Cine sunt Sfintele Femei Mironosiţe? Femeia în Biserică

biserica-ortodoxa-greaca.jpg

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Potrivit sinaxarului zilei de astăzi (Penticostar, Ed. IBMBOR, ed. 1999, p. 100-101) din grupul Sfintelor Femei care au venit cu miruri ca să ungă trupul Domnului în ziua Învierii, duminica, fac parte: Sfânta Maria Magdalena [adoarme la Efes şi e înmormântată de Sf. Ioan Evanghelistul], Sf. Salomeea [fiica Sfântului Iosif, logodnicul Prea Curatei], Sfânta Ioana [femeia lui Huza, ispravnicul şi iconomul împăratului Irod], Sfintele Marta şi Maria [surorile Sfântului Lazăr cel a patra zi înviat din morţi], Sf. Maria lui Cleopa şi Sfânta Suzana.

Dar, continuă sinaxarul: „au mai fost încă şi mai multe altele, care, după cum istoriseşte dumnezeiescul Luca, slujeau lui Hristos şi Ucenicilor Lui, din avutul lor” (Idem, p. 101). Sfintele Mironosiţe sunt deci reperabile în Sfânta Tradiţie a Bisericii şi ele reprezintă monumente de dragoste, de devotament faţă de Domnul şi Mântuitorul nostru.

Expresiile batjocoritoare la adresa Sfintelor Femei Mironosiţe nu sunt venite, este evident, din partea Bisericii. Dacă eşti o mironosiţă nu eşti o prefăcută, o perversă acoperită de vălul fals al unei religiozităţi îndoielnice ci eşti o purtătoare de miruri, de miresme.

Bunicii şi părinţii noştri şi noi, cei care mergem la cei adormiţi ai noştri la cimitir şi aprindem o lumânare, îngrijim de morminte, punem flori, venim şi ne rugăm şi plângem pentru ei suntem nişte mironosiţe, nişte purtători de rugăciune şi de milostenii pentru iertarea celor adormiţi din familia noastră.

Recunoştinţa faţă de cei adormiţi nu e un lucru de râs, de ruşine. A-ţi manifesta dragostea prin faptă şi cuvânt pentru cei adormiţi e lucrul cel mai demn şi mai generos cu putinţă. Cine nu are recunoştinţă faţă de înaintaşi e un om care va fi uitat când va muri.

Duminica de astăzi, închinată Sfintelor Femei Mironosiţe este o laudă şi o apreciere adusă tuturor femeilor. Sfintele Femei Mironosiţe sunt primele vestitoare ale Învierii. Ele duc mesajul Învierii Apostolilor şi sunt primele care văd pe Domnul. Şi prin aceasta, tuşează sinaxarul, femeia care fusese blestemată la început pentru păcatul ei, ca să simtă dureri când naşte şi să fie plecată către bărbatul ei, e îndemnată acum de Domnul să se bucure.

Mesajul acestei duminici e mesajul pascal al bucuriei. Bucuria primează. Şi bucuria nu exclude pe femeie, pe copil, pe bărbat, pe bătrân, nu exclude pe nimeni. Bucuria este a tuturor.

De ce este femeia preţuită în Biserică? Sau, de ce nu suportă lumea seculară preţuirea femeii pe care o mărturiseşte Biserica? Pentru că în Biserică femeia nu e o sclavă, ci o parteneră evlavioasă şi supusă bărbatului, pe care bărbatul o iubeşte şi o cinsteşte pentru virtuţile ei; ea este pruncă, fecioară, mamă sau văduvă care e plină de dor pentru Sfintele Slujbe, pentru râvna Casei Domnului;ea nu e subapreciată ca în ideologia pornografică şi nici supraevaluată ca în ideologia feministă; ea e parteneră în credinţă şi viaţă, sprijin şi întărire pentru bărbat sau slujitoare a Domnului zi şi noapte ca mirificile noastre maici din mănăstiri.

Femeia în Biserică nu e nici obiect şi nici idol. Ea are locul ei, bine stabilit, pe care fiecare îl învaţă şi îl preţuieşte în smerenie şi dragoste, şi într-o comunitate ortodoxă autentică, echilibrată, nu se pune niciodată problema emancipării, a revoluţiei sexuale sau a ierarhizării drepturilor şi obligaţiilor familiale.

Femeia creştină este femeia iubită în mod sfânt, curat, de bărbatul ei, care naşte prunci cu dragoste şi îi creşte în frică de Dumnezeu, care nu stă spectator la durerile şi ispitele lui ci este împreună luptătoare şi rugătoare pe calea mântuirii. Familia ortodoxă autentică e o mănăstire în lume, e o torţă de foc, de dăruire, de muncă, de nădejde, de dragoste pentru cei care o văd şi se minunează de ea.

Numai acolo unde dragostea şi smerenia sunt un lux inexistent se pune problema falsă a conducerii. Cei care se iubesc şi sunt creştini nu au cap decât pe Domnul iar iubirea e întotdeauna o soluţie şi nu o dilemă. Când iubirea se gândeşte şi se răzgândeşte de trei ori într-o zi vizavi de un anumit lucru e semn că în iubire a intrat, ca un vierme în măr, orgolii meschine şi s-a denaturat. Familiile se despart dintr-o dragoste viciată, denaturată.

Am cunoscut multe cazuri de oameni care s-au despărţit iubindu-se sau care s-au despărţit pentru că nu mai ştiau cum să vorbească de dragoste, despre dragostea lor. Au ajuns la divorţ, s-au recăsătorit şi se gândeau şi cugetau la iubirea lor primă şi la bărbatul lor prim fără să o recunoască prea des. Pentru că iubirea are nevoie de ascultare reciprocă, de smerenie reciprocă, de cuviinţă ca să se dezvolte şi nu de desfrâu şi de umilire meschină reciprocă.

Dacă ne iubim familia şi vrem ca împreună cu ea şi cu întreaga lume să moştenim Împărăţia lui Dumnezeu atunci duminica de astăzi e o certitudine, o certificare a faptului că iubirea e binecuvântată şi ea este bucurie. Dacă iubeşti frumos, sfânt, atunci te bucuri. Şi dacă te bucuri frumos nu eşti nicidecum în afara Împărăţiei ci înăuntrul ei.

Dorim tuturor în această zi să se bucure şi să binecuvinteze pe Dumnezeu că sunt iubiţi şi că iubesc, că cunosc iubirea sau să se roage ca harul iubirii să coboare în inima lor. Cred că rugăciunea pentru iubire este întotdeauna ascultată. Pentru că Domnul nu vrea nimic altceva, decât ca noi, fiii Săi în har să ne iubim unii pe alţii cu atâta putere şi sfinţenie cum şi El ne-a iubit pe noi. Amin!

Schimb de replici

Cel mai mult mă enervează omul care nu ştie unde se termină gluma şi începe lucrul serios şi unde se termină seriosul şi începe foarte seriosul. Cred că a nu simţi ridicolul unei situaţii şi a nu percepe mişcările interioare din ceilalţi cu care discuţi, care te văd, arată că nu ai nicio fineţe sufletească, nu ai ochi format pentru a ieşi în societate.

Ca să ştii să răspunzi trebuie să ai simţul replicii. Cel care îşi învaţă sau îşi regizează un răspuns nu are prezenţă de spirit, nu are supleţe duhovnicească. Întotdeauna răspunsul, replica se face atunci, între cuvântul care nu s-a termint încă şi care te vizează şi ochii care îţi stau înainte şi te aşteaptă să zici ceva. Mi-a fost dat să văd extrem de rar oameni care ştiu să răspundă frumos unor atacuri mizere şi am văzut cel mai adesea replici arogante, deplasate sau bădărane.

Cei care ştiu să răspundă ştiu forţa cuvintelor, o ţin în frâu, o au în palmă. Cel mai adesea văd însă replici puerile, de-a dreptul comice, enervarea fiind lăsată să arunce afară tot ceea ce eşti tu cu adevărat.

Mizeria enervării e teribil de urâtă. În înţelepciunea Părinţilor, cei care ştiu să dea replici sunt ori cei cu inimă curată dar care răspund cu înţelepciune dreasă cu sare ori cei care au suferit şi au ajuns la simţul perversităţii de a răspunde frumos când au sentimente urâte şi invers, de a răspunde urât când au sentimente frumoase şi vor să şi le ascundă.

Nu ştiu cum se face dar eu am parte numai de observaţii penibile în cele mai multe dintre situaţiile în care cineva vrea să îmi dea o lecţie, adică replica. Şi pentru că sunt preot, vehemenţa la adresa mea e dublă pentru ca să îmi arate, cu lux de amănunte cum stă treaba. Numai că eu mă comport foarte calm la replici penibile şi asta enervează triplu. Riscul meseriei de a fi replicat în public!

Mă uit în ochii agresorului verbal şi dacă văd că ar prinde un cuvânt de ţinere de minte îl spun, dacă nu, îl gratulez doar cu un zâmbet. Şi zâmbetul doare…Am observat de multe ori acest lucru. Când un domn în vârstă mi-a replicat că nu am aruncat gunoiul unde dorea el, ci l-am lăsat unde am vrut eu, l-am privit fix, fără insolenţă dar cu multă sobrietate, şi când mai m-am întâlnit cu omul în cauză avea un sentiment de teamă. Probabil nimeni nu îi răspunsese la sudalmele lui paşnic. Probabil se aştepta să ne luăm la drăcuituri reciproc şi la harţă.

Replica este o marcă personală, care trebuie să vină din înţelepciune şi nu din parşivenie, din inimă înţeleaptă şi nu din aroganţă.

Îmi aduc aminte de puţinii oameni din viaţa mea pe care i-am văzut replicând genial şi am în minte faţa lor din acel moment. Replica era însoţită de un cumul enorm de personalitate. Faţa lor era în acel moment o fotografie extrem de explicită despre interiorul lor.

Cred că acest lucru contează cel mai mult: să ştii să rămâi prin personalitatea gesturilor, a vorbelor şi a actelor tale publice sau intime.

Maica Benedicta despre Maica Alexandra (un articol edificator al celei care a fost acad. Bușulenga)

Redăm o rememoratio extraordinar de interesantă, despre viața a două femei celebre care devin în cele din urmă monahii ortodoxe: Prof Acad. Zoe Bușulenga și principesa Ileana a României.

Articol cf. sursa.

O intalnire cu Maica Alexandra

In aprilie 1967, ma aflam pentru întaia oara la Paris, ca urmare a unei invitatii de a tine cateva conferinte la universitatile din Paris si Montpellier, respectiv la catedrele profesorilor Alain Guillermou si Louis Michel, amandoi mari prieteni ai Romaniei. A fost, fireste, prilej de a-mi reîntalni vechi si dragi cunostinte, ca, de pilda, Anina Radulescu Pogoneanu, mult iubita mea profesoara, si de a face altele noi, ca aceea cu regretatul Ioan Cusa, remarcabilul poet si editor, si mai cu seama cu stralucitul intelectual, parintele Andrei Scrima, fostul asistent al lui Anton Dumitriu.

Profesorul Paul Miron de la Freiburg im Breisgau, care s-a luptat ca nimeni altul pentru întretinerea de legaturi între universitatile germane si romane, în vremea aceea atat de grea, era si el la Paris. Si Ion si el m-au dus sa cunosc oameni si locuri vrednice de vazut, de admirat, pentru a trezi în mintea mea, obnubilata de peste un sfert de secol de ceturi apasatoare, amintiri si reactii normale.

Plimbari lungi, discutii nesfarsite despre ce era, despre ce fusese si în special despre ce avea sa fie (!)… Traiam ca în transa.

Intr-o dupa-amiaza, Ion ne propune o plimbare cu masina ca sa-l însotim pe parintele Andrei pana undeva, în afara Parisului, unde avea treburi urgente. Plecam, trecem prin padurea de la Fontainebleau (spre mirarea prietenilor, am recunoscut-o îndata, evident dupa tablourile lui Andreescu) si ajungem într-un orasel, Bussy. Mi se spune ca e o manastire ortodoxa rusa, condusa de maici batrane, din fosta aristocratie rusa.

Intr-adevar, la intrarea într-unul din corpurile cladirii, o venerabila monahie (avea peste 90 de ani, era ducesa Serge) sedea într-un fotoliu comod. Mi-a întins mana sa i-o sarut, ceea ce am si facut, si a început o conversatie desigur conventionala. Prietenii mi-au facut semn sa astept. Parintele Andrei intrase în casa.

Dupa cateva minute, se aud pasi grabiti coborand scara. Sprintena ca o ciuta, o maica ce parea foarte tanara se îndreapta spre mine si ma îmbratiseaza. Eu încremenesc. Incredibil! Si balbai, sugrumata de emotie: Domnita! Si ea spune razand: „Nu mai sunt domnita. Sunt Maica Alexandra”. Era principesa Ileana, cea mai draga noua, din familia regala. Si nu stiam ca se calugarise.

M-a scos din uimire luandu-ma de dupa umeri si spunandu-mi: „Haide mai bine în chilia mea, sa putem sta de vorba în liniste!”. Si am suit în chilia „maicii”, care se afla în alt corp de cladire. Era o camera mansardata, îmbracata în lemn, careia cununi de ceapa si siraguri de ardei rosii atarnand de grinzi îi dadeau un fermecator aer rustic, de casa romaneasca de tara. Ici, colo, pe masa, printre icoane, stergare brodate în culori vii întareau amintirile de acasa.

Ne-am asezat si am început sa vorbim. Intr-o romaneasca fara cusur, a prins sa ma întrebe despre cele de acasa. Stia tot, era destul de bucuroasa de momentul de deschidere care ne dadea un scurt respiro. Dar voia sa afle despre prietenele ei, despre Nissa Camarasescu, cea mai apropiata colaboratoare în organizarea Cercetasiei, si despre sora ei Anicuta, despre profesoara Tanti Georgescu, fosta directoare a Liceului „Domnita Ileana” si despre alte multe cunostinte comune. Asculta cu un interes extrem de viu, cerea detalii despre sanatatea lor, ca sa le poata trimite medicamente, dorea sa stie ce mai e pe la Bran, castelul ei drag, lasat ei prin testament de Regina Maria. Si cate altele.

Dar la un moment dat, întelegand totusi nedumerirea mea despre noua stare în care o gaseam, a început sa-mi povesteasca toate cate i se întamplasera de la plecarea din tara, cu sinceritatea dintotdeauna. A pomenit, în treacat, si de a doua ei casatorie. S-a oprit însa pe soarta copiilor pe care-i adora. Mai întai a vorbit de Minola, fata cea mai frumoasa, care se casatorise cu un tanar american de foarte buna familie si avusesera doi copii. Si cum într-o zi, cei doi tineri plecau într-o calatorie, Domnita si cei doi copilasi i-au însotit la aeroport, si-au luat ramas bun si asteptau sa decoleze avionul. Dar îndata dupa decolare, o explozie teribila a facut farame si avion si pasageri. „Sub ochii mei a spus Domnita, stapanindu-si cu greu lacrimile si ai copiilor lor”.

Fara nici un alt comentar a trecut la Stefan, baiatul cel mare, mostenitorul numelui de Habsburg. „Iar Stefan, a continuat ea, a cazut de pe cal, s-a lovit la cap si de doi ani e în coma”. Si fara întrerupere, a trecut la hotararea ei. „M-am gandit, a spus, ca Dumnezeu ma cheama în felul acesta si m-am decis sa ma calugaresc”. A intrat în monahism si cum manastire ortodoxa romaneasca de maici nu se afla în Occident, a ramas la Bussy, manastire ortodoxa de maici ruse.

Dar visul Maicii Alexandra era acum, a continuat ea, sa întemeieze în America, în Pennsylvania, o manastire romaneasca de maici. Pentru moment tinea secret proiectul si strangea fonduri pentru a-l putea realiza chiar în conditii destul de modeste. Se înviorase din nou expunandu-mi nobilul sau plan, desi nu ignora nici una din marile greutati ale viitoarei întreprinderi duhovnicesti. Era vadit ca se simtea chemata spre acea cale pe care a si urmat-o pana la sfarsit.

Am stat de vorba pana s-a-nserat si m-am despartit de „Maica Alexandra” greu, stiind ca de-acum n-o s-o mai întalnesc niciodata.

Dar caile Domnului sunt necunoscute si legaturile între oameni se fac si ele dupa voia Lui. Dupa cativa ani, pe cand îmi petreceam vacantele la manastirea Varatec ca invitata a dragei mele prietene, Valeria Sadoveanu, în casa maicutei Benedicta Braga, vine un ordin cu totul surprinzator de la Patriarhia Romana. La cererea Maicii Alexandra, care ajunsese în Pennsylvania si dorea sa întemeieze mica sa manastire, pe care a numit-o (ce coincidenta minunata!) Noul Varatec, Patriarhia a desemnat pe maica Benedicta Braga, una din cele mai distinse monahii ale Varatecului, posesoare a doua titluri universitare, specialista în muzica psaltica, spre a-i fi de ajutor Maicii Alexandra.

Si maicuta noastra a plecat, însotita de doua ucenice, Apolinaria si Gabriela, îndurerata de a-si parasi chinovia, dar purtata si de noua misiune duhovniceasca ce o astepta. Pe deasupra, avea sa-si întalneasca si fratele, parintele Roman Braga, o personalitate extraordinara, care trecuse prin închisori, prin ororile Pitestilor, fusese torturat incredibil, dar îsi pastrase neatinse credinta si bunatatea. Fusese trimis pe continentul american de Patriarhul Justinian, care dorea sa-l fereasca de alte suferinte posibile. Si iata ca cei doi frati aveau sa se revada dupa anii grei prin initiativa Maicii Alexandra, care nici nu stia povestea vietii lor, dar fusese instrumentul vointei divine.

A trecut timp de atunci. Draga noastra Valeria Sadoveanu nu mai este, am ramas eu în locul ei în casa maicutei Benedicta, condusa acum de maica Eufrosina Jescu, fosta sa ucenica. „Maica Alexandra” a trecut la cele vesnice, dupa ce a avut bucuria de a-si vedea fiul, pe Stefan, revenit la sanatate. Iar maica Benedicta si parintele Roman au întemeiat si o alta manastire ortodoxa, la Rives Junction, în Michigan.

Am stat neîntrerupt în legatura cu dansii, ba parintele Roman ne-a si vizitat, facandu-ne, regretatului meu sot si mie, o impresie de nesters. Avem de altfel o fagaduinta ca va trece pe acasa (la Varatec) si în primavara aceasta, prilej de mare bucurie duhovniceasca pentru noi.

Sa fi fost oare întalnirea cu „Maica Alexandra” la originea acestor legaturi si fapte de viata? Cine stie! Caile Domnului raman ascunse mintilor noastre neputincioase.

Fiica cea mai mica a regelui Ferdinand si a reginei Maria, printesa Ileana, viitoarea Maica Alexandra, s-a nascut în 1909. In 1931 s-a casatorit, la Palatul Pelisor, cu Anton de Habsburg, arhiduce de Austria. Cei doi au avut sase copii si au locuit mult timp într-un castel din afara Vienei. 23 august 1944 i-a gasit la Bran, unde printesa ca si mama ei, în primul razboi mondial îi ajuta pe raniti, într-un spital, cu un personal extrem de redus si de devotat.

Craciunul anului 1947 avea sa-i schimbe total viata, Chemata, de regele Mihai, la Bucuresti, a aflat dupa cateva zile ca trebuie sa-si împacheteze totul si sa paraseasca tara.

In 1950, dupa o perioada în care a locuit în Elvetia, s-a stabilit, împreuna cu sotul si copiii, în Statele Unite. Arhiducele s-a întors în Austria si curand cei doi au divortat. Printesa si-a crescut apoi singura copiii, tinand prelegeri si conferinte si scriind carti (I live again Traiesc din nou; Hospital of the Queen’s Heart Spitalul Inimii Reginei). Avea sa se recasatoreasca cu Stefan Issarescu.

Anul 1959 i-a adus o mare nenorocire. Fiica ei cea mare si sotul acesteia, un american, au murit într-un accident de avion. Dupa doi ani, printesa s-a mutat în Franta si la 52 de ani, a devenit novice la o manastire din Bussy-en-Othe. A petrecut sase ani în acea manastire, apoi s-a întors în America, pentru a zidi o manastire ortodoxa.

In 1967 a revenit în Franta, la aceeasi manastire din Bussy, unde va fi unsa monahie. Atunci a devenit Maica Alexandra. A plecat din nou spre New York, iar în septembrie 1968 lacasul ortodox, ridicat din colectele stranse de ea si din banii ei proprii, a fost sfintit.

In primavara lui 1990, dorind mult sa ajute copiii orfani din Romania, a venit în tara în ciuda varstei, 81 de ani, si a sanatatii subrede , însotita de una din fiice. Dupa întoarcerea în Statele Unite, s-a îmbolnavit si, suferind un atac de cord, a murit la 21 ianuarie 1991. Se odihneste în Pennsylvania, cu o cruce simpla romaneasca din lemn la cap si cu o cutiuta de tarana romaneasca alaturi, cum a lasat scris în testament.

Acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga

…………………

Considerăm acest gest al nostru un omagiu adus Maicii Benedicta a României, care după ce a fost expertă în poezia eminesciană a devenit una dintre frumoasele și rarele rugătoare academiciene ale Bisericii Ortodoxe Române.

Acatistul Cuviosului Părintelui nostru Paisie Aghioritul

Dupa obișnuitul început, se zic:
CONDACELE SI ICOASELE

Condacul 1:

Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Icosul 1:

Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care te şi lăudăm, cu întreagă bucurie, aşa:

Bucură-te, că te-ai făcut urmaş ales al tuturor sfinţilor capadocieni;
Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;
Bucură-te, floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră;
Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea întreagă;
Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învăţătură;
Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputinţele, scârbele şi durerile noastre;
Bucură-te, stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige mântuirea;
Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri;
Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu şi un semn al negrăitei Lui milostiviri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 2-lea:

Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca să te dăruieşti lui Dumnezeu cu totul şi astfel să ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea şi povăţuirea tuturor celor ce au nădăjduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta Îi cântăm cu toţii, Celui ce a lucrat prin tine minuni şi îndurări mari, cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Părinte, a fost botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Că acesta văzând cu duhul darurile tale cele multe, încă din fragedă pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmaş şi a-i purta numele. Te fericim, aşadar, cu nevrednicie, zicând:

Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul;
Bucură-te, că el a proorocit cele ce aveau să fie cu tine;
Bucură-te, că s-a bucurat duhul lui văzând aşa rod ales ieşind din turma cea păstorită de el;
Bucură-te, că pentru aceasta ţi-a purtat de grijă neîncetat, câtă vreme a fost în viaţa aceasta pământească;
Bucură-te, că nici după ce s-a mutat în cereştile locaşuri nu te-a lăsat, ci mai vârtos a mijlocit pentru tine;
Bucură-te, că şi tu l-ai cinstit după cuviinţă, socotindu-l cu evlavie ca fiind Părintele tău în Hristos;
Bucură-te, că te-ai ostenit fără zăbavă spre preaslăvirea lui, adunând mărturii despre viaţa sa cea minunată;
Bucură-te, că Sfântul lui Dumnezeu te-a binecuvântat să descoperi moaştele lui cele slăvite, care s-au făcut pricină de nenumărate vindecări;
Bucură-te, că trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai aşezat în obştea întemeiată de tine la Suroti;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 3-lea:

După ce părinţii tăi au ajuns în pământul Koniţei, Cuvioase, mutându-se în Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiască a desăvârşirii. Că încă din copilărie te-ai dovedit a fi o lumină pentru toţi cei din jur, care văzând darurile tale cele alese, slăveau pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Povăţuit de pilda părinţilor tăi, te-ai nevoit de mic cu râvnă aprinsă spre dragostea lui Hristos, arătând fapte de om desăvârşit. Că urmând mamei tale celei binecuvântate, îndată ai început să posteşti cu asprime şi să te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trăirea, însă copil cu vârsta. Minunându-ne noi de bărbăţia sufletului tău, îţi cântăm cu bucurie, aşa:

Bucură-te, că încă tânăr fiind, te-ai lepădat cu totul de poftele trecătoare ale acestei lumi;
Bucură-te, că prin post desăvârşit ţi-ai păzit nestricată cununa fecioriei;
Bucură-te, că vârsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugăciunea neîncetată în singurătate;
Bucură-te, că în loc să te desfeţi cu jocuri copilăreşti, te desfătai petrecând mereu cu Hristos şi cu sfinţii Săi;
Bucură-te, că pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te îndepărtau de la dragostea ta cea înflăcărată;
Bucură-te, că nu doar în lucrurile din afară te-ai nevoit, ci şi sufletul ţi l-ai împodobit cu toată virtutea;
Bucură-te, că ai urmat bunătăţii şi smereniei mamei tale celei binecuvântate;
Bucură-te, că ea ţi-a fost nesmintită pildă de dragoste şi de jertfire deplină de sine;
Bucură-te, că ne uimim cu toţii de vitejia cu care ai început a purta lupta cea bună;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 4-lea:

În război fiind chemat pentru a-ţi apăra ţara de cei fără de Dumnezeu, Părinte, ai strălucit prin vitejia ta cea fără margini. Că întru totul lepădându-te de iubirea de sine, căutai mereu să fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scăpa pe cei ce luptau împreună cu tine. Iar ei văzând aceasta, Îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru aşa un sprijin, zicând cu toţii: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ai folosit războiul, Cuvioase, ca prilej de sfinţire, că neîncetat ai sporit în dragoste mai presus de patimă, punându-ţi sufletul pentru prietenii tăi. Şi astfel ai câştigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face răsplată însutită a toată jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta înţelegând-o şi noi, ne grăbim a-ţi aduce, spre laudă, unele ca acestea:

Bucură-te, că în luptă ai fost chip minunat de întreagă jertfire de sine;
Bucură-te, că ţi-ai dispreţuit până la capăt viaţa aceasta pământească, câştigând-o astfel pe cea cerească;
Bucură-te, că nu ai lepădat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplită a primejdiilor;
Bucură-te, că prin mărimea ta de suflet te-ai făcut lumină spre sfinţire şi celor din jur;
Bucură-te, că ajutai cu timp şi fără timp pe toţi cei ce se aflau în nevoi şi-n necazuri;
Bucură-te, că ai biruit desăvârşit frica cea omenească înarmându-te cu bărbăţie de fier;
Bucură-te, că războindu-te împotriva duşmanilor ţării, în ascuns luptai şi împotriva vrăjmaşilor sufletului tău;
Bucură-te, că deşi vroiai să mori tu în locul prietenilor tăi, Dumnezeu te-a păzit ca pe un preaiubit al Său;
Bucură-te, că şi nouă ne arăţi, prin tăria cea minunată a sufletului tău, calea spre desăvârşire;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 5-lea:

Cu râvnă aprinsă ai lepădat lumea, Părinte, şi te-ai închinat lui Hristos în întregime, alăturându-te obştii monahilor, care pururea se luptă pentru a-şi birui firea. Şi în scurtă vreme te-ai făcut înger în trup, întru toate îmbrăcându-te în Cel Căruia şi noi Îi cântăm cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Te-ai retras în pustia cea minunată a Sinaiului pentru a-I sluji Stăpânului Hristos, Cuvioase, şi biruind poftele lumii, ai ajuns bărbat desăvârşit, strălucind în toată virtutea şi arzând de dragoste adevărată pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogorât asupra noastră mila Sa cea bogată. Pentru aceasta şi noi, cu slabe puteri, îţi mulţumim zicând:

Bucură-te, bărbat îngeresc, că toate poftele lumii le-ai socotit deşertăciune;
Bucură-te, că vreme de trei ani te-ai nevoit în pustia cea aspră a Sinaiului;
Bucură-te, că neştiut de nimeni ai trăit într-o peşteră ascunsă, îndurând arşiţa şi gerul;
Bucură-te, că acolo ai luptat până la sânge împotriva a toată patima;
Bucură-te, că prin smerenia ta cea adâncă, ai biruit desăvârşit pe dracii cei vicleni;
Bucură-te, că te-ai curăţat de toată stricăciunea păcatului, ajungând lumină a lui Hristos;
Bucură-te, că ai început a te ruga cu lacrimi fierbinţi pentru întreaga lume;
Bucură-te, că văzând jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai presus de fire;
Bucură-te, că în peştera ta cea strâmtă te-ai învrednicit de nenumărate descoperiri ale harului dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 6-lea:

După ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Părinte, ai fost chemat de Maica Domnului în Grădina ei cea pământească, în Sfântul Munte Athos, cel ce este floarea şi lumina Ortodoxiei. Şi înainte-văzând tu că acela va fi locul desăvârşirii tale, i-ai mulţumit Preasfintei Împărătese pentru acoperământul ei cel minunat, cu care pururea păzeşte întreaga lume de răutatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea cântare: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ajungând în Sfântul Munte şi fiind purtat în multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfinţeniei, Cuvioase, culegând de peste tot, ca o albină înţeleaptă, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Părintelui Tihon, stareţ purtător-de-Duh şi plin de toată virtutea, pe care l-ai urmat în deplină ascultare. Pentru aceasta îţi cântăm şi noi, cu glasuri neputincioase, aşa:

Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a rânduit preaslăvirea în Muntele cel binecuvântat al Athosului;
Bucură-te, că pentru aceasta El te-a dat în grija Preacuratei Maicii Sale, care te-a ocrotit ca pe un fiu al ei;
Bucură-te, că umbrit de Duhul Sfânt ai colindat întregul Munte, căutând Părinţi cu viaţă sfântă;
Bucură-te, că te-ai minunat de rugăciunile neîncetate ale lor, prin care Dumnezeu trimite mila Sa asupra lumii;
Bucură-te, că te-ai nevoit să le scrii şi viaţa, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor;
Bucură-te, că apoi ai ajuns ucenic al Cuviosului Părinte Tihon, cel desăvârşit în sfinţenie;
Bucură-te, că pe acesta l-ai slujit cu dragoste neţărmurită, în toate încredinţându-te povăţuirii lui celei înţelepte;
Bucură-te, că pentru ascultarea ta cea până la capăt, Dumnezeu ţi-a dăruit şi ţie harul ce se sălăşluia în Părintele tău;
Bucură-te, că după moartea sa, Cuviosul Tihon ţi-a descoperit că se va ruga mereu pentru tine;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 7-lea:

Întru deplină dragoste desăvârşindu-te, te-ai făcut unealtă a lui Dumnezeu, Carele a început a lucra prin tine cu putere multă. Că te-a făcut un mângâietor al tuturor celor necăjiţi şi un povăţuitor al celor întunecaţi de păcate. Îi mulţumim lui Dumnezeu, Părinte, pentru că te-a dăruit nouă pe tine spre mântuirea noastră, cântându-I cu toţii: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri”, a zis Mântuitorul lumii cu glas nemincinos. Că şi întru tine, Părinte, cuvântul Lui s-a împlinit cu întreagă putere. Iar pentru aceasta te lăudăm şi noi, zicând:

Bucură-te, cel ce ai învăţat lumea prin cărţi luminate de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit neştiinţa vremurilor noastre;
Bucură-te, trâmbiţă a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocăinţei;
Bucură-te, proorocule minunat, care ne-ai arătat că trăim vremurile sfârşitului;
Bucură-te, tămăduitorule milostiv al bolilor celor cu neputinţă de vindecat;
Bucură-te, îngrijitorule preaales al celor cu sufletul apăsat de necazuri;
Bucură-te, untdelemn dumnezeiesc, care ai curăţat toate rănile noastre;
Bucură-te, pace de sus, care ai împăcat nenumărate familii destrămate;
Bucură-te, povăţuitorule iscusit, că ai îndepărtat de la oameni toate cursele diavolului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 8-lea:

Văzând lupta cea înfricoşătoare pe care o duce vrăjmaşul mântuirii împotriva familiei celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma cuvântului, învăţându-i pe soţi că pentru a putea câştiga liniştea caselor lor, trebuie să aibă răbdare şi îndelungă-răbdare, şi jertfire de sine cu dragoste. Îl slăvim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase, pentru că te-a trimis să ne arăţi calea cea dreaptă, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

„Daţi-mi mame creştine şi vă voi da sfinţi care să schimbe lumea”, a spus dumnezeiescul Gură de Aur. Iar tu, pătruns fiind de acest adevăr, te-ai ostenit cu timp şi fără timp, prin rugăciuni şi îndemnuri, să le arăţi soţilor celor credincioşi că pacea familiei este roadă a Duhului Sfânt, şi că trebuie să lupte pentru ea cu străduinţă şi înţelepciune. Pentru că te-ai nevoit ca să aduci vindecare familiilor noastre celor atât de crunt lovite de ispite, îţi mulţumim cu toţii, zicând:

Bucură-te, mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu pentru bunaînţelegere a celor căsătoriţi;
Bucură-te, că pe soţii cei binecredincioşi i-ai povăţuit să trăiască în înfrânare şi sfinţenie;
Bucură-te, că pe aceştia i-ai învăţat să-şi poarte neputinţele unul altuia, cu dragoste şi cu mărime de suflet;
Bucură-te, că părinţilor le-ai arătat că prin rugăciune harul lui Dumnezeu se pogoară asupra întregii familii, aducând bucurie şi pace;
Bucură-te, că ai luptat împotriva tuturor păcatelor, văzând că prin ele vine destrămarea căsniciei;
Bucură-te, că te-ai făcut mustrător aprig al înspăimântătoarei ucideri de prunci;
Bucură-te, că mamelor celor credincioase le-ai spus că prin pilda vieţii lor îşi pot face copiii sfinţi;
Bucură-te, că tinerilor le-ai arătat că prin ascultare câştigă milă de la Dumnezeu şi viaţă liniştită;
Bucură-te, că pe aceştia i-ai îndemnat să dobândească binecuvântarea părinţilor, prin care vine şi binecuvântarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 9-lea:

Pe cel ce în chip minunat a tămăduit bolile noastre cele trupeşti şi sufleteşti, prin rugăciunile lui cele făcute din adâncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, să-l lăudăm noi toţi cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime, să-I cântăm cu mulţumire, zicând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Vindecător a toată boala te-ai făcut, Părinte, prin darul de care te-a învrednicit Dumnezeu. Că arzând de dragoste şi de milă pentru oamenii ce se chinuiau în dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbăvirea lor, învăţându-i să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-un glas, noi credincioşii, zicând:

Bucură-te, armă preatare împotriva bolii celei înfricoşătoare a cancerului;
Bucură-te, neobositule îngrijitor al celor ce se chinuiesc în dureri cumplite;
Bucură-te, izvor de vindecare în care se răcoresc toţi cei răniţi sufleteşte;
Bucură-te, izgonitorule de demoni, că ai zdrobit cu smerenia ta toată viclenia şi asuprirea diavolului;
Bucură-te, preamilostive părinte, că n-ai îndurat să-i vezi pe oameni sfârşindu-se sub greutatea chinurilor trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, că pentru aceasta toate scârbele şi bolile noastre le-ai luat asupra ta;
Bucură-te, că te-ai rugat cu mărime de suflet ca Dumnezeu să-ţi trimită ţie neputinţele noastre;
Bucură-te, că ne-ai învăţat că toate necazurile vin prin depărtarea de Dumnezeu şi de poruncile Sale;
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat că negrăită este răsplata celor ce-şi duc boala cu răbdare, aducând slavă lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 10-lea:

Domnul şi Mântuitorul lumii a făgăduit mare răsplată celor ce se vor osteni în bun chip spre desăvârşirea altora. Iar tu, Cuvioase, deşi călugăr simplu şi neînvăţat în cele lumeşti, ai fost înţelepţit de Însuşi Duhul Domnului ca să povăţuieşti mii de oameni pe calea mântuirii. Iar pentru aceştia te rogi până acum lui Dumnezeu, Căruia şi noi Îi cântăm cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui şi spre folosul oamenilor. Că te-ai făcut părintele a mulţimi nenumărate de credincioşi, care luptaţi fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, căutau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugăm să ne primeşti şi pe noi în rândul fiilor tăi duhovniceşti, şi să ne îngădui să-ţi cântăm, cu mulţumire, aşa:

Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni să lupte cu gândurile cele rele sădite în minte de vrăjmaşul mântuirii noastre;
Bucură-te, că strălucind de darul deosebirii duhurilor, fiilor tăi le arătai îndată dacă gândurile lor sunt de la Dumnezeu sau de la diavol;
Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu cunoşteai adâncul inimilor oamenilor;
Bucură-te, că având deplină înţelepciune, ai zădărnicit toate cursele cele meşteşugite ale celui viclean;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai întors la pocăinţă adevărată prin dragostea ta cea nefăţarnică;
Bucură-te, că te-ai făcut mustrare înţeleaptă a celor îndărătnici şi mândri;
Bucură-te, că ai fost mângâiere blândă a celor deznădăjduiţi şi covârşiţi de ispite;
Bucură-te, că ai plâns neîncetat pentru toţi cei ce vedeau în tine nemincinoasă nădejde de mântuire;
Bucură-te, că la Judecată o să-I spui lui Dumnezeu, cu dulce bucurie: ”Iată, eu şi fii pe care i-ai dat mie!”;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 11-lea:

Ajungând călugăr desăvârşit, Părinte, şi plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai făcut nădejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce vroiau să se închine lui Hristos în întregime. Iar pentru darurile tale, toţi vedeau în tine un îndrumător luminat de Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de păstori cu viaţă sfântă, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ai întemeiat la Suroti o mănăstire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau să se dăruiască Mirelui Hristos cu dragoste deplină. Iar mai apoi le-ai povăţuit spre desăvârşire, ca un părinte mult iubitor şi îndelung răbdător, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt şi nouă îndrumare nemincinoasă. Te binecuvântăm cu toţii pentru aceasta, zicând:

Bucură-te, că ai ctitorit Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti;
Bucură-te, că aceasta s-a făcut liman de mântuire pentru sufletele cele însetate de Hristos;
Bucură-te, că te-ai străduit cu timp şi fără timp a le face pe maici mirese desăvârşite ale Domnului nostru;
Bucură-te, că le-ai învăţat călugăria cea adevărată, care înseamnă lepădare de lume şi de poftele ei;
Bucură-te, că neîncetat te-ai străduit să le aprinzi râvna spre nevoinţa cea binecuvântată;
Bucură-te, că le-ai călăuzit spre mărturisirea cât mai deasă a păcatelor, prin carea se strică întru totul lucrările diavolului;
Bucură-te, că povăţuirile tale au căzut pe pământ roditor şi au răcorit lumea întreagă;
Bucură-te, că ai luptat cu putere împotriva duhului lumesc care vatămă cumplit viaţa de mănăstire;
Bucură-te, că prin vitejia şi dragostea ta te-ai făcut tuturor călugărilor pildă de biruinţă duhovnicească;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 12-lea:

Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste tine, Cuvioase, şi mari şi milele Lui, că pentru multa ta jertfă, Cel Atotbun te-a învrednicit de descoperiri minunate şi de bucurii mai presus de fire. Ne bucurăm şi noi văzând răsplata pe care Dumnezeu o dă sfinţilor Săi, şi rugându-L să ne facă şi pe noi părtaşi ei, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ai gustat, Părinte, încă de aici din bucuriile raiului, cele gătite de Mult-milostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Că deşi au fost mari luptele pe care vrăjmaşul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mângâierile prin care Dumnezeu te-a întărit în virtute. Pentru aceasta, întru smerită laudă, îţi cântăm:

Bucură-te, lumină preadulce prin care Hristos străluceşte lumii întregi;
Bucură-te, flacără minunată, care ne aprinzi şi pe noi de dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai făcut sălaş deplin al harului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că acesta a născut în tine toate roadele sfinţeniei;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a copleşit cu darurile Sale cele mai presus de fire;
Bucură-te, că ai gustat din lumina cea necreată şi pururea fiitoare;
Bucură-te, că ai trăit cu Sfinţii ca şi cu nişte prieteni apropiaţi;
Bucură-te, că Maica Preabună a Domnului nostru ţi s-a arătat pentru a te întări în necazuri;
Bucură-te, minune negrăită, că te-ai învrednicit a vorbi cu Însuşi Hristos, Stăpânul şi Dumnezeul nostru;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 13-lea:

„Mulţi sfinţi ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască”, grăit-ai, Părinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Că ne-ai vestit nouă, celor întunecaţi, că vremurile sunt spre plinire şi că cei ce acum se luptă cu vitejie ca să-şi câştige mântuirea, au plată de mucenic. Pentru aceasta, Îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel ce cu milă şi-a cercetat poporul, trimiţând pe Sfântul Său spre luminarea noastră, şi Îi cântăm Preabunului Stăpân, în glas de bucurie, cântarea: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori.
Şi iarăşi Icosul 1: Dumnezeu a rânduit… şi Condacul 1: Să-l lăudăm…

Apoi această

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viaţă, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.
Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne izbăveşti de toate greutăţile. Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.

Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputinţele câtă vreme ai fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veşnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulţumire.

Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, întăreşte-ne şi pe noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.

Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel, mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

L-am preluat din locația de aici.

Acatistul Fericitei Maicii noastre Matrona din Moscova

pic1.jpgTropar, glasul al 2-lea

Pe de Dumnezeu inteleptita, fericita maica Matrona, a tinutului Tula inflorire si a orasului Moscova slavita podoaba s-o laudam acum noi, credinciosii. Caci lumina zilei necunoscand, cu lumina lui Hristos s-a luminat si cu darul inain te-vederii si al vindecarii s-a imbogatit. Pribeaga si straina pe pamant fiind, in imparatia Ceruri lor, in fata Tronului lui Dumnezeu sta si se roaga pentru sufletele noastre.

Condac, glasul al 7-lea

Slujirii lui Hristos inca din pantecele mamei fiind aleasa, cuvioasa Matrona, pe drumul scar belor si al tristetii urmand, credinta tare si cu viosia aratand, lui Dumnezeu i-ai placut. Pentru aceasta, pomenirea ta cinstind, te rugam: aju ta-ne in dragostea lui Dumnezeu sa staruim, fericita maica

Marimuri

Marimu-te pe tine, sfanta cuvioasa maica Matrona, si cinstim sfanta pomenirea ta, caci te rogi pentru noi lui Hristos Dumnezeul nostru.

Condacul 1

Din scutece de Duhul lui Dumnezeu fiind aleasa, fericita maica Matrona, orbirea si nepu tinta trupeasca pentru curatia duhovniceasca de la Dumnezeu primind cu darul inaintevederii si al minunilor te-ai imbogatit. Pentru aceasta si noi, cu multumire, cununa de lauda iti aducem, cantand: Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Icosul 1

Inger in trup te-ai aratat pe pamant, fericita Matrona, implinind voia lui Dumnezeu. Caci din nastere in orbire trupeasca ai fost, insa Dum nezeu, inteleptindu-i pe cei orbi si iubindu-i pe cei cuviosi, a luminat ochii tai duhovnicesti, ca sa slujesti oamenilor si lucrurile lui Dumnezeu sa se arate prin tine. Iar noi cu dragoste iti can tam tie acestea:

Bucura-te, din pruncie de Dumnezeu fiind aleasa;

Bucura-te, din scutece cu harul Sfantului Duh fiind insemnata;

Bucura-te, din copilarie cu darul minunilor fi ind imbogatita;

Bucura-te, cu intelepciune de la Dumnezeu fi ind inzestrata;

Bucura-te, cu gandul voia lui Dumnezeu ai aflat;

Bucura-te ca pe inteleptii veacului orbi la minte ai rusinat;

Bucura-te ca sufletele ratacite la Dumnezeu le intorci;

Bucura-te ca scarbele si necazurile le alini;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 2-lea

Vazand oamenii si preotul cand te-ai botezat, fericito, un stalp de fum minunat inaltandu-se deasupra capului tau si simtind mirosul bine-placut, se minunau, ce va deveni acest prunc, cantand lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea

Minte avand luminata, slujitorul lui Dum nezeu Vasile a aflat ca cea botezata de el este va sul ales al lui Dumnezeu si pe tine, cuvioasa Ma trona, sfanta te-a numit. Iar noi din tot cugetul nostru iti aducem laudele acestea:

Bucura-te, ceea ce in cristelnita harul Sfantului Duh ai primit;

Bucura-te, ceea ce pe trupul tau crucea intipa rita ai avut;

Bucura-te, rugatoare, de la Dumnezeu oame nilor daruita;

Bucura-te, lumina arzatoare ce in fata lui Dumnezeu luminezi;

Bucura-te, ceea ce cu darul facerii de minuni Dumnezeu pe pamant te-a slavit;

Bucura-te, ceea ce cu cununa nevestejita de la Dumnezeu in cer te-ai impodobit;

Bucura-te, ca prin mila lui Dumnezeu pe cei pacatosi i-ai ridicat;

Bucura-te, ca din izvorul apei celei vii pe cei insetati i-ai adapat;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 3-lea

Puterea harului lui Dumnezeu simtind inca din pruncie, fericita Matrona, catre sfintele icoa ne te indreptai si, cu inima curata si cu buzele de prunc, lauda lui Dumnezeu inaltai, cantand: Aliluia.

Icosul al 3-lea

Avand din copilarie darul inainte-vederii, fericita maica, inimile ascunse celor ce veneau la tine cunoscand si viitorul ca pe cele de fata spu nand, pe multi pe calea mantuirii i-ai indreptat. Pentru aceasta pe Dumnezeu Cel ce a inteleptit orbii ii preamarim, cantand tie acestea:

Bucura-te, a Domnului stravazatoare;

Bucura-te, a pacatelor ascunse vaditoare;

Bucura-te, celor intristati cu sufletul, lumi nata povatuitoare;

Bucura-te, celor rataciti, milostiva calauzitoare;

Bucura-te, stea, celor credinciosi calea aratand;

Bucura-te, lumina, in intunericul veacului acestuia luminand;

Bucura-te, unului Dumnezeu slujitoare;

Bucura-te, a uneltirilor diavolesti cu darul Sfantului Duh pierzatoare;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi !

Condacul al 4-lea

Viforul nedumeririlor si al tulburarilor despre minunile tale in oameni raspandindu-se, maica fericita, si acestia, pe care i-ai indreptat spre Dumnezeul Cel minunat intru sfintii Sai, preamarindu-te si laudandu-te, lui Dumnezeu cu multumire au cantat: Aliluia.

Icosul al 4-lea

Auzind oamenii, maica Matrona, ca aduci ajutor in boli sufletesti si trupesti, la tine vin cu nadejde si, primind sfat bineplacut si vindecare, ii multumesc lui Dumnezeu, cantand tie:

Bucura-te, ca pe cei bolnavi si suferinzi ii primesti;

Bucura-te, ca pace sufletelor indurerate daruiesti;

Bucura-te, celor in ratacire fiind indreptatoare;

Bucura-te, a evlaviei invatatoare;

Bucura-te, a necazurilor noastre alinare;

Bucura-te, in scarbe mangaietoare;

Bucura-te, doctorul cel fara de arginti:

Bucura-te, a oricaror neputinte tamaduitoare;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 5-lea

Ca o stea dumnezeiasca ai rasarit, maica fericita Matrona, in zilele grele in Patria noastra, caci, ca o noua marturisitoare, jugul lui Hristos cu indrazneala si fara frica toata viata ai purtat si, cu harul lui Dumnezeu fiind intarita, ai dat celor nedumeriti povatuire, celor slabi si bolnavi vindecare, tuturor celor ce cu multumire canta iui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 5-lea

Vazand multi oameni rusi minunile si vin decarile date de harul lui Dumnezeu prin tine: celor schiopi – umblare, celor slabi si nemiscati – vindecare, celor indraciti – a duhurilor rele alun gare, indreptandu-ne catre tine, maica, ca si catre un izvor nesecat, din care adapandu-ne cu nesat, cu inima smerita, strigam tie acestea:

Bucura-te, din pruncie pe calea mantuirii fi ind chemata;

Bucura-te, cuvioasa, de Dumnezeu noua daruita;

Bucura-te, tamaduitoare ce bolile noastre le vindeci;

Bucura-te, in nevoile noastre, grabnica ajutatoare;

Bucura-te, ceea ce cu sfaturi folositoare de su flet ne povatuiesri;

Bucura-te, ceea ce nedumeririle noastre de graba le limpezesti;

Bucura-te, ceea ce duhurile necurate de la om le alungi;

Bucura-te, ceea ce de toata rautaiea cu ruga ciunile tale ne aperi;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda ru gatoare iui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 6-lea

Vestitorul sfinteniei si al cuvioseniei vietii tale, fericita maica, s-a aratat sfantul si cuviosul parinte Ioan din Kronstadt, cand te-a vazut in biserica si te-a numit mostenitoarea sa si al optulea stalp al Rusiei. Iar toti cei ce au auzit acestea l-au laudat pe Dumnezeu, inaltand Lui cantarea: Aliluia.

Icosul al 6-lea

Aprinde cu rugaciunile tale, maica Matrona, lumina harului lui Dumnezeu in inimile ce nu l-au aflat pe Dumnezeu si cu multe pacate pe El L-au suparat. Caci, vazand minunile savarsite de tine, ma indrept catre Dumnezeu, cantandu-ti:

Bucura-te, ceea ce cu faptele tale pe Dum nezeu L-ai slavit;

Bucura-te, ceea ce slava lui Dumnezeu ne-ai aratat;

Bucura-te, ceea ce pe calea cea drepta pe ne credinciosi i-ai indreptat;

Bucura-te, ceea ce intinaciunea pacatelor cu ruga ciunile tale ai curatat;

Bucura-te, ca la pocainta ne-ai indemnat;

Bucura-te, ca lui Dumnezeu pentru toate sa-i multumim ne-ai povatuit;

Bucura-te, ca biserica lui Dumnezeu s-o iu bim ne-ai invatat;

Bucura-te, ceea ce in ograda bisericii oile cele risipite ai adunat;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 7-lea

Vrand Preasfintei noastre Stapane, Maicii Domnului, sa-i placi, maica Matrona, ai poruncit oamenilor sa zugraveasca preacinstitul chip al Ei, numit Aflarea celor pierduti, si in biserica lui Dumnezeu sa-l asezi, ca toti cei ce privesc chipul luminat al Preacuratei, cu umilinta, s-o laude, iar lui Dumnezeu sa cante: Aliluia.

Icosul al 7-lea

O noua aparatoare, rugatoare si mijlocitoare catre Domnul ni te-a daruit in anii grei tuturor rusilor, caci multi s-au indepartat de Sfanta Bise rica, insa tu, maica, pe cei necredinciosi si rata citi ii invatai cu fapta si cu cuvantul, aratandu-le minuni de la Dumnezeu. De aceea iti cantam tie acestea:

Bucura-te, pentru tara noastra ruseasca nein cetata nevoitoare;

Bucura-te, pentru mantuirea noastra mijloci toare;

Bucura-te, al Dumnezeului Drept Judecator imblanzire;

Bucura-te, celor bolnavi si jigniti ocrotire;

Bucura-te, celor neputinciosi si deznadajduiti ajutatoare;

Bucura-te, impotriva duhurilor rele neince tata luptatoare;

Bucura-te, caci tremura in fata ta diavolii;

Bucura-te, caci se bucura pentru tine ingerii si oamenii;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 8-lea

Pe cei putin credinciosi si nechibzuiti i-ai mi nunat, cum, oarba din nastere fiind, vezi si cu nosti nu numai cele din prezent, ci si cele viitoa re, nevazand ei puterea lui Dumnezeu ce lucrea za in neputintele oamenilor. Pentru aceasta si noi, fericita maica, intelepciunea lui Dumnezeu in tine vazand, ii cantam lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea

Toate supararile si jignirile, prigonirile si mustrarile ai rabdat, fericita maica, insa nu te-ai tanguit, ci pentru toate lui Dumnezeu ai multumit. Cu aceasta invatandu-ne noi cu rabdare sa ne purtam crucea, iti aducem laudele acestea:

Bucura-te, ceea ce in rugaciune neincetata staruiai;

Bucura-te, ceea ce duhurile rele cu post si ru gaciune le alungai;

Bucura-te, ceea ce pacea binecuvantata dobandeai;

Bucura-te, ceea ce cu dragostea ta pe multi ii mantuiai;

Bucura-te, ceea ce prin viata ta oamenilor ai slujit;

Bucura-te, ca si dupa moarte pe oameni neincetat ii ajuti;

Bucura-te, ceea ce acum rugamintile noastre le asculti;

Bucura-te, ca pe cei ce se incred in tine nu-i parasesti;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 9-lea

Toate necazurile si durerile le-ai rabdat, mai ca Matrona, neincetat luptand cu puterile intu nericului, uneltirile si vicleniile lor vadind si pe diavoli din indraciti alungand, pana la sfarsitul vietii pe cei indurerati, bolnavi si intristati i-ai ajutat; pururea cantand lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 9-lea

Ritorii cei multgraitori nu vor putea cu vred nicie sa-ti preamareasca sfanta ta viata si minu nile tale cele cu puterea lui Dumnezeu de tine savarsite, sfanta maica. Insa noi, dorind pe Dumnezeu cu psalmi sa-l laudam si indemnati de iubire curata, indraznim sa cantam acestea:

Bucura-te, ceea ce calea cea stramta si poarta ingusta ai ales;

Bucura-te, ceea ce cu multe fapte bune te-ai luminat;

Bucura-te, ceea ce toate cele stricacioase din viata le-ai lepadat;

Bucura-te, ceea ce cu cununa smereniei te-ai impodobit;

Bucura-te, ceea ce dupa Evanghelie, ca pasa rile cerului, pe pamant ai locuit;

Bucura-te, ceea ce Fiului, ce nu avea unde sa-si plece capul, i-ai urmat;

Bucura-te, ceea ce acum in lacasurile raiului te desfatezi;

Bucura-te, ceea ce pe noi, pacatosii, catre tine rugandu-ne, nu ne lasi;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 10-lea

Dorind sa-i scapi pe multi de suferintele tru pesti si de bolile sufletesti, cuvioasa lui Dumnezeu, toata noaptea petreceai in rugaciune, rugan du-te pentru ajutorul si intarirea lor Domnului nostru Iisus Hristos, cantandu-i: Aliluia.

Icosul al 10-lea

Zid si acoperamant erai in timpul vietii tale, fericita maica, tuturor celor ce alergau la tine si dupa moarte nu incetezi sa mijlocesti inaintea lui Dum nezeu pentru cei ce cu credinta vin la morman tul tau. Pentru aceasta, auzindu-ne pe noi, paca tosii, indurerati si de multe necazuri fiind stapa niti si nadajduind toti in ajutorul rugaciunilor tale, iti cantam:

Bucura-te, celor jigniti grabnica aparatoare;

Bucura-te, celor saraci mangaiere;

Bucura-te, a casatoriei cinstite ocrotitoare;

Bucura-te, celor certati impacare;

Bucura-te, celor judecati pe nedrept apara toare;

Bucura-te, si a celor vinovati fata de judecata lumeasca catre Dumnezeu milostiva mijloci toare;

Bucura-te, celor fara casa adapostire;

Bucura-te, tuturor celor ce te cheama in ajutor ocrotire;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 11-lea

Cantare ingereasca auzeai, cinstita maica Matrona, inca pe pamant fiind. Invata-ne si pe noi, nevrednicii, cum trebuie sa-L slavim pe Dumnezeu, Cel slavit in Treime, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Caruia ostirile ceresti intr-un glas ii canta: Aliluia.

Icosul al 11-lea

Cu lumina stralucitoare lumineaza viata ta, fe ricita Matrona, gonind intunericul lumii aces teia desarte, si ne atrage sufletele noastre: ca si noi cu razele harului lui Dumnezeu sa ne lu minam si calea plina de scarbe a acestei vieti trecatoare sa o trecem si in imparatia Cerurilor sa ajungem, unde tu, maica, acum te desfatezi, auzind glasul nostru catre tine, strigand:

Bucura-te, lumina lui Dumnezeu pururea arzatoare;

Bucura-te, margaritar scump, cu stralucirea sfinteniei tale luminandu-ne;

Bucura-te, floare binemirositoare, ce mireas ma Duhului Sfant o raspandesti;

Bucura-te, piatra a credintei, care pe cei slabi de fire in evlavie ii intaresti;

Bucura-te, stea preastralucita, ce calea dreap ta ne-o arati;

Bucura-te, luptatoare neinfricata a lui Hristos, ce cu sabia rugaciunii armatele demonilor in spaimanti;

Bucura-te, caci ai avut o viata sfanta si curata;

Bucura-te, caci in fata lui Dumnezeu ai avut o moarte cinstita;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 12-lea

Harul lui Dumnezeu din belsug inca din scu­tece ai primit, maica fericita, care a fost cu tine toata viata. Credem neclintit ca si dupa moarte acest har e cu tine. Pentru aceasta, cazand la tine, ne rugam: nu ne lasa pe noi, calatori inca pe pamant, lipsiti de ajutorul si ocrotirea ta, rugan du-L pe Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti cei ce-I cantam: Aliluia.

Icosul al 12-lea

Cantam minunile tale cele multe, maica Ma trona, il laudam pe Dumnezeu Care te-a daruit orasului Moscova si Patriei noastre, in zilele grele si de prigoana, pe tine, stalpul neclintit al evlaviei si credintei. Si acum, maica fericita, cu inima recunoscatoare iti cantam tie acestea:

Bucura-te, ceea ce pacea lui Hristos in suflet ai dobandit;

Bucura-te, ceea ce pentru lume jertfa lui Dumnezeu te-ai adus;

Bucura-te, ceea ce in trup neputincios puterea harului dumnezeiesc ai aratat;

Bucura-te, ceea ce la aflarea cinstitelor tale moaste mila lui Dumnezeu ne-ai aratat;

Bucura-te, a cetei sfintilor din Moscova minu nata inflorire;

Bucura-te, a orasului Moscova preaslavita podoaba;

Bucura-te, pentru Patria noastra inaintea lui Dumnezeu neincetata rugatoare;

Bucura-te, la pocainta si rugaciune pentru tara Rusiei indemnare;

Bucura-te, cuvioasa maica Matrona, calda rugatoare lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 13-lea

O fericita maica, asculta aceasta cantare de lauda pe care ti-o aducem tie si cere pentru noi de la Domnul nostru Iisus Hristos iertarea pacatelor, sfarsit bun crestinesc si raspuns bun la infricosatoarea Lui judecata, ca sa ne invred nicim si noi in lacasurile raiului sa slavim Sfanta Treime, cantand: Aliluia.

( Acest Condac se spune de 3 ori, apoi, Icosul 1 si Condacul 1.)

Rugaciune

O, fericita maica Matrona, cu sufletul in cer, in fata Tronului lui Dumnezeu stand, iar cu trupul pe pamant odihnind si cu binefacere de sus inzestrata multe minuni savarsind. Coboara ochii tai milostivi spre noi, pacatosii, cei ce in scarbe, dureri si pacate viata ne-o petrecem, ali na-ne pe noi, cei deznadajduiti, vindeca-ne de bo lile noastre cumplite pe care pentru pacatele noastre de la Dumnezeu le primim; izbaveste-ne de multimea necazurilor si a primejdiilor, roa ga-L pe Domnul nostru Iisus Hristos sa ne ierte toate pacatele si faradelegile pe care din tinereti le noastre si pana acum le-am savarsit, ca, pri mind cu rugaciunile tale binefacere si mare mila, sa slavim pe Dumnezeu Cel Unul in Treime, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cf. http://www.blaj-matrona.orthodoxy.ru/sait/akaf_ro.php

Acatistul Sfântului Împărat-Mucenic Nicolae al Rusiei

Troparul, gl. 5

Lipsit de imparatia pamanteasca, ai rabdat cu blandete lanturi si suferinte de multe feluri, pe Hristos marturisind pana la moarte de la uratorii de Dumnezeu, slavite multpatimitorule si de Dumnezeu incoronatule imparate Nicolae, pentru aceasta cu cununa muceniceasca te-a incununat pe tine impreuna cu imparateasa, copiii si slugile tale Hristos Dumnezeu, pe El roaga-l sa miluiasca tara Rusiei si sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul, gl. 3

Mijlocitorului din Mira Lichiei, imparate sfinte, urmas te-ai aratat, ca plinind Evanghelia lui Hristos, ti-ai pus sufletul pentru poporul tau si ai mantuit pe cei vinovati si pe cei nevinovati de la moarte, pentru aceasta cu sange mucenicesc te-ai sfintit, ca marii mucenici ai Bisericii lui Hristos.

Marire

Marimu-te sfinte imparate si mucenice Nicolae si laudam cinstitele tale chinuri care intru Hristos pentru Rusia le-ai rabdat.

Condacul 1

Multpatimitorului ales de la nastere si intruchiparii dragostei lui Hristos, iti aducem cantari de lauda, ca mai mult decat toate ti-ai iubit Patria, iar tu, avand indrazneala catre Domnul lumineaza cugetele si inimile noastre ca sa te chemam:

Bucura-te, de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Icosul 1

Facatorul Ingerilor te-a trimis pre tine pamantului Rusiei, ca pe un inger bland, spre luminarea oamenilor tai, ca te-a ales dupa chipul Fiului Sau Unul nascut pentru jertfa ispasirii pacatelor oamenilor rusi, iar noi, minunandu-ne acestei iconomii a Atottiitorului pentru tine cu umilinta iti strigam:

Bucura-te, asemanarea lui Hristos;

Bucura-te, arderea cea de tot;

Bucura-te, podoaba imparatilor rusi;

Bucura-te, intarirea tarii tale;

Bucura-te, chipul blandetii si al atotiertarii;

Bucura-te, cetate neclintita a marturisirii;

Bucura-te, al celor obijduiti nadejde nemincinoasa;

Bucura-te, temelie nesurpata a celor credinciosi.

Bucura-te, de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Condacul 2

Vazand Preabuna Maica Domnului mostenirea Sa, tara noastra, de intinaciunea decaderii spurcata, te-a ales de la nastere, ca pre un neintinat Rusiei intru curatie, ca toti cu neindoielnica nadejde sa inaltam cantare: Aliliuia.

Icosul 2

Mintea cea mai prea sus de lume ti-a dus viata spre mantuire asemeni multpatimitorului Iov, ca ziua nasterii tale cu ziua pomenirii lui s-a unit. Noi, in suferinte insa fiind, pentru pacatele noastre si mai mult pentru lepadarea de tine, Unsule al lui Dumnezeu, cu infrigurata smerenie si cu infrangerea inimii iti strigam asa:

Bucura-te ca ai rabdat de la poporul tau hula si defaimare;

Bucura-te ca l-ai compatimit pana la sfarsit;

Bucura-te, indreptatorule al dreptei credinte;

Bucura-te, chipul blandetii lui David;

Bucura-te, faclia dreptatii;

Bucura-te, custode al adevarului;

Bucura-te, invatator al smeritei intelepciuni;

Bucura-te, al rabdarii lui Iov iubitorule;

Bucura-te de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate- multpatimitorule!

Condacul 3

Harul Celui de Sus te-a umbrit, Unsule al lui Dumnezeu, ca te-ai ostit cu intelepciune impotriva falsei cunostinte apusene ca lumea intreaga sa-ti strige: Aliluia.

Icosul 3

Grijindu-te pentru blagocestie, binecredinciosule imparate, ai ravnit zidirii bisericilor, proslavirii moastelor placutilor lui Dumnezeu, raspandirii iluminarii crestine si apararii de asuprire a celor napastuiti, pentru aceasta lumea ortodoxa te lauda asa:

Bucura-te, saditorule al dreptmaritoarei credinte;

Bucura-te, purtatorule al luminii lui Hristos;

Bucura-te, invatatorule al domniei crestinesti;

Bucura-te, aparatorule al tarilor ortodoxe;

Bucura-te, ocrotitorule al lacasurilor calugaresti;

Bucura-te, epitropule al cinstirii sfintelor icoane.

Bucura-te, de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate- multpatimitorule!

Condacul 4

Nu te-ai inspaimantat de furtuna necuviintei, a vorbirii de rau si a nebuniei, multpatimitorule Nicolaie, zicand: tradarea, frica si minciuna sunt pretudindeni. Hulirea impotriva, intemnitarea si omorarea cu blandete le-ai rabdat, strigand lui Dumnezeu si Atottiitorului: Aliluia.

Icosul 4

Vazand neoranduiala imparatiei rusesti si defaimarea crestinilor, te rugai neincetat ca Preabuna Imparateasa sa mantuiasca Rusia pravoslavnica, pentru aceasta si noi iti aducem tie aceste cantari de lauda:

Bucura-te, al Preacuratei cinstitor imparatesc;

Bucura-te, ravnitorule al cinstei icoanelor Ei;

Bucura-te, aparatorule in rugaciuni al oamenilor tai;

Bucura-te ca i-ai incredintat imparatescului Ei Acoperamant;

Bucura-te ca ai baut pentru Hristos paharul suferintelor;

Bucura-te ca ti-ai iertat pana la sfarsit tradatorii;

Bucura-te, a rugaciunii tamaie cu bun miros;

Bucura-te, candela nestinsa a credintei;

Bucura-te, de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Condacul 5

Dumnezeiasca stea calatoare te-ai aratat rusilor aflati in pribegie, intru numele tau adunandu-i impreuna si aratandu-le calea pocaintei spre renasterea Rusiei, ca sa se veseleasca

ingerii pentru pacatosii care se pocaiesc zicand: Aliluia.

Icosul 5

Cand ai vazut ca blandetea si smerenia nu sunt primite spre intelegere, ti-ai pus toata nadejdea in Maica Domnului si cu totul te-ai predat in mainile Atottiitorului ca sa-i intelepteasca si pe cei fara de minte sa-ti cante tie:

Bucura-te, biruitorule al mandriei nebunesti;

Bucura-te, smeritule purtator al coroanei;

Bucura-te, zid nebiruit pentru cei neajutorati;

Bucura-te, dragoste preaimbelsugata pentru oamenii tai;

Bucura-te ca ai fost inaltat de Dumnezeu prin minunile din Rusia;

Bucura-te ca de cei din pribegie ai fost preaslavit;

Bucura-te, pentru Rusia jertfa straduitoare;

Bucura-te, inima milostiva a slavilor;

Bucura-te, de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Condacul 6

Slava ta o propovaduiesc marginile lumii, in tot pamantul a iesit vestirea ta: nu exista nici o jertfa pe care nu as aduce-o pentru propasirea Patriei mele, astfel invatand poporul tau intru pocainta sa-i cante lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 6

Stralucit-ai mai mult decat soarele pentru pamantul Rusiei, sfinte Nicolae, mijlocire oamenilor tai chiar pe golgota aratand, ca sa se intoarca toti catre Hristos si cu multumire sa cante:

Bucura-te, lumina de la rasarit venita;

Bucura-te ca n-ai fost orbit de intunericul apusului;

Bucura-te, nesecata stralucire a adevarului;

Bucura-te, lumina neapusa a blandetii;

Bucura-te, inteleptirea pacatosilor;

Bucura-te, preamarirea dreptilor,

Bucura-te, sluga imparateasca a lui Dumnezeu;

Bucura-te, cu adevarat sfinte imparate ortodox.

Bucura-te, de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Condacul 7

Vrand sa intaresti pe pamant dreptmaritoarea credinta, ti-ai ridicat imparatia intru apararea asupritei tari sarbesti, ca vazand faptele tale bune, sa-L proslaveasca pe Parintele Ceresc, strigand: Aliluia.

Icosul 7

Ca pre un nou Noie, chivernisitor al mantuirii poporului rus si ocrotitor al Serbiei te-a aratat pre tine Domnul, o Nicolae, daruitorule al biruintei crestinilor pravoslavnici, ca noi amintindu-ne de toate nevointele tale, neincetat intr-un glas sa-ti cantam:

Bucura-te, infaptuitorule al Sfintei Scripturi;

Bucura-te, pazitorule al traditiei sfintilor parinti;

Bucura-te ca pe piatra Hristos ti-ai zidit casa sufletului tau;

Bucura-te ca ai intarit cu dragoste Cetatea Maicii Domnului;

Bucura-te, al corabiei ruse carmaciule spre mantuire;

Bucura-te, mangaietorule de nadejde al slavilor aflati in necazuri;

Bucura-te, purtatorule al virtutilor crestinesti;

Bucura-te, starpitorule al patimilor pacatoase.

Bucura-te de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Condacul 8

Minune straina vedem in tine, credinciosule si bunule rob al lui Dumnezeu, ocrotit de multe ori de dreapta Celui Preainalt, incununat impreuna cu imparateasa, cu copiii si cu slugile cu cununa muceniceasca, pentru aceasta ai intrat in bucuria Domnului tau, iar noi sa-I strigam Celui ce se ingrijeste de toate: Aliluia.

Icosul 8

Preamarim cu totii nevointa voastra tare, cinstim chinurile, laudam indelunga rabdare, fericim sfarsitul vostru. Caci cu adevarat, ce este bun si frumos, daca nu a trai si chiar a muri impreuna fiind cu Hristos Iisus, pentru poporul tau. Noi,insa, fiii vostri nevrednici, cu o gura si cu o inima preaslavim si cantam numele voastre asa:

Bucura-te, noua imparateasa Alexandra;

Bucura-te, Alexie, mostenitor ceresc;

Bucura-te, noua Olga de Dumnezeu inteleptita;

Bucura-te, Tatiana cea milostiva;

Bucura-te, Maria avand intreaga intelepciune;

Bucura-te, Anastasia mielusea sfanta;

Bucura-te, curcubeu in sapte culori, testament al noii imparatii;

Bucura-te, gradina de flori inmiresmate, triumful ortodoxiei.

Bucura-te, de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Condacul 9

Domnul prin multe minuni si-a aratat bunavointa Sa poporului rus, pana cand acesta L-a mahnit tare, dar prin tine, mare mucenice si imparate, fiind chemati la pocainta, avem nadejde de iertare ca sa strigam lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 9

Ritorii cei mult graitori ca niste pesti fara de glas nu vor putea spune inaltimea rabdarii tale, noi, insa, adancul caderii noastre vazand, intru infrangerea duhului strigam:

Bucura-te, barbatie de nebirut,

Bucura-te, credinciosie neclintita;

Bucura-te, iertare deplina a celor ce se pocaiesc;

Bucura-te, indelunga rabdare pentru cei indarjiti;

Bucura-te ca ai urmat testamentul imparatescului tau parinte;

Bucura-te ca ti-ai pazit juramantul inaintea Imparatului imparatilor;

Bucura-te ca ai fost neclintit ascultator al lui Dumnezeu;

Bucura-te, nefatarnicule in dragoste;

Bucura-te, de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate multpatimitorule!

Condacul 10

Vrand ca toti oamenii sa se mantuiasca si la adevarul cunostintei sa vina, Hristos Cel ce a zidit Biserica Sa pe sangele mucenicilor, te-a pus pe tine, imparate, la temelia noii Cetati Rusesti ca cei ce se afla in ea cu credinta sa strige: Aliluia.

Icosul 10

Zid esti tuturor celor ce cu credinta alearga la tine si pavaza nebiruita a lumii pravoslavnice, parinte iubitor de fii, pe toti credinciosii povatuindu-i sa te cheme in ajutor asa:

Bucura-te, tamaduirea cea plina de har a celor neputinciosi;

Bucura-te, plinirea celor saraciti de virtuti;

Bucura-te, slobozitorule al celor robiti;

Bucura-te, aparatorule al nevoiasilor;

Bucura-te, trezvia celor lipsiti de minte;

Bucura-te, tamaduirea celor suferinzi;

Bucura-te, noule Soare Preafrumos;

Bucura-te, purpuriu rau curatitor;

Bucura-te de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Condacul 11

Aducand Preasfintei Treimi cantare chiar pana la moarte, viata ti-ai savarsit si credinta ti-ai pazit, prin aceasta indemnand pre toti dreptmaritorii crestini sa cante: Aliluia.

Icosul 11

Datator de lumina ai fost trimis pamantului nostru, ca un miel nevinovat te jertfesti pentru pacatele noastre, ca in pocainta sa vedem lumina si sa-ti strigam asa:

Bucura-te, ca ne-ai dat chipul vietii si al sfantului sfarsit;

Bucura-te, ca ai suferit pentru pacatele pamantului tau;

Bucura-te, ca te-ai rugat pentru dusmanii tai;

Bucura-te, ca pe chinuitorii tai i-ai iertat;

Bucura-te, ca in viata ta ai fost facator de pace;

Bucura-te, aparatorule din ceruri al crestinilor;

Bucura-te, ca sceptrul l-ai condus duhovniceste;

Bucura-te, cu porfira duhului impodobit;

Bucura-te de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Condacul 12

Har ti s-a dat tie de la Dumnezeu, Nicolae, sa te rogi sa fim iertati pentru lepadarea noastra de tine, Unsule al Lui Dumnezeu, si pentru soborniceasca incuviintare a parintilor nostri, ca sa strigam cu nadejde tare: Aliluia.

Icosul 12

Laudand chinurile tale, multpatimitorule sfinte, ne inchinam harului Sfantului Duh aratat in tine, ca toti impreuna sa strigam:

Bucura-te, Unsule al lui Dumnezeu, pururea rugator;

Bucura-te, fiu iubit si bland al lui Hristos;

Bucura-te, ca i-ai fost sprijin imparatesei intru viata cu dreptate;

Bucura-te ca pe copii si pe slugi i-ai adus la Hristos;

Bucura-te ca i-ai luminat intru adevar pe oamenii tai;

Bucura-te ca n-ai rusinat onoarea Patriei;

Bucura-te, agonisitorule credincios al Duhului Sfant;

Bucura-te, purtatorule al credintei mari pana la sfarsit;

Bucura-te de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Condacul 13

O, crestet sfintit, Unsule al lui Dumnezeu, sfinte mucenice Imparate Nicolae, cauta la imparatia ta pamanteasca si la oamenii tai si roaga-L staruitor pe Atottiitorul ca sa nu intre la judecata cu noi, ci sa ne daruiasca noua: marea iertare, ridicare din cadere si inviere imparatiei pravoslavnice, ca neincetat sa strigam: Aliluia.

Acest condac se citeste de trei ori, apoi icosul 1 si condacul 1:

Icosul 1

Facatorul Ingerilor te-a trimis pre tine pamantului Rusiei, ca pe un inger bland, spre luminarea oamenilor tai, ca te-a ales dupa chipul Fiului Sau Unul nascut pentru jertfa ispasirii pacatelor oamenilor rusi, iar noi, minunandu-ne acestei iconomii a Atottiitorului pentru tine cu umilinta iti strigam:

Bucura-te, asemanarea lui Hristos;

Bucura-te, arderea cea de tot;

Bucura-te, podoaba imparatilor rusi;

Bucura-te, intarirea tarii tale;

Bucura-te, chipul blandetii si al atotiertarii;

Bucura-te, cetate neclintita a marturisirii;

Bucura-te, al celor obijduiti nadejde nemincinoasa;

Bucura-te, temelie nesurpata a celor credinciosi.

Bucura-te de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Condacul 1

Multpatimitorului ales de la nastere si intruchiparii dragostei lui Hristos, iti aducem cantari de lauda, ca mai mult decat toate ti-ai iubit Patria, iar tu, avand indrazneala catre Domnul lumineaza cugetele si inimile noastre ca sa te chemam:

Bucura-te, de Dumnezeu incoronate Nicolae, imparate-multpatimitorule!

Rugaciune catre Sfantul Mucenic Imparat Nicolae

O, sfinte multpatimitorule mucenice imparate Nicolae, Domnul te-a ales ca pre Unsul Sau, ca sa judeci cu mila si cu dreptate oamenii tai si sa fii aparatorul imparatiei pravoslavnice: aceasta slujire imparateasca si grija pentru suflete cu frica de Dumnezeu o savarseai. Insa ca aurul in foc, cu grele suferinte Domnul te-a incercat, ca pre multpatimitorul Iov, dupa lipsirea tronului imparatesc ti-a trimis si moarte muceniceasca. Toate acestea rabdandu-le cu blandete, ca un adevarat rob al lui Hristos, te desfatezi acum de inalta slava langa pristolul Imparatului tuturor impreuna cu sfintii mucenici: sfanta imparateasa Alexandra, sfantul tarevici Alexie, cu sfintele tale fiice Olga, Tatiana, Maria si Anastasia si cu credincioasele slugi. Dar avand mare indrazneala catre Hristos Imparatul, pentru Care ai si patimit, roaga-te impreun a cu ei ca Domnul sa ierte pacatul poporului care nu s-a impotrivit omorarii tale, a imparatului si Unsului lui Dumnezeu, ca sa izbaveasca Domnul suferinda tara a Rusiei de cruntii i mpotrivitori care au fost sloboziti de El pentru pacatele noastre si sa ridice pr e stolul pravoslavnicilor imparati, iar noua sa ne daruiasca iertare pacatelor si sa ne povatuiasca la orice virtute, ca sa castigam smerenia, blandetea si dragostea pe care le-au aratat acesti mucenici ca , invredicindu-ne de imparatia cereasca, unde impreuna cu tine si cu toti sfintii noii mucenici si marturisitori sa preaslavim pre Tatal si pre Fiul si pre Sfantul Duh. Amin.

Rugaciune pentru daruirea imparatiei pravoslavnice

Doamne Dumnezeul nostru, cu umilinta si suspin si cu inima mahnita venim la Tine si cadem si intru suferinta duhului strigam: gresit-am, faradelege am facut, nedreptate inaintea Ta am savarsit, ale Tale daruri: podoaba Bisericii, buna intocmire a vazduhului, imbelsugarea roadelor pamantului pe care le-ai daruit Imparatiei Sfintei Rusii nu le-am primit cum se cuvine si multumire Tie, Stapanului si Daruitorului nostru, nu Ti-am adus, chiar si ne-am lepadat de stapanirea Ta, pe care prin Unsul Tau si prin imparatia pravoslavnica o ai intarit. Iubit-am mai mult cele pamantesti decat cele vesnice si de amandoua ne-am lipsit. Iubit-am sa facem mai mult voia noastra si prin aceasta ne-am robit vrajmasului Tau.

Marturisim ca cu judecata dreapta toate acestea le-ai slobozit pentru pacatele noastre. Pomeneste Doamne si cuvintele noilor Tai prooroci, pe care i-ai proslavit in Pamanturile Rusiei in vremurile de pe urma, ca vei darui oamenilor Tai pe o vreme scurta de la sfarsit o pavaza tare si un zid neclintit, Imparat-monarh, pe Unsul Tau binecuvantat. Stiind acestea, intelegem ca darul acesta nu de la oameni este, nici din tulburile patimi se daruieste, ci de Atotputernica Ta voie si de buna Ta oranduiala se zideste: ridica-ne noua carmuitori duhovnicesti, barbati cu puterea lui Ilie si Enoh, ca voia Ta vestita de ei neschimbat sa se savarseasca, iar voia noastra decazuta si pacatoasa o lasam aici inaintea Ta. Si daca vei binevoi sa cauti cu mila spre noi, nevrednicii robii Tai, Insuti, Stapane arata-ne noua pe alesul de Tine monarh, la slujirea imparateasca cu Dumnezeiasca Ta ungere si cu toate darurile Tale inzestreaza-l. Amin.

Scrisori, rugăciuni, cuvinte de iertare

primavara-de-muguri.jpg

Am primit și am scris scrisori de iertare. Când mi-am cerut iertare de la cineva am făcut-o pentru că am conștientizat greșeala mea și am elogiat părerea și demnitatea celuilalt.

M-am înșelat de mai multe ori asupra unor persoane, care s-au dovedit oameni de forță, de echilibru în cele din urmă, pe când au existat și destui oameni care m-au dezamăgit în mod repetat, încât cuvintele de iertare și-au pierdut toată semnificația lor benefică.

Scrisoarea de iertare este una de conștiință. Ceri iertare numai de la oameni care simți că pot să vadă că gestul tău este un gest de conștiință, că este o restaurare a adevărului interpersonal.

Este superfluu însă să ceri iertare de la cel care nu mizează pe conștiință în viață, pe conștiința inimii, ci pe o civilitate searbădă searbădă, care se simte lezată la infinit pentru un gest al tău, chiar dacă tu îl regreți în mod evident.

*

Crestinii ortodocsi au obiceiul frumos, foarte sfant, ca inainte de orice post sa isi ceara iertare reciproc. In ritualul ortodox al Pavecernitei sau la Miezonoptica monahii si mirenii isi cer iertare de la cei mai mari si intre ei.

In ceee ce ma priveste, cred ca nu se poate face rugaciune in comun acasa sau la Biserica pana nu ne cerem iertare reciproc, pana nu ne acceptam cu bunavointa si cu smerenie unii pe altii. Iertarea ca mila de la Dumnezeu si iertarea altora sunt contingue, dupa cum auzim in rugaciunea Tatal nostru. Insa nu suntem iertati doar pe cat iertam noi.

Dumnezeu nu ne iarta pe masura iertarii noastre ci cu masura divina. Tocmai de aceea cuvintele: si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri nu trebuie sa ne duca la gandul ca exista o echivalenta intre iertarea lui Dumnezeu si iertarea semenilor nostri de catre noi, ci Domnul a vrut sa ne spuna ca pe masura ce noi tindem sa iertam si iertam oamenilor, El ne iarta din plin, ca un Dumnezeu si nu cu masura umana, greselile noastre.

*

Nu cred ca poate exista om frumos daca nu stie sa ceara iertare, daca nu stie sa isi vada erorile si sa invete din ele. A-ti cere iertare de la cineva arata noblete, tarie de caracter si nu slabiciune. In rugaciunile noastre iertarea pacatelor, cererea milei lui Dumnezeu este continua. Mila lui Dumnezeu nu este o sintagma pioasa, fara continut pentru crestinul ortodox care isi vede pacatele si cere iertare pentru ele.

Ea este o realitate, o realitate ce ne adanceste, ce ne infrumuseteaza. Dupa slujbele de seara de dinainte si din Postul Mare avem rugaciunea Sfantului Efrem, rugaciunea pocaintei cu metanii mari si mici. Cazand la pamant cu toata umilinta in fata lui Dumnezeu, gestul fizic fiind o urmare a gestului interior de cadere inaintea lui Dumnezeu, la mila Lui, simti cum harul pocaintei, al umilintei coboara in tine si te stapaneste.

Dupa lungile slujbe ale acestei perioade iesi ca din cuptorul de foc, iesi transfigurat, innoit, stapanit de o dulceata si de o sfiiciune interioara rara. Se petrec lucruri cutremuratoare cu noi in Biserica lui Dumnezeu! Lucruri care intrec orice minte, orice simtire, orice asteptare.

Intri un om greu, un om bulversat la rugaciune si iesi un om cu aripi de har, iesi un cal alb dupa ce inainte erai un rapciugos. Numai sa te stapaneasca Duhul rugaciunilor, sa te umpli de har. Daca te stapaneste harul lui Dumnezeu atunci nu mai iesi cel de dinainte, ci un om innoit.

*

Iarta-ma! este o adanca si sfasietoare nevoie interioara. Pana nu primesti raspunsul, raspunsul la cerere, pana nu simti iertarea inima ta e trista, e plina de lacrimi. Uneori trebuie sa asteptam zile, luni, ani, chiar o viata intreaga ca sa primim raspunsul de iertare, iertarea cuiva sau asteptam la nesfarsit sa vina cuvantul de cerere a iertarii spre noi si nu vine.

Neiertarea e o suferinta care ne sfasie inima. Cand am fost intr-o asemenea situatie nu am putut sa stau prea mult, am cerut iertare imediat, insa exista si oameni in viata mea care nu imi primesc si nu sunt bucurosi sa ma ierte.

Pentru ei sufar si voi suferi: dar sufar cu nadejde, iertandu-i si dezlegandu-i de toate pacatele ce le fac impotriva mea, din ura nestapanita ce o au impotriva lui Dumnezeu si a vietii curate, cuvioase. Asteptarea iertarii e o rugaciune continua, o rugaciune care face bine ambelor parti, chiar daca cei care se impotrivesc rugaciunilor tale nu stiu ce dumnezeiasca si inspaimantator de puternica si de inalta e rugaciunea.

*

In cadrul familiei iertarea si bucuria pentru celalalt, rugaciunea pentru celalalt e aerul insesi al familiei. Intr-o enorie sau intr-un asezamant monahal fara iertare reciproca, ingaduinta reciproca si conlucrare intre membrii lor nu se poate convietui. Iertarea insa e mai mult decat toleranta. Toleranta accepta o stare de lucruri dar nu incearca sa o schimbe.

E o acceptare pasiva, un altfel de discriminare tacita sau o suportare de nevoie. Iertarea insa isi asuma pe celalalt chiar daca el nu are simtul iubirii prea dezvoltat sau nu vrea sa intre in fluxul continuu si vesnic al iubirii Bisericii, care este iubirea Treimii fata de oameni.

Iertarea se manifesta ca rugaciune si lacrimi, si dor, si asteptare pentru luminarea si indreptarea oamenilor, a tuturor oamenilor. Toleranta insa e o dimensiune sociala, pe cand iertarea si rugaciunea sunt dimensiuni vesnice, pentru ca pun pe om in relatie directa cu sursa iertarii, cu Dumnezeu.

*

O mostra de sensibilitate sfanta: un om duhovnicesc isi cere iertare la orice om, copac, planta pe care o striveste, o deranjeaza…Pe un om cu mintea lui Hristos il deranjeaza orice nedreptate, orice pacat, orice nesimtire, orice moarte, orice abjectie.

Sensibilitatea curata nu poate suporta neadevarul si nedreptatea, nu poate suporta minciuna si depravarea. Ea reactioneaza cu durere, cu rugaciuni de durere catre Dumnezeul tuturor. Nu te poti ascunde de pacatele oamenilor dar nici nu le poti accepta in fiinta ta. Pentru ele te rogi.

De aceea crestinii ortodocsi nu tac nici cand tac, nu accepta minciuna chiar cand nu vocifereaza impotriva ei, ci reactioneaza in inima lor pentru ca nu se pot impaca cu ceea ce e nedrept in fata lui Dumnezeu. Insa crestinul ortodox stie ca nu se poate petrece nimic in viata lui sau in viata lumii fara ca Dumnezeu sa ingaduie.

Atunci cand omul duhovnicesc simte ca Dumnezeu ingaduie o anumita oroare, atunci el tace si se smereste in fata dreptei judecati a lui Dumnezeu, pentru ca el are constiinta ca si el merita pedeapsa, ca si el e demn de judecata lui Dumnezeu.

*

Stim ca Dumnezeu ne-a iertat pacatele cand nu mai simtim ca ele lucreaza in noi, cand nu mai avem niciun drag de ele. Simtim iertarea lui Dumnezeu ca o despartire progresiva de tot ceea ce ne impovara. Ne simtim in largul nostru, fara sa ne mai simtim stransi de gat, cand fratele nostru cu care eram in cearta se impaca cu noi si ne vede cu ochi binevoitori.

Ne simtim la loc larg, ne simtim liberi, cand stim ca facem altora ceea ce vrem sa ni se faca si noua si ne achitam cu constiinta de toate datoriile noastre. Chiar daca nu stim sa scriem cuvinte de iertare sau nu ne gasim prea bine cuvintele, fata noastra si putinele cuvinte pe care le putem spune in fata celui care e suparat cu noi inseamna impacare.

Iertarea e impacarea cu altul si cu noi. Exercitiul impacarii este un exercitiu al inimii, al libertatii. Pentru ca suntem liberi sa iertam si putem sa iertam primim si mai multa libertate interioara si mai multa pace si mai multa incredere in oameni.

Neiertarea e o ramanere pe loc a noastra nu a celorlalti. Va indemn sa faceti pasul iertarii catre celalalt, in masura in care simtiti ca acest pas e dorit si asteptat!

Daca considerati ca gestul dv. este unul comic sau impropriu pentru celalalt, asteptati clipa impacarii cu el cu rabdare, rugandu-va pentru el. Rugaciunea naste minuni daca ura naste monstri. Nu veti fi niciodata dezamagiti de rugaciunea dumneavoastra de iertare pentru cineva anume. Va asigur de acest lucru.