῖται].

17. Rușinați-vă de tată și de mamă pentru curvie [αἰσχύνεσθε ἀπὸ πατρὸς καὶ μητρὸς περὶ πορνείας] și de ighemon și de stăpânitor pentru minciună,

18. de judecător și de cârmuitor pentru greșeală și de adunare și de popor pentru fărădelege,

19. de soție și de prieten pentru nedreptate și de locul [în] care pribegești pentru hoție,

20. de adevărul lui Dumnezeu și de făgăduință și de înfigerea cotului spre pâini,

21. de disprețul luării și al dării și de cei care întâmpină pentru tăcere,

22. de vederea femeii prietene și de întoarcerea feței rudeniei [voastre],

23. de luarea părții și a dării și de privirea atentă a femeii celei măritate,

24. de amestecarea slujitoarei sale și să nu stai pe patul ei,

25. de prieteni pentru cuvintele ocării și după ce ai să dai nu mustra,

26. de repetarea [ocărilor] și de auzul cuvântului și de acoperirea cuvintelor celor ascunse [καὶ ἀπὸ καλύψεως λόγων κρυφίων]!

27. Și [astfel] vei fi rușinos cu adevărat și aflând har înaintea a tot omul.

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 40, cf. LXX

1. Îndeletnicirea cea mare a fost zidită [la] tot omul și jugul cel greu peste fiii lui Adam, din ziua ieșirii din pântecele maicii lor [ἀφ᾽ ἡμέρας ἐξόδου ἐκ γαστρὸς μητρὸς αὐτῶν] până la ziua întoarcerii întru maica tuturor[1] [ἕως ἡμέρας ἐπιστροφῆς εἰς μητέρα πάντων]:

2. gândurile lor [τοὺς διαλογισμοὺς αὐτῶν] și frica inimii [φόβον καρδίας], gândul așteptării [ἐπίνοια προσδοκίας] [și] ziua sfârșitului [ἡμέρα τελευτῆς][2].

3. De la [cel] șezând pe tronul cel slăvit și până la [cel] smerindu-se în pământ și [cu] cenușă,

4. de la [cel] purtând [veșmânt] de culoarea iacintului [ὑακίνθινον] și cunună și până la [cel] îmbrăcându-se [în] in crud [ὠμόλινον], [toți cunosc] mânia și râvna și tulburarea și clătinarea și frica morții și vinovăția și cearta.

5. Și în vremea odihnei, pe pat, somnul nopții schimbă cunoașterea lui [ὕπνος νυκτὸς ἀλλοιοῖ γνῶσιν αὐτοῦ].

6. Puțin [ὀλίγον], ca [ceva de] nimic [ὡς οὐδὲν] [arătându-se], în[tru] odihnă [ἐν ἀναπαύσει], și de la acela, în[tru] somnuri, ca în ziua străjilor [καὶ ἀπ᾽ ἐκείνου ἐν ὕπνοις ὡς ἐν ἡμέρᾳ σκοπιᾶς], tulburându-se în vederea inimii sale ca scăpând de la fața războiului [τεθορυβημένος ἐν ὁράσει καρδίας αὐτοῦ ὡς ἐκπεφευγὼς ἀπὸ προσώπου πολέμου],

7. în vremea nevoii sale s-a ridicat [ἐν καιρῷ χρείας αὐτοῦ ἐξηγέρθη] și minunându-se întru nicio frică [καὶ ἀποθαυμάζων εἰς οὐδένα φόβον].

8. Cu tot trupul, de la om până la dobitoc, și peste cei păcătoși cele de șapte ori, [le pătimesc] pentru acestea:

9. moartea și sângele și cearta și sabia [și] robiile [și] foametea și sfărâmarea și bătaia.

10. Peste cei fărădelege s-a[u] zidit toate acestea și pentru ei s-a făcut potopul [καὶ δι᾽ αὐτοὺς ἐγένετο ὁ κατακλυσμός].

11. Toate câte [sunt] din pământ întru pământ se întoarce [πάντα ὅσα ἀπὸ γῆς εἰς γῆν ἀναστρέφει] [se întorc] și din ape întru mare se întoarce [καὶ ἀπὸ ὑδάτων εἰς θάλασσαν ἀνακάμπτει][se întorc].

12. Tot darul[3] și [toată] nedreptatea va fi ștearsă [πᾶν δῶρον καὶ ἀδικία ἐξαλειφθήσεται][vor fi șterse], dar credința întru veac va sta [καὶ πίστις εἰς τὸν αἰῶνα στήσεται].

13. Banii celor nedrepți ca râul va fi uscat [χρήματα ἀδίκων ὡς ποταμὸς ξηρανθήσεται] [vor fi uscați] și ca tunetul cel mare în ploaie va [vor] răsuna [καὶ ὡς βροντὴ μεγάλη ἐν ὑετῷ ἐξηχήσει].

14. În deschiderea mâinilor sale se va înveseli, așa [și] cei care încalcă legea în întregime se vor sfârși.

15. Nepoții celor neevlavioși nu va [vor] înmulți ramurile și rădăcinile cele necurate [vor fi] pe piatră ascuțită.

16. Iarbă peste toată apa [ἄχι ἐπὶ παντὸς ὕδατος], dar buza[4] râului mai înainte de toată iarba se va îndepărta [καὶ χείλους ποταμοῦ πρὸ παντὸς χόρτου ἐκτιλήσεται].

17. Harul [este] ca paradisul întru binecuvântări [χάρις ὡς παράδεισος ἐν εὐλογίαις], dar milostenia întru veac va rămâne [καὶ ἐλεημοσύνη εἰς τὸν αἰῶνα διαμενεῖ].

18. Viața celui mulțumit și a muncitorului se va [vor] îndulci, dar mai mult decât amândoi [este] cel care află o comoară.

19. Copiii și zidirea cetății întăresc numele, dar mai mult decât amândouă se socotește femeia cea fără de prihană [γυνὴ ἄμωμος].

20. Vinul și lăutarii înveselesc inima [οἶνος καὶ μουσικὰ εὐφραίνουσιν καρδίαν], dar mai mult decât amândouă [este] iubirea înțelepciunii [καὶ ὑπὲρ ἀμφότερα ἀγάπησις σοφίας].

21. Flautul și psaltirionul îndulcesc mădularele [αὐλὸς καὶ ψαλτήριον ἡδύνουσιν μέλη], dar mai mult decât amândouă [este] limba cea dulce [καὶ ὑπὲρ ἀμφότερα γλῶσσα ἡδεῖα].

22. Har și frumusețe va pofti ochiul [χάριν καὶ κάλλος ἐπιθυμήσει ὀφθαλμὸς], dar mai mult decât amândouă [este] verdeața seminței [χλόην σπόρου].

23. Prietenul și tovarășul întru vreme întâlnindu-se, dar mai mult decât amândoi [este] femeia [întâlnindu-se] cu bărbatul [γυνὴ μετὰ ἀνδρός] [ei].

24. Frații și ajutorul [sunt pentru] în vremea necazului, dar mai mult decât amândouă milostenia va izbăvi.

25. Aurul și argintul vor pregăti piciorul, dar mai mult decât amândouă este sfatul cel de bună cinste.

26. Banii și tăria [ἰσχὺς][5] vor înălța inima, dar mai mult decât amândouă [este] frica Domnului [φόβος Κυρίου]. Împuținarea nu este în[tru] frica Domnului [οὐκ ἔστιν ἐν φόβῳ Κυρίου ἐλάττωσις] și nu este să cauți ajutorul în[tru] el [καὶ οὐκ ἔστιν ἐπιζητῆσαι ἐν αὐτῷ βοήθειαν][6].

27. Frica Domnului [este] ca paradisul binecuvântării [φόβος Κυρίου ὡς παράδεισος εὐλογίας] și mai mult decât toată slava l-a acoperit pe el [καὶ ὑπὲρ πᾶσαν δόξαν ἐκάλυψεν αὐτόν].

28. Copile [τέκνον], viață de cerșetorie să nu trăiești [ζωὴν ἐπαιτήσεως μὴ βιώσῃς]! Mai bine să mori [κρεῖσσον ἀποθανεῖν] decât a cerși [ἢ ἐπαιτεῖν].

29. Bărbatul căutând spre masa cea străină [ἀνὴρ βλέπων εἰς τράπεζαν ἀλλοτρίαν], viața lui nu este în gândul vieții [οὐκ ἔστιν αὐτοῦ ὁ βίος ἐν λογισμῷ ζωῆς], [ci] va pângări sufletul său în[tru] mâncărurile cele străine. Dar bărbatul cel înțelegător și învățat se va păzi.

30. În gura celui fără de rușine se va îndulci cerșetoria [ἐν στόματι ἀναιδοῦς γλυκανθήσεται ἐπαίτησις] și în pântecele lui focul va arde [καὶ ἐν κοιλίᾳ αὐτοῦ πῦρ καήσεται].


[1] În pământ.

[2] A morții personale.

[3] Toată mita, tot darul necuvenit.

[4] Marginea.

[5] Puterea.

[6] În om.

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 39, cf. LXX

1. Însă dând sufletului său și cugetând în[tru] legea Celui Preaînalt. Înțelepciunea tuturor celor vechi va căuta și în[tru] profeții se va folosi.

2. Povestea oamenilor celor vestiți va păzi și în întoarcerile parabolelor împreună va intra,

3. cele tainice ale parimielor va căuta și în enigmele parabolelor [ἐν αἰνίγμασι παραβολῶν] va trăi,

4. în mijlocul oamenilor celor mari va sluji și înaintea povățuitorilor se va arăta, în pământul neamurilor celor străine va trece, căci a ispitit în oameni cele bune și cele rele.

5. Inima lui va da să se scoale dis-de-dimineață către Domnul, Cel care l-a făcut pe el, și înaintea Celui Preaînalt se va ruga. Și va deschide gura lui în[tru] rugăciune [καὶ ἀνοίξει στόμα αὐτοῦ ἐν προσευχῇ] și pentru păcatele sale se va ruga [καὶ περὶ τῶν ἁμαρτιῶν αὐτοῦ δεηθήσεται].

6. Dacă Domnul Cel Mare [Κύριος ὁ Μέγας] are să voiască[, atunci cu] duhul înțelegerii va fi umplut. El va vărsa cuvintele înțelepciunii sale și, în rugăciune, se va mărturisi Domnului [καὶ ἐν προσευχῇ ἐξομολογήσεται Κυρίῳ].

7. El va îndrepta sfatul său și știința și în cele ascunse ale sale va cugeta [καὶ ἐν τοῖς ἀποκρύφοις αὐτοῦ διανοηθήσεται].

8. El va arăta învățătura învățăturii sale [αὐτὸς ἐκφανεῖ παιδείαν διδασκαλίας αὐτοῦ] și în[tru] legea făgăduinței Domnului se va lăuda.

9. Mulți vor lăuda înțelegerea sa și până [întru] veac nu se va șterge, nu se va îndepărta pomenirea lui și numele său va trăi întru neamurile neamurilor.

10. Neamurile vor povesti înțelepciunea lui și adunarea va vesti lauda sa.

11. Dacă are să rămână, nume va lăsa [mai mult] decât mii, și dacă are să se odihnească, se desăvârșește sieși.

12. Încă cugetând mă voi povesti și ca plinătatea lunii m-am umplut.

13. Ascultați-mă [voi], fiii cei cuvioși, și odrăsliți ca trandafirul crescând la curgerea cea jilavă

14. și ca tămâia bine-dăruiți mireasmă și înfloriți floare ca crinul! Dați mireasmă și lăudați cântare! Binecuvântați pe Domnul peste toate lucrurile!

15. Dați numelui Său măreție [δότε τῷ ὀνόματι Αὐτοῦ μεγαλωσύνην] și mărturisiți-vă în lauda Sa [καὶ ἐξομολογήσασθε ἐν αἰνέσει Αὐτοῦ], în odele buzelor [ἐν ᾠδαῖς χειλέων] și în lire [καὶ ἐν κινύραις]! Și așa veți zice în[tru] mărturisire:

16. „Toate [sunt] lucrurile Domnului, că bune foarte [sunt ele] și toată porunca [Sa] în[tru] vremea ei va fi. [Și] nu este să zici: «Ce [este] aceasta? [Sau] întru ce [este] aceasta?». Căci toate în[tru] vremea sa [lor] se va căuta [se vor căuta].

17. În cuvântul Său a stat apa ca grămada [de snopi] [ἐν λόγῳ Αὐτοῦ ἔστη ὡς θιμωνιὰ ὕδωρ] și în cuvântul gurii Sale [sunt] hambarele apelor [καὶ ἐν ῥήματι στόματος Αὐτοῦ ἀποδοχεῖα ὑδάτων].

18. În porunca Sa [este] toată bunăvoirea [ἐν προστάγματι Αὐτοῦ πᾶσα ἡ εὐδοκία] și nu este [cel] care va împuțina mântuirea Sa [καὶ οὐκ ἔστιν ὃς ἐλαττώσει τὸ σωτήριον Αὐτοῦ].

19. Lucrurile a tot trupul [sunt] înaintea Sa [ἔργα πάσης σαρκὸς ἐνώπιον Αὐτοῦ] și nu este să se ascundă [ceva] de la ochii Săi [καὶ οὐκ ἔστιν κρυβῆναι ἀπὸ τῶν ὀφθαλμῶν Αὐτοῦ].

20. Din veac [și până] întru veac a privit[1] [ἀπὸ τοῦ αἰῶνος εἰς τὸν αἰῶνα ἐπέβλεψεν] și nimic [nu] este minunat înaintea Sa [καὶ οὐθέν ἐστιν θαυμάσιον ἐναντίον Αὐτοῦ].

21. Și nu este să zici: «Ce [este] aceasta? [Sau] întru ce [este] aceasta?». Căci toate a[u] fost zidit[e] întru nevoile lor.

22. Binecuvântarea Sa ca râul a acoperit [ἡ εὐλογία Αὐτοῦ ὡς ποταμὸς ἐπεκάλυψεν] și ca potopul a îmbătat uscatul [καὶ ὡς κατακλυσμὸς ξηρὰν ἐμέθυσεν].

23. În acest fel, urgia Sa neamurile o va [vor] moșteni, precum [El] a schimbat apele întru sărătură.

24. Căile Sale [sunt] cele drepte celor Cuvioși [ai Săi], așa [precum sunt] împiedicările celor fărădelege.

25. Cele bune a[u] fost zidit[e] celor buni dintru început, așa [și] cele rele celor păcătoși.

26. Începutul a toată nevoia întru viața omului [sunt] apa și focul și fierul și sarea și făina de grâu și laptele și mierea, sângele strugurelui [αἷμα σταφυλῆς] și uleiul și veșmântul.

27. Acestea toate [sunt] întru cele bune celor evlavioși [și] așa se va [vor] schimba întru cele rele celor păcătoși.

28. Este [sunt] duhuri care întru răzbunare a[u] fost zidit[e] [ἔστιν πνεύματα ἃ εἰς ἐκδίκησιν ἔκτισται][2] și în[tru] mânia Sa a întărit bătăile lor [καὶ ἐν θυμῷ Αὐτοῦ ἐστερέωσεν μάστιγας αὐτῶν]. În vremea sfârșitului tărie vor revărsa și mânia Celui care i-a făcut pe ei vor [va] înceta.

29. Focul și grindina și foamea și moartea[3], toate acestea întru răzbunare a[u] fost zidit[e].

30. Dinții fiarelor și scorpionii și viperele și sabia [sunt] răzbunându-se [pentru a se răzbuna] întru moarte pe cei neevlavioși.

31. În porunca Lui se vor veseli și pe pământ întru nevoi se vor pregăti și în vremea lor nu vor încălca cuvântul.

32. Pentru aceasta dintru început m-am întărit și am cugetat și în scris am lăsat:

33. «Lucrurile Domnului [sunt] toate cele bune și toată nevoia în ceasul ei o va da».

34. Și nu este să zici: «Aceasta [decât] aceasta [este] mai rea». Căci toate în[tru] vremea [lor El le] va binevoi”.

35. Și acum, cu toată inima și [cu toată] gura, cântați și binecuvântați numele Domnului!


[1] Cu referire la Dumnezeu, pentru că El a privit.

[2] Aici nu se acreditează ideea că Dumnezeu a creat demonii, ci că El se folosește de răutatea lor pentru pedepsirea celor păcătoși.

[3] Moartea e consecința păcatului nostru și nu zidirea lui Dumnezeu! Dar El Se folosește de moarte, ca și de elementele create de El, pentru ca să Se răzbune pe păcatele noastre.

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 38, cf. LXX

1. Cinstește pe doctor [cu] cinstirile sale, pentru nevoile sale, căci și pe el l-a zidit Domnul!

2. Căci de la Cel Preaînalt este vindecarea și dar de la împărat va primi.

3. Știința doctorului va înălța capul său și va fi minunat înaintea oamenilor celor mari.

4. Domnul a zidit din pământ medicamentele [Κύριος ἔκτισεν ἐκ γῆς φάρμακα] și omul cel înțelept nu va fi dezgustat [cu] [de] ele [καὶ ἀνὴρ φρόνιμος οὐ προσοχθιεῖ αὐτοῖς].

5. [Oare] nu din lemn s-a îndulcit apa [οὐκ ἀπὸ ξύλου ἐγλυκάνθη ὕδωρ], întru [ca] să se cunoască tăria Sa [εἰς τὸ γνωσθῆναι τὴν ἰσχὺν Αὐτοῦ]?

6. Și El a dat oamenilor știință [καὶ Αὐτὸς ἔδωκεν ἀνθρώποις ἐπιστήμην] [ca] să se slăvească în[tru] cele minunate ale Sale [ἐνδοξάζεσθαι ἐν τοῖς θαυμασίοις Αὐτοῦ].

7. În acestea a vindecat [ἐν αὐτοῖς ἐθεράπευσεν] și a ridicat truda Sa [καὶ ἦρεν τὸν πόνον Αὐτοῦ]. Făcătorul de mir în acestea va face amestecare [μυρεψὸς ἐν τούτοις ποιήσει μεῖγμα].

8. Și nu are să se sfârșească lucrurile Sale [καὶ οὐ μὴ συντελεσθῇ ἔργα Αὐτοῦ] și pacea de la El este peste fața pământului [καὶ εἰρήνη παρ᾽ Αὐτοῦ ἐστιν ἐπὶ προσώπου τῆς γῆς].

9. Copile [τέκνον], în boala ta nu disprețui [ἐν ἀρρωστήματί σου μὴ παράβλεπε], ci roagă-te Domnului [ἀλλ᾽ εὖξαι Κυρίῳ] și El te va vindeca [καὶ Αὐτὸς ἰάσεταί σε]!

10. Îndepărtează păcatul și îndreaptă mâinile și de la tot păcatul curățește inima [ta]!

11. Dă bună mireasmă și pomenire de făină de grâu și unge prinosul ca nefiind [ὡς μὴ ὑπάρχων][ca și când n-ai fi]!

12. Și doctorului dă-i loc, căci și pe el l-a zidit Domnul, și nu-l îndepărta [de la] tine, căci [este] și nevoia sa [καὶ γὰρ αὐτοῦ χρεία]!

13. Este vremea [ἔστιν καιρὸς], când și în mâinile lor [este] buna mireasmă [ὅτε καὶ ἐν χερσὶν αὐτῶν εὐοδία].

14. Căci și ei, [cei] ai Domnului, se vor ruga, ca să le sporească lor odihnă și vindecare pentru calea vieții.

15. Cel care păcătuiește înaintea Celui care l-a făcut pe el [ὁ ἁμαρτάνων ἔναντι τοῦ ποιήσαντος αὐτὸν] va cădea întru mâinile doctorului [ἐμπέσοι εἰς χεῖρας ἰατροῦ].

16. Copile [τέκνον], asupra celui mort coboară lacrimi [ἐπὶ νεκρῷ κατάγαγε δάκρυα] și, ca pătimind cele înfricoșătoare, începe tânguire [καὶ ὡς δεινὰ πάσχων ἔναρξαι θρήνου]! Iar, după judecata sa, acoperă trupul său [κατὰ δὲ τὴν κρίσιν αὐτοῦ περίστειλον τὸ σῶμα αὐτοῦ] și să nu treci cu vederea îngroparea lui [καὶ μὴ ὑπερίδῃς τὴν ταφὴν αὐτοῦ]!

17. Amărăște plângerea și încălzește tânguirea și fă jalea după vrednicia ei! O zi și două pentru clevetire [ἡμέραν μίαν καὶ δύο χάριν διαβολῆς][1] și te mângâie pentru întristare [καὶ παρακλήθητι λύπης ἕνεκα]!

18. Căci din întristare iese moartea [ἀπὸ λύπης γὰρ ἐκβαίνει θάνατος] și întristarea inimii va apleca tăria [καὶ λύπη καρδίας κάμψει ἰσχύν] [ta].

19. În[tru] aducere rămâne [rămân] și întristarea și viața celui sărac după inima [sa].

20. Să nu dai întru întristare inima ta [μὴ δῷς εἰς λύπην τὴν καρδίαν σου]. Îndepărteaz-o pe ea [ἀπόστησον αὐτὴν][2] [de la tine], pomenindu-le pe cele din urmă [μνησθεὶς τὰ ἔσχατα] [ale tale]!

21. Să nu uiți, căci [aceasta] nu este ridicarea [μὴ ἐπιλάθῃ οὐ γάρ ἐστιν ἐπάνοδος]. Și pe acesta nu îl vei folosi [καὶ τοῦτον οὐκ ὠφελήσεις] și ție îți vei face rău [καὶ σεαυτὸν κακώσεις].

22. Adu-ți aminte de judecata mea! Căci așa [este] și a ta: mie ieri și ție azi.

23. În odihna celui mort odihnește pomenirea sa [ἐν ἀναπαύσει νεκροῦ κατάπαυσον τὸ μνημόσυνον αὐτοῦ] și te mângâie în[tru] el în ieșirea duhului său [καὶ παρακλήθητι ἐν αὐτῷ ἐν ἐξόδῳ πνεύματος αὐτοῦ][3]!

24. Înțelepciunea cărturarului [este] în vremea cea bună a școlii [σοφία γραμματέως ἐν εὐκαιρίᾳ σχολῆς] și cel care se micșorează faptei sale[4] se va înțelepți [καὶ ὁ ἐλασσούμενος πράξει αὐτοῦ σοφισθήσεται].

25. De ce se va înțelepți cel care ține plugul și care se laudă în sulița ascuțită, boii mânând și întorcându-i în lucrurile lor și povestea lui [este] în fiii taurilor?

26. Inima lui va da să întoarcă brazdele [καρδίαν αὐτοῦ δώσει ἐκδοῦναι αὔλακας] și privegherea lui [este] întru nutrețurile junicilor [καὶ ἡ ἀγρυπνία αὐτοῦ εἰς χορτάσματα δαμάλεων].

27. Așa [este și] tot zidarul [τέκτων] și arhitectul [ἀρχιτέκτων], care noaptea ca ziua o petrece. Cei care sapă inscripțiile peceților și zăbovirea lui [îl face] să schimbe felurimea. Inima lui o va da întru să asemene [spre a asemăna] zugrăveala și privegherea lui [este ca] să împlinească lucrul.

28. Așa [este] căldărarul șezând aproape de nicovală și învățând lucrurile de fier. Aburul focului va topi cărnurile sale și în fierbințeala cuptorului se va lupta cu aprinderea. [Cu] glasul ciocanului va pleca urechea sa și înaintea asemănării vasului [sunt] ochii lui. Inima sa o va da întru sfârșirea lucrurilor și privegherea sa [va fi ca] să împodobească în[tru] sfârșirea [lor].

29. Așa [este] olarul șezând în[tru] lucrul său și întorcând cu picioarele sale roata. Care cu grijă stă pururea asupra lucrului său și o numărare [este] toată lucrarea sa.

30. Cu brațul său va face lutul și înaintea picioarelor își va pleca tăria sa. Inima sa o va da să sfârșească ungerea și privegherea sa [va fi] să curețe cuptorul.

31. Toți aceștia întru mâinile lor s-au încrezut și fiecare în[tru] lucrul său se înțelepțește.

32. Fără de ei nu va fi locuită cetatea și [ei] nu vor pribegi și nici [nu] vor umbla.

33. Dar întru sfatul poporului nu vor fi căutați și în[tru] adunare nu vor sări peste [alții], pe scaunul de judecată nu vor sta și făgăduința judecății nu o vor cugeta

34. și nici nu au să arate învățătură și judecată și în[tru] parabole nu vor fi aflați, ci zidirea veacului vor păzi și rugăciunea lor [va fi] în lucrarea meșteșugului.


[1] Pentru ca să nu fii clevetit că nu-ți plângi mortul.

[2] Întristarea.

[3] Mângâie-te duhovnicește la ieșirea sufletului său! La moartea sa. Când vezi că a murit în mod cuvios.

[4] Cel care se consideră mai smerit decât faptele bune pe care le face.

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 37, cf. LXX

1. Tot cel prieten va spune: „M-am împrietenit și eu”. Dar cel prieten [cu] numele este numai cel prieten.

2. [Oare] nu este întristarea până la moartea tovarășului [οὐχὶ λύπη ἔνι ἕως θανάτου ἑταῖρος] [nostru]? Și [nu-l vedem pe] cel prieten schimbându-se întru vrajbă [καὶ φίλος τρεπόμενος εἰς ἔχθραν]?

3. O, gândire rea! De unde te-ai vârât, [ca] să acoperi uscatul în înșelare?

4. Tovarășul cel prieten în[tru] veselie se bucură, dar în vremea necazului va fi împotrivă[1].

5. Tovarășul celui prieten împreună se ostenește pentru pântece, [dar] înaintea războiului își va lua pavăză.

6. Să nu-l uiți pe cel prieten în sufletul tău și să nu fii nepăsător față de el în averile tale.

7. Tot sfătuitorul scoate sfat [πᾶς σύμβουλος ἐξαίρει βουλήν], dar [mai întâi de toate el] este sfătuindu-se întru sine [ἀλλ᾽ ἔστιν συμβουλεύων εἰς ἑαυτόν].

8. De sfătuitor păzește sufletul tău și cunoaște mai înainte care [este] nevoia lui, căci și lui însuși va sfătui [și pe el se va sfătui]! Ca nu cumva să arunce asupra ta sorțul

9. și să-ți zică ție: „Bună [este] calea ta”, dar va sta [să-ți stea] împotrivă [ca] să vadă ce ți se va întâmpla ție.

10. Nu te sfătui cu cel care te privește pe sub sprâncene [μὴ βουλεύου μετὰ τοῦ ὑποβλεπομένου σε][2] și de la cei care te gelozesc ascunde sfatul [καὶ ἀπὸ τῶν ζηλούντων σε κρύψον βουλήν] [tău]!

11. Cu femeia pentru gelozia ei și cu cel fricos pentru război, cu negustor pentru schimb și cu cumpărător pentru vânzare, cu invidios pentru mulțumire și cu cel nemilostiv pentru bunătate, cu cel leneș pentru tot lucrul și cu zilierul cel anual pentru terminare, [cu] slujitorul cel leneș pentru multa lucrare. Nu lua aminte spre aceștia pentru tot sfatul,

12. ci mai mult cu bărbatul cel evlavios să rămâi! Pe care ai să-l cunoști păzind poruncile[3] [și] care, în sufletul său, [este] după sufletul tău și, dacă ai să te poticnești, îl va durea împreună [cu] tine.

13. Iar sfatul inimii să stea [καὶ βουλὴν καρδίας στῆσον]! Căci nu îți este ție mai credincios [decât] el.

14. Căci sufletul bărbatului a vestit uneori [ψυχὴ γὰρ ἀνδρὸς ἀπαγγέλλειν ἐνίοτε] [că] a fost obișnuit mai mult de șapte ținte peste cel înălțat [εἴωθεν ἢ ἑπτὰ σκοποὶ ἐπὶ μετεώρου], șezând peste înălțime [καθήμενοι ἐπὶ σκοπῆς].

15. Și peste toate acestea roagă-te Celui Preaînalt, ca să îndrepte în[tru] adevăr calea ta [ἵνα εὐθύνῃ ἐν ἀληθείᾳ τὴν ὁδόν σου]!

16. Începutul a tot lucrul [este] cuvântul [ἀρχὴ παντὸς ἔργου λόγος] și mai înainte de toată fapta [este] sfatul [καὶ πρὸ πάσης πράξεως βουλή][4].

17. Urma schimbării inimii patru părți răsare:

18. binele și răul, viața și moartea. Iar limba este cea care le stăpânește în mod neîncetat pe acestea.

19. Este bărbatul cel priceput, învățătorul de cele multe, dar [în] sufletul său este cel fără de folos[5].

20. Este înțelepțindu-se în cuvinte cel urât [și] acesta de toată hrana se va lipsi.

21. Căci nu i-a fost dat lui de la Domnul harul [οὐ γὰρ ἐδόθη αὐτῷ παρὰ Κυρίου χάρις], [pentru] că de toată înțelepciunea a fost lipsit [ὅτι πάσης σοφίας ἐστερήθη].

22. Este cel înțelept sufletului său și roadele înțelegerii sale [sunt] în gura celor credincioși.

23. Bărbatul cel înțelept pe poporul său îl va învăța [ἀνὴρ σοφὸς τὸν ἑαυτοῦ λαὸν παιδεύσει] și roadele înțelegerii sale [sunt] cei credincioși [καὶ οἱ καρποὶ τῆς συνέσεως αὐτοῦ πιστοί].

24. Bărbatul cel înțelept va fi umplut de binecuvântare [ἀνὴρ σοφὸς πλησθήσεται εὐλογίας] și îl vor ferici pe el toți cei care îl văd [καὶ μακαριοῦσιν αὐτὸν πάντες οἱ ὁρῶντες] [îl vor vedea].

25. Viața bărbatului [este] în numărul zilelor [ζωὴ ἀνδρὸς ἐν ἀριθμῷ ἡμερῶν] [sale] și zilele lui Israil [sunt] cele nenumărate [καὶ αἱ ἡμέραι τοῦ Ισραηλ ἀναρίθμητοι][6].

26. Cel înțelept în poporul său va moșteni credință [ὁ σοφὸς ἐν τῷ λαῷ αὐτοῦ κληρονομήσει πίστιν] și numele său va trăi întru veac [καὶ τὸ ὄνομα αὐτοῦ ζήσεται εἰς τὸν αἰῶνα].

27. Copile, în viața ta ispitește-ți sufletul tău [τέκνον ἐν ζωῇ σου πείρασον τὴν ψυχήν σου] și vezi care [este] răul lui [καὶ ἰδὲ τί πονηρὸν αὐτῇ] și să nu-l [mai] dai lui [καὶ μὴ δῷς αὐτῇ]!

28. Căci nu toate tuturor este [sunt] de folos [οὐ γὰρ πάντα πᾶσιν συμφέρει] și nu tot sufletul în tot [toate] binevoiește [καὶ οὐ πᾶσα ψυχὴ ἐν παντὶ εὐδοκεῖ].

29. Nu fi fără sațiu[7] în toată desfătarea [μὴ ἀπληστεύου ἐν πάσῃ τρυφῇ] și să nu te dai cu totul în[tru] mâncăruri [καὶ μὴ ἐκχυθῇς ἐπὶ ἐδεσμάτων]!

30. Căci în mâncărurile cele multe va fi boala [ἐν πολλοῖς γὰρ βρώμασιν ἔσται νόσος] și nesațiul va veni până la holeră [καὶ ἡ ἀπληστία ἐγγιεῖ ἕως χολέρας][8].

31. Prin nesațiu mulți s-au sfârșit [δι᾽ ἀπληστίαν πολλοὶ ἐτελεύτησαν][9], iar cel care ia aminte[10] va adăuga viață [ὁ δὲ προσέχων προσθήσει ζωήν].


[1] Împotriva ta.

[2] Care te minimalizează, te disprețuiește.

[3] Poruncile lui Dumnezeu.

[4] O vorbire profetică despre Dumnezeul nostru treimic. Pentru că începutul a tot lucrul Tatăl l-a făcut și îl face prin Cuvântul Său, prin Fiul Său, întru Duhul Sfânt. Iar mai înainte de toată fapta, de toată zidirea, a fost și este sfatul Treimii.

[5] Nu are un folos duhovnicesc.

[6] Sunt veșnice. Pentru că Israilul cel duhovnicesc, adică toți Sfinții Lui, vor moșteni viața cea veșnică.

[7] Fără măsură.

[8] Holera este o „boală epidemică gravă, adesea mortală, caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături și diaree, care duce la o puternică deshidratare a organismului”, cf. http://www.dex.ro/holeră.

[9] Au murit.

[10] La sfaturile bune ale Scripturii și ale Sfinților lui Dumnezeu.

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 36, cf. LXX

1. Miluiește-ne pe noi, Stăpâne, Dumnezeul tuturor, și privește și pune frica Ta peste toate neamurile!

2. Ridică mâna Ta peste neamurile cele străine și să vadă stăpânirea Ta!

3. [Și] precum înaintea lor Te-ai sfințit în[tru] noi, așa înaintea noastră să te mărești în[tru] ei

4. și să Te cunoască pe Tine, precum și noi Te-am cunoscut, că nu este Dumnezeu afară de Tine, Doamne!

5. Reînnoiește semnele și schimbă-le pe cele minunate, slăvește mâna și brațul cel drept!

6. Ridică mânia și varsă urgia, înlătură-l pe potrivnic și nimicește-l pe cel vrăjmaș!

7. Grăbește vremea și pomenește de jurământ și [ei] să povestească pe cele mărețe ale Tale!

8. În urgia focului să se mistuie cel care se mântuie [ἐν ὀργῇ πυρὸς καταβρωθήτω ὁ σῳζόμενος] și cei care fac răutate poporului Tău să afle pieire!

9. Zdrobește capetele stăpânitorilor celor vrăjmași, zicând [ale celor care zic]: „Nu este afară de noi”.

10. Adună împreună toate neamurile lui Iacov și moștenește-le pe ele precum dintru început!

11. Miluiește poporul, Doamne, [cel] chemat în[tru] numele Tău și pe Israil, pe care [cu] cel întâi-născut l-ai asemănat!

12. Îndură-Te de cetatea sfințirii Tale, de Ierusalim, de locul odihnirii Tale!

13. Umple Sionul de cuvântarea virtuților Tale [πλῆσον Σιων ἀρεταλογίας Σου] și de slava Ta pe poporul Tău [καὶ ἀπὸ τῆς δόξης Σου τὸν λαόν Σου]!

14. Dă mărturie celor din[tru] începutul făpturilor Tale [δὸς μαρτύριον τοῖς ἐν ἀρχῇ κτίσμασίν Σου] și ridică profețiile cele în[tru] numele Tău [καὶ ἔγειρον προφητείας τὰς ἐπ᾽ ὀνόματί Σου]!

15. Dă plată celor care Te îndură pe Tine [δὸς μισθὸν τοῖς ὑπομένουσίν Σε] și Profeții Tăi să se încredințeze [καὶ οἱ Προφῆταί Σου ἐμπιστευθήτωσαν]!

16. Ascultă, Doamne, rugăciunea rugătorilor Tăi, după binecuvântarea lui Aaron, pentru poporul Tău

17. și vor cunoaște toți cei de pe pământ, că ești Domnul, Dumnezeul veacurilor!

18. Toată mâncarea va mânca pântecele [πᾶν βρῶμα φάγεται κοιλία], dar este mâncarea [și] mai bună de mâncare [ἔστιν δὲ βρῶμα βρώματος κάλλιον][1].

19. [Precum] gâtul gustă mâncărurile vânatului, așa inima cea înțelegătoare cuvintele cele mincinoase.

20. Inima cea necinstită va da mâhnire și omul cel mult încercat îi va răsplăti lui[2].

21. Pe tot cel bărbătesc îl va primi femeia [πάντα ἄρρενα ἐπιδέξεται γυνή], dar este fiica [și] mai bună de fiică [ἔστιν δὲ θυγάτηρ θυγατρὸς κρείσσων][3].

22. Frumusețea femeii înveselește fața [κάλλος γυναικὸς ἱλαρύνει πρόσωπον] și mai mult decât toată pofta omului este mai mare [καὶ ὑπὲρ πᾶσαν ἐπιθυμίαν ἀνθρώπου ὑπεράγει].

23. Dacă este pe limba ei mila și blândețea, [atunci] nu este bărbatul ei precum fiii oamenilor.

24. Cel care dobândește femeie începe agoniseala[4], ajutorul pentru sine și stâlpul odihnei.

25. [În locul în] care nu este gard va fi jefuită stăpânirea și [în casa în] care nu este femeie va suspina rătăcindu-se.

26. Căci cine va crede tâlharului celui îmbrăcat pentru plimbare, sărind din cetate întru cetate?

27. Astfel, [acesta este asemenea] omului neavând cuib și găzduind oriunde are să însereze.


[1] O referire profetică la Dumnezeiasca Euharistie.

[2] Celui necinstit.

[3] O profeție mariologică.

[4] Dobândirea personală de lucruri.

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 35, cf. LXX

1. Cel care păzește legea înmulțește prinoasele, [căci] jertfind mântuirii [este] cel care ia aminte poruncilor[1].

2. Răsplătind har, aducând făină de grâu, și cel care face milostenie jertfind laudei.

3. Bunăvoirea Domnului [este] să te îndepărtezi de la răutate și ispășirea [Lui este] să te îndepărtezi de la nedreptate.

4. Să nu te arăți în fața Domnului deșert, căci toate acestea [sunt] pentru poruncă.

5. Prinosul celui Drept unge jertfelnicul și buna mireasmă a ei [este] înaintea Celui Preaînalt.

6. Jertfa omului celui drept [este] primită și pomenirea ei nu va fi uitată.

7. Cu ochiul cel bun slăvește-L pe Domnul [ἐν ἀγαθῷ ὀφθαλμῷ δόξασον τὸν Κύριον] și să nu micșorezi pârga mâinilor tale [καὶ μὴ σμικρύνῃς ἀπαρχὴν χειρῶν σου]!

8. În[tru] tot darul[2] bucură-ți fața ta și în[tru] veselie sfințește zeciuiala!

9. Dă Celui Preaînalt după darul Său și cu ochiul cel bun după aflarea mâinii!

10. Că Domnul este răsplătind și înșeptit îți va răsplăti ție.

11. Nu te osteni cu daruri [μὴ δωροκόπει], căci [El] nu va primi [daruri]! Și să nu rămâi [cu] jertfa cea nedreaptă,

12. că Domnul este Judecătorul [ὅτι Κύριος Κριτής ἐστιν] și nu este la El slava feței [καὶ οὐκ ἔστιν παρ᾽ Αὐτῷ δόξα προσώπου]!

13. Nu Își va lua fața de peste cel sărac și rugăciunea nedreptățitului o va asculta.

14. Nu are să treacă cu vederea cererea celui orfan și [nici] pe văduvă, dacă are să verse vorbire.

15. [Oare] nu lacrimile văduvei coboară pe obraz și strigarea împotrivă[3] [a ei este] peste cel care le-a coborât pe ele[4]?

16. Vindecând, în[tru] bunăvoire, îl va primi și rugăciunea lui până la nori se va uni.

17. Rugăciunea celui smerit norii a pătruns și, până [nu] are să se apropie, nu are să se mângâie.

18. Și nu are să se îndepărteze până [nu] are să cerceteze Cel Preaînalt și [El] va judeca [cu] cei Drepți și va face judecată.

19. Și Domnul nu are să întârzie și nici nu are să fie îndelung-răbdător cu ei,

20. până nu are să zdrobească șalele celor nemilostivi și [până ce] neamurilor [nu] le va răsplăti răzbunare,

21. până ce [nu] are să înlăture mulțimea obraznicilor și [până ce] sceptrele celor nedrepți [nu] le va zdrobi,

22. până ce [nu] are să răsplătească omului după faptele sale și lucrurile oamenilor după gândurile lor,

23. până ce [nu] are să judece judecata poporului Său și [până ce nu] îi va veseli pe ei în[tru] mila Sa.

24. [Căci] frumoasă [este] mila [Domnului] în vremea necazului său, ca norii ploii în vremea secetei.


[1] Lui Dumnezeu.

[2] În tot darul pe care I-l aduci lui Dumnezeu.

[3] Rugăciunea către Dumnezeu împotriva celui care a nedreptățit-o.

[4] Se referă la lacrimi.

Page 1 of 52

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort