Interviul meu cu cel mai recent fondator de confesiune creștină din România

Totul a început pe Facebook, printr-o întrebare. La care mă așteptam să răspundă și nu prea. Însă, totuși, l-am întrebat, pentru că e bine cât trăiești cu întrebarea să călătorești, pentru ca să afli cine sunt oamenii.

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Când ați fost reprimit în biserica penticostală, domnule pastor, și de ce? Ce i-a motivat să vă reprimească?

[Pentru că îl văzusem online, dimpreună cu foștii lui prieteni de școală, la un eveniment special în București. L-am văzut cu cei de la facultatea penticostală din București și am presupus că „s-au împăcat”, că „l-au reprimit”.]

Past. Lect. Dr. Vladimir Pustan: Nu știu despre asta, părinte. O fi vreo știre de vară. De vacanță.

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: V-am văzut predicând la penticostali, la București, din ce ați pus dumneavoastră online, și de aceea v-am întrebat. Și dacă cultului penticostal îi pare rău că v-a exclus și vă reprimește, cred că e un lucru foarte bun.

[N-a mai zis nimic. Fapt pentru care l-am reîntrebat.]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Domnule pastor, cum se numește noua „biserică” pe care dumneavoastră ați înființat-o, după ce v-ați desprins de penticostali? Are o titulatură, e înscrisă undeva, e afiliată unei alte confesiuni…sau e de capul ei, de una singură? Vă mulțumesc anticipat!

Past. Lect. Dr. Vladimir Pustan: E de capul ei…Biserica creștină Sfânta Treime.

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Domnule pastor, așa se numea clădirea dumneavoastră din Beiuș, pe când dumneavoastră erați penticostal. Dar acum, când sunteți un nou Luther al României, cum se numește „biserica” nou înființată de dumneavoastră?

Past. Lect. Dr. Vladimir Pustan: Pe vremuri se numea penticostală Sfânta Treime. 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Așadar, Biserica creștină Sfânta Treime și nu Biserica creștină a Sfintei Treimi! Atunci când o oficializați în mod legal? Ar trebui să aibă statutul de „organizație religioasă” ca și „Martorii lui Iehova”, din cauza numărului mic de membri. Însă cum vă simțiți ca „fondator” de nouă sectă? Vă simțiți ca Sfântul Apostol Pavlos evanghelizând Europa sau ca Martin Luther dând cu călimara…în proprii lui prieteni?

Past. Lect. Dr. Vladimir Pustan: E oficializată…Mă simt pastor la o biserică ce merită cea mai bună slujire. Nu mă compar cu Pavel că e prea mare, nici cu Luther că nu-mi place de el…

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: E oficializată, domnule pastor, dar nimeni nu o vede printre cele legale, adică acolo, pe lista celor de la Ministerul Cultelor din România. Pe de altă parte, mă bucur că ați acceptat o comunicare…nedefinită cu mine, dar reală.

Eu vă admir eforturile predicatoriale și conținutul predicilor dumneavoastră, bineînțeles până unde nu ies din dumneavoastră ura și resentimentele de eretic bătrân, trecut prin multe.

În predicile mele v-am dat de multe ori ca exemplu bun și negativ în același timp, pentru că așa sunteți dumneavoastră.

Adică sunteți scriptural, sunteți volubil, vă pregătiți atent zicerile publice, sunteți captivant, nu vă lansați în mult umor, dar…ne furați la greu teologia patristică și o prezentați ca și când ar fi protestantă. După care ne ironizați ca la ușa cortului…pentru ca, peste două predici, să vorbiți despre prieteniile dumneavoastră de suflet cu preoți ortodocși și credincioși ortodocși.

Adică sunteți cameleon și în același timp un om plăcut, un iconoclast dar aveți drujbă și o folosiți, un impostor teologic, dar le ziceți bine.

De aceea eu mă bucur să vorbesc cu dumneavoastră…tocmai pentru că îmi place alteritatea. Însă nu și greșelile alterității. Vi se pare că…sunt un om care doresc să comunic cu dumneavoastră?

[Nu mi-a răspuns nimic. S-a crispat. De aceea l-am întrebat altceva.]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Cu toate căutările mele online, domnule pastor, tot nu am înțeles cum vă numiți de fapt. Penticostalii vă spun „Ioan Pustan”. Dumneavoastră vă spuneți „Vladimir Pustan”. Iar eu cred că „Pustan” e, pe românește, „Puștan”. Care e adevăratul dumneavoastră nume?

[Nici la chestiunea cu numele nu a zis nimic.]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Ce s-a întâmplat, domnule pastor, v-ați crispat? Tocmai acum, când mi-am mărturisit simpatia pentru dumneavoastră? Eu credeam că vă veți dezlega limba spre vorbă și mă veți evangheliza și pe mine, și dumnevoastră, dimpotrivă: citiți și tăceți, priviți și nu ziceți nimic. Mă dezamăgiți enorm cu tăcerea dumneavoastră. Pentru că, de obicei, știu că evanghelizarea se face în forță, cu tupeu maxim.

Past. Lect. Dr. Vladimir Pustan: Sunt la Vama veche în concediu. Scriu o carte…Funcționăm pe Asociația Centrul Creștin – Sfânta Treime [din] Beiuș. O vară frumoasă!

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Domnule pastor și eu scriu la mai multe cărți, traduc Scriptura din limba greacă…dar asta nu mă împiedică să vă scriu. Iar eu nu mi-am luat concediu niciodată…dar mă bucur că dumneavoastră sunteți la nudiști, în Vamă, și scrieți. Nu vă întreb ce scrieți…dar vă întreb din nou despre numele dumneavoastră. Cum vă numiți: Ioan Pustan sau Vladimir Pustan? Și e Pustan sau Puștan? Vă doresc numai bine!

[Niciun sunet.]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Așadar, n-aveți nume, domnule pastor! Mergeți fără nume, cu „biserică” nouă, inventată de curând, dar propovăduiți peste tot. Cum v-a rămas în memorie, tatăl dumneavoastră, milițianul? Dar mama dumneavoastră, habotnica ce v-a adus la adunare, în ultima bancă? Cât adevăr și câtă literaturizare e în momentul în care Scriptura, zăpada, dumneavoastră, lupii și baraca din munte erați împreună? Am impresia, de multe ori, că în predicile dumneavoastră vă înfloriți viața. Că inventați lucruri ce par „reale”. Și am văzut că adepții dumneavoastră nu prea fac diferența între realitate și mitologie. Tot ce le spuneți sunt „bune”!

[Niciun răspuns. Peste două zile l-am întrebat din nou.]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Domnule pastor, cât costă o „evanghelizare” făcută de noua dumneavoastră „biserică”? Și când spuneți „evanghelizare” vă referiți la chiria evenimentului sau la cât dați la oameni, în mod personal, ca să „creadă” ca și dumneavoastră? Apoi, după ce devin membri, cât e contribuția pe lună pentru fiecare? Căci aceste date nu le-am regăsit în predicile dumneavoastră.

[Tăcere lungă.]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Studiați îndelung întrebările, domnule pastor, sau nu vă interesează cum vă percepe preotul ortodox? Eu zic că, totuși, ar trebui să îmi dați niște răspunsuri la întrebările mele, atâta timp cât dumneavoastră nu pierdeți ocazia niciodată să dați replici.

[A intrat cu totul în tăcere. De aceea, a trebuit să public interviul niciodată terminat…în această formă. Însă întrebările rămân!]

Autoritatea momentului în materie de Teologie Dogmatică (8)

Prima parte, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a.

***

Past. Lect. Dr. Vladimir Pustan

Astăzi, la 15. 51, așa după cum îmi promisese de sâmbătă, Past. Lect. Dr. Vladimir Pustan mi-a trimis, punctual și cu multă deschidere spre dialog, următorul răspuns la ancheta mea.

„Un răspuns la întrebarea dvs., nu e chiar simplu pentru că penticostalii care au scris teologie au abordat acest subiect din perspectivă specific penticostală, adică pneumatologică, sau au scris despre dezvoltarea mișcării penticostale.

Așadar dogmatism penticostal nu prea există.

Iar cât privește „autoritate actuală” sună deja păgubos.

Noi fiind un Cult, sau o Mișcare nouă…noi avem autorități actuale în formare.

Și adesea e greu de făcut o clasificare sau [o] punctare nominală corectă pentru că mulți Protestanți și Neo…s-au inspirat de la alte „autorități actuale”.

Acum există o tendință foarte serioasă să se scrie Teologie Socială Penticostală. Cu alte cuvinte, dacă nu reușim să lămurim prin ce credem, încercăm să lămurim prin ce facem social.

Apoi, probabil, în opinia mea, va exista Teologie Dogmatică Penticostală puțin mai încolo și mai cu seamă în zonele în care dimensiunea Pneumatologică va fi istorie…și atunci se vor axa strict pe dogmă!

Deși bine ar fi să fie cineva care să ne repoziționeze.

Să ne numim Biserica Creștină Evanghelică sau Neoprotestantă cu practică sau harismă Pentecostală și atunci s-ar putea face bine  niște diferențe necesare în scrierile specifice.

Lucrările pe care le voi enumera mai jos, țin strict de reper științific, de citări și recunoaștere, de opinii ale altor specialiști, dar bineînțeles și de vizibilitate.

1.    Kärkkäinen, Veli-Matti. One with God: Salvation as Deification and Justification. Collegeville, MN: Liturgical Press, 2004.

———. Pneumatology: The Holy Spirit in Ecumenical, International, and Contextual Perspective. Reprinted edition. Grand Rapids, MI: Baker Academic, 2002.

———. Toward a Pneumatological Theology: Pentecostal and Ecumenical Perspectives on Ecclesiology, Soteriology, and Theology of Mission. Lanham, MD: University Press of America, 2002.

2.   Land, Steven J. Pentecostal Spirituality: A Passion for the Kingdom. JPTSS 1. Sheffield, UK: Sheffield Academic Press, 1993.  Aceasta e disponibila si in limba romana.

3.    Macchia, Frank D. Baptized in the Spirit: A Global Pentecostal Theology. Grand Rapids, MI: Zondervan, 2006.

———. Justified in the Spirit: Creation, Redemption, and the Triune God. Grand Rapids, MI: Eerdmans, 2010.

4.     Warrington, Keith. Pentecostal Theology: A Theology of Encounter. New York: T&T Clark, 2008.

5.     Yong, Amos. The Spirit Poured Out on All Flesh: Pentecostalism and the Possibility of Global Theology. Grand Rapids, MI: Baker Academic, 2005”.

*

Pastorul Vladimir Pustan, în concluzie, nu crede că există teologie dogmatică penticostală și nici autorități penticostale în materie dar că există eforturi de elaborare a unei teologii sociale penticostale.

Totodată, și e interesantă această poziție, că e nevoie de o repoziționare internă în cadrul penticostalismului vizavi de realitatea pnevmatologică a experienței.

Din punctul de vedere al experienței și al teologiei ortodoxe, eu nu consider experiența „pnevmatologică” a penticostalismului o harismă dumnezeiască ci o posesie satanică.

Pentru că noi nu putem acredita existența unor „manifestări pnevmatice fundamentale” în afara Bisericii lui Hristos, în afara Bisericii Ortodoxe.

Dar, ca teolog ortodox, sunt foarte interesat de modul în care un teolog penticostal, deși fără experiență veridică a harului dumnezeiesc necreat al Prea Sfintei Treimi, interpretează Scriptura și manifestările pseudo-duhovnicești din penticostalism.

Fiind prezent, acum câțiva ani, la susținerea tezei doctorale a Pastorului Pavel Riviș Tipei, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, unul dintre membrii comisiei, Părintele Nicolae Necula (decanul de atunci), l-a întrebat în mod tranșant…dacă dumnealui a avut experiențe „pneumatologice”.

Și Pastorul Tipei ne-a dat mărturia sa despre experiențele sale „extatice și glosolalice”, care nu ne-a convins…dar pe care care am înregistrat-o ca pe o mărturie directă a unui penticostal.

La scurt timp, studiind în biblioteca aceleiași facultăți, am avut parte de întâlnirea cu un masterand sau doctorand penticostal (nu mai știu bine ce era), foarte volubil, deschis, bun de „propovăduire”…care mi-a mărturisit și el cum „a vorbit în limbi”.

L-am ascultat o oră…vorbind despre experiențele lui…mergând pe stradă…pe un timp friguros…dar mi-a plăcut foarte mult entuziasmul lui.

Ortodocșii, că au sau că nu au experiențe extatice, nu prea au entuziasm.

Triști, nevorbitori, aroganți, exclusiviști, auto-suficienți…

Nu se bucură că…au mai tradus un text scriptural sau patristic, că au mai înțeles ceva…pentru că nu sunt avizi de noutatea simțirii lui Dumnezeu în viața lor.

Cine îl ascultă predicând pe Pastorul Pustan și vede cât e de volubil, cât e de implicat, ce înseamnă să predici zeci de minute în șir…își dă seama că ortodocșii „nu predică” în comparație cu el.

La noi, predica sau cateheza sau vorbirea deschisă…e începută tocmai pentru ca să o terminăm în 3 minute…

Scurtăm slujbele, n-avem chef de ele, predicăm ioc…și ne mirăm de ce lumea se duce să îl asculte pe eterodoxul Pustan vorbind…și de ce cască gura la el.

Simplu: pentru că la noi…nu are la cine să caște!…

Eterodoxul Pustan vorbește mult…o mai dă în bară adesea la nivel teologic (din punctul meu, al unui teolog ortodox)…dar el cunoaște Scriptura, o citează, e plăcut, e surprinzător, se zbate pentru ea, se duce peste tot și predică, predică și pe la alții prin biserici, își dăruie predicile gratuit, își cheltuie toți banii pentru crezul lui penticostal…chiar dacă pentru mine el e un înșelat cu predici multe.

Nu se uită la ce spun alții! El predică…

Cântă, predică, vorbește cu toată lumea, se implică…

Nu o face doar pentru că e „pastor”. Nu simți că predică pentru că e „la slujbă” și la slujbă „asta se face”.

De aceea el e credibil, iar mulți dintre noi nu!

Ce n-aș da să avem un predicator ortodox ca Pustan…

Un om care să propovăduiască adevărul îndumnezeirii și nu minciuna penticostalismului.

Însă dacă nu suntem sinceri cu noi, dacă nu îi respectăm și nu îi iubim pe astfel de oameni speciali, unici, extraordinari…chiar dacă nu sunt „ai noștri”, facem un mare păcat.

M-aș bucura să aud mărturia Pastorului Pustan despre „experiențele sale pneumatice” chiar dacă eu nu sunt de acord cu ele.

Și voi continua să învăț din implicarea sa predicatorială, cât și din a altor eterodocși, tot ce e propriu Ortodoxiei, așa cum Sfântul Iustin Martirul și Filosoful lua tot adevărul ortodox de la filosofii păgâni, pentru că munca, entuziasmul, bunul simț, implicarea, implicarea până la patul spitalului (pentru că d-aia nu mi-a răspuns de sâmbătă: pentru că era la spital) și multe altele din viața Pastorului Pustan sunt ortodoxe.

Vă doresc sănătate robustă, Domnule Pastor, și aș fi bucuros, ca în continuarea acestei pagini…să vină mărturia dumneavoastră, dacă aveți amabilitatea, despre propriile „experiențe mistice”!