România: țara unde a trăi și a muri e o fericire
Titlul se datorează somației pe care am primit-o de la CNC (Consiliul Național al Concurenței), care m-a pus să scriu acest articol, dacă mai vreau să am viață bună.
Printre altele mi-a scris, în adresa oficială, acest lucru: „vă somăm să nu mai indicați neplăceri, nelămuriri, interese, aranjamente nebuloase între și în cadrul diverselor profesii din România și să prezentați, în culori pozitive, netrucate, situația reală a României și nu cea fantezistă, din capul dv.!
Trebuie să scrieți realist și nu personalist, să priviți acolo unde trebuie, să eludați eventualele idiosincrasii cu mediul înconjurător…pentru că o mare parte a populației României s-a plâns de dv. că, pe blog, vă manifestați revanșard, xenofob, neolegionar, instigați la crime și violuri, la tâlhării în grup, la greve, la schimbări de ierarhie, puneți poze cu femei goale, vă bateți joc de teologia românească și de Tradiția Bisericii Ortodoxe și, într-un cuvânt, sunteți incompatibil cu vocația sacerdotală și cu această nobilă denumire de: creator de online.
Dacă nu vă supuneți acestor directive ale CNC, for legislativ autoritativ în România, riscați să fiți tras în țeapă, în Piața Unirii și apoi atârnat de Casa Poporului…până când cineva, milos, vă va îngropa împuțitul dv. cadavru”.
Vă dați seama și singuri, sper, din această somație…că e de viață și de moarte.
De aceea, de aici încolo, nu voi mai vedea nimic, care să fie impropriu limbajului de lemn în care mă voi exprima.
Țara noastră, România, o republică parlamentară, este formată din cei mai geniali oameni ai planetei. E țara unde e o fericire să te naști și să mori, să devii și să te faci, să mergi și să stai, să caști și să dormi, să bei o frugola sau să mănânci o vată pe băț, pentru că e țara pe care toți și-o doresc dar nu o cunosc, pe care toți o vor dar nu știu de ea, pe care toți o visează, chiar dacă se nasc în alte țări și în alte meridiane.
Nimic nu ne lipsește, ba dimpotrivă.
Oamenii sunt calmi, pașnici, săritori, și la bine și la greu, civilizați, oameni credincioși, familiști, cu direcții, cu concepții sănătoase, care înțeleg că trăim într-o țară cu economie de piață funcțională, cu aspirații de fraternitate și de colaborare clare, chiar evidente.
Pâinea e cea mai fragedă și mai răscoaptă ca niciunde.
Vântul îți trece prin plete…de îți îngheață chelia la -20 grade celsius.
Interesul statului nostru e acela de a atrage întreprinzători privați, de a relansa economia de tip concurențial, de a eradica deplin și definitiv economia subterană (venită de la bulgari sau de la unguri și nu de la noi), de a extinde infrastructura, de a avea un turism competitiv și avantajos, de a avea o armată puternică și performantă, de a avea o securitate națională care să nu se încurce cu niciun scut antibalistic, care să acorde micului fermier și mamei tinere, cu doi, trei copii, un ajutor substanțial în această vreme de criză adusă de la americani, ca gripa porcină.
România e capabilă și încurajează clarificarea ideologică a stângii și a dreptei românești, e un factor de stabilitate și de progres, exportă minți luminate pentru extern, la tonă, precum și materii prime, neprelucrate, s-a împăcat cu comunismul și l-a scos din viața ei ca pe o carie, e tolerantă și muncitoare, e fastuoasă și plină de paradoxuri, e nobilă și creștină.
Eu sunt patriot și aici m-am născut și aici am să mor.
Nu dau în cap ungurului pentru că e ungur și nici nu vreau să îi trag un glonț în cap lui pisicu jonny.
Îmi văd de treaba mea…pentru că nu vreau să mor agățat de Casa Poporului.
Îmi fac mia culpa, drag CNC și vă promit…că nu se mai întâmpla să fiu lucid, sincer, generos cu realitatea…ci o voi supla, o voi face suplă în cuvintele mele ulterioare, o voi epura de tot felul de mici inadvertențe cu statul de drept sau cu morala creștină, pentru că ce mă interesează pe mine de ce fac alții.
Îmi voi vedea de treburile mele,
aici,
mărginit
și singur,
pentru că nimeni nu are voie să vadă nimic…ci cum ne-am născut așa trebuie să și murim.