Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör

Etichetă: Monumente liturgice românești (vol. 1) Page 1 of 2

MLR (vol. 1), p. 142-144

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cap. 4

Catavasierul de la București

[1715]

***

4. 27. La mulțimea faptelor…

La mulțimea[1] faptelor meale celor reale, cugetând eu ticălosul, măcutremur de înfricoșata zioa judecății: ci îndrăznind la mila m[i]l[os]tivirii tale, ca D[a]v[i]d strig ție: M[i]lueaștemă D[u]mnezeule, după mare mila ta.

*

La mulțimea[2] faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi [a] Judecății; ci îndrăznind la mila milostivirii[3] Tale, ca David strig Ție: miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta!

***

4. 28. Slavoslovia/ Doxologia cea mare

Slavă ție[4], celui ceai arătat lumina, slavă întru cei de sus lui D[u]mnezeu, și pre pământ pace, între oamen[i] bună voire.

Lăudămute bine te cuvântăm, ne închinăm ție, mulțămim ție, te slăvim pre tine, pentru slava ta cea mare.

D[oa]mne înpăratul ceriului, D[u]mnezeule părinte ato[t]țiitoriule. D[oa]mne fiiule un[u]l născut I[isu]se H[risto]se, și D[u]hule sfinte.

D[oa]mne D[u]mnezeule, mielușălul lui D[u]mnezeu fiiul Părintelui, cela ce ștergi păcatul lumii. milueaștene pre noi cela ce ștergi păcatele lumii.

Priimeaște ru[gă]ci[uni]le noastre cela ce șăzi deadireapta Tatălui și ne milueaște.

Că tu ești unul sfânt, tu ești unul D[o]mn, I[isu]s H[risto]s, întru slava lui D[u]mnezeu Tatălui amin.

În toate zilile bine tevom cuvânta și vom lăuda numele tău înveac și înveacul veacului.

Învreadniceaștene D[oa]mne, în zioa aceasta, fără păca[t] a neferirea noi.

Bine ești cuvântat D[oa]mne, D[u]mnezeul părinților noștri, și lăudat, proslăvit iaste numele tău înveaci amin.

Să fie D[oa]mne mila ta spre noi, precum am nădăjduit spre tine.

Bine ești cuvântat D[oa]mne, învațăne pre noi îndireptările tale.

D[oa]mne scăpare teai făcut noao înneam și înneam. eu am zis D[oa]mne milueaștemă: Vindecă sufletul mieu, că am greșit ție.

D[oa]mne la tine am scăpat învațămă săfa[c] voia ta, că tu ești dumnezeul mieu.

Căla tine [este] izvorul vieții, întru lumina ta vom vedea lumină.

Tinde mila ta celor cete cunosc pre tine.

Sfinte D[u]mnezeule, sfinte tare, sfinte fărăde moarte milueaștene pre noi.

*

Slavă Ție, Celui ce ai arătat lumina[5]!

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție, mulțumim Ție, Te slăvim pe Tine, pentru slava Ta cea mare.

Doamne, Împăratul cerului, Dumnezeule, Părinte, Atotțiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristose și Duhule Sfinte.

Doamne, Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ștergi păcatul lumii, miluiește-ne pe noi, Cel ce ștergi păcatele lumii.

Primește rugăciunile noastre, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, și ne miluiește [pe noi].

Că Tu ești unul Sfânt, Tu ești unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

În toate zilele bine Te vom cuvânta și vom lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului.

Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără [de] păcat a ne feri/ păzi [pe] noi.

Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat [și] proslăvit/ preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.

Să fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit spre Tine.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam. Eu am zis: Doamne, miluește-mă! Vindecă sufletul meu, că am greșit Ție.

Doamne, la Tine am scăpat, învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu.

Că la Tine [este] izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!


[1] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 108.

[2] Nu numai răutatea faptelor este înspăimântătoare, ci și mulțimea lor, care se tot adaugă cu fiecare zi și devin parcă un hău în fața conștiinței care le vede și nu le poate măsura adâncimea.

[3] Mila milostivirii este o sintagmă care poate părea unora tautologică, din perspectiva limbii moderne, dar ea arată (cu prisosință în contextul de față) contradicția/ incomensurabila distanță între mulțimea păcatelor noastre ticăloase și covârșitoarea și de neînțeles cu mintea milostivire a lui Dumnezeu.

[4] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 109-112.

[5] Slavei Tale întregii lumi.

MLR (vol. 1), p. 136-141

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cap. 4

Catavasierul de la București

[1715]

***

4. 23. Troparul Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Astăzi[1] iaste înnainte însemnarea bunei voinței lui D[u]mnezeu, și propoveduirea mântuirii oamenilor, înbesearica lui D[u]mnezeu luminat fecioara să arată, și pre H[risto]s tuturor mainainte vesteaște.

Aceștiea și noi cu mare glas săi strigăm: Bucurăte plinirea rânduealii ziditoriului.

 *

Astăzi este înainte-însemnarea[2] bunei voințe a lui Dumnezeu[3] și propovăduirea mântuirii oamenilor, [căci] în Biserica[4] lui Dumnezeu, [în mod] luminat[5], Fecioara se arată și pe Hristos tuturor mai înainte [Îl] vestește.

Acesteia și noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii[6] Ziditorului!

 *** 

4. 24. Condacul Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Prea curata[7] Besearică amântuitoriului, Cămara cea de mult pre[ț] și fecioara, sfințita visterie aslavei lui D[u]mnezeu.  Întraceastă zi aducesă întru ad[o]mnului casă.

Înpreună aducând darul cel întru D[u]mnezeescul Duh: pre carea olaudă îngerii lui D[u]mnezeu: Aceasta iaste cortul cel ceresc.

 * 

Prea Curata, Biserica Mântuitorului, Cămara cea de mult preț și Fecioara, sfințita vistierie a slavei lui Dumnezeu, întru această zi se aduce întru a Domnului casă [și] împreună aduce darul Dumnezeiescului Duh[8].

Pe care o laudă Îngerii lui Dumnezeu [strigând]: Aceasta este Cortul cel ceresc[9]!

*** 

4. 25. Troparul Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei

Îndireptare[10] credinței și chip blândețelo[r][11], învățătoriu postirii teau arătat turmei tale, adevărul lucrurilor[12].

Pentru aceasta ai câștigat, cu smereniea ceale [î]na[l]te, cu sărăciea ceale bogate, Părinte Ierașe Nicolae, roagăte lui H[risto]s D[u]mnezeu, sământuiască sufletele noastre.

*

Îndreptător[13] credinței și chip blândețelor, învățător al postirii te-ai arătat [pe tine] turmei tale, adevărul lucrurilor.

Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia [pe] cele înalte[14], cu sărăcia [pe] cele bogate[15], [Sfinte] Părinte Ierarhe Nicolae.

Roagă-te [dar] lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre!

 *** 

4. 26. Binecuvântările Învierii de la Utrenie

Bine[16] ești cuvântat D[oa]mne învațăne pre noi îndreptările tale.

Săborul cel îngeresc sau minunat văzândute, întru cei morți socotit fiind și putearea morții stricând mântuitoriule, și înpreună cu tine pre Adam râdicândul, și din iad pre toți slobozindui.

Bine ești cuvântat D[oa]mne învațăne pre noi îndreptările tale

Pentru ce Miruri, prin m[i]l[os]tivire amestecaț[i], cu lacrămi o ucenițelor;[17] grăitau îngerul cel ceau strălucit[18] la mormânt, cătră Mironosițe, vedeți voi mormântul și cunoașteț[i]: Că mântuitoriul din mormânt au înviia[t].

Bine ești cuvântat D[oa]mne învațăne pre noi îndreptările tale

Foarte de dimineață, Mironosițele au ale[r]gat, la groapa ta tânguindusă. Ci înainte au stătut lângă dinsele îngerul, și au zis: Vreamea plângerii au trecut, nu plângeți: ci Ap[os]tolilor spuneți înviearea.

Bine ești cuvântat D[oa]mne învațăne pre noi îndreptările tale

Mironosițele Mueri, cu miruri viind la groapa ta mântuitoriule au plâns: Iară îngerul cătră dinsele au grăit zicând: Drept ce socotiți pre cel viu cucei morți; Că au învieat din mormânt ca un D[u]mnezeu.

Slavă

Închinămune Tatălui, și fiiului acestuia, și Duhului celui sfânt: sfintei troițe, întru oființă, cu serafimii strigând: sfânt, sfânt, sfânt ești d[oa]mne.

Și acum

Pre dătătoriul de viață născândul Fecioară, de păcat pre adam lai izbăvit, și bucurie evei înlocul întristării iai dăruit, pre cei căzuți din viață la aceaeași iau îndreptat, cel ce sau întrupat dintine D[u]mnezeu și om.

* 

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările[19] Tale! 

Soborul cel îngeresc s-a minunat[20] văzându-Te [pe Tine], între cei morți socotit fiind. Și puterea morții stricând[21], Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l[22] și din Iad pe toți slobozindu-i/ eliberându-i[23]. 

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale!

Pentru ce miruri, prin milostivire[24], amestecați cu lacrimi[25], o, Ucenițelor? Îngerul, cel ce-a strălucit la mormânt[26], grăit-a către Mironosițe: Vedeți voi mormântul și cunoașteți, că Mântuitorul a înviat din mormânt!

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale! 

Foarte de dimineață Mironosițele au alergat[27] la groapa Ta tânguindu-se. Însă înaintea [lor] a stat Îngerul lângă dânsele și a zis: Vremea plângerii a trecut. Nu [mai] plângeți! Ci Apostolilor spuneți învierea [Domnului].

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale!

Mironosițele Muieri/ Femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule, au plâns. Iar Îngerul către dânsele a grăit, zicând: Pentru ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Căci[, iată!], a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Slavă

Închinămu-ne Tatălui și Fiului Acestuia și Duhului Celui Sfânt, Sfintei Troițe/ Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Doamne!

Și acum

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai izbăvit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit [și] pe cei căzuți din viață[28] i-ai îndreptat[29] la aceeași. [Căci] Cel ce S-a întrupat[30] din tine [este] Dumnezeu și om[31].


[1] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 90-91.

[2] Astăzi se face cunoscut lui Israel faptul că Fecioara a intrat în Sfânta Sfintelor…și că încep lucruri minunate pentru întreaga lume…pentru că ea va naște pe Mesia.

[3] Pentru că raportarea lui Dumnezeu la oameni e plină de iubire, adică de tot binele.

[4] În Templul de la Ierusalim.

[5] Fiind plină de har.

[6] A iconomiei, a planului de mântuire a lumii de către Dumnezeu.

[7] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 91.

[8] Care era întru ea.

[9] Ea este cortul Stăpânului. Este cea care Îl ține pe Cel ce ține toate prin puterea slavei Sale.

[10] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 93-94.

[11] Cel care a personalizat blândețea întru sine…care s-a arătat om al blândeții în multe feluri…în multe fapte de milostivire către oameni.

[12] Care ai arătat prin faptele tale modul adevărat în care trebuie să ne raportăm la Dumnezeu și la oameni.

Ai arătat ce e adevărat și ce e mincinos din faptele oamenilor.

[13] Cel care ai explicat pe cele mai puțin înțelese…sau care ai luptat cu ereziile care strâmbaseră credința și obiceiurile credincioșilor. Ai readus, ai reîndreptat pe oameni spre calea cea dreaptă a Bisericii lui Hristos.

[14] Vederea și înțelegerea celor dumnezeiești.

[15] Bogăția experienței teologice și duhovnicești.

[16] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 98-100.

[17] Semnul ortografic punct și virgulă fiind folosit aici pe post de semnul întrebării…fiind o preluare a punctului de sus din greacă.

[18] Cel ce s-a arătat în slava dumnezeiască…fiind plin de lumina necreată

[19] Îndreaptă-ne, călăuzește-ne continuu spre voia Ta. Dă-ne să trăim continuu modul în care Tu, Dumnezeul nostru, ne îndrepți pe noi de la rău la bine.

[20] S-a umplut de uimire iubitoare și înfricoșată.

[21] Prin învierea Ta.

[22] Din Iad, de unde era.

[23] Pe toți cei care, în timpul Vechiului Testament, au fost credincioși ca și Sfinții Protopărinți Adam și Eva, care s-au pocăit de păcatele lor.

[24] Venite din milostivirea inimilor voastre.

[25] Cu propriile voastre lacrimi.

[26] La mormântul Domnului…după învierea Sa din morți.

[27] Pentru că erau pline de dorul Tău.

[28] Definiția liturgică a păcatului: cădere din viață, adică din relația cu Dumnezeu, din lumina lui Dumnezeu care era fundamentul vieții noastre.

[29] Iar dacă păcatul e cădere din viațământuirea e îndreptarea omului spre viață…este ieșirea din moarte…și înaintarea continuă în viață, în relația cu Dumnezeu.

[30] Arătând prin aceasta că actul întrupării a fost făcut de Fiul lui Dumnezeu, adică în mod activ, ca o persoană…și nu pasiv.

[31] În același timp.

MLR (vol. 1), p. 129-135

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cap. 4

Catavasierul de la București

[1715]

***

4. 16. Troparul Nașterii Sfintei Fecioare

Nașterea ta[1] născătoare de D[u]mnezeu, Bucurie au vestit întoată lumea. Că dintine au răsărit soarele direptății H[risto]s D[u]mnezeul nostru.

Și dezlegând blestemul datau bl[a]goslovenie și stricând moartea, au dăruit noao viața veacinică.

*

Nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu, bucurie a vestit în toată lumea. Că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru.

Și dezlegând blestemul a dat blagoslovenie/ binecuvântare și stricând moartea ne-a dăruit nouă viață veșnică.

***

4. 17. Condacul Nașterii Sfintei Fecioare

Ioachim[2] și Anna de ocara nenașterii, și Adam și eva din stricăciunea morții, sau slobozi[t] prea curată cu sfîntă nașterea ta.

Aceasta oprăznuiaște și norodul tău, de vina păcatelor izbăvindusă, când strigă ție: cea stearpă naște, pre născătoarea de D[u]mnezeu, și hrănitoarea vieții noastre.

*

Ioachim și Anna de ocara nenașterii și Adam și Eva din stricăciunea morții s-au slobozit, Prea Curată, cu sfântă nașterea ta.

[Pe] aceasta[3] o prăznuiește și norodul/ poporul tău[4], de vina păcatelor [lor] izbăvindu-se, [atunci] când strigă ție: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea[5] vieții noastre!

***

4. 18. Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva

Întru tine[6] maică cu adevărat sau mântuit cel după chip. Că luând crucea ai urmat lui H[risto]s. și lucrând ai învățat sănusă uite la trup, căci iaste trecătoriu, și să poarte grijă de suflet, de lucrul ce[l] nemuritoriu.

Pentru aceasta și cu îngerii înpreună să bucură preacuvioasă Paraschevo D[u]hul tău.

*

Întru tine, Maică, cu adevărat s-a mântuit cel după chip[7]. Că luând crucea[8] ai urmat lui Hristos și lucrând[9] ai învățat[10] [ca omul] să nu se uite la trup, căci este trecător și să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.

Pentru aceasta[11] și cu Îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Paraschevo, duhul tău.

***

4. 19. Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Mare[12] apărătoriu întru primejdii, teau aflat Lumea purtătoriule de chinuri, pre tine cel ceai birui[t] pre păgâni. Deci pre cum Mândriea lui Lie ai surpat, și la luptă îndrăzneț ai făcut pre Nestor.

Așa sfinte Dimitrie, roagă pe H[risto]s D[u]mnezeu, sănedăruiască noao mare milă.

*

Mare apărător întru primejdii[13] te-a aflat [pe tine] lumea, Purtătorule de chinuri[14], pe tine cel ce-ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat[15] și la luptă îndrăzneț [l]-ai făcut pe Nestor, așa[16], Sfinte Dimitrie, roagă [acum] pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască [17] nouă mare milă.

***

4. 20. Troparul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Mai marii[18] voivozi ai oștilor celor cerești, rugămuvă pre voi noi nevreadnicii, cacu rugăciunile voastre săne îngrădiți pre noi, cu acoperemântul aripilor slavei voastre ceii netrupești, păzindune pre noi carii cădem cudeadinsul și strigăm: din primejdii izbăviține pre noi, caniște începători de ceate ai puterilor celor desus.

*

Mai-marilor Voievozi ai Oștilor celor cerești, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne îngrădiți pe noi, cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi [cei] care cădem cu dinadinsul[19] și strigăm: Din primejdii izbăviți-ne pe noi, ca niște Începători de cete ai Puterilor celor de sus!

***

4. 21. Condacul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Mai marii[20] Voevozi ai lui d[u]mnezeu, slujitorii D[u]mnezeeștii măriri, și ai oamenilor povățuitori, ceale de folos ceareți noao și mare milă, caniște voivozi ai celor fărde trup.

*

Mai-marilor Voievozi ai lui Dumnezeu, slujitorilor ai Dumnezeieștii măriri și ai oamenilor povățuitori, cele de folos cereți nouă și mare milă, ca niște Voievozi[21] ai Celor fără de trup.

***

4. 22. Unde umbrează darul tău…

Unde umbrează[22] darul tău arhagg[he]le[23], de acolo să goneaște putearea diavolului: Cănu sufere să rămâie lângă lumina ta Luceafărul cel ceau căzut.

Pentru aceasta nerugăm ție: săgețile lui ceale purtătoare de foc, ceale slobozite asupra noastră, stingele cu solirea ta, izbăvindune pre noi dezmintealele lui, vreadnicule de laudă Mihaile Arhagg[he]le.

*

Unde umbrează darul tău[24], Arhanghele, de acolo se gonește[25] puterea diavolului. Că nu suferă să rămână lângă lumina ta Luceafărul cel ce a căzut[26].

Pentru aceasta ne rugăm ție: Săgețile[27] lui cele purtătoare de foc[28], cele slobozite/ trimise asupra noastră, stinge-le cu solirea[29] ta, izbăvindu-ne pe noi de smintelile[30] lui, vrednicule de laudă, Mihaile, Arhanghele!


[1] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 71.

[2] Ibidem.

[3] Nașterea ta, Prea Curată Stăpână.

[4] Credincioșii Bisericii.

[5] Cea care ne hrănește pe noi cu Pâinea vieții care se pogoară din cer, adică cu Fiul ei.

[6] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 80.

[7] Te-ai mântuit tu, Maică, cea care ești făcută, ca orice om, după chipul lui Dumnezeu.

[8] Asumându-ți toate suferințele curățirii de patimi.

[9] Poruncile lui Dumnezeu, faptele ascetice.

[10] Pe oameni.

[11] Pentru că ți-ai sfințit viața…de aceea te și bucuri acum cu Sfinții Îngeri…

Pentru că ai împlinit cu fapta ceea ce ai învățat…faptele tale au devenit învățătură mântuitoare pentru alții…

[12] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 84.

[13] În timpul calamităților, a marilor dezastre sociale.

[14] Cel ce ai suferit chinurile, martirajul…dar care te-ai sfințit prin suferințele tale.

[15] Ai prăbușit-o, năruit-o…L-ai făcut să se umilească…adică să coboare din buna părere despre sine…

[16] Tot la fel…cu aceeași putere dumnezeiască

[17] Ajutorul de la Dumnezeu este văzut ca milă a Lui față de noi…pentru că noi ne cunoaștem viața, adâncul păcătoșeniei noastre…și nu ne credem vrednici de ajutorul lui Dumnezeu.

Și de aceea vedem ajutorul Lui ca milă a Sa față de noi. Așteptăm mila Lui, iertarea Lui față de noi…

[18] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 87-88.

[19] În mod voit.

[20] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 88.

[21] În limbajul liturgic al zilei de 8 noiembrie, Voievod e sinonim cu Comandant de oști.

[22] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 89.

[23] A fost transferat dublul g din greacă în grafia slavonă…și s-a citit ng ca în greacă.

[24] Lumina dumnezeiască care iradiază din tine și pe care o primești de la Dumnezeu.

[25] Se alungă.

[26] Lucifer, Satana.

[27] Gândurile ispititoare spre rău, spre păcat.

[28] Care ne aprind desfrânarea în trup.

[29] Prin mijlocirea ta, prin lucrarea ta, prin venirea ta.

[30] De îndemnurile lui spre rău. De ceea ce ne scoate din liniște, din bine.

MLR, vol. 1, p. 122-128

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cap. 4

Catavasierul de la București

[1715]

***

4. 9. Troparul Pogorârii Sfântului Duh

Bine[1] ești cuvântat H[ristoa]se D[u]mnezeul nostru, cel c[e]ai arătat prea înțelepți pre vânători, trimițând lor pre D[u]hul cel sfânt.

și prin dânșii lumea oai vân[a]t, iubitoriule de oameni mărire ție.

*

Bine ești cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce-ai arătat prea înțelepți pe vânători[2], trimițându-le lor pe Duhul cel Sfânt și prin dânșii lumea o ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ție.

 ***

4. 10. Condacul Pogorârii Sfântului Duh

Când[3] sau pogorât cel de sus, de au amestecat limbile, despărțiea neamurile: Iar când înpă[r]țiea limbile ceale de foc, întru unire pre toți iau chemat. și cu un glas slăvim pre Duhul cel prea sfânt.

 *

Când S-a pogorât Cel de sus de a amestecat limbile[4] s-au despărțit neamurile[5] iar când a împărțit limbile cele de foc[6]i-a chemat pe toți întru unire. [De aceea, ca] și cu un glas, [Îl] slăvim pe Duhul Cel Prea Sfânt.

 ***

4. 11. Troparul Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Cei[7] ce sânteți între Ap[os]toli mai întâi pre scaun șăzători, și lumii învățători: stăpânului tuturor rugațivă, pace lumii sădăruiască, și sufletelor noastre mare milă.

 *

Cei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.

 ***

4. 12. Troparul Schimbării la față a Domnului

Te-ai[8] schimbat lafață înmunte h[ristoa]se D[u]mnezeule, arătând ucin[i]cilor tăi mărirea ta pre cât lisăputea. Străluceascăne și noao păcătoșilor, lumina ta cea vecuitoare, pentru ru[gă]ci[u]n[i]le Născătoarei de D[u]mnezeu, dătătoriule de lumină, mărire ție.

*

Te-ai schimbat la față[9] în munte, Hristoase, Dumnezeule, arătând Ucenicilor Tăi mărirea Ta pe cât li se putea. Strălucească-ne[10] și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea vecuitoare/ veșnică[11], pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină[12], mărire Ție.

 ***

4. 13. Condacul Schimbării la față a Domnului

În munte[13] teai schi[m]bat lafață, și pre cât au cuprins ucin[i]cii tăi, mărirea ta H[ristoa]se D[u]mnezeule, au văzut. Cadeacă tevorvedea răstignit, să cunoască patima cea de bună voe, și lumii săpropoveduiască: că tu ești cu adevărat raza Tatălui.

 *

În munte[14] te-ai schimbat la față și pe cât au cuprins[15] Ucenicii Tăi au văzut mărirea Ta, Hristoase, Dumnezeule. [Și aceasta,] ca dacă Te vor vedea răstignit, să cunoască Patima cea de bună voie[16] și lumii să propovăduiască, că Tu ești cu adevărat raza Tatălui[17].

 ***

4. 14. Troparul Adormirii Maicii Domnului

Întru[18] naștere fecioriea ai păzit, întru adormire lumea nuoai părăsit, Născătoare de D[u]mnezeu, teai muta[t] la viață fiind maica vieții. Și cu ru[gă]ci[u]n[i]le  tale izbăvești, din moarte sufletele noastre.

 *

Întru naștere fecioria ai păzit[19], întru adormire[20] lumea nu o ai părăsit, Născătoare de Dumnezeu. Te-ai mutat la viață fiind Maica Vieții[21] și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.

***

4. 15. Condacul Adormirii Maicii Domnului

Pre[22] născătoare[a] de D[u]mnezeu cea întru rugăciuni ne adormită. Și întru folosir[i] nădeajdea ne schimbată, mormântul și moartea nu oau ținut: Căci ca pre oma[i]că avieții la vieață oau mutat, cel cesau sălășluit înpântecele cel pururea feciuresc.

 *

Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită[23] și întru folosiri[24] nădejdea [cea] neschimbată[25], mormântul și moartea nu au ținut-o. Căci ca pe o Maică a Vieții la viață a mutat-o, Cel ce S-a sălășluit[26] în pântecele [ei] cel pururea fecioresc.


[1] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 45.

[2] Pe vânătorii de oamenipentru Dumnezeu, care erau Apostolii, cei care au vânat cu cuvântul credinței pe oameni și i-au adus în Biserica Sa.

[3] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 45-46.

[4] Prin lucrarea lui Dumnezeu a apărut diversele limbi ale pământului.

[5] Iar neamurile s-au diferențiat lingvistic, fiecare neam având limba/ graiul/ modul lui propriu de a vorbi și de a reprezenta lucrurile.

[6] Ale harului Său, la Cincizecime.

[7] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 54.

[8] Idem, p. 57.

[9] La trup, la înfățișarea trupului…pentru că ai lăsat să se vadă lumina dumnezeirii Tale prin trupul Tău.

[10] În mod extatic.

[11] Lumina Ta necreată.

[12] Dumnezeiască. Pentru că El ne dăruiește în vedere extatică lumina Sa cea veșnică, cea îndumnezeitoare.

[13] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 57-58.

[14] În muntele Taborului.

[15] Au văzut, au înțeles, au putut să înțeleagă.

[16] Să vadă că Tu ai acceptat răstignirea și că nimeni nu Te putea răstigni dacă Tu nu binevoiai acest lucru.

[17] Că Tu ești Cel născut din Tatăl. Că ești Fiul Tatălui.

[18] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 69.

[19] Ai rămas Fecioară, Maica lui Dumnezeu, deși L-ai născut pe Domnul.

[20] Întru adormirea ta, Stăpână.

[21] Fiind Maica lui Hristos, Viața lumii.

[22] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 69-70.

[23] Care se roagă neîncetat pentru noi. Ale cărei rugăciuni nu adorm niciodată.

[24] Folosiri/ ajutorări. Ea este cea care ne ajută cu folos, cu folos duhovnicesc și ne întinde mintea spre lucruri duhovnicești.

[25] De la ea așteptăm ajutorul. Credem fără îndoială în ajutorul Stăpânei noastre.

[26] Dumnezeu Cuvântul Și-a inițiat întruparea Sa, pentru că El S-a sălășluit ca persoană în trupul fecioresc al Maicii Sale și Și-a însușit din aceasta umanitatea în persoana Sa, fără ca această asumare a umanității să strice fecioria Preacuratei Sale Maici.

MLR, vol. 1, p. 117-121

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cap. 4

Catavasierul de la București

[1715]

*

4. 4. Troparul Învierii Domnului

H[risto]s[1] au înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor din mormânturi, viață dăruindule.

 *

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le.

***

4. 5. Condacul Învierii Domnului

Deteai[2] și pogorât înmormânt cela ce ești fărde moa[r]te, dară putearea iadului ai sfărâma[t], și ai înviat ca un biruitoriu H[ristoa]se Dumnezeule.

Mironosițelo[r] mueri zicând bucurațivă, și Ap[os]tolilo[r] tăi pace dăruindule.

Cela ce dai învieare celor căzuți.

 *

De Te-ai și pogorât în mormânt, Cela ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai sfărâmat și ai înviat ca un biruitor, Hristoase, Dumnezeule. Zicând Mironosițelor muieri/ femei: Bucurați-vă! și Apostolilor Tăi pace dăruindu-le. Cela ce dai celor căzuți învierea.

 ***

4. 6. Ziua Învierii

Zioa[3] învierii, și săne luminăm cuprăznuirea, și unii pre a[l]ții să înbrățișăm: săzicem frațilo[r], și celor cene urăsc pre noi.

Să ertăm toate pentru înviearea, și așa să strigăm: h[risto]s au învia[t] din morți, cumoartea pre morate[4] călcânduo.

Și celor dinmormânturi viață dăruindule.

*

Ziua Învierii!…și să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să [ne] îmbrățișăm.

Să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru Înviere și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le!

 ***

4. 7. Troparul Sfinților mari Împărați și Întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena

Închipuirea[5] crucii tale pre ceriu văzânduo, și ca Pavel chemarea nu dela oameni priimind, cel între înpăraț[i] Ap[os]tolul tău D[oa]mne, înpărățitoarea cetate datuoau înmâna ta: pre carea mântuiașteo pururea cu pace, prin rugăciunile născătoarei de D[u]mnezeu, unule iubitoriule de oameni.

*

Închipuirea Crucii Tale pe cer văzându-o și ca Pavel chemarea nu de la oameni primind, cel între împărați Apostolul Tău, Doamne, împărățitoarea/ împărăteasca cetate[6] datu-o în mâna Ta, pe care mântuiește-o[7] pururea cu pace, prin rugăciunile[8] Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

 ***

4. 8. Împărate ceresc…

Înpărate[9] ceresc, mângâitoriule D[u]hul adevărului. carele pretutindinea ești, și toate le plinești, vistieariul bunătăților, și de vieață dătătoriule.

Vino și te sălășlueaște întru noi, și ne curățeaște de toată spurcăciunea, și mâ[n]tueaște bunule sufletele no[a]stre.

 *

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și [pe] toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată spurcăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!


[1] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 12.

[2] Idem, p. 18.

[3] Idem, p. 27.

[4] Greșeală de tipar evidentă.

[5] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 31-32.

[6] Cetatea de reședință a imperiului, adică Constantinopolul, a dat-o în mâna Domnului spre ocrotire.

[7] Sub dublu aspect: salveaz-o de la rele…și sfințește-i pe cei ce cred în Tine.

[8] Prin/ pentru mijlocirile/ rugăciunile Stăpânei noastre.

[9] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 44-45.

MLR, vol. 1, p. 112-116

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cap. 4

Catavasierul de la București

[1715][1]

*

4. 1. Iată, Mirele vine la miezul nopții

Iată[2] mirele vine la miezul nopții, și fericită e sluga, pre carele va afla priveghind. și nevreadnică iarăș, pre carele va afla lenindusă.

Vezi dară sufletul mieu, sănute îngreuiezi cu somnul, ca morții sănu te dai, și afară de înpărăție sănute încui.

cite deșteaptă strigând: sfânt, sfânt, sfânt ești dumnezeule.

Pentru născătoarea de d[u]mnezeu miluiaștene pre noi.

 *

Iată, Mirele vine la miezul nopții, și fericită e sluga pe care [o] va afla priveghind! Și nevrednică iarăș[i este aceea], pe care [o] va afla lenevindu-se.

Vezi dar, sufletul meu, să nu te îngreuezi/ îngreunezi cu somnul, ca morții să nu te dai și afară de Împărăție să nu te încui.

Ci te deșteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule! Pentru Născătoarea de Dumnezeu miluiește-ne pe noi!

 ***

4. 2. Când slăviții Ucenici

Când[3] slăviții ucenici la spălarea cinii sau luminat, atunce Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindusă sau întunecat, și judecătorilor celo[r] fărde leage, pre tine judecătoriul cel drept teau dat.

vezi  iubitoriule de avuții, pre cela ce pentru aceastea spânzurare șau agonisit.

fugi de sufletul cel nesățios, carele au îndrăznit unele ca aceastea învățătoriului: ce[l] ce ești spre toți bun d[oa]mne mărire ție.

 *

Când slăviții Ucenici la spălarea cinei s-au luminat[4], atunci Iuda, cel rău credincios[5], cu iubirea de argint îmbolnăvindu-se s-a întunecat[6] și judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat.

Vezi,  iubitorule de avuții, pe cel[7] ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit!

Fugi de sufletul cel nesățios/ lacom, care a îndrăznit unele ca aceastea [asupra] Învățătorului!

Cel ce ești spre toți Bun[8], Doamne, mărire Ție!

***

4. 3. Pe Tine, Cel ce Te îmbraci cu lumina…

Pre[9] tine cel cete înbraci cu lumina ca cu unveșmânt, pogorândute de pre lemn, Iosif cu Nicodim.

și văzândute mort, gol, ne îngropat, luând plâns cu bună m[i]l[os]tivire, și tânguind au grăit.

vai mie, prea dulce I[isu]se, pre carele mai nainte puținel, soarele văzândute pre cruce răstignit, întru întunearec sau înbrăca[t], și pământul cu frică sau cutremurat, și sau rupt catapeteazma Besearicii, ci iată acum te văd pre tine, pentru mine luând moa[r]te devoe.

cum tevoiu îngropa dum[n]ezeul mieu; sau cuce giu[l]giu tevoiu înfășura; sau cuce mâ[i]ni măvoiu atinge, de preacuratul trupul tău, sau ce cântări voiu cânta îngropării tale m[i]l[os]tive; măresc patimele tale, cu laude cuvintez și îngroparea ta, înpreună cu înviearea strigând: d[oa]mne slavă ție.

 *

Pe Tine, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca [și] cu un veșmânt, pogorându-Te de pe lemn, Iosif cu Nicodim și văzându-Te mort, gol, neîngropat, luând plâns cu bună milostivire și tânguindu-se au grăit:

Vai mie, prea dulce Iisuse! Pe Care puținel/ cu puțin mai înainte, soarele văzându-Te pe cruce răstignit, întru întuneric s-a îmbrăcat, și pământul, cu frică, s-a cutremurat, și s-a rupt catapeteasma Bisericii.

Căci, iată, acum Te văd pe Tine, [cum] pentru mine iei moarte de [bună]voie!

Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu?!

Sau cu ce giulgiu Te voi înfășura?!

Sau cu ce mâini mă voi atinge de preacuratul trupul Tău?!

Sau ce cântări voi cânta îngropării Tale, Milostive?!

Măresc Patimile Tale, cu laude [bine]cuvintez și Îngroparea Ta, împreună cu Învierea [Ta], strigând: Doamne, slavă Ție!


[1] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], 229 p. E în limba română, în grafie slavonă.

[2] Idem, p. 8-9.

[3] Idem, p. 9.

[4] S-au umplut de înțelegere dumnezeiască.

[5] Credința rea e credința care urmărește lucruri rele, lucruri împotriva lui Dumnezeu și a aproapelui. E credința denaturată. Credința care și-a pierdut autenticitatea și a devenit fanatism, monstruozitate, demență religioasă.

[6] I-a întunecat mintea patima iubirii de bani.

[7] Ia aminte la sfârșitul lui Iuda, care, fiind orbit de bani, Și-a vândut Dumnezeul!

[8] Tu Îți arăți bunătatea față de întreaga făptură și nu doar față de cei credincioși.

[9] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 10-11.

MLR, vol. 1, p. 109-111

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

cap. 3

  Ceaslovul de la Blaj

                                                                     [1753]

***

3. 19. Rugăciunea Ceasului întâi

H[ristoa]se[1] lumina cea adevărată, carele luminezi și sfințești pre tot omul ce vine înlume: săse însemneaze pre ste noi lumina feații tale, ca întrânsa să vedem lumina cea ne apropieată.

Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor tale: pentru rugăciunile Prea curatei Maicii tale, și ale tuturo[r] sfinților tă[i], Am[i]n.

 *

Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feței Tale[2], ca într-însa să vedem lumina cea ne apropiată[3].

Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin.

 ***

[fotografie]

 Cele două păsări. La finalul paginii 165 din Ceaslovul de la Blaj [1753].

 ***

3. 20. Psalmul 53

D[u]mnezeule[4] întru numele tău mântuiaștemă: și întru putearea ta mă judecă.

D[u]mnezeule ascultă rugăciunea mea, ia înurechi graiurile gurii meale.

Că streinii sau sculat asupra mea. și cei tari au căutat sufletul mieu: și nau pus pre D[u]mnezeu înaintea lor.

Că iată D[u]mnezeu ajută mie, și D[o]mnul e sprijinitoriul sufletului mieu.

Întoarceva ceale reale vrăjmașilor miei: întru adevărul tău pieardei pre dânșii.

De bună voe voiu jărtvi ție: mărturisimăvoiu numelui tău D[oa]mne că e bun.

Că din tot necazul mai izbăvit: și spre vrăjmașii miei au privit ochiul mieu.

 *

Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.

Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, ia în urechi[le Tale] graiurile gurii mele[5].

Că străinii s-au sculat asupra mea și cei tari au căutat sufletul meu și n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor[6].

Căci, iată, Dumnezeu ajută mie și Domnul e sprijinitorul sufletului meu[7].

Întoarce-va cele rele vrăjmașilor mei, întru adevărul Tău pierde-vei pe dânșii.

De bunăvoie voi jertfi Ție, mărturisi-mă-voi numelui Tău, Doamne, că e bun.

Căci din tot necazul m-ai izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu.


[1] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 153.

[2] Să se imprime în noi, să se zugrăvească în noi lumina Ta cea necreată, Dumnezeul nostru!

[3] Aceeași situație extatică, aceeași discuție despre vederea dumnezeiască ca și la Doxologie: „întru lumina Ta vom vedea lumină”.

Prin lumina Ta necreată suntem ridicați la vederea a cât putem cuprinde noi din lumina Ta, care ne însemnează/ ne amprentează ontologic.

[4] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 167-168.

[5] Să rămână în auzul Tău rugăciunile mele!

[6] N-au pus pe Dumnezeu ca martor al vieții lor. Nu și-au trăit viața privind la Dumnezeu, îngrijindu-se de ce vrea El să trăim.

[7] El mă sprijină, El e singurul în mod autentic cu mine, atunci când oamenii sau demonii mă nedreptățesc, mă întristează, se luptă cu mine…

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno