Părinți ratați, copii prost orientați
Nu, nu, nu, nu copiii sunt de vină în primul rând!
Dacă ei s-au născut cu defecte congenitale, dacă ei sunt insensibili, dacă ei sunt vicioși, dacă au căzut BAC-ul, dacă nu au intrat la facultate, dacă nu vor să facă nimic cu ei…de vină în primul rând sunt părinții și familia unde ei s-au născut.
Dacă familia e de-o doftă, cineva din familie până la urmă…știi să previi și să treci cu bine eșecurile în viață…și să nu dai bir cu fugiții când ți-e greu.
De ce suntem o societate cu copii fără căpătâi?
Pentru că copiii se nasc cel mai adesea la întâmplare…și nu pentru că sunt doriți…nu pentru că părinții s-au pregătit pentru a fi părinți.
O mică beție…și mai facem un copil.
Nu știu cine sunt…ce vor…ce pot face pentru alții, cum să îl crească…și mai fac un copil.
„Nu-i așa că seamănă cu mine? E frumos, nu?!”. Frumos pe unde? La ochi?
Și eșecul părinților de a fi părinți, dacă copiii nu au forța să lupte cu decadența părinților lor, se transmite și la ei. Duc spre noi „culmi” de disperare…aceeași proastă educație, aceeași nesimțită indiferență, aceeași frică în fața vieții, aceeași stare interioară de moarte.
Dacă nu ai părinți zdraveni la cap…și nici familie…și nici rude…și nici prieteni…și nici vecini…trebuie să lupți cu toți pentru binele tău.
Și dacă ești prea dăruit mental și sufletește de la Dumnezeu…ești o traumă vie în societatea de azi. Mult prea sensibil, mult prea deștept…cu aspirații prea mari…și în jur numai cârpe…numai profitori…numai oameni cu viață la mica înțelegere obscenă.
De ce sunt părinții noștri ratați? Pentru că au avut niște părinți ori ratați ori prea lacși cu ei. Cei care le-au făcut toate mofturile, care nu i-a învățat să facă nimic în viață, care nu au fost serioși cu ei…i-au făcut niște inadaptați.
Cum poți să fii părinte de copil fără credință, fără cunoaștere, fără răbdare, fără dăruire, fără atenție, fără delicatețe, fără iertare?
A nu fi în stare să îl înțelegi și să îi vorbești în așa fel încât să îi ajungi la inimă copilului tău…înseamnă că ești un părinte ratat…ratat din cauza indiferenței față de oameni.
Ca să-ți înțelegi copilul trebuie să te înțelegi pe tine, să fii pus în tine multe adevăruri, să Îl cunoști pe Dumnezeu și pe oameni…pe măsura ta.
Dacă folosești formula „eu te-am făcut…eu te omor” arăți că ești lamentabil la culme ca părinte…pentru că în situația de față te arăți fără nicio relație reală cu el, cu copilul tău.
Cum să îți fi făcut datoria zi de zi…și să ajungi în situația să nu mai știi cine e și ce trebuie să faci vizavi de copilul tău?
Cât însă îi acorzi…și cât îți acorzi…ca să aflați cine sunteți amândoi: tu și el?
Ce ai făcut în mod fundamental pentru el…în afară de faptul că…ejacularea ta, într-o noapte…a devenit copil?
Ai mai făcut ceva pentru el în afară de faptul de a-l înfășa, a-i da de mâncare și a-l șterge la fund?
Dacă îl consideri o vietate, un fel de câine de companie…da: mâine-poimâine, copilul tău câine devine adolescent și începe să aibă propria lui gură!
Cum să te miri de faptul că copilul tău are gură…idei…decizii la 15 ani…la 21…sau la 35…dacă tu i-ai ascultat deciziile de la 1 an, 5 ani, 10 ani, 13 ani? Până atunci n-a lătrat nimic copilul tău…adică „prostul tău”?
Însă care sunt părinții cu cap mare…ca să înțeleagă ce vor copiii lor începând cu vârsta de o zi? Când începem noi educația…când învățăm și noi, din cărți sau de la rude, cum e cu copiii ăștia?
Copiii prost orientați…care nu își simt vocația…care nu își simt calea…care nu știu ce vor…sau care nu vor nimic…înseamnă că „au avut” ce să învețe de la părinții lor, de la bunicii lor, de la frați, rude, Biserică, școală, societate…
Copiii sunt cartea de vizită a sufletului nostru.
Nu, ei nu seamănă cu luna de pe cer…ci cu noi!
Ei sunt oglinda spartă a neputinței noastre, a prostiei, a vanității, a nesimțirii noastre.
Ei sunt urmașii patimilor noastre…
De aceea mie mi-e greață de conferințele pentru tineri…în loc să facem conferințe pentru părinți și bunici ratați.
A, vreți să ne dați sfaturi, vreți să ne arătați cum era pe vremea voastră, să ne arătați ce experiență de viață aveți? Foarte bine! Atunci spuneți-ne ce ați face voi, în locul nostru, azi, acum, în societatea asta pe care nu o mai înțelegeți și care vă aruncă la coș!
Nu în trecut…când primeați servici, casă și masă de la comuniști…dacă băgați capul la borcan…ci azi, când chiar fiind foarte bun…ești mai puțin bun pentru piața de muncă!
Se droghează fiica ta? El e hoț? Ea curvește? Ăla fură?
Voi ce ați făcut însă la viața voastră?
Cum de au dedus copiii voștri că așa se face în viață?
Însă, cel mai adesea…fata devine curvă…pentru că și mama ei a fost la fel…el devine hoț…pentru că are un tată hoț…el bea…că bea și ai lui…el face…pentru că așa se face în lumea lui…
Nu, nu, nu, nu copiii sunt de vină că s-au născut într-o lume strâmbă!
Ei sunt de vină dacă pactizează cu ea…și devin o copie xerox a decadenței ei.
