El era spectral ca umbra unei idei, a ghimp de cactus mirosea spinarea ei…
Urmează: Cea mai frumoasă zi din viaţa mea de blogăr…
Până vine fila specială, poezie, vere!
El era încântător ca un fariseu adânc mirositor,
fiecare mic articol era asurzitor,
sub tasta lui…sângele adânc gâlgâia,
dorul de prostie pe loc te cuprindea,
îţi venea să pleci şi să evanghelizezi,
ăst pământ viran să îl catapultezi,
ca să dea şi el tributul pe la USA,
de unde Cruceraş…îşi ia pensia.
*
Între două oceane numai el era gând…
peste tot…mirosea a pământ.
[viddler id=6a244f51&w=437&h=370]
Pr. Dorin