Parada militară și bucureștenii de stânga

Nici la televizor nu s-a văzut bine parada de anul acesta! Datorită zăpezii, începute de dimineață. Însă de acasă, de pe monitor, m-aș fi bucurat în tihnă și aș fi trăit sentimentul de bucurie națională. M-aș fi bucurat de sărbătoare.

Însă la fața locului lucrurile au stat…enervant, pentru că toată lumea alerga după un spațiu de privit. Au fost mii de oameni, de la copii până la oameni în vârstă și oricum ar fi stat lucrurile, tot n-ar fi putut să vadă toată lumea.

Am stat față în față cu tricolorul mare, pus pe Palatul Parlamentului. Și toți alergau după mașini…alergau în stânga…acolo unde se ducea parada, aproape nimeni nedorind să asculte și să vadă evenimentele după cum se poate. Așa că nu am putut să mă odihnesc la paradă decât spre final, când fuga nebună după imagine…s-a încheiat.

Singura voce pașnică și mobilizatoare a fost a lui Bogdan Rădulescu, cel care a prezentat evenimentul. Muzica militară a fost bună, parada, din ce am văzut după, a fost impecabilă…însă înghesuiala, fâțâiala, lipsa de atenție la ceilalți a stricat sărbătoarea la fața locului.

Numai că acest dute-vino, la nivel vizual, nu s-a văzut și la televizor. Televiziunile au fost concentrate pe evenimentul în sine și nu pe starea de spirit a audienței, care nu a fost una așezată. Eu, fiind din public, am simțit starea de spirit. Și bucureștenii veniți la paradă, pe mine m-au învățat că au devenit tot mai vizuali. Acesta fiind și motivul pentru care, dacă le dai imagini, nu mai contează textul sau mesajul audio.

Am stat pe loc…și toată lumea s-a lovit de mine. O făceau într-adins, văzând că vreau să privesc solemn și în mod elegant. Pentru că nimeni nu dorea să simtă atmosfera ci pur și simplu doreau să vadă niște vehicule, niște soldați trecând…În dreapta mea erau câteva cadre militare, care de asemenea au stat pe loc, pentru că acela era perimetrul lor pe care îl supravegheau.

În câteva clipe de neatenție, cei din fața mea au rupt barajul Jandarmeriei și s-au dus între mașinile televiziunilor ca să fotografieze. Nimeni nu i-a mai putut întoarce…Dar starea lor de spirit era a unora care doreau să vadă…dar nu să participe la eveniment.

Același lucru l-am simțit și când am plecat cu valul de oameni spre Paiața Unirii: parcă se întorceau de la muncă, ursuzi și fără chef…și nu aveau atmosferă de sărbătoare în suflet. Puțini erau aceia care se manifestau ca niște oameni sărbătorind.

De ce toată lumea dorea…în stânga…și nimeni în dreapta? În dreapta ar fi fost spre locul de unde venea parada. Însă toată lumea dorea să vadă parada…din spate…după ce ea trecuse, neavând ideea că, dacă au venit târziu, trebuie să stea pe loc și să participe la eveniment.

Alergau spre stânga…Se îmbulzeau spre stânga…Și, pe scurt spus, în loc să vadă ceva…au alergat fără sens.

De unde eu am privit lucrurile…acestea sunt singurele imagini pe care le puteai vedea:

parada 1parada 2parada 3parada 4parada 5parada 6parada 7parada 8parada 9parada 10parada 11parada 12parada 13parada 14parada 15parada 16parada 17parada 18De ce însă oamenii vor doar imagini? Pentru că citesc prea puțin. Pentru că nu contemplă prea mult lucrurile din jur. Pentru că nu vor să fie niște personalități.

Lipsa tot mai mare a reflexivității la români e îngrijorătoare pentru mine. Pentru că ea este spațiul de manevră al manipulării grosolane. Atâta timp cât o imagine ideologizată e mai importantă decât realitatea, românii o vor duce din ce în ce mai rău. Pentru că vor alege ceea ce nu-i reprezintă.

Cu toate aceste presimțiri dureroase pentru România…spun tuturor La mulți ani și multă bucurie! Pentru că strămoșii noștri au vrut să fim una și să ne iubim unii pe alții.