Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Tag: pr. dorin picioruş (Page 1 of 711)

Știința mântuirii. Vocația mistică și misionară a teologiei [3]

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Știința mântuirii. Vocația mistică și misionară a teologiei, Ed. Basilica, București, 2014, 334 p.

*

Prima parte și a doua.

*

Între p. 32-45, găsim o comunicare susținută la Viena, în 1998. La Fundația Pro Oriente. Al cărei titlu prim era: Poate documentul roman despre purcederea Duhului Sfânt deveni un punct de plecare al unei clasificări ecumenice principale?, cf. n. *, p. 32. În ediția de față însă el poartă titlul: Învățătura despre Filioque nu este catolică. Un răspuns ortodox la documentul roman despre purcederea Duhului Sfânt.

Papa Ioan Paul al II-lea a cerut o clarificare asupra lui Filioque în 1995, p. 32. Conciliul pontifical pentru promovarea unității creștine a produs documentul și l-a publicat pe 13 septembrie 1995, în L’Osservatore Romano, fiind publicat în 1996 în mai multe limbi. Autorul folosește versiunea în limba engleză, cf. n. 1, p. 32: The Greek and the Latin Tradition Regarding the Procession of the Holy Spirit, Typis Vaticanis, Vatican, 1996.

Și Patriarhul Daniel își împarte răspunsul în 3 părți: 1. clarificări principale; 2. dificultăți majore, 3. semne de speranță și perspective, p. 33.

În prima parte, autorul remarcă clarificarea de bază a documentului pontifical: se face distincția între Crezul ecumenic și o tradiție particulară, p. 33. Astfel, adaosul Filioque e declarat o tradiție particulară, fiind introdus în Crez, în mod oficial, în 1014 iar în 1215 a fost mărturisit ca „dogmă” la Conciliul al 4-lea de la Lateran, p. 33.

În p. 34 a cărții, autorul ne ajută să înțelegem ce înseamnă catolic din prima parte a titlului acestui capitol [„Învățătura despre Filioque nu este catolică”]: „din punct de vedere ortodox…învățătura despre Filioque…nu este catolică în sensul etimologic și teologic al cuvântului, adică nu exprimă credința întregii Biserici. Din punct de vedere ortodox, doctrina Filioque contrazice chiar și credința catolică a Bisericii nedespărțite, exprimată în Crezul Ecumenic din 381”, p. 34.

Adică se referă la al treilea atribut al Bisericii din Crezul ecumenic, acela că ea este: καθολικὴν. Iar Biserica catolică/ universală nu a propovăduit niciodată pe Filioque.

În p. 36, autorul ne spune că Sfântul Ambrozie al Milanului este „primul care a formulat Filioque”. Afirmație făcută pe baza a două citări: PL 10, col. 251 A și PL 16, 733A = 762D, p. 36-37.

Prima citare: cea din PL 10, col. 251A, pe care am încercuit-o:

PL 10, 251 AÎn traducerea Părintelui Patriarh textul e următorul: „Dacă cineva crede că există o diferență între a primi de la Fiul (Ioan 16, 15) și a purcede (procedere) de la Tatăl (Ioan 15, 26), este sigur că este unul și același lucru a primi de la Fiul și a primi de la Tatăl”, p. 36.

Traducerea mea: „Căci dacă se va crede [că este bine] a se deosebi [quod si differre credetur] între a lua de la Fiul și a purcede de la Tatăl [inter accipere a Filio, et a Patre procedere]; [însă, pe de altă parte,] se va considera, cu certitudine [existimabitur certe], a fi unul și același lucru [id ipsum atque unum esse] a lua de la Fiul [a Filio accipere] ce să fie a lua de la Tatăl [quod sit accipere a Patre]”.

Însă aici Sfântul Ambrozie a comentat In. 16, 15, unde se vorbește despre ce au în comun Fiul cu Tatăl, implicit, și cu Duhul Sfânt, și ne împărtășesc și nouă. Iar ceea ce au în comun și ne dăruie și nouă este slava Lor cea veșnică și toată revelația dumnezeiască. De aceea, pe baza acestui text, nu se poate vorbi despre Filioque la Sfântul Ambrozie, pentru că în el ni se vorbește despre Sfânta Treime ca izvor al harului și al adevărului revelat.

Al doilea text luat în discuție de către autor este: PL 16, 733A = 762D. Nu înțeleg ce înseamnă semnul de egalitate între 733A și 762D, însă textul, în traducerea sa, e următorul: „Sfântul Duh, când purcede (procedit) de la Tatăl și de la Fiul, nu se separă de Tatăl și nu se separă de Fiul”.

PL 16, 733 ATraducerea autorului este acurată de această dată. Însă et Filio pare o adăugire romano-catolică.

Pentru că purcederea din Tatăl, așa cu s-a spus în fraza de deasupra, nu înseamnă o ieșire din ființa Treimii. De aceea, purcederea Duhului din Tatăl nu e o separare nici de Tatăl și nici de Fiul. Iar, mai departe, explicația Îl vizează numai pe Duhul Sfânt, Care este gura [oris] Tatălui și se vorbește despre unitatea și veșnicia Treimii.  Căci Sfântul Ambrozie se întreabă: „căci în ce mod se poate despărți de Tatăl [quemadmodum enim separari potest a Patre], Cel ce este Duhul gurii Lui [Qui Spiritus oris Ejus est]”? Dar nu se întreabă și în ce mod se poate despărți de Fiul.

De aceea mi se pare că et Filio este o imixtiune în text, romano-catolică, și că ea nu aparține Dumnezeiescului Ambrozie.

Însăși psalmul 32, 6, citat de Sfântul Ambrozie arată că Duhul e gura Tatălui și nu „a Tatălui și a Fiului”. Altfel ar fi trebuit să spună: „Duhul gurii Lor”.

În p. 37, autorul nostru afirmă că „dezvoltând teologia lui Filioque, Fer. Augustin, totuși, are grijă să salveze monarhia Tatălui în comuniunea substanțială a Treimii”.

Însă, dacă Sfântul Augustin ar fi dezvoltat teologia lui Filioque tocmai acest lucru nu ar fi făcut: nu l-ar fi interesat monarhia Tatălui, pentru că nu l-ar fi interesat să vorbească despre comuniunea intratrinitară, care are punct de plecare nașterea atemporală a Fiului din Tatăl și purcederea atemporală a Duhului din Tatăl. Căci Filioque, în teologia romano-catolică, nu are ca punct de plecare monarhia Tatălui ci „două principii veșnice”, Tatăl și Fiul, care „Se autoanulează” pentru „a-L purcede” pe Duhul Sfânt.

Textul augustinian pe care ni-l propune autorul în p. 37 este PL 42, col. 1095. Din De Trinitate. Acesta: „Duhul Sfânt purcede de la Tatăl ca principiu (principaliter) și, prin darul din eternitate al Acestuia din urmă către Fiul, de la Tatăl și de la Fiul în comuniune (comuniter)”.

Însă, așa cum ați cunoscut din traducerea doamnei preotese, demonstrațiile Sfântului Augustin din acest tratat dogmatic sunt pe pagini întregi. Ele sunt când polemice, când didactice.

Pe de o parte, Sfântul Augustin vorbește, adesea, ca din partea ereticilor și trebuie să traduci tot contextul, pentru ca să nu cazi în capcana de a considera că e credința lui expusă acolo, iar, pe de altă parte, credința sa, crezurile sale, el le formulează și le repetă de multe ori, fapt pentru care trebuie să citești tot tratatul ca să îți dai seama care sunt ideile sale de forță. De aceea, a cita un mic fragment dintr-un tratat augustinian, pentru o problemă atât de gravă, este un demers irelevant.

Asta, pe lângă suspiciunea de fraudare a textelor de către romano-catolici, care a început să fie subliniată de Sfinții Părinți începând cu Sfântul Fotie cel Mare.

În p. 37, Părintele Patriarh spune că textele patristice folosite de comisie în textul papal identifică harul și adevărul Treimii cu ființa dumnezeiască. Tot în p. 37, acesta afirmă că Sfântul Ilarie de Poitiers (fără să ne indice vreo sursă) a identificat purcederea Duhului din Tatăl cu primirea de la Tatăl și de la Fiul. Și această identificare „a condus mai târziu la formularea lui Filioque de către Sfântul Ambrozie de Milan”, p. 37.

Sfântul Ilarie a murit în 368. Sfântul Ambrozie a murit pe 4 aprilie 397. Sfântul Ilarie de Pictavium, ca și Sfântul Augustin, are un tratat Despre Sfânta Treime în 12 cărți, netradus în română. Și cred că trebuie să traducem textul, să îl cunoaștem integral, și apoi să ne pronunțăm despre triadologia lui în cunoștință de cauză.

Pentru că polemica noastră cu romano-catolicismul e una dar Sfântul Augustin, Sfântul Ambrozie, Sfântul Ilarie, Sfântul Ieronim etc. nu sunt „Sfinții catolicilor” ci sunt Sfinții noștri, ai Bisericii una, ai Bisericii Ortodoxe. Și trebuie să îi traducem, să îi cunoaștem bine, să îi cinstim ca pe niște Sfinți autentici, ca pe stâlpii de susținere ai Bisericii și să explicăm, cu evlavie, eventualele erori sau scăpări ale lor, dacă nu cumva, toate „erorile lor” nu sunt altceva decât intrări brutale în operele lor.

În p. 38-39, autorul îi citează pe Sfântul Maxim Mărturisitorul și pe Sfântul Chiril al Alexandriei. În p. 39, el spune că afirmația „purcede de la Tatăl prin Fiul” „nu se referă la nicio relație de origine a Sfântului Duh față de Fiul, ci indică faptul că Sfântul Duh își ia originea de la Tatăl în și pentru Fiul, fiind interior Fiului”, p. 39.

De la Alexandru Ioan Pintea [26 iulie 2014]

Trimis din contul de aici, pe 26 iulie 2014, ora 11. 14.

Dumnezeu să vă binecuvânteze Părinte. Într-o singură seară, prin puterea harică a lui Dumnezeu, am reușit să structurez antitezând [sintetizând] mental biblia satanica scrisă de către LaVey și tradusă de dumneavoastră.

M-aș bucura mult să putem sta de vorbă despre unele subiecte dezbătându-le la nivelul cunoștinței, percepute, înțelese totodată prin harul Domnului nostru Iisus Hristos definitivat de către Pavel atât de frumos în Epistola către Efeseni ca fiind acțiunea mărinimiei Lui Dumnezeu revărsată peste noi prin înțelepciune și înțelegere.

Cu dragoste din Hristos, Alexandru Ioan Pintea, fost absolvent al „Seminarului Teologic Ortodox Dumitru Staniloaie Brașov”.

*

Domnule Alexandru Ioan Pintea,

vă mulțumesc pentru mesaj și pentru că ați citit traducerea mea! După cum ați văzut, Biblia Satanică este un text anti-creștin banal în esența lui, fără prea multe lucruri absconse, dar care exprimă un program de descreștinare a lumii care e în plină derulare.

Dacă la noi, în România, satanismul este o treabă underground, în America ea este o organizație religioasă recunoscută de stat, condusă în prezent de Peter Howard Gilmore, având ierarhie și ritual propriu.

Saitul oficial al Bisericii Satanei e acesta.

Dacă dumneavoastră aveți întrebări…sau comentarii, mi le puteți trimite!

Adevărat a înviat!

De la Părintele Vreme Cristian Răzvan

Are 27 de ani, e din Mangalia, și mi le-a trimis de pe contul de Facebook: Vreme Răzvan Cristian. A tăiat acel cont și și-a făcut alt cont pe Facebook: Vreme Cristian Răzvan.

VremeMotivul enervării lui? S-a retras dintre prietenii mei de pe Facebook, după ce am avut o discuție cu dumnealui. Inclusă în Vorbiri de Facebook (vol. 2), p. 267-274.

Și sunt „obsedat de diacritice” pentru că în cărțile mele Vorbiri de Facebook (vol. 1 și 2) am pus diacritice textelor convorbitorilor mei și le-am corectat și nu le-am lăsat așa, neîngrijite, cum mi le scriu ei.

Însă a scrie îngrijit și a edita profesionist un text înseamnă a-i respecta pe cititori. Nu te poți duce la pomană râzând și nici la nuntă oricum. Tot la fel nu poți să scrii online oricum și nici nu poți edita o carte cu picioarele.

De la Vasile Cojocariu [21 noiembrie 2013]

Mesaj primit de pe contul de aici. Din data de 21 noiembrie 2013, ora 18. 52. E acesta:

Saru’mâna, binecuvântați. Mi-a plăcut foarte mult comentariile despre cipuri și despre renumiții blogeri extremiști, care și-au luat misiunea de „apostoli” ai neamului. Din nefericire, au debit cam mare și sunt cam mulți care îi urmăresc.

*

Domnule Vasile Cojocariu,

vă mulțumesc pentru apreciere!

Extremismul își trage seva din impotența creativă și din invidie.

Însă eu aș fi vrut să apreciați prezența mea valorică continuă la nivel online. Munca mea zilnică.

Și să încurajați și pe alții să citească pe teologii și creștinii ortodocși care creează online la modul frumos și nu pe diletanți și extremiști.

Poate că veți face acest lucru pe viitor.

Vă doresc mult spor în toate!

Din ziua de 19 noiembrie 2013

Mesaj primit pe 19 noiembrie 2013, ora 00.34. Trimis de aici, de pe contul de Facebook al blogului de aici.

Labilitatea sa psihică e greu de urmărit. Dacă citiți mai multe zile blogul său veți înțelege cât de versatil e în materie de informație…dar și în părerea de sine.

Mesajul primit a fost acesta:

iresponsabiliDle Picioruș, care este problema dumitale?! Ești pus de cineva să te interesezi de administratorii blogului „De Veghe Patriei”?

În urmă cu două săptămâni noi am depus o plângere pentru amenințări cu moartea venite din Israel și nu credem că ai vrea să dai cu subsemnatul în fața polițiștilor. Noi primim amenințări cu moartea și dumneata ne batjocorești, cunoști ceva din ce nu au aflat polițiștii până la această oră?!

Pe viitor îți recomandăm să-ți păstrezi bunul simț și să ne lași în pace, ok, am înțeles că te afli în slujba Patriarjului [Patriarhului], dar nu este problema dumitale ce se întâmplă pe „De Veghe Patriei”.

*

Care a fost motivul mesajului de pe Facebook? Articolul meu din 17 noiembrie 2013, de aici. Cam așa „m-am interesat” eu de „administratorii” blogului, care se crede foarte „persecutat” imaginar.

Însă problema mea și a fiecărui om cu capul pe umeri e: cine sunt astfel de șarlatani, care își permit să spună orice despre oricine? Mă interesează la modul generic. Cine sunt, ce fac, pe ce experiență se bazează când scriu online? O întrebare pentru ei și toți cei ca ei, care își pun sigla ortodox pentru a denigra Biserica noastră.

De la Elisabeta Stan [9 august 2013]

L-am primit din contul de aici. Pe 9 august 2013, la 12. 10. Este învățătoare, locuiește în Vaslui.

*

Bună ziua! Am urmărit un studiu pe Teologie pentru azi, care mi-a fost de mare ajutor legat de Femeia din ochii lui Eminescu. V-as fi recunoscătoare dacă mi-ați da sursele de unde ați preluat informațiile. Am nevoie pentru o lucrare de licență cu aceasta temă și din nefericire nu prea am găsit bibliografie. Vă mulțumesc.

Cu stima și respect,
Elisabeta Stan.

*

Domnișoară/ doamnă Elisabeta Stan,

de ce nu v-am răspuns?! Pentru că ați fost atât de mult captivată de ceea ce ați citit încât nu v-ați dat seama că ați citit un fragment dintr-o carte a mea și că „sursele” sunt propriul meu comentariu. Eu am făcut comentariu textual, direct pe poemele eminesciene.

Fiți mai atentă când citiți online! Vă mulțumesc pentru apreciere. Vă doresc numai bine!

Simplificare

Lucrurile simple
au nevoie de exegeză.
Pentru că sunt prea complexe.

Frigul e un lucru simplu: îți intră în oase.

Caldul e prea simplu: te sufocă.

Ce iubești este atât de simplu încât
nu ai lacrimi pentru a le descrie.

Cine vrea să mă ajute
cu vederea lucrurilor simple?

Cine își ajută ochii să vadă?

Lucrurile simple
sunt cugetarea profundă a inimii.

Page 1 of 711

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén