Păcatul și pocăința în limba și cultura românească

Darvasan 1Cornel Dărvășan, Păcatul și pocăința în limba și cultura românească, ed. Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2010, 227 p.

 *

Darvasan 2Din Mulțumiri aflăm că studiul de față e rodul a 7 ani de muncă, p. 3 și reprezintă teza sa doctorală, p. 3.

Cornel Dărvășan e teolog român adventist.

Conducătorii științifici ai tezei: Prof. Dr. Ivan Evseev (a murit în timpul cercetării) și Prof. Dr. Ioan Viorel Boldureanu, p. 3.

Cartea a fost sponsorizată de George Doca, p. 3.

Cuvântul înainte (p. 5-7) e format din referințe ale cărții semnate de Ioan Viorel Boldureanu, Ionel Funeriu, Iacob Coman și Eugen Jurcă.

Argumentul cărții, p. 9-11.

Cuprinsul, p. 13-15, din care aflăm că această teză e formată din 4 capitole, precedate de secțiunile enumerate mai sus, plus Concluzii și Bibliografie (pe 3 secțiuni).

Primul capitol începe în p. 17 și poartă titlul: Introducere în axiologia și morala creștină (bază etico-filosofică și context istoric și cultural).

„Creștinismul vine cu o abordare holistică a omului”, p. 21, pe când păcatul „este o atitudine de viață, este o exacerbare a egoismului, o indolență față de semenul în nevoie și o nesiguranță în ceea ce privește valorile eterne ale moralei, esența ei”, p. 22-23.

„Biblia nu oferă niciun suport teoriei dualiste care susține că de la început a fost și Dumnezeu și Satana, adică și binele și răul, ci spune: „ai fost fără prihană” în ziua Creației”, p. 27.

Păcatul, în esența lui, este „o uzurpare a autorității lui Dumnezeu”, p. 28.

Pentru Ellen White, fondatoarea adventismului, păcatul era „tainic, de neexplicat”, p. 29. Autorul citează aici Ellen White, Tragedia veacurilor, Ed. Viață și Sănătate, București, 1981, p. 451-452, cf. Idem, p. 29, n. 31.

În p. 52 se termină primul iar al 2-lea cap. începe în p. 53: Ethosul tradițional românesc.

„Ceea ce este surprinzător este faptul că din cele mai vechi timpuri, poporul nostru a avut aplecare spre protecția animalelor, spre cumpătare în muncă, spre o relație deosebită cu natura”, p. 61.

„Conceptul de păcat se asociază mai ales cu nerespectarea unor ritualuri și tradiții, și nu cu legile scrise ale decalogului”, p. 67.

În p. 67, autorul citează Ernest Bernea, Cadre ale gândirii populare românești. Contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și cauzalității, Ed. Cartea Românească, 1985, p. 6, în care vorbește despre cum e perceput locul rău în satul Poiana Mărului. Și, în acest sat românesc, locul rău e locul unde au jucat ielele, unde s-a ridicat volbura, unde s-a produs un vârtej de praf, unde s-a tăvălit un cal, unde s-a îngropat un om necurat, unde s-au făcut farmece, unde a păcătuit cineva, p. 67.

În p. 71, autorul citează numele dracului în folclorul românesc, după Vasile Bogrea, Pagini istorico-filologice, cu o pref. de Acad. Constantin Daicoviciu, ed. îngrijită, studiu introd. și indice de Mircea Borcilă și Ion Mării, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1971, p. 113-117. Dintre care enumerăm câteva: Aghiuță, Burghelea, Cel din baltă, Codică, Cornea, Făcăduță, Michiduță, Împelițatul, Matracuca, Mititelul, Nicodilă, Palima, Sarsailă, Scaloi, Vătaful, Zgaiba, Zgâmbea, p. 71.

„românul are în jur de 116 zile în care ar fi păcat să muncești efectiv”, p. 94.

Am aceeași înțelegere și folosire a lui Idem și Ibidem cu autorul.

„Rândunica este o pasăre cu valențe sacre pentru români. Este vestitoarea reînvierii naturii, este ceasornicul toamnei, semn că a mai trecut un an din viață”, p. 105.

Cap. al 2-lea se termină în p. 112 și al 3-lea începe în 113: Câmpul lexico-semantic păcat, vină, greșeală.

Peklo = iad (în slava veche), p. 117. În rusă, greh = păcat, p. 117.

creștinismul ortodox este principala dimensiune spirituală constitutivă a culturii românești în toate subsistemele ei”, p. 112.

Îndumnezeirea omului a fost  o „idee promovată original în scrierile eminentului teolog ortodox Dumitru Stăniloae”, p. 122.

Subcapitolul 3. 1 începe în p. 134 și are drept titlu: Păcatul și pocăința la Eminescu.

Cei 17 ani de „intensitate creatoare” ai lui Eminescu, p. 134, vorba lui Perpessicius.

„la Eminescu, viața trebuie trăită în intensitatea ei, fapt atât de clar exprimat în poezia sa de dragoste, și în special în poezia erotică, unde totul este trăit la maxim, singurătatea, voluptatea, iubirea, ura, decât o viață searbădă, dincolo de nori, în sferele astrale”, p. 136-137.

„La români, ca și la alte popoare, păcatul e o deviere de la norme îndătinate, de regulă îmbrăcate în haine sacrale, care se datorează unor slăbiciuni umane, ce nu sunt decât niște ispite sau înclinații ale trupului”, p. 170.

Cap. al 3-lea se încheie în p. 180, ultimul al tezei începe în p. 181, purtând titlul: Hermeneutica păcatului. În care sintetizează, la nivel lexical, denumirile păcatului și ale dracului.

Finalul capitolului 4: p. 202.

Concluziile încep în 203. Autorul a găsit „500 de cuvinte și expresii [în limba român] care se referă [în mod] direct sau indirect la problematica studiată”, p. 203.

Concluziile: p. 203-207. Bibliografia: 209-223, 225-227.

Autorul a păstrat grafia ortodoxă la Iisus Hristos, a folosit sintagmele Maica Domnului și Maica Precistă, a adoptat un ton plăcut în scriere, a citat exact din cărțile cu grafie veche.

Teza sa doctorală e una lingvistico-teologică, accesând în mod direct folclorul și literatura română, în care se observă influența pozitivă a coordonatorilor asupra sa.

Darvasan 3

Autoritatea momentului în materie de Teologie Dogmatică

Ideea anchetei teologice de față mi-a venit ieri seară. 12 octombrie 2013. Și anume să întreb pe mai mulți teologi, din diverse confesiuni, despre cine consideră dumnealor că e autoritatea momentului în materie de Teologie Dogmatică. Bineînțeles, pe fiecare, despre teologul confesiunii lui.

Și am adresat această întrebare, prin email, următorilor 3 teologi: Prof. Dr. Marius David Cruceu (baptist; https://www.facebook.com/marius.cruceru),

Lect. Dr. Emanuel Conțac (penticostal; emanuelcontac@gmail.com)

și Pr. Prof. Acad. Dr. Wilhelm Dancă (romano-catolic; wilhelm.danca@gmail.com ).

Azi, 13 octombrie 2012, primul care a avut amabilitatea să îmi răspundă a fost Lect. Dr. Emanuel Conțac. Răspunsul său e acesta:

„Stimate părinte Dorin Picioruș,

Un nume de referință în teologia penticostală este Amos Yong. Precizez că penticostalii folosesc denumirea „teologie sistematică” pentru ceea ce ortodocșii numesc „teologie dogmatică”.

Pentru o imagine de ansamblu a contribuției sale la domeniul teologiei vedeți site-ul instituției în care predă.

http://www.regent.edu/acad/schdiv/faculty_staff/yong.shtml

Amos Yong e socotit important fiindcă a abordat o gamă vastă de subiecte în scrierile sale și fiindcă a inițiat un dialog important între tradiția penticostală și alte tradiții creștine. Editura Brill a publicat recent o monografie despre teologia lui.

http://www.brill.com/theology-amos-yong-and-new-face-pentecostal-scholarship

De altfel, Brill publică de mai mulți ani o serie dedicată penticostalismului.

http://www.brill.com/publications/global-pentecostal-and-charismatic-studies

 Eu nu sunt pasionat de dogmatică/ sistematică, însă dintre cărțile lui Yong mi-a atras atenția în mod deosebit In the Days of Caesar.

http://www.amazon.com/Days-Caesar-Pentecostalism-Political-Postmodern/dp/0802864066/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1381665315&sr=1-1&keywords=9780802864062#reader_0802864066

Sper că răspunsul meu (redactat în fugă) vă este de ajutor.

Cu urări de bine,

E.C.”.

Tot azi, pe 13 octombrie 2012, am adresat aceeași întrebare Conf. Dr. Adrian Lemeni (ortodox; adlemeni@hotmail.com),

Lect. Dr. Cornel Pavel Dărvășan (adventist; https://www.facebook.com/corneldarvasan)

și Lect. Dr. Dănuț Mănăstireanu (anglican; danutm@gmail.com).

Domnul Adrian Lemeni mi-a răspuns la scurt timp. Numai că răspunsul său e particular. E doar pentru mine.

Și domnul Dănuț Mănăstireanu mi-a răspuns astăzi-seară. Răspunsul său e acesta:

„Dragă Pr. Picioruș,

După părerea mea, teologul anglican al momentului, în materie de dogmatică, este fostul Arhiepiscop de Canterbury, Rt. Dr. Rowan Williams.

Ceea ce-l recomandă, din punctul meu de vedere, este profunda lui cunoaștere, relevată de scrierile lui, nu numai în ceea ce privește tradiția anglicană, cu toate meandrele ei curente, ci și a patristicii si a teologiei răsăritene, ca și a celei catolice, cu care interacționează permanent.

Între altele, și foarte important pentru mine, este și un bun cunoscător și admirator al operei teologice a Pr. Stăniloae.

William este un reprezentant strălucit al via media, abordarea teologică specifică anglicanismului.

Sper că este suficient. Dacă doriți mai multe detalii, vă rog să-mi spuneți.

Dănuț Mănăstireanu, PhD

Aleea cu nuci, 73, Valea Lupului

707410 Iași, România

Mobile +40 744 499 379

Tel. +40 232 257 285

Blog http://danutm.wordpress.com

Yahoo/Skype danut_manastireanu

Email danutm@gmail.com

‘Tradition is the living faith of the dead.
Traditionalism is the dead faith of the living’
(Jaroslav Pelikan – The Vindication of Tradition)”.

De la Dr. Cornel Pavel Dărvășan am primit următorul răspuns:

„după părerea mea, cel mai bun teolog dogmatician adventist rămâne Wilhelm Moldovan în România, din păcate domnia sa a încetat din viață înainte de revoluție, iar în străinătate îmi place să cred că cele mai bune răspunsuri dogmatice le oferă John Paulien, deși el are accente spre apocaliptică biblică!

Cu dragoste în Hristos, Cornel Dărvășan”.

Ancheta e în lucru, acesta e un articol deschis, pe care îl voi updata pe măsura eventualelor răspunsuri. Voi contacta și alți teologi și le voi cere părerea lor pe această temă.

Am adresat această întrebare și:

Pr. Prof. Dr. Adrian Niculcea (ortodox; niculcea_adrian@yahoo.com)

Arhidiac. Prof. Dr. Ioan I. Ică jr. (ortodox, edituradeisis@gmail.com)

Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu (ortodox; prstefanbuchiu@yahoo.com)

Prof. Dr. Andrei Pleșu (ortodox; nec@nec.ro).