Întâlnirea tinerilor ortodocși din toată lumea [București, 1 septembrie 2016]

tinerii ortodocsi la Bucuresti

În transmisia live a Radio Trinitas.

Găsiți fila audio aici. Inclusă în arhiva TPA 3.

Saitul evenimentului. Articolul Basilica pentru această seară.

Receptarea operei Părintelui Dumitru Stăniloae astăzi [3 octombrie 2013]

congresul staniloae

Arhiva audio TPA a evenimentului.

congresul Staniloae 2013

Pagina de prezentare a congresului.

Despre sesiunea introductivă (3 octombrie 2013).

*

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Congresului Internaţional „Receptarea operei Părintelui Dumitru Stăniloae astăzi”, Palatul Patriarhiei, 02-05.10. 2013:

Cu multă bucurie salutăm pe toţi participanţii la lucrările Congresului Internaţional „Receptarea operei Părintelui Dumitru Stăniloae astăzi”, organizat de Patriarhia Română prin Sectorul Teologic Educaţional şi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti.

Despre Părintele Profesor Dumitru Stăniloae putem vorbi numai la prezent, el fiind o făclie de Înviere pentru teologia şi spiritualitatea Bisericii noastre. Purtător al unei mărturii teologice şi spirituale mature şi rodnice, luminoasă şi plină de speranţă, Părintele Dumitru Stăniloae rămâne pentru noi un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut, precum şi o frumoasă pildă care trebuie să ne inspire constant.

Ţinând seama de acest dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii noastre prin persoana şi opera Părintelui Dumitru Stăniloae, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2013 An comemorativ al Părintelui Dumitru Stăniloae în şcolile de teologie din Patriarhia Română, deoarece în acest an se împlinesc 110 ani de la naşterea sa şi 20 de ani de la trecerea sa la cele veşnice.

Astfel, la nivelul Patriarhiei Române, în cuprinsul anului 2013, au fost organizate mai multe evenimente de comemorare şi omagiere a Părintelui Dumitru Stăniloae, dintre care enumerăm:

I. Concursul Naţional „Părintele Dumitru Stăniloae – 110 ani de la naştere şi 20 de ani de la trecerea sa la cele veşnice” organizat prin Sectorul Teologic – Educaţional al Patriarhiei Române în toate şcolile teologice din ţară, atât la nivel liceal cât şi la nivel universitar.

Concursul a fost structurat pe două secţiuni:

1.    Pentru nivelul liceal (seminarial): „Viaţa şi opera părintelui Dumitru Stăniloae”;
2.    Pentru nivelul universitar: „Tradiţie şi originalitate în teologia părintelui Dumitru Stăniloae”;

Desfăşurarea concursului a avut loc în trei etape, astfel:

1.    Etapa eparhială (15 noiembrie 2012 – 14 ianuarie 2013);
2.    Etapa mitropolitană (15 ianuarie – 14 martie 2013);
3.    Etapa naţională (15 martie – 10 mai 2013).

La etapa eparhială a concursului au participat peste 150 de elevi seminarişti şi aproximativ 50 de studenţi de la facultăţile de teologie. La etapa mitropolitană au participat 38 de elevi seminarişti şi 12 studenţi, iar la etapa naţională au participat 6 elevi seminarişti şi 6 studenţi.

Câştigătorii de la etapa eparhială şi de la etapa mitropolitană au fost premiaţi de ierarhii locului, iar câştigătorii la etapa naţională au fost premiaţi de Patriarhia Română la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, 21 mai 2013, hramul istoric al Catedralei Patriarhale, în acest An omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, premiile constând în bani, precum şi cărţi de teologie ale Părintelui Dumitru Stăniloae.

II. Tot în vederea unei mai bune cunoaşteri a teologiei Părintelui Dumitru Stăniloae, săptămânalul „Lumina de Duminică” al Patriarhiei Române a publicat anul acesta în fiecare număr câte un text intitulat „Cuvânt teologic al Părintelui Dumitru Stăniloae”, ilustrând astfel mesajul Evangheliei fiecărei Duminici de peste an.

III. De asemenea, Radio TRINITAS şi TRINITAS TV au realizat de-a lungul anului mai multe emisiuni dedicate personalităţii şi operei Părintelui Stăniloae, iar astăzi, în partea de început a acestui congres, va fi difuzat filmul documentar „Părintele Stăniloae”, realizat de postul de televiziune TRINITAS al Patriarhiei Române.

IV. Menţionăm de asemenea, eforturile multor eparhii şi şcoli de teologie care au marcat anul comemorativ Dumitru Stăniloae prin organizarea mai multor conferinţe, simpozioane şi manifestări ştiinţifice, toate având ca temă viaţa şi opera marelui teolog român.

V. Evenimentele de omagiere a Părintelui Dumitru Stăniloae organizate direct de Patriarhia Română sunt: festivitatea de premiere a “Concursului naţional teologic Părintele Dumitru Stăniloae” (21 mai 2013), Congresul Internaţional „Receptarea operei Părintelui Dumitru Stăniloae astăzi” (02 – 05 octombrie 2013), pomenirea liturgică de la Mănăstirea Cernica (05 octombrie 2013), precum şi momentul comemorativ din cadrul şedinţei solemne a Sfântului Sinod, care va avea loc în ziua de 28 octombrie 2013.

Textul comunicării noastre pentru acest congres internaţional se intitulează: „Părintele Stăniloae – creator al unei sinteze neo-patristice în teologia ortodoxă contemporană”. El va fi publicat în volumul dedicat lucrărilor acestui congres.

În cuprinsul texului am evidenţiat faptul că întreaga operă a Părintelui Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog ortodox al secolului al XX-lea, poate fi definită ca o sinteză neo-patristică creatoare. Acest adevăr a fost remarcat de către teologi străini, care au constatat că Părintele Dumitru Stăniloae a împlinit, de fapt, un deziderat, un mesaj şi un program, fixat în anul 1936, la Atena, cu ocazia primului Congres al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă.

Acolo s-a arătat foarte clar că teologia ortodoxă din toate ţările are nevoie de o eliberare de sub tutela teologiei scolastice, numită atunci „captivitate babilonică” de către patrologul rus George Florovsky. Aşadar, programul era eliberarea teologiei ortodoxe de metoda scolasticii occidentale, care în aparenţă dădea o anumită siguranţă, dar care nu era o teologie profund legată de viaţa şi de misiunea Bisericii. De fapt, la Atena s-a cerut ca toţi teologii ortodocşi să se întoarcă la izvoare şi să lucreze pentru o sinteză neo-patristică.

Părintele Stăniloae a realizat această sinteză neo-patristică nu doar citind, citând şi traducând operele Sfinţilor Părinţi, ci continuând în duhul Sfinţilor Părinţi reflecţia teologică ortodoxă într-un mod creator. El nu doar se referă la teologia Sfinţilor Părinţi, cum fac mai mulţi dintre teologi, ci el preia temele majore din literatura patristică, le adânceşte şi le continuă într-o formă creatoare, în dialog cu contextul socio-cultural şi misionar al epocii noastre.

Asemenea Sfântului Maxim Mărturisitorul şi asemenea Sfinţilor Părinţi capadocieni: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Grigorie de Nisa, care cunoşteau cultura vremii lor şi prezentau Evanghelia ca lumină de mântuire pentru om, în integralitatea lui, şi pentru creaţie, Părintele Stăniloae a studiat cu atenţie nu numai Tradiţia Bisericii, ci şi cultura răsăriteană şi occidentală contemporană. El a beneficiat de studii în România şi de burse în străinătate (Berlin, Paris, Atena), pe care le-a folosit cu multă rodnicie, cu mare eficienţă. Prin urmare, proiectul Congresului din 1936 a avut consecinţe benefice, roditoare. Mai mulţi teologi ortodocşi greci şi ruşi au lucrat în această direcţie, mai ales cei care, din cauza emigraţiei, au ajuns să mărturisească Ortodoxia în Occident, însă Părintele Stăniloae a reuşit să realizeze o amplă sinteză teologică neo-patristică creatoare, dinamică, interdisciplinară: dogmatică, filocalică şi liturgică.

Sinteza neo-patristică creatoare a Părintelui Dumitru Stăniloae este un model care trebuie urmat în toată teologia noastră pentru a rămâne constant fideli Sfintei Evanghelii a lui Hristos, pentru a ne menţine neîntrerupt în comuniune cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi pentru a elabora astăzi o teologie misionară, care leagă textul Sfintelor Scripturi cu contextul istoric al vieţii creştine, pentru a fi cu adevărat ştiinţă a mântuirii şi a vieţii veşnice.

Sinteza teologică şi spirituală realizată de Părintele Stăniloae în teologie trebuie continuată, adâncită, amplificată, ţinând seama de noile probleme, dar şi de noile şanse misionare ale timpului nostru.

Părintele Stăniloae ne spunea adesea că se bucură mult nu doar când îl cităm în vorbirea sau scrisul nostru, ci mai ales când continuăm ceea ce a început el. Să ne ajute Dumnezeu tuturor ca să putem urma pilda lui!

Felicităm pe toţi organizatorii şi participanţii la lucrările acestui Congres Internaţional de Teologie, care îşi propune să evidenţieze aspecte actuale ale receptării operei Părintelui Stăniloae în viaţa Bisericii: de la teologia academică, la spiritualitatea monahală, de la cultura laică românească, la contextul teologic internaţional, depăşind graniţe geografice şi bariere lingvistice, spre intensificarea comuniunii în iubirea Preasfintei Treimi şi extinderea misiunii Bisericii lui Hristos în lume.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sfântul Apostol Andrei la București [24 octombrie 2011]

Sfințirea paraclisului Catedralei mântuirii neamului
*
Procesiunea Calea Sfinților

*

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României

„Fiu al Galileei și frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat. Iar de la mormântul tău din Patras chemi popoarele la Dumnezeu și acum ne-ai umplut de bucurie, că în România iarăși ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit“

(Troparul Aducerii moaştelor Sfântului Apostol Andrei la Iași, 13 octombrie).

Înaltpreasfinţia Voastră,
Înaltpreasfinţite Părinte
Mitropolit Hrisostom de Patras,

O mare și sfântă bucurie cuprinde în aceste momente inimile noastre, ale celor adunaţi de sfinţii lui Dumnezeu pe Colina Patriarhiei Române, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, pentru a întâmpina Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, adus de la mormântul său din Patras, prin bunăvoința Înaltpreasfinţiei Voastre Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patras.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Ieronim al II-lea, Arhiepiscopul Atenei şi al Întregii Grecii, Înaltpreasfinția Voastră ne-aţi adus la Bucureşti acest odor de mare preț, pentru ca toţi pelerinii, veniţi să prăznuiască hramul Catedralei Patriarhale, să-l cinstească după cuviință, fiind Apostolul românilor. În numele ierarhilor, clerului şi credincioşilor pelerini din România vă adresăm, cu dragoste şi recunoştinţă, un frăţesc şi călduros cuvânt de: Bine aţi venit!

De la București, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat la Apostolie va fi purtat cu evlavie la Sibiu, unde în prezența lui se va proclama, sâmbătă, 29 octombrie 2011, canonizarea Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, și la Alba Iulia, unde, duminică, 30 octombrie 2011, se va anunța solemn canonizarea Sfântului Ierarh Simeon Ștefan, Mitropolitul Transilvaniei.

Inima ni se umple de bucurie, primind în mijlocul nostru Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, cel care a propovăduit strămoșilor noștri geto-daco-romani Sfânta Evanghelie, întemeind Biserica lui Hristos pe teritoriul ţării noastre.

Poporul român dreptcredincios întâmpină astăzi pe cel ce a început creștinarea sa și sărută cu bucurie Cinstitul său cap, din care izvorăște sfințenie și mult har tuturor creștinilor. Cel ce a aprins făclia iubirii de Hristos în inimile strămoşilor noştri, începătorul evanghelizării şi al botezului nostru ca popor, a venit iarăşi în România, unde pe Hristos Domnul L-a propovăduit. Apostolul poporului nostru, fiind „dumnezeiesc folositor și izbăvitor din toate nevoile și păzitor“, ne binecuvintează iarăşi şi ne cheamă să păstrăm şi să transmitem credinţa apostolică primită de la el.

Prima revenire a Sfântului Apostol Andrei în România s-a petrecut în zilele de 12-17 octombrie 1996, la Iași. Atunci, în fruntea pelerinilor, am întâmpinat racla purtând capul Sfântului Apostol Andrei, care a revărsat asupra credincioșilor o bucurie negrăită și o pace sfântă. Capul Sfântului Apostol Andrei a fost dus în pelerinaj și la Galați, între 15-17 octombrie 1996.

Întrucât aducerea moaştelor Sfântului Apostol Andrei a fost o sărbătoare a întregii Ortodoxii româneşti, evenimentul sfânt din anul 1996 a fost înscris în calendarele celor două eparhii, ale Arhiepiscopiilor Iașilor și Dunării de Jos.

În februarie 1997, la propunerea noastră, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat pe Sfântul Apostol Andrei ca fiind Ocrotitorul României; iar în anul 2002, Sfântul Sinod a hotărât ca sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie) să devină Sărbătoare Națională Bisericească. Semn al cinstirii neamului nostru față de Sfântul Apostol Andrei este şi faptul că noua Catedrală a Mântuirii Neamului poartă hramul Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, pe lângă hramul Înălțarea Domnului, care este și Ziua Eroilor Români.

 Iubiţi pelerini,

În aceste zile de binecuvântare şi de bucurie, pe care ni le dăruieşte Hristos Domnul prin sfinţii Săi, vă felicităm pe toţi pentru prezența dumneavoastră la Patriarhie, la Sibiu şi Alba Iulia, şi ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să vă răsplătească evlavia şi dărnicia, râvna şi osteneala, dăruindu-vă sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, ajutor în familia şi activitatea dumneavoastră, întru mulţi şi binecuvântaţi ani, pentru a spori în credinţă şi iubire frăţească, în sfinţenie şi fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria sfinţilor şi dobândirea vieţii veşnice.

Iar celui Întâi chemat de Hristos Domnul să fie în soborul Sfinților Săi Apostoli, să-i cerem ajutorul său, zicând: „Cel dintre Apostoli mai întâi-chemat și lui Petru frate adevărat, Stăpânului tuturor, Andrei, roagă-te pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă” (troparul Sfântului Apostol Andrei).

† DANIEL
Patriarhul României

***

Cuvântul Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Hrisostom de Patras

Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel, Patriarh al României,

Cu mare bucurie şi veselie trăită în adâncul sufletului, ne aflăm astăzi lângă Preafericirea Voastră, aducând nepreţuita comoară Cinstitului cap, făcător de minuni, al Sfântului Andrei, cel întâi chemat între Apostoli, pentru ca binecredinciosul popor român cel iubitor de Dumnezeu şi de sfinţi să se închine lui.

În acelaşi timp, emoţia noastră este mare, deoarece Sfântul Apostol Andrei vizitează încă o dată, cu trupul, locurile pe unde a trecut şi a predicat Evanghelia mântuirii. Împreună cu el, ne întărim şi noi, în unitatea Duhului, cu Preafericirea Voastră, cu iubiţii clerici şi credincioşi mireni, fraţi în Hristos, care se străduiesc să dobândească har sfinţitor şi mântuire în Sfânta Biserică a lui Hristos.

Vă mulţumim, Preafericirea Voastră, pentru prilejul strălucit pe care ni l-aţi oferit, invitându-ne să venim în frumoasa ţară a Preafericirii Voastre, să ne închinăm la locurile sfinte ale acesteia, să ne rugăm în sfintele biserici de aici, să purtăm convorbiri duhovniceşti cu Preafericirea Voastră şi cu turma cuvântătoare cea de Dumnezeu iubită, păstorită de Preafericirea Voastră.

Aceasta este a doua oară când Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei vine în România. Prima dată a fost adus, în urmă cu mai mulţi ani, de către fericitul întru adormire Mitropolitul Nicodim, înaintaşul nostru în tronul mitropolitan de Patra. Poporul român a alergat atunci cu toată dragostea „să-l salute pe sfânt” – cum zic monahii de la Sfântul Munte – adică să i se închine.

Şi smerenia mea vizitez România, tot pentru a doua oară. Prima dată, am venit în calitate de secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Greciei. Atunci îl însoţeam pe pururea pomenitul Arhiepiscop Hristodoulos, în vizita irenică pe care o făcea aici.

Mi-aduc aminte primirea şi atenţia cu care am fost trataţi, manifestările pline de căldură ale clerului, poporului şi conducerii de stat, dar şi ospitalitatea avramică de care ne-am bucurat din partea Preafericirii Voastre, la Iaşi. Acum, Domnul mă învredniceştre să mă aflu din nou lângă Preafericirea Voastră, în calitate de arhiereu al Mitropoliei Apostolice de Patra. „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.

Preafericirea Voastră,

Sfântul Apostol Andrei ne uneşte cu trainice legături duhovniceşti şi sfinte; el este părintele şi învăţătorul nostru comun. Mulţi pelerini din România ajung în număr mare în oraşul nostru, ca să se închine Cinstitului cap şi crucii pe care a primit moarte martirică Sfântul Andrei, precum şi mormântului său din catedrala veche.

Ne minunăm şi admirăm evlavia şi credinţa lor în Dumnezeu, manifestate prin tresăltările inimii lor şi, adesea, prin lacrimile vărsate cu căldură înaintea celui întâi chemat între Apostoli.

Acum, trăim această emoţie sfântă în chip deplin, deoarece vedem manifestările călduroase de evlavie faţă de Sfântul Andrei, aici, în capitala binecuvântatei ţări a Preafericirii Voastre. Ne bucurăm în mod cu totul special deoarece pregătiţi şi construiţi o splendidă şi grandioasă catedrală, în cinstea Sfântului Apostol Andrei, care va fi podoaba României, dar şi a întregii Ortodoxii. Vă dorim să terminaţi cât mai curând lucrările de construcţie şi să săvârşiţi slujba de târnosire!

Acum, că ne aflăm în România, ne vine în minte şi gândul la legăturile dintre patria Preafericirii Voastre şi binecuvântata noastră patrie. Aici, în România, au fost cultivate literatura, cultura şi civilizaţia greacă. Aici, fraţii noştri greci au întemeiat biserici şi mănăstiri şi au ilustrat cu mărturii cutremurător de emoţionante credinţa comună ortodoxă, precum şi relaţiile culturale dintre cele două popoare, român şi grec.

Aici, în patria Preafericirii Voastre, şi mai precis în oraşul Iaşi în care aţi slujit ca Mitropolit, s-a proclamat Hotărârea grecilor de a înlăturat jugul turcesc din patria noastră.

Fie ca prezenţa noastră aici şi aceste cuvinte să constituie o rugăciune de pomenire pentru toţi acei luptători care s-au jertfit pentru credinţă şi patrie! Să fie o călduroasă mulţumire faţă de Preafericirea Voastră, faţă de strămoşii poporului român, care au ajutat pe părinţii şi eroii noştri să împlinească această măreaţă Hotărâre.

Preafericirea Voastră,

Primiţi încă o dată mulţumiri cordiale din partea mea şi a însoţitorilor mei pentru invitaţia de a-l aduce pe Sfântul Apostol Andrei în România, pentru a ne cunoaşte mai bine, pentru a ne întări unii pe alţii, prin legătura Duhului Sfânt, împreună cu sfinţitul cler şi binecuvântatul popor român.

Vă transmitem salutări cordiale şi îmbrăţişări întru Domnul din parte clerului, a binecredincioşilor conducători şi a poporului Bisericii apostolice din Patra. Vă urăm ca anii vieţii să vă fie cât mai mulţi cu sănătate deplină, iar arhipăstorirea patriarhală să vă fie strălucită, cinstită de Dumnezeu şi plină de roade duhovniceşti, spre slava Dumnezeului nostru, Cel în Preasfânta Treime închinat, şi spre mântuirea poporului român cel drept credincios.

Pastorala sinodală la Duminica Ortodoxiei (2011)

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la

Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2011

***

Preaiubitului cler, cinului monahal
şi dreptmăritorilor creştini
din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl
şi de la Iisus Hristos, Domnul nostru,
iar de la noi arhiereşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, iubiţi credincioşi şi credincioase,

Dăm slavă bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să începem urcuşul duhovnicesc al Postului Sfintelor Paşti, în care ne străduim, fiecare după putere, să-L însoţim pe Mântuitorul Hristos pe drumul Crucii pentru a muri şi a învia împreună cu El, adică pentru a muri faţă de păcat şi a învia pentru sfinţenie şi fapte bune.

Toată viaţa noastră creştină este, de fapt, o moarte şi o înviere împreună cu Hristos Domnul, un efort continuu de a împlini făgăduinţa făcută la Botezul nostru, şi anume că ne lepădăm de Satana şi de toate lucrările lui şi ne unim cu Hristos spre a-I sluji Lui, ca unui Domn şi Împărat, pentru a deveni asemenea Lui în smerenie şi milostivire.

Posturile de peste an şi, cu deosebire, Postul cel Mare, al Sfintelor Paşti, sunt prilejuri deosebite în care ne întărim în credinţă şi sporim în iubire milostivă, pe de o parte prin lupta cu patimile egoiste, prin înfrânare de la mâncare şi băutură, de la plăcerile trupeşti şi de la toată fapta cea rea, iar pe de altă parte, prin rugăciune mai multă şi mai curată, prin împăcarea cu semenii noştri, prin înmulţirea binelui faţă de toţi oamenii şi prin împărtăşirea mai deasă cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Duminica de astăzi, numită Duminica Ortodoxiei, are pentru noi, creştinii ortodocşi, o semnificaţie aparte şi o istorie care urcă până în secolul al IX-lea, când Biserica a biruit erezia iconoclastă, care lupta împotriva Sfintelor Icoane.

După mai bine de o sută de ani de controverse şi de lupte împotriva Sfintelor Icoane, provocate de unii împăraţi bizantini, începând cu anul 726, cultul Sfintelor Icoane, al Sfintei Cruci şi al Sfintelor Moaşte a fost restabilit, cu autoritate, de Sinodul VII Ecumenic de la Niceea, din anul 787, iar apoi, cu solemnitate, de Sinodul de la Constantinopol din anul 843, care a hotărât ca, în prima duminică din Postul Mare, să se sărbătorească biruinţa Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor sau abaterilor de la dreapta credinţă. Tot atunci, s-a stabilit ca această duminică să se numească Duminica Ortodoxiei, adică Duminica dreptei credinţe în singurul Dumnezeu adevărat Care ne-a fost descoperit nouă în Iisus Hristos (cf. Ioan 17, 3).

Prin urmare, Adevărul este de la Dumnezeu şi Dumnezeu este Adevărul. În acest sens, Însuşi Mântuitorul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Deci Adevărul nu este un concept abstract, o teorie sau un produs al raţiunii, ci o Persoană veşnic vie, Iisus Hristos, Care S-a făcut Om pentru a descoperi oamenilor adevărul mântuirii şi a le dărui viaţa veşnică, prin credinţa în Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Sfinţii Părinţi de la Sinoadele ecumenice, inspiraţi de Duhul Sfânt, au apărat şi au definit adevărul credinţei mântuitoare privind unitatea de fiinţă sau deofiinţimea, egalitatea, distincţia şi conlucrarea Persoanelor Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; precum şi adevărul credinţei privind Taina Bisericii, a Sfântului Botez, a învierii morţilor şi a vieţii veşnice – aşa cum sunt mărturisite în Crezul ortodox, formulat de primele două Sinoade ecumenice de la Niceea (325) şi Constantinopol (381).

În lupta lor cu ereziile, care sunt abateri de la dreapta credinţă, Sfinţii Părinţi, adunaţi în Sinoade ecumenice, au definit şi adevărul credinţei privind dumnezeirea şi omenitatea Persoanei Mântuitorului Iisus Hristos, calitatea de Născătoare de Dumnezeu a Maicii Domnului, a pururea Fecioarei Maria, dar şi adevărul privind cinstirea Sfinţilor, a Sfintelor Icoane şi a Sfintelor Moaşte, deoarece adevărul credinţei este baza adevăratei comuniuni de viaţă cu Dumnezeu. De aceea, adevărul dogmelor de credinţă este mărturisit în viaţa liturgică a Bisericii, ca mister sau taină a mântuirii, adică a unirii omului cu Dumnezeu prin har, pentru a dobândi viaţa veşnică.

Astfel, Ortodoxia este prin excelenţă mistică. Pentru noi, ortodocşii, taina credinţei nu este simplu obiect de speculaţie intelectuală, ci ea se trăieşte în stare de rugăciune, de închinare lui Dumnezeu şi de cinstire a Sfinţilor Lui în Sfânta Biserică. Întrucât credem în Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ne închinăm Preasfintei Treimi, mărturisim pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu adevărat şi Om adevărat; preacinstim pe Maica Domnului ca fiind, în acelaşi timp, Mamă şi Fecioară; cinstim (venerăm) pe Sfinţii lui Dumnezeu şi Sfintele lor Icoane, precum cinstim Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie, care nu sunt simplă materie, ci materie sfinţită sau purtătoare de har, aflându-se în legătură spirituală cu Hristos şi cu Sfinţii Lui. Cinstim şi Sfintele Moaşte ale Sfinţilor, întrucât acestea sunt arvuna învierii trupului şi a transfigurării sau înnoirii universului actual în cer nou şi pământ nou, la venirea întru slavă a lui Hristos (cf. Apocalipsa 21).

Însă Ortodoxia nu este numai dreapta credinţă, ci şi dreapta trăire în Hristos. După cum ştim, în limba greacă „orthodox” înseamnă atât „dreptcredincios”, cât şi „dreptmăritor”. Ortodox este deci cel care-L preamăreşte cu adevărat pe Dumnezeu prin mărturisirea dreptei credinţe, dar şi prin participarea la sfintele slujbe ale Bisericii şi prin trăirea dreaptă şi faptele bune săvârşite după poruncile Lui.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Aşa cum am spus, în Duminica Ortodoxiei prăznuim biruinţa dreptei credinţe asupra ereziilor care au pus la încercare viaţa credincioşilor din primul mileniu al Bisericii creştine. În acele vremuri, mulţi ierarhi, monahi şi preoţi, ca şi foarte mulţi credincioşi au suferit nenumărate persecuţii, bătăi, închisori, exiluri şi chiar moartea pentru curajul de a cinsti şi apăra Sfintele Icoane.

Slujbele Vecerniei şi Utreniei din Duminica Ortodoxiei sunt alcătuite din cântări referitoare la icoana Mântuitorului Iisus Hristos, Care, aşa cum au arătat Sfinţii Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic, este prototipul şi justificarea tuturor Sfintelor Icoane. Prin urmare, Sfintele Icoane sunt parte integrantă din Tradiţia vie a Bisericii, întrucât prin ele se mărturiseşte adevărul că Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut S-a făcut văzut, adică Om, pentru a uni pe oameni cu Dumnezeu.

De aceea, nu ne putem imagina o biserică ortodoxă fără icoane; nu putem sluji Sfânta Liturghie sau orice altă slujbă fără să avem în faţa noastră cel puţin icoana Mântuitorului şi icoana Maicii Domnului. Frumuseţea şi atmosfera de taină sau mistică ale unei biserici ortodoxe se datorează mai ales Sfintelor Icoane şi frescelor care o împodobesc. Aceasta se explică prin faptul că Sfânta Icoană nu este un simplu tablou de inspiraţie religioasă, ci o artă sacră sau sfântă şi o prezenţă harică a Mântuitorului, a Maicii Domnului şi a Sfinţilor, prezenţă pe care o simt credincioşii când se roagă Sfinţilor reprezentaţi pe Sfintele Icoane.

În Ortodoxie însă, nu numai locaşul bisericii este împodobit cu Sfinte Icoane, ci şi casa familiei creştine, numită simbolic biserica de acasă, unde ar trebui să se adune zilnic la rugăciune toată familia: părinţii, împreună cu toţi copiii şi cu bunicii.

Rugăciunea în faţa Sfintelor Icoane este mai intimă şi mai profundă. Făcută cu smerenie şi concentrare deplină, rugăciunea în faţa Sfintelor Icoane ne aprinde inima de dragoste şi evlavie faţă de Dumnezeu, de Maica Domnului şi de Sfinţi, care ne ajută să iubim pe toţi oamenii, întrucât toţi sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, suflând în faţa lui suflare de viaţă. Aşa a devenit omul „fiinţă vie“ (Facerea 1, 26; 2, 7). Apoi primii oameni, Adam şi Eva, au primit porunca: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Facerea 1, 28). Prin urmare, tot omul care vine în lume poartă în el pecetea chipului lui Dumnezeu, care face din el o persoană unică şi irepetabilă, plină de mister, o fiinţă ireductibilă la lumea materială şi având un destin veşnic. Viaţa persoanei umane este cel mai mare dar al lui Dumnezeu, iar această viaţă începe în momentul conceperii, al apariţiei embrionului viu.

Din acel moment, omul este „suflet viu”, adică persoană care poartă în sine chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu şi este chemată la viaţa veşnică. De la concepere până la naştere şi apoi până la sfârşitul vieţii pământeşti, omul creşte, se maturizează şi se împlineşte în comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii săi, iar după moartea trupului, sufletul omului rămâne viu, având conştiinţă şi memorie spirituală, întrucât este chemat la viaţa veşnică.

Prin urmare, dacă suntem creştini, trebuie să afirmăm mereu că viaţa omului, ca dar sfânt al lui Dumnezeu, îşi are începutul în momentul conceperii sau al apariţiei embrionului viu. Ca atare, dreptul la viaţă începe cu dreptul embrionului de a se dezvolta în pântecele mamei sale şi dreptul fătului de a se naşte. Cine ucide viaţa embrionului sau a fătului săvârşeşte păcatul omuciderii.

Din nefericire, crima avortului, fie că este provocat prin medicamente, fie prin operaţie chirurgicală, este astăzi foarte răspândită în lume, iar România se află, din păcate, pe lista primelor ţări din lume în ceea ce priveşte rata avorturilor. Păcatul acesta înfricoşător nu rămâne fără urmări asupra sănătăţii celor ce-l săvârşesc, asupra familiei şi asupra societăţii umane. Fericirea întemeiată pe crimă nu poate fi binecuvântată de Dumnezeu, deoarece prin crimă asupra omului este ucisă iubirea de oameni.

Cele mai multe suferinţe în lumea de astăzi vin tocmai din lipsa iubirii milostive şi mărinimoase dintre oameni şi din lipsa de întrajutorare. Mulţi oameni se simt singuri, părăsiţi, descurajaţi, neînţeleşi; îşi caută scăpare în alcool, în desfrâu, în droguri sau în patimi egoiste, care îi distrug treptat sufleteşte şi trupeşte. De aceea, ei au nevoie de ajutorul Bisericii, pe care Sfinţii Părinţi o numesc „spital duhovnicesc”. În Biserică, în starea de comuniune cu Dumnezeu, cu Sfinţii Lui şi cu ceilalţi credincioşi, oamenii trăiesc intens viaţa ca dar al lui Dumnezeu, care trebuie apărat, cultivat şi sfinţit.

Desigur, astăzi multe suferinţe vin şi din starea de sărăcie materială, care se adânceşte mereu în ţara noastră şi în lume, pentru că a crescut lăcomia celor ce vor să se îmbogăţească rapid şi cu orice preţ. Din acest motiv, Biserica încearcă să organizeze o asistenţă social-caritabilă cât mai extinsă, îndemnând pe cei ce au mai multe bunuri materiale să ofere celor care au mai puţin sau nu au nimic. Astfel, prin contribuţia credincioşilor săi, în primul rând, dar şi prin alte contribuţii, Biserica noastră a dezvoltat până acum numeroase programe de asistenţă socială, filantropică sau caritabilă, ca de pildă: cantine pentru săraci, cămine pentru copii, case pentru bătrâni, unităţi medicale pentru bolnavi ş.a.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Tocmai pentru a continua aceste programe şi pentru iniţierea altora noi a devenit deja o tradiţie ca, în Duminica Ortodoxiei, să se realizeze în toate bisericile din ţară, iar începând cu anul acesta, 2011, şi în parohiile ortodoxe din Diaspora românească, o colectă pentru Fondul Central Misionar al Bisericii Ortodoxe Române.

De aceea, vă îndemnăm să oferiţi, cu inimă bună, ajutorul frăţiilor voastre, arătând astfel solidaritatea cu cei mai lipsiţi semeni ai noştri. Să nu uităm niciodată că în chipul omului flămând, al celui gol, al celui bolnav, al celui din închisoare, al celui trist şi suferind vine tainic, spre noi, Hristos Însuşi. Prin urmare, tot binele, spiritual sau material, pe care-l facem semenilor noştri, îl facem lui Hristos Însuşi, Care ne va binecuvânta cu darurile Sale aici, pe pământ, şi la Judecata de Apoi (cf. Matei 25).

Întrucât Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne asigură că „mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20, 35), nimeni nu va sărăci pentru că a ajutat pe cei aflaţi în nevoi, ci orice om sărăceşte cu adevărat numai când devine suflet mic şi rece, deoarece împiedică lucrarea iubirii milostive a lui Dumnezeu în lume şi uită porunca Mântuitorului: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).

Cu nădejdea că îndemnul nostru pastoral va fi o întărire în credinţă şi o chemare la fapta cea bună, ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze cu darurile Sale cele bogate, să petreceţi vremea Postului Mare cu mult folos duhovnicesc şi să ajungeţi cu pace, sănătate şi bucurie la Slăvitul Praznic al Învierii Domnului!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

şi
Locţiitor de Mitropolit al Clujului,
Albei, Crişanei şi Maramureşului

† Teofan
Arhiepiscopul Iaşilor şi
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† Laurenţiu
Arhiepiscopul Sibiului şi
Mitropolitul Ardealului

† Irineu
Arhiepiscopul Craiovei şi
Mitropolitul Olteniei

† Nicolae
Arhiepiscopul Timişoarei şi
Mitropolitul Banatului

† Petru
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

† Serafim
Arhiepiscopul Ortodox Român al
Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

† Iosif
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei
Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român
al Europei Occidentale şi Meridionale

† Nifon
Mitropolit onorific,
Arhiepiscop al Târgoviştei şi Exarh Patriarhal

† Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Andrei
Arhiepiscopul Alba Iuliei

† Gherasim
Arhiepiscopul Râmnicului

† Epifanie
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Eftimie
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

† Calinic
Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei
Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae
Arhiepiscopul Ortodox Român al
celor două Americi

† Justinian
Arhiepiscop onorific,
Episcopul Ortodox Român al
Maramureşului şi Sătmarului

† Ioan
Arhiepiscop onorific,
Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Corneliu
Episcopul Huşilor

† Lucian
Episcopul Caransebeşului

† Sofronie
Episcopul Ortodox Român al Oradiei

† Nicodim
Episcopul Severinului şi Strehaiei

† Vincenţiu
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Galaction
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie
Episcopul Giurgiului

† Sebastian
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion
Episcopul Tulcii

† Petroniu
Episcopul Sălajului

† Gurie
Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Daniil
Episcop-locţiitor (administrator) al
Episcopiei Daciei Felix

† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Ungariei

† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Italiei

† Timotei
Episcopul Ortodox Român al
Spaniei şi Portugaliei

† Macarie
Episcopul Ortodox Român
al Europei de Nord

† Mihail
Episcopul Ortodox Român
al Australiei şi Noii Zeelande

† Ciprian Câmpineanul
Episcop-vicar patriarhal

† Varlaam Ploieşteanul
Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Andrei Făgărăşeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Irineu Bistriţeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului

† Vasile Someşeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

† Marc Nemţeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a Europei Occidentale

† Sofian Braşoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a Germaniei, Austriei şi
Luxemburgului

† Emilian Lovişteanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioachim Băcăuanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Romanului şi Bacăului

† Ioan Casian de Vicina
Episcop-vicar Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a celor două Americi

† Iustin Sigheteanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
Române a Maramureşului şi Sătmarului

Vecernia Învierii Domnului (2010)

Prima parte, audio, aici (1.08.33 minute):

Prima parte a Vecerniei, Evanghelia Învierii în 12 limbi și Predica PFP Daniel Ciobotea

A doua parte, audio, aici (37. 19 minute):

Partea Vecerniei de după predică, un mic concert coral de Paști integrat aici, apolisul Vecerniei.

***




***











***