MLR (vol. 1), p. 59-64

Monumente liturgice

românești

Vol.  I

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

1. 27. Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare de la Pavecernița Mare[1]

Doamne Doamne, cela ce neai izbăvit pre noi de toată săgeata ce zboară în zi, izbăveaștene și de tot lucrul ce umblă întru întunearec.

Priimeaște jărtva cea de seară, râdicările mâinilor noastre. și ne învredniceaște pre noi și măsura nopții fără prihană a otreace ne ispitiți de reale.

și ne izbăveaște pre noi de toată turburarea și îngrozirea, carea vine noao dela diiavolul:

Dăruiaște sufletelor noastre umilință. și gândurilor noastre grijire de întrebarea ce va să fie la înfricoșata și dreapta ta judecată.

Pătrunde cu frica ta trupurile noastre, și omoară mădulările noastre ceale depre pământ.

ca și întru liniștea somnului săne luminăm cu privirea la judecățile tale.

Întoarce dela noi toată nălucirea necuvioasă, și pofta cea vătămătoare.

Și ne râdică pre noi învreame de rugă întăriți încredință, și sporind întru poruncile tale:

cu bună vrearea și bunătatea a unuia Născut Fiiului tău. cu carele bine ești cuvântat. împreună cu prea sfântul și bunul, și de vieață făcătoriul Duhul tău: acum și pururea și înveacii veacilor, Amin.

*

Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbăvit pe noi de toată săgeata ce zboară în zi, izbăvește-ne și de tot lucrul ce umblă întru întuneric.

Primește jertfa cea de seară, ridicările mâinilor noastre. Și ne învrednicește pe noi [ca] și măsura nopții [acesteia] fără prihană a o trece [rămânând] neispitiți de rele.

Și ne izbăvește pe noi de toată tulburarea și îngrozirea, care [ne] vin nouă de la diavolul.

Dăruiește sufletelor noastre umilință și gândurilor noastre [în]grijire de întrebarea ce va să fie la înfricoșătoarea și dreapta Ta judecată.

Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre, și omoară mădularele noastre cele de pe pământ.

Ca și întru liniștea somnului să ne luminăm cu privirea[2] la judecățile Tale.

Întoarce de la noi toată nălucirea necuvioasă, și pofta cea vătămătoare.

Și ne ridică pe noi în vreme de rugă[ciune] întăriți în credință și sporind întru poruncile Tale.

[Și acestea toate să se petreacă cu noi], cu bună vrerea și bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care bine ești cuvântat, împreună cu Prea Sfântul și bunul și de viață Făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vacilor. Amin!

***

1. 28. Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta…[3]

Învredniceaștene Doamne înzioa aceasta fărăde păcat săne păzim noi. Bine ești cuvântat Doamne, Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat și proslăvit e numele tău înveaci, amin.

Fie Doamne mila ta spre noi, pre cum am nădăjduit întru tine.

Bine ești cuvântat Doamne, învațămă pre mine îndreptările tale.

Bine ești cuvântat stăpâne, înțelepțeaștemă pre mine cu îndreptările tale.

Bine ești cuvântat sfinte lumineazămă cu îndreptările tale,

Doamne mila ta e înveac, lucrurile mâinilor tale nule treace cu vedearea.

Ție să cuvine lauda: Ție să cuvine cântarea: Ție mărire să cuvine. Tatălui, și Fiiului, și sfântului Duh: Acum și pururea și înveacii veacilor, Amin.

*

Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinților noștri și lăudat și preaslăvit e numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă pe mine îndreptările Tale.

Bine ești cuvântat, Stăpâne, înțelepțește-mă pe mine cu îndreptările Tale.

Bine ești cuvântat, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.

Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le treace cu vederea.

[Căci] Ție se cuvine [toată] lauda, Ție se cuvine cântarea, Ție mărire se cuvine, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

***

1. 29. Troparele de la Pavecernița Mică[4]

Dumnezeul Părinților noștri. carele faci pururea cu noi după blândeațile tale, nu depărta mila ta dela noi: ci pentru rugăciunile lor, înpace ocârmuiaște vieața noastră.

*

Cu sângiiurile Mucinicilor tăi ce lor din toată Lumea, ca cu oporfiră și cu Visson, Besearica ta împodobită fiind, prin trânșii strigă cătră tine Hristoase Dumnezeule, norodului tău trimitei îndurările tale: pace obștii tale dăruiaștei, și sufletelor noastre mare milă.

*

Cu sfinții fă odihnă Hristoase, sufletelor robilor tăi, unde nu iaste dureare, nici întristare: nici suspin: Ci vieață fără de sfârșit:

*

Pentru rugăciiunile Doamne tuturor sfinților, și ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea ta dăneo noao. și ne miluiaște pre noi ca un îndurat.

*

Apostoli, Mucinici, și Proroci, Ierarhi, Cuvioși, și drepți, carii bine ați săvârșit lupta și credința ați păzit, îndrăzneală având cătră mântuitoriul, pre acela, ca pre cel bun rugațil pentru noi, să mântuiască rugămuvă sufletele noastre.

*

Ca niște pârgă afirii, ție săditoriului făpturii lumea aduce Doamne, pre purtătorii de Dumnezeu Mucenici: Pentru ale cărora rugăciiuni, înpace adâncă Besearica ta întru moștenirea ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o păzeaște mult milostive.

*

Dumnezeul Părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră.

*

Cu sângiuirile[5] Mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca și cu o porfiră și cu visson[6], Biserica Ta împodobită fiind, printr-înșii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule: Norodului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obștii Tale dăruiește-i și sufletelor noastre mare milă!

*

Cu sfinții fă odihnă, Hristoase, sufletelor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

*

Doamne, pentru rugăciunile tuturor Sfinților și ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă și ne miluiește pe noi, ca un îndurat.

*

Apostoli, Mucenici și Proroci, Ierarhi, Cuvioși și Drepți, care bine ați săvârșit lupta și credința ați păzit, îndrăzneală având către Mântuitorul, pe Acela rugămu-vă, rugați-L pentru noi, ca pe Cel bun, să mântuiască sufletele noastre.

*

Ca o pârgă a firii, Ție, Săditorului făpturii, lumea [Îți] aduce, Doamne, pe Purtătorii de Dumnezeu Mucenici, pentru ale cărora rugăciuni [și] pentru Născătoarea de Dumnezeu, în pace adâncă Biserica Ta o păzește, mult Milostive, întru moștenirea Ta.


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 185-187.

[2] Cu contemplarea judecăților Tale.

Pentru că înțelegerea duhovnicească a lucrurilor, adică contemplarea e o privire duhovnicească a voii lui Dumnezeu cu lumea.

[3] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 218-219.

[4] Idem, p. 222-224.

[5] Cu curgerile sângelui din rănile Mucenicilor Tăi…

[6] Transliterarea cuvântului grecesc: visson.

MLR (vol. I), p. 55, 57-58

Monumente liturgice

românești

*

vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

1. 25. Psalmul 69 de la Pavecernița Mare[1]

1. Dumnezeule spre ajutoriul mieu ia aminte! Doamne ca sămi ajuți mie grăbeaște.

2. săse rușineaze și săse înfrunteaze cei ce caută sufletul mieu;

3. săse întoarcă înapoi, și săse rușineaze cei cem voiesc mie reale.

4. Întoarcăse îndatăși rușinânduse, cei cem grăesc mie bine, bine.

5. săse bucure și săse veselească de tine, toți cei ce te caută pre tine Dumnezeule; și să zică pururea, măreascăse Domnul, cei ce iubesc mântuirea ta,

6. iară eu sărac sânt și mișel, Dumnezeule ajutămi.

7. Ajutoriul mieu și izbăvitoriul mieu, ești tu Doamne nu zăbovi.

*

1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, ca să-mi ajuți mie grăbește-Te!

2. Să se rușineze și să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;

3. să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele.

4. Întoarcă-se îndată, rușinându-se, cei ce-mi grăiesc mie: Bine! Bine!

5. Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule; și să zică pururea, cei ce iubesc mântuirea Ta: Mărească-Se Domnul!

6. Iar eu sărac sunt și mișel/ ticălos/ nemernic[2], Dumnezeule, ajută-mi!

7. Ajutorul meu și izbăvitorul meu ești Tu, Doamne, nu zăbovi[3]!

***

1. 26. Cântarea Prorocului Isaia[4]

Cu noi iaste Dumnezeu, înțeleageți neamuri și vă plecați. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Auziți până la marginile pământului. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Cei putearnici plecațivă. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Că iarăși de veți putea, și iarăși veți fi biruiți. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Și ori ce sfat veți sfătui râsipilva Domnul. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Și cuvântul ori carele veți grăi, nu va rămânea întru voi. Că cu noi iaste Dumnezeu.

De frica voastră nunevom teame, nici nevom turbura. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Pre Domnul Dumnezeul nostru, pre acela vom sfinți, și el va fi noao frică. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Și de voiu fi nădăjduindumă spre dânsul, și mă voiu mântui prin trânsul. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Iată eu și Pruncii carii miau dat Dumnezeu. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Norodul cel ce umbla întru întunearec, au văzut lumină mare. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Cei ce lăcuiți înlaturea și înumbra morții, lumină va străluci preste voi. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Că prunc sau născut noao Fiiul, și sau dat noao. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Acăruî Stăpânie sau făcut preste umărul lui. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Și păcii lui nu iaste Hotar. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Și să chiamă numele lui înger de mare sfat. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Sfeatnic minunat. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Dumnezeu tare, biruitoriu, Domn păcii. Că cu noi iaste Dumnezeu.

Părinte veacului ce va să fie. Că cu noi iaste Dumnezeu.

*

Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți până la marginile pământului, căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă, căci cu noi este Dumnezeu.

Că iarăși de veți putea [scăpa], iarăși veți fi biruiți, căci cu noi este Dumnezeu.

Și orice sfat veți sfătui risipi-l-va Domnul, căci cu noi este Dumnezeu.

Și cuvântul, ori care veți grăi, nu va rămâne întru voi, căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme, nici ne vom turbura/tulbura, căci cu noi este Dumnezeu.

Pe Domnul Dumnezeul nostru, pe Acela Îl vom sfinți și El ne va fi nouă frică, căci cu noi este Dumnezeu.

Și de voi fi nădăjduindu-mă spre Dânsul, mă voi și mântui printr-Însul, căci cu noi este Dumnezeu.

Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu, căci cu noi este Dumnezeu.

Norodul/ poporul/ neamul, cel care umbla întru întuneric, a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în latura și în umbra morții, lumină va străluci peste voi, căci cu noi este Dumnezeu.

Că Fiul S-a născut nouă Prunc și S-a dat [pe Sine] nouă, căci cu noi este Dumnezeu.

A Cărui stăpânie/stăpânire s-a făcut peste umărul Lui, căci cu noi este Dumnezeu.

Și pacea Lui nu are hotar[5], căci cu noi este Dumnezeu.

Și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, căci cu noi este Dumnezeu.

Sfetnic minunat, căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu tare, Biruitor, Domn al păcii, căci cu noi este Dumnezeu.

Părinte al veacului ce va să fie, căci cu noi este Dumnezeu.


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 153-154.

[2] A se vedea toate sensurile lui mișel:

http://dexonline.ro/definitie/mi%C8%99el.

[3] Nu întârzia ajutorul Tău față de mine.

[4] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 172-175.

[5] Sinonime: limită, margine, capăt, sfârșit.

Fericirile și Crezul în Ceaslovul de la Râmnic [1781]

Monumente liturgice

românești

*

vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

1. 23. Blajeni[i]le/Fericirile[1]

Întru Împărăția Ta pomeneaște-ne pre noi Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta.

Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora iaste Împărăția Ceriurilor.

Fericiți cei ce plâng, că aceia să vor mângâia.

Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.

Fericiți cei ce flămânzesc, și însetoșază de dreptate, că aceia să vor sătura.

Fericiți cei milostivi, că aceia să vor milui.

Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pre Dumnezeu.

Fericiți făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu să vor chiema.

Fericiți cei ce să gonesc pentru dreptate, că acelora iaste Împărăția Ceriurilor.

Fericiți veți fi, când vă vor ocărî pre voi, și vă vor goni, și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră mințind pentru Mine.

Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă e în Ceriuri.

*

Întru Împărăția Ta pomenește-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta.

Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăția Cerurilor.

Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.

Fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiți cei ce sunt [pri]goniți pentru dreptate, că a acelora este Împărăția Cerurilor.

Fericiți veți fi, când vă vor ocărî pe voi și vă vor [pri]goni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine.

Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă e în ceruri.

*****

1. 24. Crezul[2]

Crez întru unul Dumnezeu, Tatăl atot țiitoriul, făcătoriul Ceriului și al pământului, văzutelor tuturor și ne văzutelor.

Și întru unul Domnul Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu unul născut, carele din Tatăl sau născut mai înainte de toți veacii.

Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iară nu făcut, cel de o ființă cu Tatăl, prin carele toate sau făcut;

Carele pentru noi oamenii, și pentru anoastră mântuire, sau pogorât din Ceriuri, și sau întrupat de la Duhul sfânt, și din Mariea Fecioara, și sau făcut om.

Și sau Răstignit pentru noi înzilele lui pilat din pont, și au pătimit, și sau îngropat, și au înviat atreia zi după scripturi.

Și sau suit la Ceriuri, și șade dea dreapta Tatălui. Și iarăși va să vie cu mărire, să judece viii și morții; a căruia împărăție nu va fi sfârșit.

Și întru Duhul sfânt, Domnul de viață făcătoriul; carele din Tatăl iase, cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiiul iaste închinat și slăvit, carele au grăit prin Proroci.

Întru una sfântă, săbornicească, și Apostolească Besearică.

Mărturisesc un Botez întru ertarea păcatelor.

Aștept înviearea morților, și viața veacului ce va să fie, Amin.

*

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, al tuturor văzutelor și nevăzutelor.

Și întru unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii.

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel deoființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi oamenii, și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, și a pătimit, și S-a îngropat, și a înviat a treia zi după Scripturi.

Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.

Și iarăși va să vină cu mărire, să judece viii și morții; a Cărui Împărăție nu va fi [cu] sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul; Care din Tatăl iese, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.

Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin!


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 137-139.

[2] Idem, p. 141-143.

Ceasul al IX-lea în Ceslovul de la Râmnic [1781]

Monumente liturgice

românești

*

vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

1. 20. Și acum…al Născătoarei de la Ceasul al 9-lea[1]

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară, și Răstignire ai răbdat Bunule, Carele cu moartea pre moarte ai prădat, și înviearea ai arătat ca un Dumnezeu, nu treace cu vedearea pre cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni Milostive, priimeaște pre Născătoarea de Dumnezeu ceaea ce Te-au născut pre Tine, carea să roagă pentru noi, și mântuiaște Mântuitoriul nostru, pre nodorul cel deznădăjduit.

*

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară, și răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat, și învierea [Ta] ai arătat[-o] ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta.

Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi și mântuiește, Mântuitorul nostru, pe norodul cel deznădăjduit.

***

1. 21. Văzând tâlharul…de la Ceasul al 9-lea[2]

Văzând tâlhariul pre Începătoriul vieții, pre Cruce spânzurând, au zis: De n-ar fi fost Dumnezeu Cel ce S-au întrupat, Carele cu noi S-au răstignit, nu s-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clătit pământul cutremurându-se.

Ci Cela ce toate le-ai suferit, pomeneaște-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.

*

Văzând tâlharul pe Începătorul vieții pe Cruce spânzurând a zis: De n-ar fi fost Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat [pentru noi], [Cel] care cu noi S-a răstignit, soarele nu și-ar fi ascuns razele sale, nici [nu] s-ar fi clătinat/mișcat pământul cutremurându-se.

Ci, [Tu], Doamne, Cel ce toate le-ai suferit [pentru noi], pomenește-mă întru Împărăția Ta!

***

1. 22. Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare de la sfârșitul Ceasului al 9-lea[3]

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce îndelung ai răbdat pentru greșalele noastre, și până la acest ceas de acum ne-ai adus pre noi;

întru carele pre lemnul cel de vieață făcătoriu fiind răstignit, Tâlhariului celui bine cunoscătoriu întrare în Raiu i-ai făcut, și cu moartea pre moarte ai sfărâmat, curățeaște-ne pre noi păcătoșii și ne vreadnicii robii Tăi, că am greșit și fără de leage am făcut, și nu sântem vreadnici să râdicăm ochii noștri și să privim la înălțimea Ceriului; pentru că am lăsat calea dreptății Tale, și am umblat în voile inimilor noastre.

Ci ne rugăm ne asemănatei bunătății Tale, iartă-ne pre noi, Doamne, după mulțimea milii Tale, și ne mântuiaște pre noi pentru numele Tău cel sfânt; că s-au stins întru deșărtăciune zilele noastre.

Scoate-ne pre noi din mâna protivnicului, și ne iartă noao păcatele, și omoară gândul nostru cel trupesc;

ca lepădând pre omul cel vechiu, întru cel nou să ne îmbrăcăm, și Ție să viețuim Stăpânului nostru și Făcătoriului de bine.

Și așa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veacinică să ajungem, unde easte lăcașul tuturor celor ce să veselesc.

Că Tu ești după adevăr veselia cea adevărată, și bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru;

și Ție mărire înălțăm înpreună cu Părintele Tău Cel fără început, și cu Prea Sfântul și bunul, și de vieață făcătoriul Duhul Tău, Acum și pururea, și în veacii veacilor, Amin.

*

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat pentru greșelile noastre și până la acest ceas, de acum, ne-ai adus pe noi;

întru care, pe lemnul cel de viață făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine cunoscător intrare în Rai i-ai făcut, și cu moartea [Ta] pe moarte ai sfărâmat[-o], curățește-ne pe noi, păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, că am greșit și fărădelege am făcut, și nu suntem vrednici să ridicăm ochii noștri și să privim la înălțimea cerului; pentru că am lăsat calea dreptății Tale și am umblat în voile inimilor noastre.

Ci ne rugăm neasemănatei bunătății Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulțimea milei Tale și ne mântuiește pe noi pentru numele Tău cel sfânt; că s-au stins întru deșărtăciune zilele noastre.

Scoate-ne pe noi din mâna potrivnicului și ne iartă nouă păcatele și omoară gândul nostru cel trupesc;

ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm, și Ție să viețuim, Stăpânului nostru și Făcătorului de bine.

Și așa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veșnică să ajungem, unde este locașul tuturor celor ce se veselesc.

Că Tu ești, după adevăr, veselia cea adevărată și bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru;

și Ție mărire înălțăm, împreună cu Părintele Tău Cel fără [de] început, și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 127-128.

[2] Idem, p. 129.

[3] Idem, p. 131-134.

Ceasul al 6-lea în Ceaslovul de la Râmnic

Monumente liturgice

românești

vol. I

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Primul tropar de la Ceasul al 6-lea în Ceaslovul de la Râmnic [1781][1]

Cela ce în ziua și în ceasul al șaselea pre Cruce ai pironit păcatul cel cu îndrăzneală făcut de Adam în Raiu, și zapisul greșalelor noastre rupe-l, Hristoase Dumnezeule, și ne mântuiaște pre noi.

*

Cel ce în ziua și în ceasul al șaselea pe Cruce ai pironit păcat cel făcut cu îndrăzneală de Adam în Rai și zapisul greșelilor noastre rupe-l, Hristoase Dumnezeule, și ne mântuiește pe noi.

***

Troparul de la închinarea la Icoana Domnului, prezent în Ceasul al 6-lea, în Ceaslovul de la Râmnic [1781][2]

Prea curatului Tău chip ne închinăm Bunule, cerșind ertare greșalelor noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voe bine ai voit cu trupul a Te sui pre Cruce, ca să izbăvești din robia vrăjmașului pre carii i-ai zidit.

Pentru aceasta cu mulțămită strigăm Ție: toate le-ai umplut de bucurie Mântuitoriul nostru, Cela ce ai venit să mântuiești lumea.

*

Preacuratului Tău chip ne închinăm Bunule, cerșind iertare[a] greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voie ai binevoit cu trupul a Te sui pe Cruce, ca să izbăvești din robia vrăjmașului pe [cei pe] care i-ai zidit.

Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: [pe] toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiești lumea!

***

Troparul de la închinarea la Icoana Maicii Domnului, prezent în Ceasul al 6-lea, în Ceaslovul de la Râmnic [1781][3]

Ceea ce ești izvorul milii, milostivirii învrednicește-ne pre noi Născătoare de de Dumnezeu. Caută spre norodul cel păcătos; arată, pre cum de-a pururea, puterea ta.

Că întru tine nădăjduind, strigăm ție: Bucură-te, ca oare când Gavriil, al celor fără de trupuri mai marele Voevod.

*

Ceea ce ești izvorul milei, învrednicește-ne pe noi, Născătoare de Dumnezeu, milostivirii. Caută spre norodul cel păcătos; arată, precum de-a pururea, puterea ta.

Că întru tine nădăjduind, strigăm ție: Bucură-te, ca oarecând Gavriil, mai marele Voievod al celor fără de trupuri!

***

Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare de la finalul Ceasului al 6-lea în Ceaslovul de la Râmnic [1781][4]

Dumnezeule și Doamne al Puterilor, și a toată Făptura Ziditoriule. Carele pentru milostivirea milii Tale ceii ne asemănate, pre Unul născut Fiiul Tău, pre Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru; și prin cinstita Crucea Lui, zapisul păcatelor noastre l-ai rupt.

Și ai biruit întru Dânsul stăpâniile și puterile întunearecului. Însuți Stăpâne Iubitoriule de oameni, priimeaște și aceastea ale noastre păcătoșilor rugăciuni de mulțămită și de cearere; și ne izbăveaște pre noi de toată cădearea în păcat cea de tot pierzătoare și întunecată, și de toți cei ce caută să ne facă noao rău, văzuți și ne văzuți  vrăjmași.

Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte, sau gânduri reale. Ci cu dorirea Ta răneaște sufletele noastre; ca spre Tine tot deauna căutând, și cu lumina cea de la Tine povățuiți fiind, la Tine, Lumina cea ne apropieată și pururea fiitoare privind, ne încetată mărturisire, și mulțămită Ție să înă[l]țăm, Tatălui celui fără de început, împreună și Unuia născut Fiiului Tău, și prea sfântului și Bunului și de vieață făcătoriului Duhului Tău, Acum și pururea și în veacii veacilor, Amin.

*

Dumnezeule și Doamne al Puterilor și Ziditorule a toată Făptura. Care pentru milostivirea milei Tale celei neasemănate, pe Unul născut Fiul Tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru; și prin cinstită Crucea Lui, zapisul păcatelor noastre l-ai rupt.

Și ai biruit întru Dânsul stăpâniile și puterile întunericului. Însuți, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primește și acestea ale noastre, [ale] păcătoșilor, rugăciuni de mulțumire și de cerere; și ne izbăvește pe noi de toată căderea în păcat cea de tot pierzătoare și întunecată, și de toți cei ce caută să ne facă nouă rău, văzuți și nevăzuți vrăjmași.

Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri rele. Ci cu dorirea Ta rănește sufletele noastre; ca spre Tine totdeauna căutând, și cu lumina cea de la Tine povățuiți fiind, la Tine, Lumina cea neapropiată și pururea fiitoare privind, neîncetată mărturisire și mulțumire Ție să-[Ți] înălțăm, Tatălui celui fără de început, împreună și Unuia născut Fiului Tău, și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Duhului Tău, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 111.

[2] Idem, p. 113-114.

[3] Idem, p. 114-115.

[4] Idem, p. 115-118.

Două tropare, o rugăciune și-un psalm

Monumente liturgice românești

vol. I

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Troparul invocării Sfântului Duh de la Ceasul al 3-lea în Ceaslovul de la Râmnic [1781][1]

Doamne, Cela ce pre Prea Sfântul Tău Duh, în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi; pre Acela Bunule nu-L lua de la noi, ci ne înoeaște pre noi cei ce ne rugăm Ție.

*

Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, L-ai trimis Apostolilor Tăi; pe acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ne înnoiește pe noi[2], [pe] cei ce ne rugăm Ție.

*

Troparul praznicului pogorârii Sfântului Duh în Ceaslovul de la Râmnic [1781][3]

Bine ești cuvântat Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți vânători ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt, și prin trânșii lumea ai vânat. Iubitoriule de oameni mărire Ție.

*

Bine ești cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce [pe Apostoli] preaînțelepți vânători i-ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt, și printr-înșii lumea ai vânat. Iubitorule de oameni, [Doamne], mărire Ție!

*

Rugăciunea Sfântului Mardarie de la finalul Ceasului al 3-lea în Ceaslovul de la Râmnic [1781][4]

Stăpâne Dumnezeule Părinte atot putearnice; Doamne Fiiule Unule născut Iisuse Hristoase, și Duhule Sfinte; o Dumnezeire, o putere, miluiaște-mă pre mine păcătosul, și cu judecățile care știi, mântuiaște-mă pre mine ne vreadnicul robul Tău. Că bine ești cuvântat în veacii veacilor. Amin.

*

Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice, Doamne, Fiule Unule născut, Iisus Hristoase și Duhule Sfinte; o Dumnezeire, o Putere, miluiește-mă pe mine, păcătosul și cu judecățile [pe] care [le] știi, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul robul Tău. Că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin!

*

Psalmul 53 în Ceaslovul de la Râmnic [1781][5]

1. Dumnezeule întru numele Tău mântuiaște-mă. Și întru putearea Ta mă judecă.

2. Dumnezeule ascultă rugăciunea mea, auz[i] graiurile gurii meale.

3. Că streinii s-au sculat asupra mea, și cei tari au căutat sufletul mieu și n-au pus pre Dumnezeu înaintea lor.

4. Că iată Dumnezeu ajută mie, și Domnul e sprijinitoriul sufletului mieu.

5. Întoarce-va ceale reale[6] vrăjmașilor miei, întru adevărul Tău pieardei pre dânșii!

6. De bună voe voiu jărtvi Ție! Mărturisi-mă-voiu numelui Tău Doamne, că e bun!

7. Că din tot necazul m-ai izbăvit, și spre vrăjmașii miei au privit ochiul mieu.

*

1. Dumnezeule, întru numele Tău, mântuiește-mă. Și întru puterea Ta mă judecă.

2. Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, auzi graiurile gurii mele!

3. Că străinii s-au sculat asupra mea și cei tari au căutat sufletul meu și n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.

4. Că iată, Dumnezeu [îmi] ajută mie și Domnul e sprijinitorul sufletului meu.

5. Întoarce-va cele rele vrăjmașilor mei. Întru adevărul Tău pierde-i pe dânșii!

6. De bună voie voi jertfi Ție! Mărturisi-mă-voi numelui Tău Doamne, că e bun!

7. Că din tot necazul m-a izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu.


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 96-97.

[2] Prin simțirea harului Tău dumnezeiesc.

[3] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 98.

[4] Idem, p. 101.

[5] Idem, p. 102-103.

[6] Rele.

Două rugăciuni

Monumente liturgice românești

vol. I

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Ultima rugăciune către Domnul Hristos de la finalul Ceasului întâi în Ceaslovul de la Râmnic [1781][1]

Hristoase, Lumina cea adevărată, Carele luminezi și sfințești pre tot omul ce vine în lume; să se însemneaze preste noi lumina feații Tale, ca într-însa să vedem lumina cea ne apropieată.

Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor Tale; pentru rugăciunile prea Curatei Maicii Tale, și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin.

*

Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul care vine în lume; să se însemneze peste noi lumina feței Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată.

Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor Tale; pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin!

*

Apărătoare Doamnă în Ceaslovul de la Râmnic [1781][2]

Apărătoarei Doamnei, pentru biruință mulțămiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem ție Născătoare de Dumnezeu noi robii tăi.

Și ca ceea ce ai stăpânire ne biruită, slobozeaște-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te Mireasă carea nu știi de Mire.

*

Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi.

Și ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne [pe noi] din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, [cea] care nu știi de mire.

*

Apărătoare Doamnă, aducem ție mulțumiri pentru biruință, că ne-ai izbăvit din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, pe noi, robii tăi.

Și ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne/eliberează-ne din toate nevoile, pentru ca să îți strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, ceea ce nu știi de mire/de bărbat.


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 86-87.

[2] Idem, p. 87.