Nu e niciun înger…E doar bliţul aparatului în geamul tramvaiului…În imagine este intrarea în Cimitirul armenesc din Bucureşti.

***

Iată cum traduc Martorii lui Iehova primul verset al Evangheliei după Ioan: „La început Cuvântul era, si Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era un dumnezeu„. Ei argumentează într-o broşură de-a lor, Should you believe in the Trinity ( Ar trebui să crezi în Treime? ), că de vreme ce Cuvântul era cu Dumnezeu, Cuvântul nu are cum să fie Dumnezeu în acelaşi timp. Cineva care este cu o persoană, nu poate fi în acelaşi timp chiar acea persoană.

Această înţelegere stricată a lor rezultă dintr-o proastă înţelegere a gramaticii greceşti. Textul original grecesc este θεὸς ἦν ὁ λόγος, acolo unde ei traduc prin Cuvântul era un Dumnezeu. Este vorba despre o construcţie S-PN (Subiect-Predicat Nominativ).

Predicatul nominativ descrie clasa căreia subiectul îi aparţine. Astfel, subiectul este o subclasă a predicatului nominativ. În cazul nostru, subiectul (Cuvântul – ὁ λόγος) este o subclasă a predicatului nominativ (Dumnezeu – θεὸς). Aici nu este vorba despre o relaţie de egalitate. Să luăm un exemplu sugestiv: Fotbalistul este un sportiv.

Deşi această propoziţie este adevărată, nu putem spune că Sportivul este fotbalist, pentru că sportiv poate fi şi un jucător de tenis, deci „fotbalist” este o subclasă a clasei „sportiv„. La fel şi aici, Cuvântul este o subclasă a clasei Dumnezeu, însă Dumnezeu nu este doar Cuvântul, ci este o clasă mai mare, care include şi Duhul Sfânt şi pe Dumnezeu Tatăl.

Prin urmare, traducerea corectă pentru Ioan 1:1 este: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu„. În traducerea ortodoxă avem: „Dumnezeu era Cuvântul„, ceea ce este mai aproape de traducerea corectă, dar nu întru totul. Subiectul, pe care se pune accent, este Cuvântul, pentru că este precedat de articol hotărât (ὁ λόγος).

Marian Buşoi

Continuare aici.

Pr. Dorin