Istoria începe de oriunde o privești [45]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a.

***

Valea Chedron, grajdurile lui Solomon, moscheea El-Acșa și cele două Ierusalime[1].

Compară Ierusalimul cu „un stup uriaș”[2]. Vizitează mormintele regilor[3]. Și prezentul stă „cocoțat în spinarea noastră”[4]

Vizitează apoi Muzeul de antichități[5] și Biblioteca Națională, înființată în anul 1892 și care, în 1926, avea circa 120.000 de volume[6].

Ajunge la colonia templierilor[7]. „Starița” în loc de stareța[8]. În p. 150: „abondentă” și „conmesean”.

Verbul a soroci[9]. „Don Quichotte”, p. 152.

Despre „Zidul Plângerilor” începând cu p. 156. „Sunt sute de ani, de când Evreii vin și plâng în fiecare Vineri seara, la Zidul plângerilor…”[10].

Și, la urma tuturor, autorul se apropie de Zidul plângerilor și „sărut, pe piatra simbolică, inelul logodnei indisolubile pe care Dumnezeu a binevoit s’o  facă cu neamul omenesc”[11].

Pe 24 aprilie 1926, Părintele Grigore a văzut Marea Moartă, Iordanul și Ierihonul[12]. Trece prin „valea Mormintelor”[13], vede mormântul Prea Curatei, monumentul lui Absalom, mormântul Sfântului Proroc Zaharia[14].  În Grădina Ghetismani, atunci când el a vizitat-o, mai erau doar „opt măslini străbuni[15]. Adică de 2.000 de ani.

Descifrează inscripțiile de pe morminte[16].

Vizitează Bethania, unde vede casa lui Simon Leprosul, casa Sfintelor Marta și Maria și mormântul Sfântului Lazăr[17]. Și în ziua în care el a vizitat Bethania era tocmai Sâmbăta lui Lazăr după calendarul iulian[18].

Vede Piatra odihnei, acolo unde Domnul a întâlnit-o pe Sfânta Marta, cf. In. 11, 17-20[19].

„Furtunoși șofeuri arabi”, p. 165.

Și își dă seama că avea o imagine total eronată despre Marea Moartă. În loc să fie „lugubră, fără culori”[20], după ce o vede o descrie astfel: „E strălucitoare ca o plasă de ibrișin verde, cusută cu fluturi de aur; plutește subt imensitatea cerului albastru și la adierea unor zefiri dezmierdători face unde mici și crețe, cari vin să mângâie țărmul de pietricele…Seamănă cu lacurile cele mari pe cari le-am văzut și seamănă cu țărmii noștri dela Constanța și dela Mangalia”[21].

„Brățara de sare” pe care Marea Moartă o lasă la țărmuri[22]. Bărci în ruină, căldură „suportabilă”, [23] despre Iordan de la p. 172.

„Valea Iordanului” e ca „o coamă lungă și zbârlită”[24]. „Loc sălbatec[25]. Ajunge acolo unde Domnul S-a botezat în Iordan[26].

 Malul Iordanului e „argilos” iar pinii de pe mal sunt „plecați deasupra apei”[27]. Și „Iordanul nu e lat, nici cât Argeșul, nici cât Ialomița, nici măcar cât Topologul…Mi se pare tot atât de mare cât Vedea, din copilărie, atunci când ploua la deal și venea puțin umflată. Tot ca Vedea, Iordanul e tulbure, dar e mult mai repede[28]. Iar eu știu ce spune Părintele Grigore despre Vedea, pentru că amândoi suntem din același județ și pe lângă Scrioaștea mea trece…Vedea

De la pagina 179 despre „Ierichon”. Vede fântâna Sfântului Elisei[29], „ostrovul de portocali și de bananieri”[30], „chinoviile de pe culmea celor Patruzeci de zile[31] și un „sărman târgușor vulgar”[32].

Pe 25 aprilie 1926 intră în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, unde slujește și se împărtășește la Sfânta Liturghie[33].

Se închină la lespedea Sfântului Mormânt[34]. Apoi acolo unde a fost înfiptă Sfânta Cruce pe Calvar[35].

În altarul unde slujește veșmintele erau lângă Proscomidiar[36]. Slujba e condusă de patriarhul Ierusalimului, pe care îl văzuse la București[37].

Se vede „încet și ageamiu”[38] la gesturile liturgice în comparație cu gesturile repezi ale celor care slujeau cu patriarhul.

La Liturghie au slujit, alături de patriarhul Damianos[39], 6 ierarhi, 10 preoți și 8 diaconi[40].

Însă la Dumnezeiasca Liturghie au slujit numai arhiereii[41]. Părintele Grigore a urmărit doar Liturghierul[42].

După slujbă a participat la procesiunea cu „ramuri lungi de palmier”[43], moment în care au ocolit Biserica Sfântului Mormânt[44].

„Mă domiresc”, p. 194, pentru mă dumiresc.

Asupra cărui fapt se dumirește? Acela că „femeile și fetele arabe vocalizează ca privighetorile[45].

Și Părintele Grigore consemnează faptul că la Sfânta Liturghie a slujit și Părintele Vasile, parohul Bisericii Sfinții Voievozi din București[46].

Procesiunea prin care îl conduc pe patriarh la reședința lui[47]. În jur: „lumea pestriță și năvalnică[48].

În reședința patriarhală e servit cu „mastică [băutură alcoolică aromată n.n.], apă și rahat”[49].

Patriarhul e „taciturn”[50]

În acea duminică, autorul s-a plimbat „pe zidurile Ierusalimului”[51]. Unde a fost închis Sfântul Proroc Ieremia[52]…și pe zid cresc „iarbă, pini, lobodă, cactuși, liliac, mușețel și margarete”[53].

Privește către Muntele Măslinilor[54]. Poarta lui Irod[55]. Moscheea lui Omar[56]. Și a cules, „de pe ziduri, un buchet întreg de spice și de flori”[57].

Poarta Leilor, Via Dolorosa, cetatea Antonia[58].

Pe 26 aprilie 1926, o zi de luni, pleacă în Samaria[59]. Era tocmai ziua când samaritenii își serbau paștiul lor pe muntele Garizim, unde jertfeau 7 miei grași[60].

„Dela Ierusalim până la Nablus sunt 62 de kilometri, adică aproximativ, depărtarea dintre București și   Ploești”[61].

Trec pe lângă satul Șafat, fostul Nob, pe lângă vechea Gabaa, pe lângă mormântul Sfântului Proroc Samuil[62]. Pe lângă Bethel[63]…și aproape de Nablus e fântâna Sfântului Iacov[64].

Și autorul găsește că „Nablus e un Ierusalim mai mic[65]. Urcă pe Garizim[66]…și spune că mai erau vreo 170 de samariteni, strânși în jurul unei familii preoțești, atunci când el a fost în Palestina[67].

Nu vede cum au fost junghiați cei 7 miei dar îi vede „la pământ, în mâinile sacerdoților, mânjiți de sânge, cari îi jupoaie și le examinează măruntaele”[68].

Și ospățul „pascal” al samaritenilor începe la miezul nopții[69]. Samaritenii de acum vorbesc araba[70]. Și când autorul îi spune că și el e preot, preotul samaritean îi spune că „preoția este ereditară[71]. Adică excludea orice altă preoție în afară de a lui…

„Fenomenul sionist”[72]. Note din data de 27 aprilie 1926[73]…și ajunge în Sevastia[74].

Trece pe lângă Dothan, locul unde a fost vândut Sfântul Iosif[75]. Vede izvorul lui Ghedeon[76], din nou despre o colonie comunistă[77] și urcă pe muntele Tabor pe data de 4 mai 1926, într-o zi de marți[78].

Asemuie Munții Carmelului cu Valea Moldovei văzută de pe culmea Pașcanilor[79].

Vede Nazaretul, Cana Galileei[80]…și în Anexă, care începe odată cu p. 263, Părintele Grigore începe să recompună imaginile din Scriptură pe baza experiențelor avute în Palestina.


[1] Gala Galaction, Scrisori către Simforoza. În Pământul făgăduinței, ed. a II-a, Ed. Cugetarea, București, f. a., p. 139.

[2] Idem, p. 142.

[3] Idem, p. 143-144.

[4] Idem, p. 145.

[5] Idem, p. 145-146.

[6] Idem, p. 147.

[7] Idem, p. 148.

[8] Idem, p. 149.

[9] Idem, p. 151.

[10] Idem, p. 158-159.

[11] Idem, p. 160.

[12] Idem, p. 161.

[13] Ibidem.

[14] Idem, p. 162.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Idem, p. 163.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 164.

[20] Idem, p. 170.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 171.

[24] Idem, p. 172.

[25] Ibidem.

[26] Idem, p. 173.

[27] Idem, p. 174.

[28] Ibidem.

[29] Idem, p. 179.

[30] Idem, p. 180.

[31] Idem, p. 181.

[32] Idem, p. 182.

[33] Idem, p. 185.

[34] Idem, p. 186.

[35] Idem, p. 187.

[36] Idem, p. 188.

[37] Ibidem.

[38] Ibidem.

[39] Al 137-lea Patriarh al Ierusalimului potrivit Orthodox Wiki. A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/List%C4%83_a_patriarhilor_Ierusalimului.

[40] Gala Galaction, Scrisori către Simforoza. În Pământul făgăduinței, ed. cit. ant., p. 188.

[41] Idem, p. 191.

[42] Ibidem.

[43] Idem, p. 192.

[44] Idem, p. 193.

[45] Idem, p. 194.

[46] Ibidem.

[47] Idem, p. 195.

[48] Ibidem.

[49] Idem, p. 196.

[50] Idem, p. 197.

[51] Idem, p. 198.

[52] Ibidem.

[53] Ibidem.

[54] Idem, p. 199.

[55] Idem, p. 200.

[56] Idem, p. 201.

[57] Ibidem.

[58] Idem, p. 202.

[59] Idem, p. 204.

[60] Ibidem.

[61] Idem, p. 207.

[62] Idem, p. 210.

[63] Idem, p. 211.

[64] Idem, p. 213.

[65] Idem, p. 214.

[66] Idem, p. 217.

[67] Idem, p. 218.

[68] Idem, p. 219.

[69] Ibidem.

[70] Idem, p. 221.

[71] Idem, p. 221-222.

[72] Idem, p. 229.

[73] Idem, p. 230.

[74] Idem, p. 231.

[75] Idem, p. 234.

[76] Idem, p. 236.

[77] Idem, p. 238.

[78] Idem, p. 250.

[79] Idem, p. 253.

[80] Idem, p. 257.

Istoria începe de oriunde o privești [44]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a.

***

Merge în vizită la redacția ziarului Haareț[1]. Despre străzile Tel-Avivului[2] și vastele grădini de portocali[3].

La acea vreme, ca să îți cumperi materiale de construcție pentru o casă cu trei camere, o terasă și un duș, trebuia să plătești 150 de lire egiptene[4].

Fete de 20-25 de ani construiau lespezile de ciment pentru viitoarele trotuare ale Israelului[5].

Iar în 1926, evreii vindeau „teancuri de foi de tutun” dar și miere din flori de portocal[6]. Creșteau și viermi de mătase aduși „din India și aclimatizați în Palestina. Particularitatea lor e că trăesc [grafia autorului n.n.] nu pe frunzele de dud, ci pe frunze de ricin[7].

Marmura roșie de Metula[8]. „Oleandri înalți și viguroși[9]. Orzul, în luna aprilie, era „aproape copt” iar grâul se apropia „de seceră”[10].

Trenul dinspre Ierusalim[11]. Unde a fost capiștea lui Dagon[12]. Și ne spune despre cvuța sionistă pe care a văzut-o, adică despre „colonia comunistă”, care avea „o lăptărie prosperă și o grădină-pepinieră”[13].

O podgorie „de peste 5.000 de dumani (un duman = 900 de metri pătrați)”[14]. Lămâii erau „plini de roadă”[15]. Și scrie că a doua zi va vedea Ierusalimul[16]

Pe 22 aprilie 1926 părintele Grigore a intrat în Ierusalim[17]. Călătorește cu fratele Nicolae[18], cu trenul de clasa a III-a, călătoria costând 17 piaștri și jumătate[19].

Drumul între Jafa și Ierusalim „este jumătate drum de câmp și jumătate de munte[20]. „Văd lanuri de ovăz, petece de grâu și grădini potagere [de zarzavat n.n.], printre livezi de măslini și de migdali”[21].

Trece prin Ludd, adică prin vechiul Lydda, unde Sfântul Apostol Petru l-a vindecat pe Eneia [F. Ap. 9, 33-34][22].

Femeile arabe duc „crosne [sarcini de lemne duse cu spatele n.n.] fantastice de mărăcini”[23].

„Proecte” în p. 102. Mai multe scrisori de recomandare[24]. Catedrala „tristă și dezolată ca toate templele protestante”[25].

Și tot în p. 111: (fotografie).

„Ulițe întortochiate, pavate cu pietre cari au culoarea săpunului de casă și cari sunt lunecoase ca niște codri de săpun[26].

Mănăstirea Patriarhiei avea „o scară cu trepte de marmoră trandafirie”[27].

Ajunge la un hotel cu Biserică și bibliotecă teologică[28]. E vorba de ziua de 23 aprilie 1926, autorul amintindu-și că în 1925, în această zi, trecea prin Budapesta în drum spre Vizegrad[29].

Scrie familiei prima sa scrisoare din Ierusalim[30]. Cele 275 de trepte ale turnului de 60 de metri[31]. Ajunge pe Muntele Măslinilor[32].


[1] Gala Galaction, Scrisori către Simforoza. În Pământul făgăduinței, ed. a II-a, Ed. Cugetarea, București, f. a., p. 78. A se vedea saitul celui de azi: http://www.haaretz.com/.

[2] Idem, p. 79.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Idem, p. 80.

[6] Idem, p. 81.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 83.

[10] Idem, p. 85.

[11] Ibidem.

[12] Idem, p. 85-86.

[13] Idem, p. 86.

[14] Idem, p. 87.

[15] Idem, p. 88.

[16] Idem, p. 89.

[17] Idem, p. 90.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 91.

[20] Idem, p. 92.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 93.

[23] Idem, p. 98.

[24] Idem, p. 103.

[25] Idem, p. 111.

[26] Idem, p. 115.

[27] Ibidem.

[28] Idem, p. 129-130.

[29] Idem, p. 131.

[30] Ibidem.

[31] Idem, p. 136.

[32] Idem, p. 138.

Istoria începe de oriunde o privești [43]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a.

***

Pentru a-și descrie prima sa călătorie în Țara Sfântă Părintele Grigore Pișculescu/ Gala Galaction a scris Scrisori către Simforoza. În Pământul făgăduinței[1].

A plecat spre Constanța pe 16 aprilie 1926. La miezul nopții[2].  Și a fost însoțit de „soții Isachie, fiii mei duhovnicești”[3]. Au călătorit cu trenul[4].

S-a luminat de ziuă când a ajuns trenul pe podul de la Cernavodă…și pleacă pe mare cu vaporul Dacia[5].  Locuiește într-o cabină cu două paturi, de unul singur[6]…și drumul pe mare a fost de cinci nopți și 3 zile, traversând Marea Neagră, Marmara, Arhipelagul și Mediterana[7].

Pe 17 aprilie 1926, o zi de sâmbătă…are parte de ceață la intrarea în Bosfor.  După ce se ridică ceața vede pământul Asiei[8].

Când vede fosta catedrală Sfânta Sofia o compară cu „profilul unei matroane văduve”[9].

Din pagina 23 aflăm că Isachie e pictor[10].

Dacă fosta Sfânta Sofia are 4 minarete, moscheea lui Ahmed are 7[11]. Biserica Sfânta Irina a fost transformată de turci într-un muzeu militar[12]. E vorba de Biserica în care s-a ținut Al doilea Sinod Ecumenic și în care Sfântul Grigorie de Nazianz a rostit Cuvântul său de adio[13].

Trenul turcesc[14], „vântul plesnește și miorlăe în jurul nostru”[15], „sofragerie”[16] pentru sufragerie…și spre ora 7 seara se apropie de Dardanele[17].

Cum arăta Asia, care venea spre el? „Colțuroasă, neagră și învăluită în neguri reci”[18]. „Stelele ard a sărbătoare”[19].

Duminica, pe 18 aprilie 1926, vorbește despre „vântul hain” care sufla[20]. Trece pe lângă insulele Chios[21], Nikaria[22], Levita[23]

Luni, 19 aprilie 1926, se trezește la 5 dimineața[24]. Aproape de Cipru[25]…și ne mărturisește că a așteptat această călătorie vreo 22-23 de ani[26].

Și marți, 20 aprilie 1926, scrie că se apropie de Haifa[27]. Iar „un vânt mai mult umed decât rece bate ușor peste largul apelor”[28].

Vede în zare „spinarea Carmelului”[29] și își aduce aminte de Sfântul Ilie. Apa mării e „verde ca lipanul și ca frunzele de nuc”[30].

La Haifa ajunge la 9 dimineața[31]…„marea e calmă[32], merge pe „străzi neregulate și înguste[33] și rămâne „sfios și circumspect…în fața acestor nasuri și priviri de vultur[34].

Se reîntâlnește cu o fostă elevă a sa[35]. Se îndreaptă spre Carmel[36].  Și intră cu sfială în Grota Profeților, care este venerată și de creștini și de evrei și de mahomedani pentru că îi „tămăduiește pe cei cu mintea tulburată[37].

Trece pe lângă maicile carmelite, observă „garduri[le] uriașe de cactuși”, apoi pe lângă închisoarea orașului[38], traversează câmpia de maci[39]…dar grupul lor nu e lăsat să intre la grota Sfântului Ilie Tesviteanul[40].

Și în p. 67, din senin, autorul își aduce aminte de plaiurile natale:

(fotografie)

De aceea, acum, în Siliștea Gumești[41] avem o Mănăstire de monahi[42].

Autorul asemuiește barca cu o coajă de pepene[43].

Însă în p. 71, Sfinția sa descrie un vis pe care doamna preoteasă l-a avut la București în data de 20 spre 21 aprilie 1926. În care i s-a spus că părintele Grigore a murit.

Noapte cu lună[44]. Ajunge în locul unde Sfântul Apostol Petru a avut vedenia primirii neamurilor în Biserică[45]. Apoi la metocul Patriarhiei Ierusalimului[46].


[1] Vom cita: Gala Galaction, Scrisori către Simforoza. În Pământul făgăduinței, ed. a II-a, Ed. Cugetarea, București, f. a., 275 p. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction.

[2] Idem, p. 12.

[3] Idem, p. 13.

[4] Ibidem.

[5] Idem, p. 13-14.

[6] Idem, p. 14.

[7] Idem, p. 16.

[8] Idem, p. 17.

[9] Idem, p. 20.

[10] Idem, p. 23.

[11] Idem, p. 23-24.

[12] Idem, p. 24.

[13] Ibidem.

[14] Idem, p. 27.

[15] Idem, p. 29.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem.

[18] Idem, p. 30.

[19] Ibidem.

[20] Idem, p. 32.

[21] Idem, p. 33.

[22] Idem, p. 34.

[23] Idem, p. 35.

[24] Idem, p. 37.

[25] Idem, p. 39.

[26] Idem, p. 43.

[27] Idem, p. 45.

[28] Ibidem.

[29] Idem, p. 47.

[30] Idem, p. 48.

[31] Idem, p. 49.

[32] Idem, p. 50.

[33] Idem, p. 51.

[34] Ibidem.

[35] Idem, p. 52.

[36] Idem, p. 53.

[37] Idem, p. 54.

[38] Idem, p. 57.

[39] Idem, p. 58.

[40] Idem, p. 59.

[43] Gala Galaction, Scrisori către Simforoza. În Pământul făgăduinței, ed. cit. ant., p. 69.

[44] Idem, p. 71.

[45] Idem, p. 73.

[46] Idem, p. 75.