Etichetă: pr. dorin picioruş

Iubiții mei[1],

Sfântul Andreas cel nebun pentru Hristos a trăit multe vedenii dumnezeiești în viața sa[2], însă, pe cea de azi, care a devenit praznicul Acoperământul Născătoarei de Dumnezeu, a trăit-o în Biserica din Vlaherne, în Constantinopol[3]. Și vedenia aceasta a văzut-o noaptea, la Priveghere[4]. Și ea s-a petrecut astfel: „Și iată că, deodată, când era aproape ceasul patru din noapte, Fericitul [Andreas] a văzut-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu înaintând dinspre ușile împărătești spre altar. Părea foarte înaltă și era însoțită de un alai de Sfinți Îngeri înfricoșători. În mijloc se vedeau Înaintemergătorul Domnului și Apostolul Ioan, care o țineau la braț pe Împărăteasa îngerilor. Puterile cerești, îmbrăcate în alb, cântau cântări duhovnicești fermecătoare, pe care însă nu le puteau auzi decât Andrei și Epifanie. Fecioara a venit apoi spre mijlocul Bisericii, unde era amvonul. A stat pe solee și a îngenunchiat, rugându-se Fiului ei pentru mântuirea credincioșilor, încât multă vreme lacrimile i-au udat cinstita față. Andrei i-a spus atunci lui Epifanie: «Vezi, fiule, pe Doamna și Stăpâna lumii?». Iar Epifanie a răspuns: «Da, Părinte, cu rugăciunile tale, o văd!». După ce Fecioara s-a rugat îndelung, s-a ridicat și a intrat în Altar, și-a scos din Capela Soros Acoperământul și a venit spre ușile împărătești. Și-a pus, cu o mișcare cuviincioasă și impunătoare, Acoperământul deasupra capului ei feciorelnic, apoi l-a luat iarăși în mâini și l-a întins peste toți cei care erau adunați în Biserică. Acoperământul desfășurat se mărise parcă și-i cuprindea pe toți, strălucind cu raze de chihlimbar. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a stat mult timp astfel, acoperindu-i pe credincioși. Apoi, când Fecioara a început să se înalțe spre ceruri, încetul cu încetul s-a făcut nevăzut și Acoperământul ei. Însă harul ei ocrotitor se simțea încă în Biserică, pentru că veșmântul se afla tot în racla lui. Cele întâmplate au fost văzute doar de binecuvântatul Andrei și de ucenicul lui în cele duhovnicești, Epifanie. Pentru acest dar făcut tânărului, Andrei a înălțat apoi mulțumiri Domnului”[5].

Și traducătorul nostru consideră că Epifanios de aici, ucenicul său, ar fi Sfântul Epifanios, Patriarhul Constantinopolului, cel pomenit pe 25 august[6].

Într-o altă ediție a Vieții sale, traducătorul ne spune că Sfântul Andreas a trăit în sec. 9-10 și că Viața sa a fost scrisă între anii 910-920[7]. Vederea dumnezeiască a Preacuratei Stăpâne o avem între p. 177-178 și, în esență, ambii traducători spun același lucru: că Preacurata Stăpână și-a întins Acoperământul ei peste cei credincioși din Biserică. Și prin asta ne arată că ea este în rugăciune continuă pentru noi. Pentru că ne acoperă, prin preasfintele ei rugăciuni, de toate relele întâmplări ce pot veni în viața noastră. Și la baza rugăciunii ei stă multa dragoste cea pentru noi. Pentru că Preacurata Stăpână este plină de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, adică de dorința sfântă ca noi să ne mântuim.

Sinaxarul românesc ne spune că vedenia a fost văzută în timpul Împăratului Leon cel Înțelept, în zi de duminică[8]. E vorba de Sfântul Împărat Leon al VI-lea cel Înțelept, care a împărățit între 886-912, acesta fiind ucenicul Sfântului Patriarh Fotios cel Mare[9].

Însă, în Sinaxarul românesc, în comparație cu versiunea grecească a Vieții Sfântului Andreas, avem și rugăciunea Preacuratei Stăpâne pentru noi, cei credincioși. Căci ea s-a rugat atunci și a zis: „Împărate ceresc, primește pe tot omul cel ce Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău! Și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfințește și preamărește-i pe cei ce Te preamăresc pe Tine și pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta! Primește-le toate rugăciunile și făgăduințele și-i izbăvește din toate nevoile și răutățile!”[10]. De unde vedem mijlocirea ei cea pentru noi, pentru toți cei credincioși, pentru ca bine să ne fie și să ne mântuim cu pace.

Praznicul Preacuratei Stăpâne însă se suprapune peste Evanghelia duminicii de față [Lc. 6, 31-36]. Și dacă Evanghelia praznicului este Lc. 10, 38-42; 11, 27-28, și ne vorbește despre Sfintele Marta și Maria, despre slujirea și ascultarea lor, despre fericirea Preacuratei Stăpâne și despre fericirea celor care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc pe el, adică îl trăiesc în viața lor, Evanghelia duminicală ne vorbește despre iubirea față de toți oamenii. Pentru că trebuie să ne comportăm față de toți ca față de noi înșine [Lc. 6, 31]. Adică să facem pentru alții ceea ce facem și pentru noi înșine. Și așa cum avem grijă de noi și de sănătatea și de viața noastră și de toate cele ale noastre, așa trebuie să avem grijă și față de toți ceilalți.

De aceea, atunci când muncim pentru alții și când le dăm milostenie, să muncim și să dăm milostenie așa cum am munci pentru noi sau ne-am da nouă înșine. Pentru că porunca Domnului e aceasta: „Și precum voiți ca să vă facă vouă oamenii [Καὶ καθὼς θέλετε ἵνα ποιῶσιν ὑμῖν οἱ ἄνθρωποι], faceți și voi lor asemenea [καὶ ὑμεῖς ποιεῖτε αὐτοῖς ὁμοίως]!” [Lc. 6, 31, BYZ].

Și eu am înțeles porunca Domnului în acest fel: ca atunci când ies pe stradă și văd toate cele care îmi stau în față, să mă comport față de ele ca și când ar fi ale mele. Adică să mă comport față de toate cu cea mai mare grijă, știind că nu sunt ale mele, ci ale comunității întregi. Și asta înseamnă să nu fac murdărie pe stradă, să nu îmi însușesc ce nu îmi aparține, să nu rănesc pe nimeni, să nu stric nimic din jur și să mă comport delicat cu toți cei pe care îi întâlnesc. Pentru că scopul meu, când ies din casă, nu e să distrug, să fur, să minimalizez, să indispun, ci să contemplu, să mă bucur, să mă rog, să mă duc unde am nevoie, să muncesc cu credință și să mă întorc acasă cu pace, bucurându-mă de munca și de slujirea mea. Ieșirea din casă e pentru a ne bucura, pentru a intra în comuniune cu ceilalți și cu întreaga creație. Dacă ies pe câmp sau merg în pădure, dacă călătoresc cu mașina sau cu trenul, dacă ies în parc sau într-un loc public, nu ies pentru ca să distrug totul în jurul meu și să îi enervez pe ceilalți, ci pentru ca să mă bucur și să vorbesc în pace cu ceilalți.

A avea conștiința că toate sunt pentru toți și că toți trebuie să se bucure de viață și de darurile lui Dumnezeu înseamnă a împlini porunca iubirii față de toți oamenii. Fiindcă atunci când Domnul ne poruncește să ne iubim vrăjmașii [Lc. 6, 35], El ne cere să îi privim pe toți oamenii în perspectiva veșniciei. Căci Împărăția Lui nu este o lume a celor despărțiți, care nu se suportă și nu se vor, ci e lumea celor care se iubesc unii pe alții și se bucură unii de alții. De aceea, a-i iubi pe toți oamenii înseamnă a te pregăti pentru comuniunea veșnică cu Dumnezeu, cu toți Sfinții și cu toți Sfinții Lui Îngeri. A-i iubi pe toți înseamnă a crește continuu în comuniunea cu toți oamenii. Și, cu toate că nu poți să îi cunoști pe toți oamenii și să vorbești cu toți, a-i iubi pe toți și a te ruga pentru toți cei vii și cei adormiți înseamnă a-i avea pe toți în inima ta. Adică a fi cuprinzător, a avea cuprinderea interioară pe care o cere de la noi iubirea lui Dumnezeu.

Pentru că El ne iubește pe toți și dorește mântuirea tuturor. Iar când noi ne însușim iubirea lui Dumnezeu, când facem ceea ce face El față de noi, atunci suntem plini de iubirea și de pacea Lui.

De la Sfântul Siluan Athonitul am învățat să nu rup floare sau creangă de copac, dacă nu am nevoie de ele și să nu omor insectă sau animal, dacă nu îmi fac rău, dacă nu dau buzna peste mine. De aceea, spovedesc orice tăiere de animal sau de pasăre pe care le mănânc sau orice omorâre de insectă neavenită, de care nu pot scăpa în casă. Pentru că am conștiința că toate au dreptul la viață ca și mine. Și când respecți viața florilor, a copacilor, a animalelor, a păsărilor, a insectelor, a peștilor, a oamenilor, atunci respecți viața tuturor. Și o respecți ca pe darul lui Dumnezeu. Și dacă tu nu vrei să fii omorât în batjocură, atunci nu omori nici alte animale, plante sau insecte degeaba, fără rost. Pentru că ceea ce nouă nu ne place, aceea nu trebuie să facem nici altora.

Trebuie să facem bine tuturor, iubiții mei, să facem bine dezinteresat. Adică nu pentru vreun interes meschin. Trebuie să facem bine, pentru că binele ne împlinește. Dar binele împlinește pe tot omul și toată făptură. Căci și un om se bucură când primește milostenie, dar se bucură și un animal sau o pasăre când primesc mâncare și apă de la noi. Iar grija noastră trebuie să fie față de toți oamenii și față de toată creația lui Dumnezeu. Pentru că toți avem nevoie de grijă milostivă și de atenție iubitoare.

Acum un an, la Cugir, Părintele Dan Popovici a susținut o conferință despre iubirea față de creația lui Dumnezeu, intitulând-o Porunca a 11-a[11]. Pe care a început-o vorbind despre Sfântul Amfilohios Macris [Αμφιλόχιος Μακρής][12] și despre iubirea lui specială pentru copaci. Căci acesta a umplut de pini insula Patmos prin iubirea lui pentru creația lui Dumnezeu. Dar, totodată, dădea canon la Spovedanie ca fiecare să planteze de la 2 la 5 pini acolo unde ei locuiesc[13]. Lucru pe care ar trebui să îl facem și noi, cu toții, sădind flori, sădind viță de vie, sădind copaci, făcând fântâni de apă la răscruci de drumuri, pentru ca de ele să se bucure mulți oameni. Ca astfel, în locurile pustiite de viață, să apară din nou viața, din nouă frumusețea lui Dumnezeu.

Iar „plata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt. Că[ci] El este bun cu cei nemulțumitori [τοὺς ἀχαρίστους] și [cu] cei răi [καὶ πονηρούς]” [Lc. 6, 35, BYZ]. Plata noastră va fi veșnică, pentru că cei buni față de toți sunt fiii lui Dumnezeu. Și cum El e bun față de noi toți, așa trebuie să fim și noi, ca binele Lui să ne împlinească în mod desăvârșit. Amin!

[1] Începută la 18. 20, pe 25 septembrie 2023, în zi de luni. Cer înnorat, 28 de grade, vânt de 16 km/ h.

[2] O aveți aici în format PDF: https://www.academia.edu/15383710/Viata_Sfantului_Andrei_cel_nebun_pentru_Hristos_v2. E vorba despre Viața Sfântului și de Dumnezeu purtătorului Părinte Andrei cel nebun pentru Hristos, tradusă din lb. engl. și gr. de Constantin Fădur.

[3] Idem, p. 49. A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Vlaherne.

[4] Ibidem. [5] Idem, p. 50.

[6] Cf. Idem, p. 12, n. 25 și https://www.synaxarion.gr/gr/sid/457/sxsaintinfo.aspx.

[7] Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, trad. din lb. gr. de Ieroschim. Ștefan [Nuțescu] Lacoschitiotul, Ed. Asociația Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos și Ed. Evanghelismos, 2002, p. 8.

[8] Mineiul pe octombrie, ed. BOR 1929, p. 27.

[9] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Λέων_ΣΤ΄.

[10] Cf. Mineiul pe octombrie, ed. BOR 1929, p. 27.

[11] O găsiți aici: https://www.youtube.com/watch?v=uhNdEuHoBvI.

[12] A se vedea: https://orthodoxwiki.org/Amphilochios_(Makris)_of_Patmos și https://el.wikipedia.org/wiki/Άγιος_Αμφιλόχιος_Μακρής.

[13] Minutele 2-3, cf.  https://www.youtube.com/watch?v=uhNdEuHoBvI.