Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Etichetă: Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu (Page 1 of 6)

Dumnezeu e viu și prezent în lume prin slava Sa

Pr. Dumitru Popescu Dumnezeu e viuPagina sursă a cărții

item imageRead Online

(2.5 M)PDF
(75.8 K)EPUB
Kindle
Daisy
(209.6 K)Full Text
(1.1 M)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

***

În ediția de față, una exclusiv online, am editat cele 9 studii pe care autorul mi le-a dăruit atunci când a vrut să își aibă CV-ul pe platforma noastră.

*

p. 9: „la teologia ortodossa ha messo in rilievo che lo Spirito Santo, che procede dal Padre, rimane e riposa sempre nel Figlio”.

p. 22: „La relazione inseparabile tra Cristo e lo Spirito, che procedono insieme dal Padre solo, costituisce la base per la cristologia pneumatologica e la pneumatologia cristologica”.

p. 26: „Modernismul a pornit de le premiza că natura este dependentă de om şi omul poate face tot ce voieşte cu natura, dar a uitat că şi omul este dependent de natură”.

p. 35: „Cultura are funcţie soteriologică pentru omul secularizat”.

p. 54: „Rolul Bisericii nu este acela de a se diviza după opţiuni şi ideologii politice diferite, ci de a lucra pentru păstrarea unităţii neamului”.

p. 61: „Omul a dobândit victorii importante în cucerirea universului mare sau a celui mic, dar în adâncul sufletului lui el se simte cuprins de forţe iraţionale, pe care nu le mai poate controla”.

p. 67: „Suntem pentru integrarea europeană, dar într-o viziune globalizantă, care să ţină seama de cultura specifică a fiecărui popor”.

p. 80: „Numai un Dumnezeu care rămâne atât transcendent, dar care coboară către om, în imanenţa Lui, ne ajută să depăşim criza spirituală”.

p. 113: „Datorită acestor energii necreate, întreaga zidire va deveni o realitate pnevmatică, incoruptibilă, deificată şi transparentă”.

p. 118: „Dacă se face abstracție de epicleză, există pericolul ca să se deplaseze centrul de gravitate al Bisericii de la Hristos Însuși la slujitori Săi, și să se golească astfel Biserica de puterea ei spirituală”.

p. 124: „la rationalité de la création constitue la voie qui permet aux hommes de science de rester ouverts à l’existence d’un Verbe en tant que centre de gravité et d’unification de la création”.

129-130: „les hommes peuvent avancer au fil de l’histoire vers le ciel nouveau et la terre nouvelle du Royaume de Dieu tant en connaissant Dieu par la voie plus accessible des raisons des choses et de la Révélation que par la purification des passions”.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [13]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a.

***

Partea a 5-a. 5 august 2008.

Pr. Dorin Picioruș: Părinte Profesor Dumitru Popescu, puteți să ne vorbiți despre Sfinții care v-au impresionat și a căror teologie ați adâncit-o de-a lungul vieții? Sau despre teologii pe care i-ați întâlnit și cu care ați polemizat sau de la care ați învățat anumite lucruri?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Am avut ocazia…în anii de studii de la seminar, în anii de studii de la teologie, să studiez toată dezvoltarea gândirii creștine, din primele secole și până astăzi.

Și am avut posibilitatea să depistez p-acolo lucruri cu totul deosebite și personalități remarcabile, care au contribuit la adâncirea adevărului de credință.

Pentru mine, lucrul cel mai deosebit, în afară de Hristos, Care este Dumnezeu,

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …și Care ne-a adus adevărul deplin…pentru mine miracolul cel mai mare a fost Sfântul [Apostol] Pavel. Care, deși a fost prigonitor de creștini, a ajuns un mare propovăduitor al lui Hristos. Și cu toate că el nu a cunoscut teologia creștină, așa cum o cunoaștem noi astăzi, a scris, domne, 14 epistole, în care dă dovadă de o conștiință teologică remarcabilă.

Vorbește despre Dumnezeu, vorbește despre Treime, vorbește despre Hristos ca Mântuitor și ca Logos creator, arătând că prin El toate s-au făcut și că prin sângele Lui am fost…

Pr. Dorin Picioruș: mântuiți.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …El[1] a reușit să răspândească Creștinismul pe o arie foarte întinsă, începând de la Ierusalim și, se spune, până prin Spania, fără să mai vorbim despre propovăduirea lui din Grecia și Italia și, tot el, printr-un act suprem, și-a dat viața pentru Hristos.

A fost un om providențial, ales de Dumnezeu în mod miraculos…Fiindcă minunea de pe drumul Damascului a fost excepțională. Și l-a marcat atât de profund în adâncul ființei lui, încât, toată viața, nu a știut cum să-și răscumpere păcatul de-ai fi persecutat pe creștini.

Pr. Dorin Picioruș: Adevărat!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și-a pus toată viața, toată înțelepciunea și toată credința lui în slujba propovăduirii și a reușit să realizeze lucruri extraordinare, pe care puțini au putut să le egalizeze în istorie. El a reușit să răspândească Creștinismul aproape pe marginile meridionale, de la Răsărit și până la Apus.

Al doilea Părinte [al Bisericii], care a exercitat o influență asupra mea, este Sfântul Irineu de Lyon.

Pr. Dorin Picioruș: Din secolul 2.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, secolul al 2-lea…El a plecat din Răsărit, avea formație răsăriteană, și a devenit episcop de Lyon, unde a scris câteva lucrări remarcabile. Printre care, una împotriva ereticilor[2]. În care se luptă cu toate sectele din vremea lui și elaborează principiul ăsta, care a rămas valabil pentru Ortodoxie, pentru totdeauna, că Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să se îndumnezeiască. Și scoțând în evidență două lucruri: că Hristos este și Dumnezeu și om și că umanitatea Lui a fost pătrunsă și transfigurată de dumnezeirea Lui.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Astăzi suntem în ajunul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos…și El Însuși este Cel care a arătat Ucenicilor, atunci când nu era [convertit] Pavel, că este Dumnezeu adevărat, prin faptul că, spune Evanghelia, fața Lui strălucea ca soarele iar hainele Lui erau mai albe ca lumina.

Și, pe drumul Damascului, [Hristos] i-a apărut [lui Pavel] în aceeași lumină strălucitoare. Și a fost atât de puternică încât l-a orbit pe Sfântul Pavel…și a trebuit să treacă ceva timp

Pr. Dorin Picioruș: …ca să se vindece.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …pentru ca apoi, el să se convertească la Creștinism, cum puțini au făcut-o, devenind unul dintre cei mai mari Apostoli ai lui Hristos.

Deci, Sfântul Irineu de Lyon rămâne unul dintre martorii cei mai apropiați de epoca primară, care a scos în evidență învățătura aceasta creștină [a îndumnezeirii omului]. Care nu este o invenție omenească, ci e dăruită de Hristos prin tot ceea ce a făcut El, prin toate faptele Lui, prin Moartea, Învierea și Înălțarea Lui la ceruri. Pentru că a arătat că El este Dumnezeu și om și Cel prin care omul se poate preschimba în adâncul ființei lui, prin Care depășește patimile și poftele. Sau, mai bine-zis, prin El le transfigurează, pasiunile devenind virtuți, care ne apropie de Dumnezeu.

Acesta este lucrul extraordinar, care mi-a rămas mie de la Părinții Bisericii și de la Irineu [al Lyonului] în primul rând: faptul că Hristos n-a venit să inhibeze omul cu păcatul

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …nici nu a venit să îl nălucească cu fericirea veșnică, ci a venit pur și simplu ca să-i dea posibilitatea, prin El și cu puterea Lui, să cunoască…

Pr. Dorin Picioruș: Să se schimbe în mod fundamental…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …pentru ca din omul vechi să devină om nou, pentru ca să Îl iubească pe Dumnezeu și pe semenii săi.

Asta e cea mai mare revoluție din decursul istoriei! Pentru că s-au produs tot felul de revoluții, una mai sângeroasă decât alta, dar toate sunt revoluții de ordin social.

Pr. Dorin Picioruș: Exterioare omului…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: [Au fost] exterioare omului…Ei bine, Hristos aduce această revoluție interioară!

Pr. Dorin Picioruș: …că omul poate să se transfigureze

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …în toată ființa lui. Că poate să facă acest lucru.

Și asta dovedește că e greșită poziția celor care susțin predestinația. Adică faptul că omul ar fi predestinat să fie bun sau rău. Dar e greșită și poziția de la polul opus, aceea în care nu se ține cont de influența faptei omului asupra lui.

Sunt două tendințe însă, care sunt depășite de acest fenomen unic: al transfigurării interioare. Și care îi dă omului posibilitatea, ca din ființă, care se luptă, în ea însăși, cu întunericul păcatului, să strălucească lumina învierii lui Hristos și să o înalțe către Dumnezeu.

Un alt Părinte…Au fost mulți Părinții [care m-au influențat]…

Pr. Dorin Picioruș: Da, bineînțeles!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și chiar dacă unii dintre ei, ca Origen, au avut unele greșeli, au avut însă și părți pozitive

Pr. Dorin Picioruș: Da! Corect…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …cu care au contribuit [la dezvoltarea teologică a Bisericii]. Dar sunt puțini cei care au reușit să rămână, într-adevăr, în adevărul integral de credință și nu numai să rămână, dar să și-l adâncească. De fiecare dată scoțând în evidență, valoarea și importanța lui pentru viața omului.

După părerea mea, alt Părinte care m-a impresionat pe mine [în mod] deosebit, a fost Sfântul Atanasie cel Mare[3]. Pentru faptul că, el este omul care a reușit să surprindă implicațiile cosmice ale

Pr. Dorin Picioruș: Întrupării…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …ale Întrupării lui Hristos. Căci Hristos nu a venit să mântuiască numai sufletul, n-a venit să mântuiască numai trupul, a venit să mântuiască creația întreagă, fiindcă El a fost Dumnezeu, prin Care toate au fost făcute și întru Care toate se vor împlini la sfârșitul veacurilor. [Fiindcă] Sfântul Atanasie cel Mare este cel care a reușit să sublinieze extraordinar de pregnant divinitatea lui Hristos, în Crezul de la Niceea…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: și Constantinopol, care rămâne o achiziție extraordinar de prețioasă peste veacuri, și care este steaua călăuzitoare a Ortodoxiei, care îi dă posibilitatea să evite eroarea care s-a făcut [de către Arie], aceea de a-L transforma pe Hristos într-un [simplu] om, și de a arăta că El este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Pentru faptul că, prin El, Dumnezeu a arătat omului calea prin care omul se poate birui pe el însuși și cum să înaintăm spre Împărăția lui Dumnezeu.

În fine, un alt Părinte, care m-a marcat și față de care sunt recunoscător, pentru opera pe care a făcut-o, a fost Sfântul Maxim Mărturisitorul[4].

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: A fost un om genial, cu lucruri extraordinare, fiind o minte filosofică, cu o capacitate de gândire remarcabilă. Și el a îmbinat teologia cu filosofia de așa manieră, încât salvează, din filosofie, acele elemente, pe care le-a apropiat teologiei lui Dumnezeu.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că teologia nu a făcut niciodată abstracție de cultură. Dar a făcut apel, începând cu Sfântul Vasile cel Mare, la principiul selecției culturale,

Pr. Dorin Picioruș: din lumea păgână…cum putem să facem și noi din cultura lumii noastre…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…Absolut…Pentru a alege acele valori, care sunt pozitive și constructive, pentru ca omul să se poată ridica și desăvârși, din punct de vedere spiritual, în Hristos.

Sfântul Maxim a venit cu niște sinteze extraordinare, care au rămas valabile până astăzi, și care îți dau posibilitatea, într-o lume derutată, a teologiei de astăzi, să spui că ești pe calea cea dreaptă, pe care Biserica a păzit-o.

Am avut o mare deschidere și spre Ioan Damaschin[5], pentru că a putut să sintetizeze și să prezinte, într-un mod cât se poate de concentrat, învățătura creștină. Mai ales în Dogmatica lui, care e una standard.

(Zgomote de fond de afară, din cauza unor muncitori, care lucrau în fața blocului. Pentru că geamul era deschis…)

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: După aceea, am apreciat în mod deosebit rolul lui Simeon Noul Teolog[6]. Pentru că, într-o lume care pierduse sensul spiritualității

Pr. Dorin Picioruș: Și începuse să se secularizeze într-un mod aparte…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…el a venit, pur și simplu, cu această preocupare extraordinară, cu accentul pe realitatea interioară a omului, prin care nu s-a rupt de Tradiția veche, ci a pus accentul pe renașterea spirituală

Pr. Dorin Picioruș: După cum făcuse și Sfântul Irineu de Lyon…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Tocmai! Pentru că ei sunt marii piloni ai Ortodoxiei, care au dat posibilitatea Bisericii să meargă pe calea cea adevărată.

Alături de cei amintiți este și Grigorie Palama[7], pentru lupta pe care a dus-o cu oponenții săi greci, dar care erau reprezentanți ai catolicilor. Pentru că el a scos în evidență ce înseamnă energiile necreate pentru teologia răsăriteană. Iar datorită acestui fapt, el a evitat două lucruri: refugierea într-o spiritualitate transcendentă, care pierde contactul

Pr. Dorin Picioruș: cu lumea

Pr. Prof. Dumitru Popescu: sau trăirea într-o lume, care pierde relația cu Dumnezeu și se secularizează. Energiile necreate se constituie în puntea de diamante, pe care Dumnezeu coboară la om, ca omul să se înalțe la Dumnezeu. Și din acest punct de vedere, aș putea să spun că Sfântul Grigorie Palama a fost omul providențial, la vremea lui…

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: care ne-a arătat calea către Dumnezeu.

În ceea ce privește dezvoltarea ulterioară [a teologiei], au existat și la ruși teologi mari, au existat și la greci teologi remarcabili, care au adus contribuții duhovnicești și teologice foarte valoroase, însă fiecare cu specificul lor.

Nu fac așa…apel la numele lor, pentru că, pe lângă lucrurile valoroase, au avut și unele scăderi. Eu vreau să spun atâta: că în teologia rusă a existat întotdeauna tendința către un misticism, care face abstracție de raționalitate, iar la greci vedem o rațiune, care nu vrea să știe de mistică.

La noi, aici, datorită, în special, lui Nichifor Crainic[8], și apoi Părintelui Stăniloae, teologia românească a reușit să țină un echilibru în toate…

Pr. Dorin Picioruș: Între unii și alții…Între prea multă mistică și prea multă rațiune.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Din nefericire, după cum am mai vorbit și cu alte ocazii, astăzi există o generație de teologi, care se rupe de acest filon al gândirii ortodoxe românești.

Căci teologii de acum vin cu fel de fel de inovații, care golesc credința de conținutul ei spiritual și ne fac să cunoaștem criza și secularizarea, pe care alții au cunoscut-o înaintea noastră. Și asta, pentru că au pierdut adevăratul sens al relației cu Dumnezeu și al prezenței Lui în creație.

Pentru că toată tragedia lumii actuale, care se mărește continuu, este legată de acest lucru, care e de o importanță capitală și care e marcat de Sfânta Scriptură în primul verset al ei. Căci Duhul lui Dumnezeu Se purta

Pr. Dorin Picioruș: peste ape…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Căci în momentul când Îl scoatem pe Dumnezeu din creație, se ajunge la criza Creștinismului contemporan, care a pierdut sensul realităților terestre. Pentru că, dacă Dumnezeu rămâne izolat într-o lume cerească,

Pr. Dorin Picioruș: Da, transcendentală!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …transcendentă, atunci omul rămâne izolat în lumea lui, imanentă, pământească. Datorită acestui gol dintre pământ și Cer, omul de astăzi a pierdut valorile religioase, s-a depărtat de Dumnezeu și s-a secularizat, uitând de importanța și de valoarea Creștinismului. Căci Creștinismul a fost devalorizat așa de rău, încât, la ora actuală, lumea caută fel de fel de soluții [de mântuire]. Ori la religiile orientale, prin budism, prin hinduism sau prin tot felul de mișcări, gen New Age [Noua Eră][9]

Pr. Dorin Picioruș: Ocolind Creștinismul, ocolind transfigurarea…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da! Ca să găsească soluții la criza spirituală care confruntă Creștinismul. Pentru că, pe lângă faptul că această prezentare [creștină] a lui Dumnezeu arată că lumea asta nu este destinată să fie distrusă, ci e destinată să fie cer nou și pământ nou, mai arată încă un lucru, după cum am mai subliniat: că această prezență a lui Dumnezeu în om îi dă posibilitatea omului ca să se transforme, dintr-un om supus păcatului, într-un om care militează și se înalță în virtuți către asemănarea cu Dumnezeu.

Pentru că asta arată că Dumnezeu nu l-a creat pe om ca să fie robul lumii ci, dimpotrivă, omul a fost făcut ca să poarte în el chipul lui Dumnezeu, să aibă o aspirație [continuă] către Dumnezeu.

Vedeți…știința, astăzi, caută să explice ce înseamnă omu’.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și îl prezintă, în final, ca un rezultat al evoluției. Mai ales în ultima vreme există acest curent neosecularizant, care vrea să scoată în evidență un singur lucru: că omu’ nu are nimic cu Creștinismu’, ci este un produs…

Pr. Dorin Picioruș: Un produs istoric!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …este produsul evoluției. Că el nu e creat de Dumnezeu ci este pur și simplu produsul evoluției. Or acest lucru este cu totul greșit, pentru faptul că face abstracție de ceea ce este important în ființa omului și anume de chipul lui Dumnezeu.

Se explică faptul că omul ar veni din ființe inferioare, se explică că el este

Pr. Dorin Picioruș: o treaptă superioară a lor, a animalelor…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: a celorlalte animale existente, însă nimeni nu poate să explice de unde a apărut chipul lui Dumnezeu din om. Cum a devenit omul conștient. Pentru că evoluția s-a oprit în momentul când a apărut omul

Pr. Dorin Picioruș: Potrivit teoriei evoluționiste…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Și omul a ajuns să fie conștient de existența lui proprie. A ajuns să aibă conștiință de sine.

Și din momentul ăsta omenirea nu a mai avansat. A avansat în ceea ce privește înmulțirea cunoștințelor de care dispunem.

Pr. Dorin Picioruș: Și animalele „nu s-au mai transformat” deloc, nici omul n-a mai…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: „evoluat” prea mult. Căci, ca putere spirituală și mentală, omul nu poate să depășească ceea ce este: o ființă creată de Dumnezeu după chipul Său.


[1] Sfântul Apostol Pavel.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [12]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a.

***

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …pentru că era o figură deschisă…Și ăla îi spune: „Ești om ales. Ești omul nostru, domnule!”. Și se lăuda la noi, că ăla a spus despre el, că este de origine nemțească. Că este cult și că este o somitate.

 (începe să râdă). Venea la o oră de doctorat…și trebuia să prezinte cineva o lucrare de seminar…(iarăși râde)…Și acela, tâmpitu’ de Tarangul, vine și îi spune [lui Rămureanu] că a venit cineva să ia o lucrare de doctorat și că el i-ar da un subiect…„Ia spuneți, domnuuuu’…”. (râde) „Despre ce e vorba?”. „Domne, cică la noi, acolo, în comună, în Bucovina

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: se duc femeile la Biserică, domne. Și, la un moment dat, uite așa se așază toate, în fața altarului, cu capul în jos și cu fundu’ în sus (râdem amândoi)…

Și ăla întreabă: „De ce-o fi așa, mă?!”. „Tu nu știi, mă?” „Nu!”. „Atunci o să-ți spun eu, mă! Pentru ca să le pupi în fund”. (râdem amândoi).

Și s-a făcut ăla [Prof. Rămureanu] negru la față…L-a dat afară…A vrut să-l elimine…Vai de capul meu, ce a fost atunci!…

Pr. Dorin Picioruș: Exista și curaj pe lângă…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Pe lângă muncă. Un curaj frumos…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…

Pr. Dorin Picioruș: Care ar trebui să fie peste tot…cât și respect. Nu cred că era numai glumă…ci la studiile dumneavoastră doctorale aveați și oameni care munceau. Astea erau așa: în mici pauze…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, se făcea carte! Ca să faci o lucrare de seminar atunci, ph-aoleu…

Pr. Dorin Picioruș: Era ceva complicat. Trebuia să o publicați în revistă.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Era cu cenzură…Și trebuia ca fiecare cuvânt să îl știi. Pentru ca să nu iasă ceva acolo ce nu trebuia. Iar preotul își asuma răspunderea pentru lucrarea ta…În fine! A fost…

Pr. Dorin Picioruș: Când studiem ceea ce s-a publicat…este enorm…Și acum se pierd toate lucrurile astea [de prin reviste], din cauza că nu sunt scanate. Iar dacă s-ar aduna articolele din revistele noastre teologice, ar fi foarte multe lucruri teologice importante acolo. Și, mai ales, ar trebui catalogate: dogmaticienii într-o parte, ce e pe Istoria Bisericii în altă parte, ce e pe Liturgică…Am face foarte multe cărți din arhiva revistelor noastre teologice.

Pentru că am impresia că se pierd pe acolo…

Doamna preoteasă studiază acum despre Sfântul Antim Ivireanul…și găsim ample articole.

Pentru că s-au făcut studii serioase despre cărți, despre morminte, despre Biserici, despre diverse perioade istorice. Sunt discutate lucruri punctuale. Adică: se făceau lucruri bune!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, se lucra serios, în orice caz!…Nu era muncă de ageamiu…Trebuia să îți bați capul. Și te învățau să fii cinstit, corect și muncitor. Acuma…

Pr. Dorin Picioruș: Ce i-ați spune cuiva, care începe acum o teză doctorală? Cum ar trebui să fie concepută ea, la el în cap, pentru ca lucrurile să se ordoneze foarte bine în scrisul său?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păi, nenorocirea știi care este cu tezele mele[1]? Că vin să facă teză și n-au nimic în cap.

Pr. Dorin Picioruș: Adică o cultură teologică…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Și însăilează!…Fură de la unu’, fură de la altu’, le pun cap la cap și rezultă teza.

Pr. Dorin Picioruș: Fără să fi gândit în prealabil?…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu, pentru că [ei] nu gândesc! Nu gândesc. Nu mai gândesc…Păi dacă se dau pe bandă rulantă doctorate…Totul e numai pă bani!

Pr. Dorin Picioruș: Dar la ce ar trebuie să se gândească, pentru ca să facă o teză [doctorală]? Ce [calități] ar trebui să aibă?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Domne…ar trebui să opteze, în primul rând, pentru domeniul unde îi place lui să lucreze…

Pr. Dorin Picioruș: Da, corect!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și din domeniul ăla trebuie să își aleagă un subiect, care este interesant…și care merită tratat. Nu pot să-i spun eu care e ăla…Trebuie să-l găsească singur…și, mai ales, unul care n-a fost tratat. Că așa, iei unul, care a mai fost tratat în cinci teze de doctorat, pentru ca să îl mai tratezi și tu o dată…Asta nu mă încălzește cu nimic…

Pr. Dorin Picioruș: Eu mă refeream, în primul rând, la cum să gândești modul de a scrie lucrarea. Spre exemplu, dumneavoastră m-ați ajutat mult la teza doctorală prin aceea că mi-ați impus să scriu într-un mod sintetic

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păi, da, asta e toată chestiunea! Că d-aia m-am îngrozit…

Acum să îți spun o chestie…Când eu eram la licență, am avut un profesor foarte bun, pe Emilian Vasilescu[2]

Pr. Dorin Picioruș: Da, da-da-da!…Istoria Religiilor

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Foarte bun!…Scria frumos…și m-a pus să îi fac o lucrare de seminar. I-am făcut-o, i-am dat-o și mi-a adus-o toată făcută roșu…Fiecare literă în parte, uite așa, luată (ciocăne în masă)…pentru că era de o acrivie extraordinară. Lucra la milimetru…

Pr. Dorin Picioruș: Adică v-a întrebat de unde ați luat fiecare lucru.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…Era ceva de groază…În fine!…Și de la omul ăsta am învățat un singur lucru…atunci când mi-a citit teza. „Domne”, cică, „am mai citit teze…dar o lucrare așa clară, ca a dumitale, nu am mai citit până acum!”.

Pr. Dorin Picioruș: Clară ca idee, ca formă ideatică…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…Și am avut un fir [pornind de aici]. Nu știu de unde a venit treaba asta la mine…

Pr. Dorin Picioruș: Să fiți foarte sintetic…concentrat…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Iar când fac ceva, întâi îmi fac planul în cap. Și pac, pac, pac…una, alta…și mă duc precis [la concluzii]. Nu stau să umblu în stânga, să umblu în dreapta, ca să bat câmpii…ci știu precis ce vreau. Dacă, pe parcurs, îmi apare ceva [în minte sau în munca de cercetare], o dau jos toată și o fac din nou. Dar, în general, merg pe o linie [anume]. Totul e să ai, de la început și până la sfârșit, un fir conducător

Pr. Dorin Picioruș: Să știi ce vrei!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Asta [e]!…Asta e toată chestiunea!…

Pr. Dorin Picioruș: Să ajungi la concluzii!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Că o fi așa, că o fi mai așa…dar trebuie să ai un plan! Dacă îl ai, atunci poți lucra. Și chiar dacă nu e ea mare lucrare, totuși impresionezi, pentru că arăți că știi ce vrei și că cunoști ce spui acolo. Iar acesta e lucrul important!

Dar pe urmă, în al doilea rând, eu mai am o chestie tare: caut să fiu clar.

Pr. Dorin Picioruș: În exprimare…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Pentru că mie nu îmi place să umblu cu dedesubturi…și cu întâmplări din astea…neterminate…cu…

Pr. Dorin Picioruș: Cu subînțelesuri…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu! Ci eu, domne, scriu cu onoare. Că unul mi-a și spus că sunt prea catafatic…Domne, sunt catafatic, dar când vine vorba de mister sunt apofatic, pentru că eu nu pot să-l explic. Ți-l prezint, dar nu pot să ți-l explic. Pentru faptul că el presupune experiență. Zic, asta am învățat și eu din teologie, ca să nu mă duc cu simplitatea asta până la capăt, și să fiu raționalist, ci am știut întotdeauna să las loc de întors pentru experiența apofatică.

Pentru că, dacă scoți apofatismul ăsta din [teologie] nu mai faci nimic.

Că unii vorbesc despre cunoașterea rațională a lui Dumnezeu. Însă una e să vorbești despre cunoașterea rațională a lui Dumnezeu și alta e să Îl cunoști cu inima și cu sufletul. De-abia atuncea îți dai seama că cunoști mult prea puține, din multele lucruri pe care trebuie să le cunoști [în relație cu Dumnezeu].


[1] Cu tezele doctorale pe care vor să le conduc

Interviuri de conștiință (vol. 1) [11]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Părintele Stăniloae vorbea fără curs? Fără ceva în față? Vorbea liber?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da…vorbea liber!…El vorbea în afara cursului. Nu se ținea numai de curs.

Pr. Dorin Picioruș: El spunea mai mult decât era în curs…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…Ceea ce era interesant…Pentru că, ați văzut [cum stă treaba], cu cei care nu erau atenți la ce spunea el și nici nu doreau să îi citească cursul…

Dar erau alții (râde), care aveau talente oratorice teribile…Unul era Liviu Stan[1].

Pr. Dorin Picioruș: De Drept canonic!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Vorbea bine! Știa să vorbească bine…Apoi Coman era înflăcărat

Pr. Dorin Picioruș: I. G. Coman…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Dar și el avea o boală: nu putea să ajungă la concluzii. Scotea frază din frază, frază din frază…el zicea că termină și nu termina niciodată. Dar te ținea două ore [privind] cu gura căscată [la el]…

Însă vorbea cu patos extraordinar, înflăcărat, nu știu ce…încât îți venea să te urci pe bancă, pentru ca să îl asculți. Era frumos…Nici nu știai când trecea ora.

Apoi era Balcă[2]. Ăsta era o altă figură…Era mucalit[3], făcea bancuri…

Pr. Dorin Picioruș: Profesorul Balcă era cu Predica?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu, era mai mult cu Filosofia el!…Cu Predica nu se prea ocupa…Am impresia că a făcut treaba asta[4], pentru că nu avea altceva mai bun de făcut.

Dar, din punctul de vedere al culturii, el ne-a învățat despre toți filosofii, ne vorbea…

Pr. Dorin Picioruș: Mai mult sintetic…în mod selectiv…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da…știa bine!…Apoi mai era Elian[5]

Pr. Dorin Picioruș: Alexandru Elian…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: El era de Bizantină…Și ăsta vorbea frumos! Și scria frumos!…Dar a fost leneș. N-a scris prea mult la viața lui. Decât două-trei broșuri…

Eu îl știu de când veneau ăia de la Culte, că atunci așa era…ca să asiste la ore, ca să vadă ce vorbești…

Pr. Dorin Picioruș: Vă monitorizau…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: O!…Nu puteai să respiri [din cauza lor]…Că [atunci] pleca Securitatea și veneau Cultele. După ce plecau Cultele, veneau ăia de la Patriarhie. După Patriarhie, veneau ăia de la Primărie, de la Miliție…Și toată ziua se preumblau p-acolo[6]…Era de groază!

Și îți spuneau: „Vezi că ăsta face afaceri, că uite ce spune, că ălalalt [face] cutare [lucru]…”.

Pr. Dorin Picioruș: Doreau să vă împileze unul cu altul…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păi da!…Însă ei veneau la mine, pentru că eram rector, ca să îmi spună ce se întâmplă în școală. Și eu le spuneam: „Ce să le faci, domne, sunt tineri!…”. [Și ei]: „Da, da!…Dar dacă nu le intră mințile în cap[7], îi băgăm la zdup[8]!”. Și mă duceam, mai dădeam cu ei de pământ[9], pentru ca să-i sperii…De unde!…

Într-o zi eram cu unu’ p-acolo, pă sus, unde erau dormitoarele…La etaj…

Pr. Dorin Picioruș: Da, știu…Sus: dormitoarele și jos: clasele de curs…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Îhî…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru cei care nu știu cum era facultatea noastră înainte [de revoluție]…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și era un băiat simpatic, cu care mai luam un pahar[10] cu el…Și mă ia și îmi spune: „Hai încoace!”. Și mă duce și deschide ușa…și unul asculta Europa Liberă (începe să râdă cu poftă)…

Pr. Dorin Picioruș: Adică ei știau cine se mai ocupă (încep și eu să râd)…și cu altceva

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și ăla stătea lungit în pat…„Ia uite, domnule, după lege, p-ăsta trebuie să îl bag în pușcărie!”…

Pr. Dorin Picioruș: Și datorită unor securiști, mai cu Dumnezeu în suflet, am putut să scăpăm…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Oricum a fost…erau tot oameni, și puteai să te înțelegi cu ei…

Dar s-au făcut lucruri eroice

Pr. Dorin Picioruș: Acum chiar minunate, dacă privești în urmă și vezi câte s-au făcut în timpul comunismului [la nivelul întregii Biserici Ortodoxe Române]…cu toate legile împotriva noastră…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Ce s-a făcut bine acolo[11], în timpul comunismului, a fost acela că…a fost disciplină.

Pr. Dorin Picioruș: Disciplină în cadrul facultății…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Era armată! Ieșeau în oraș numai cu bilet de voie. Nu putea nimeni să miște în institut…

Și aveam altul (râde)…când și-a dat și el doctoratul…Magisteriu îi zicea [pe] atunci…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: A murit săracu’… Dumnezeu să-l ierte! Era cam naiv…(râde). Era băiat deștept, inteligent…dar cam visător…Și mai eram cu unul, Tarangul[12], care acum e pe la Paris…un tip dat în mă-sa pă gheață de inteligent…dar escroc mare…

Și toată ziua, bună ziua (râde), îl bătea p-ăsta la cap: „Băi, trebuie să ajungi prim-ministru!”, înțelegi?

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Iar Tarangul îi spune lu’ ăla: „Bă, vezi că mâine facem o întrunire și îți expui programul de prim-ministru!”.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și sună dimineața deșteptarea, și acolo, la rugăciune…în loc să se roage, a început să spună: „Eu sunt prim-ministru!” (izbucnește în râs)…Și l-a luat Securitatea!…

Pr. Dorin Picioruș: L-a luat Securitatea atât de repede?!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: O glumă ca să reziști sub presiunea…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da…dar săracu’, el nu știa [de glumă]!…(râde din nou copios)…

Iar ăia l-au luat pe sus (râde în continuu)…și el: „Oho, unde mă duceți!” (râde cu nostalgie)…

(râd și eu)

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …Și ce i-or fi făcut bietului acolo, că a venit…

Pr. Dorin Picioruș: Din cauza glumei…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: (râsul se transformă în tușit) …Dracu te-a pus!…

Pr. Dorin Picioruș: Glumă tinerească…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și a murit de cancer, săracu’!…Era profesor la Caransebeș. Da…Făcuse studii la sârbi, era bun istoric, scria bine…

Tot așa mai era Rămureanu[13]

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Profesor dă…

Pr. Dorin Picioruș: La IBOR[14]?…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, era figură mare!…Era plin de el. Era așa: un tip mic…și îi intrase lui în cap că e neamț

Pentru că s-a dus la studii, la Strasbourg, și acolo l-a întrebat un profesor de unde este. „Păi, din România!”. „Din România?!…Și acolo n-au fost goții, domnule?!”…Pe vremuri…

Pr. Dorin Picioruș: Goții erau spre Buzău…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și ăla i-a spus: „Dar stai, că ai mutră de [neamț]…”.

Pentru că avea ochelari din ăia, de diplomat…

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …pentru că era o figură deschisă…Și ăla îi spune: „Ești om ales. Ești omul nostru, domnule!”. Și se lăuda la noi, că ăla a spus despre el, că este de origine nemțească.


[3] Un om vesel, poznaș, pus pe glume.

[4] Faptul de-a preda Omiletică, Catehetică și Pedagogie.

[6] Pe la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Pentru că doreau să știe ce se predă la studenți.

[7] Dacă nu se conformează mentalității comuniste.

[8] Pușcărie.

[9] Mai certam studenții.

[10] Mai beam un pahar cu el.

[11] La Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Pe atunci Institut Teologic.

[14] IBOR = Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Însă Prof. Ioan Rămureanu, între 1956-1977, la București, a predat IBU (Istoria Bisericii Universale).

Interviuri de conștiință (vol. 1) [10]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Iar dumneavoastră vedeți toată depersonalizarea asta, ca pe o consecință a faptului că oamenii nu mai au o viață liturgică. Că nu mai au o educație serioasă făcută acasă. Sau că generațiile, între ele, nu mai au relații normale. Pentru că generația tânără, spre exemplu, exclude înțelepciunea și experiența celei bătrâne, iar cea bătrână nu vrea să vadă niciodată faptul că cea tânără are probleme.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, așa e!…Mai ales cu tineretul ăsta, acuma…A intrat cu muzica asta nenorocită, metalică…care țipă și urlă ca niște fiare…și care nu face altceva decât să dezlănțuie animalul din om.

Pr. Dorin Picioruș: Agresivitatea noastră, da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și se comportă mai rău decât animalele. Că animalul omoară, mănâncă și după aia nu mai face nimic. Dar ăștia distrug tot de dimineață și până seara.

Și mai vezi…mă uit la ăștia cu drogurile…Se luptă cu ăștia[1]

Pr. Dorin Picioruș: Cu drogurile…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …să-i sfătuiască, să facă…Dar, băi, ăștia nu au părinți?! Nu pot să judece?!…Când văd ce se întâmplă cu drogurile astea…că te omoară…Că te sinucizi…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Iar tu continui să iei drog?! Înseamnă că ești dement, domnule! Înseamnă că nu sunt normali la cap.

Pr. Dorin Picioruș: Nu!…Înseamnă că impactul drogurilor asupra lor e mai mare decât voința lor. Nu au voință mai mare decât drogurile…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păi, da, mai înainte de a se ocupa de drog, se petrece asta. Că e un moment în care trebuie să hotărască

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Atunci, omul – știu eu ce face! – o ia ca pe o bravură, ca să facă și el o experiență…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Împreună cu ceilalți, din grup…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …până ce a intrat diavolul în el și nu mai poate să-l scoată…

Pr. Dorin Picioruș: Adevărat!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că devine robul lor, [al drogurilor]…

Nu…e [foarte grav]!…

Iar aici mai e ceva: suntem deficitari cu credincioșii, la Biserică…M-am dus [în Biserici] și am văzut [ce spun preoții] la predici…Nu le spun la credincioși ce trebuie și bat câmpii, domnule!…

Pr. Dorin Picioruș: Deci, [dumneavoastră] considerați că nu sunt catehizați…că nu li se predică

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu!…Îi lasă cu capul plin de tot felul de concepții…de-astea, rătăcite…ca să poată să-i stoarcă de bani. Asta îi interesează pă ei!…Să vină să le deschidă Evanghelia…să le citească la întâmplare…să ducă să-i facă de descântec, să ducă să-i facă nu știu ce…și [tot felul] de treburi d-astea, pentru ca să le ia banii…

Dar, să se ducă acolo, la Biserică, și să le spună: „Bă, dacă nu credeți și nu Îl aveți pe Dumnezeu în voi, muriți!”…nu fac. Nu spune niciunul treaba asta! Pentru că ei[2] nu trăiesc așa ceva[3].

Pr. Dorin Picioruș: Și considerați că noi facem marele rău pentru credincioșii noștri…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Pentru că n-au experiență [teologică și duhovnicească]. Și se poartă – Doamne, iartă-mă!, ca niște bestii. Îi tratează de sus. Se uită la ei disprețuitor…și mă mir cum mai vin ăștia[4] la Biserică.

Își dau niște aere[5]…și sunt niște proști făcuți grămadă. Cu ceafa ca de taur de grași, care n-au loc în ei…și vin ca să facă pe [sfinții cu credincioșii]…

Vin la Spovedanie [oamenii] și îi întreabă tot felul de porcării sexuale și nu știu ce…de te apucă [groaza]…Nici în filmele erotice, de la televizor, nu auzi așa ceva…

Și am ajuns până acolo, până în halul ăsta de decădere…

Nu mai e lupta cu patimile, nu mai e [nimic serios]…Totul e, pur și simplu…

Cum a venit odată o călugăriță catolică la mine, ca să îmi ceară o carte despre avort și nu știu ce…Când a deschis cartea…le învăța pe femei, cum să nu rămână gravide…

Pr. Dorin Picioruș: Cum să nu…rămână gravide…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Vai de capul meu…Doamne!…Extraordinar…Doamne!…

Pentru că știu că nu putem lupta cu patima și de aceea vor să ne păcălească.

Ori (zâmbește calm, cu drag, cum zâmbea adesea când evoca ceva anume)…iar n-am să uit niciodată!…Stăteam de vorbă cu niște călugărițe catolice, care știau că sunt ortodox

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …și una se plângea: „Eu nu știu, domne, cum fac ortodocșii ăștia!…Toată ziua cu: „Doamne, iartă-mă!”, „Doamne, miluiește-mă!” și: „Dumnezeu să-l ierte!”. Dar de ce să mă ierte?! Ce păcate am făcut eu…așa mari?!!”. Deci n-avea conștiința…

Pr. Dorin Picioruș: Că trebuie să se spovedească…Sau că e păcătoasă. Nu avea conștiința păcătoșeniei sale…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Pentru că era îngâmfată și mândră…Da!…Și la catolicii ăștia, domne, nu mai au [deloc conștiință creștină]…

Pr. Dorin Picioruș: Considerați că viitorul va fi mult mai negru decât acum?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Oho!…Păi nu, că [ideea e asta]: că forma asta de Creștinism trebuie să dispară, pentru că e moartă…E putredă…

Pr. Dorin Picioruș: Forma de Creștinism apusean…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…E putredă…Și la noi sunt multe lucruri putrede…dar, totuși, esențialul e Liturghia. Și ea menține coloana vertebrală a Bisericii. Atât!…

Și apoi mă gândesc la generațiile astea, [care vin]…Domne, cei de acum[6] sunt creați de generația din anii 60!…

Pr. Dorin Picioruș: Tocmai, să vorbim despre lucruri pozitive!…

Dumneavoastră mi-ați explicat foarte multe lucruri despre profesorii dumneavoastră…care fac parte din generația de aur a teologiei [românești].

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da! A făcut lucru mare patriarhu’ de atunci, pentru că a strâns în jurul lui oameni[7]

Pr. Dorin Picioruș: A știut să lucreze cu oamenii…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Dar [patriarhul] a avut și șansa că facultățile [de teologie] se desființau și, pe cei mai buni, i-a adus la București.

Pr. Dorin Picioruș: Și a avut parte de oameni cu verticalitate. De oameni de caracter. Care au muncit pentru teologie.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, erau sută la sută verticali…dar și bine dotați la minte! Și în teologie [erau specialiști]…dar știau și să vorbească frumos [la cursuri]. Și ei te entuziasmau [la cursurile lor]!…

Păi când vorbea [I. G.] Coman, ăștia [din generația lui]…

Că Stăniloae nu era orator! El mai mult îndruga, așa…El scria mai ușor decât vorbea…Mai stătea, mai făcea câte o afirmație…mai întrerupea, se mai gândea…

Pr. Dorin Picioruș: Părintele Stăniloae vorbea fără curs? Fără ceva în față? Vorbea liber?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da…vorbea liber!…


[1] Cu oamenii împătimiți/ dependenți de drog.

[2] Preoții.

[3] În ritmul curățirii lor de patimi.

[4] Credincioșii.

[5] Preoții. Părintele Profesor se referea la București…

[6] Ierarhia Bisericii noastre.

[7] Profesori la facultate.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [9]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a.

*

***

Pr. Dorin Picioruș: Care ar trebui să fie paradigma noastră? La cine trebuie să ne uităm ca să facem teologie? La Hristos știm [să ne uităm]…Dar la oameni?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Singurul avantaj pe care îl ai: Sfânta Liturghie.

Pr. Dorin Picioruș: Să nu părăsim Liturghia și Biserica!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că acolo e întâlnirea cu Hristos…

Pr. Dorin Picioruș: Cum ar trebui să continuăm astăzi teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae[1]? A Părintelui Profesor I. G. Coman[2]? A marii generații de teologi cu care dumneavoastră ați fost contemporan?  Despre care ne-ați vorbit de foarte multe ori…Cum arătau teologii români în anii 50, 60, 70 ai secolului trecut? Ce ar trebui să continuăm? Ce nu s-a spus? Ce nu s-a zis până acum prea tușat? Care sunt temele teologice, care ar trebui aprofundate?

Dumneavoastră ați aprofundat legătura dintre teologie și știință. Dintre teologie și cultură. Ați subliniat prezența lui Dumnezeu în lume și a Pantocratorului. Acum aveți în lucru și veți edita o Apologetică. Unde ați pus în prim-plan prezența lui Hristos în Euharistie și faptul că…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: [La noi] toată Apologetica a fost luată după catolici…și L-au scos pe Dumnezeu din lume…

Pr. Dorin Picioruș: Formate dinaintea [comunismului]…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Am luat mai multe manuale și le-am văzut…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că ultimele sunt din 40…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…E vorba de al lui Tătăreanu, al lui Todoran[3]…de la Sibiu. Dar toate sunt influențate de [catolici]…Nu știu, domne, nu înțeleg: cum au putut să ia de bune tot ce au spus catolicii?!…Se luptă cu tot felul de bazaconii, da’ nu vor să arate că, din punct de vedere ortodox, fără Dumnezeu nu poți să faci nimic.

Căci Biblia începe cu Dumnezeu, Care Se purta peste apă…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Evanghelia după Ioan [începe] cu Logosul…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

 Pr. Prof. Dumitru Popescu: …și o termină cu Logosul…Sinopticii la fel: vorbesc ei despre Hristos, dar recunosc că El este Dumnezeu. Și noi umblăm cu…

Căci creștinul se ridică și rezistă cu Hristos!

Pr. Dorin Picioruș: Deci dumneavoastră considerați că hristologia trebuie reactualizată.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu îmi place termenul hristologie pentru că el înseamnă teorie

Pr. Dorin Picioruș: Atunci: viața cu Hristos!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Persoana Lui…

Pr. Dorin Picioruș: Persoana Lui trebuie repusă în ochii noștri, ai tuturor…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Căci poți să vorbești despre Hristos oricât vrei…Însă noi trebuie să ne referim la persoana Lui.

Pr. Dorin Picioruș: Adică să nu vedem despărțită Euharistia de persoana lui Hristos, Biserica de persoana lui Hristos, viața noastră preoțească, creștinească de persoana lui Hristos…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: El e Pantocratorul! Dar, în același timp, cine mănâncă Trupul Meu, Eu rămân în el și el rămâne în Mine. Pentru că, fără Mine nu puteți face nimic…

Și toate astea le spune El! Pentru faptul că lupta mare a omului e cu el însuși.

Pr. Dorin Picioruș: Aici e marea problemă a noastră, a fiecăruia dintre noi…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Să te lupți cu tine însuți, pentru ca să poți să învingi patimile din tine. Pentru că asta e toată tragedia omului contemporan: se ocupă de orice altceva și merge mai departe! Și a ajuns așa de rău, încât există un dezinteres total față de viața interioară a omului. Totul e numai acțiune! Acțiune, acțiune…ca-n filme…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pur și simplu nu vor să se concentreze pe rugăciune. Și renunță la cea interioară pentru cea exterioară.

Pentru că, spun ei, trăiesc în lume și de aceea nu se concentrează pe cea interioară. Însă, dacă trăiesc în lume, trebuie să facă niște fapte [bune]. Dar una e să fac fapte, când Îl am pe Hristos în mine, și alta e

Pr. Dorin Picioruș: Să merg la întâmplare…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …[să acționez,] când mă apucă furiile în orice moment.

Pr. Dorin Picioruș: Da, da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și dacă n-am puterea asta…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că spuneați că scoatem pistolul și ne împușcăm unul pe altul…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: …dacă nu avem echilibru interior.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Dacă nu știm să ne acceptăm unul pe altul. Că acum nu toată lumea are gândirea la fel

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Știu că nu avem gândirea la fel…dar să fie, domne, un dialog!

Pr. Dorin Picioruș: Un respect față de celălalt!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că vezi ce raportare are cineva la oameni, atunci când îi spui una iar el nuuuu [are chef să te asculte]…ci face cum vrea el…Eu…

Pr. Dorin Picioruș: Nu are disponibilitatea de a accepta niște lucruri [pe care i le sugerezi]…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Problema e să discuți!

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Că el știe „ce e bine”…are în cap o idee…și cu asta a terminat totul, [orice discuție]…

Pr. Dorin Picioruș: Adică vă deranjează faptul că oamenii nu iau [aminte]…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu sunt receptivi la ce le spui!…

Pr. Dorin Picioruș: Nu privesc și din altă perspectivă viața lor…sau o idee…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Asta este…Pentru că se automutilează [interior, când nu vor să accepte o perspectivă mai largă asupra vieții]. Se distrug…

Fiindcă, domne, dacă nu ai nicio scânteie de voință, de bunătate în tine…

Pr. Dorin Picioruș: Când trăiești în societate…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…atunci ești un dezumanizat…

Interviuri de conștiință (vol. 1) [8]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a.

*

Partea a 4-a. 15 iulie 2008[1].

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și pentru că aveau bani, [boierii români] puteau să meargă la Paris ca să studieze, să facă cumpărături…

Pr. Dorin Picioruș: E adevărat!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Ei, na! Ăștia acum [nu mai fac așa ceva; nu mai merg să studieze]…Însă în lumea veche mai existau filosofi. Acuma văd că și filosofia s-a prăbușit.

Pr. Dorin Picioruș: La nivel așa, universal…La nivel…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Cu postmodernismul ăsta și ce-o mai fi după el, s-a pus capac la toate. Numai…S-a ajuns până într-acolo  încât să-L facă pe Dumnezeu dependent de om. Pentru că ăsta e…

Pr. Dorin Picioruș: Ăsta e centrul postmodernismului…Asta este esența postmodernismului: că în jurul omului se joacă tot jocul vieții și al istoriei.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Căci pleci de la premisa că nu e Dumnezeu, după care poți să admiți că există Dumnezeu.

Pr. Dorin Picioruș: Ca o idee cu care te poți juca la un moment dat…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da…absolut! Cel puțin în epoca iluministă plecau de la metafizică. De la Cel care era fix.

Pr. Dorin Picioruș: Da, adevărat!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Numai că era un metafizic, care era opusul fizicului.  Care era un alt drăcism…Doamne, iartă-mă!…prin care se dorea să se piardă legătura dintre Dumnezeu și om. Să Îl vadă pe Dumnezeu total nemișcat.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și asta a fost toată tragedia gândirii europene: că a fost impregnată de filosofia greacă veche. Iar Bizanțul a făcut un lucru extraordinar, în măsura în care a putut să îi creștineze pe ruși.

Pr. Dorin Picioruș: Poporul rus!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, asta a făcut!…Căci [Patriarhia de la Constantinopol] n-a putut să-i creștineze pe occidentali, să-i ortodoxizeze, dar nici pe orientali, pe musulmani…Pur și simplu, [Ortodoxia] n-a mers decât la ruși! Ei au avut apucături mai mistice decât ceilalți.

Pr. Dorin Picioruș: Poporul rus!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Și a prins mai repede [mai degrabă] la ei. Însă Occidentul s-a sclerozat intelectual. Neamțul…

Băi, eu îmi amintesc [despre germani] educația lor nemțească, care era, pur și simplu, educație cazonă!

Pr. Dorin Picioruș: Da, militărească!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …Și îmi aduc aminte în procesul de la Nürnberg[2]…cu marii criminali de război…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Cu aghiotanții lui Hitler[3]…când i-au întrebat: „De ce ați făcut, domne, treaba asta?!”. Știi ce răspundeau?… [Răspundeau]: „Am executat ordinul!”. Ei nu mai erau în stare să gândească ceea ce fac.

Pr. Dorin Picioruș: Fără apel la conștiință…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pă ei îi interesa doar ordinul.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Acționau ca o mașină oarbă. Și dup-aia[4]…se duceau și cântau la pian. Adică după ce-i gazau și îi omorau pe bandă rulantă, se duceau acasă, mâncau cu copiii și ăia nu știau [nimic despre ce fac tații lor]…

Pr. Dorin Picioruș: Dar poate cultura să înlocuiască spiritualitatea? Să înlocuiască Biserica? Pentru că asta încearcă postmodernismu’: să ne aducă cultură, tehnologie dar mai puțin racordarea la Dumnezeu.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu poate, pentru că este spiritualist! Fuge de materie și se refugiază într-o lume nevăzută. Toate ca toate…el reînviază gnosticismul vechi.

[Mi-a sunat telefonul…în mod neașteptat…L-am închis…]

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, el [postmodernismul, ca și gnosticismul vechi,] pierde contactul cu realitatea. Pentru că și Bisericii i-au trebuit 3-4 secole să facă ordine [cu gnosticismul], vorbind despre îndumnezeirea omului.

Iar la început au fost Sfântul Iustin Martirul și Filosoful[5], [Sfântul] Clement de Alexandria[6], Origen[7], atâția [alții]…care au luptat împotriva a tot felul de teorii și concepții, care bulversau totul. Pentru că era vorba despre diferența dintre sfințenie și filosofie.

Însă, când grecii s-au mai maturizat [s-au schimbat lucrurile]…Iar alexandrinii au fost fantastici…Au reușit…

Pr. Dorin Picioruș: În teologia ortodoxă…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …Au fost cei mai speculativi. [Pe când] sirienii au fost numai moraliști. Ioan Gură de Aur[8], Vasile cel Mare[9], Grigorie…au fost așa și-așa…Grigorie de Nyssa[10] era el mai speculativ decât alții…Însă ăștia de la Alexandria au fost teribili.

Dar ce este interesant este faptul că…Pe mine ceea ce m-a frapat e faptul că…[a fost cu putință apariția] Sfântul[ui] Apostol Pavel[11].  Domne, a scris 14 epistole!

Pr. Dorin Picioruș: Ca personalitate și ca teologie și ca viață…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: De unde a scos teologia aia, domne?! Că n-a avut pă nimeni înaintea lui, ca să o scrie?!…A gândit-o toată el!…

Pr. Dorin Picioruș: Pare imposibilă, dacă privim la câte neputințe avem noi, ca să gândim așa ceva!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Uite că a gândit-o și ea a rezistat în mod extraordinar. Dar fără să aibă izvoare!…Iar ăștia care au venit după el…Origen și ăștia…cu toate izvoarele și știința lor…au luat-o razna…

A mai fost însă unul, care a ținut cârma cum trebuie.  A venit din Orient în Occident: Irineu de Lyon[12]!

Pr. Dorin Picioruș: Sfântul Irineu…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Care, într-adevăr, a fost primul care a spus, că Dumnezeu S-a făcut om…

Pr. Dorin Picioruș: …pentru ca omul să se îndumnezeiască…

Pr. Dorin Picioruș: Cum vedeți însă că se raportează credinciosul de rând la teologie? Ce surse mai cunoaște el din marea teologie, pe care noi vrem să o reactualizăm?

Pr. Prof. Dumitru Popescu:

Nu!…Nenorocirea e mare [tocmai pentru] că nu prea cunosc [sursele mari ale teologiei ortodoxe]…

Pr. Dorin Picioruș: Credincioșii noștri de rând?…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Dar așa sunt și teologii [noștri]!…Au capul plin de gărgăuni. Fac studii prin străinătate…și s-au lăsat duși când de unul, când de altul…și au contaminat teologia ortodoxă cu tot felul de influențe, care îi depărtează de adevăr. Când îi aud p-acolo, câteodată, cum vorbesc…mă apucă groaza, domne! Că fac și că dreg…și au capul plin numai de prostii. Nu mai știu nimica…

Și d-aia spun eu că ăștia tinerii n-au maturitate!

Pr. Dorin Picioruș: E adevărat: n-avem niciunul maturitate (zâmbesc)…în mod special!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Dar…nu au avut nici profesori…

Pr. Dorin Picioruș: E adevărat și asta. Nu ne lipsesc numai profesorii ci și mentorii. Cei cu care să discutăm uite așa: ore întregi!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Și în cadrul cursurilor dar și în afara cursurilor [teologice]…Nu?! Ne trebuie maeștri!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Ne trebuie Părinți!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …că o iau razna! Generații întregi, de sute de studenți, pe fiecare an. Cum ei ies după bănci[le școlii] și nu știu absolut nimic [esențial].

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Că diferența e mare! Iar la noi este Dumnezeu…pe când la ăla[13] nu e.

Pr. Dorin Picioruș: În greco-catolicism?…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu, în catolicism!…Nu este. Nu este Dumnezeu!

Că ce, Bisericile astea s-au despărțit așa, aiurea?! Așa, de dragul despărțirii?!…

Pr. Dorin Picioruș: Adică: nu fără motive!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu!…Că grecii și-au dat seama, că dacă ai terminat-o cu Dumnezeu[14], ai terminat-o cu Creștinismul[15]. Dacă L-ai expediat pe Dumnezeu în transcendent, și tu Îi ții locul[16] în imanent, ai terminat-o [cu dreapta-credință]. E numai filosofie și nu teologie!

Și de aceea, [teologia, destructurată interior,] nu mai are nicio consistență ca să reziste la secularizare. Ca dovadă [e ce au acum catolicii]: Euharistie fără Hristos! Fără persoana lui Hristos.

Pr. Dorin Picioruș: Asta vedeți a fi o emanație dintr-o teologie secularizată…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, catolică!…Pentru că, catolicismul este secularizat!

Numai că ei spun că luptă împotriva secularizării… când ei sunt secularizați.

Căci dacă l-ai pus p-ăla[17] în locul lui Dumnezeu, pe pământ, ce vrei nedreptate mai mare?

Pr. Dorin Picioruș: Pe Papă!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Ă?!…Pui omul în locul lui Dumnezeu…Ce vrei mai mult?! Nici nu mai trebuie vreun argument…

Că el[18] crede în ce spune Papa și nu în ce spune Dumnezeu! Și mai vine și cu prostia asta…ca să își justifice [afirmațiile]…

Pentru că, după învățătura creștină, nimeni nu poate ține locul lui Hristos pă pământ. Însă ei[19] spun că [primatul papal] pleacă de la filosofia greacă…pentru că lumea e autonomă. Și apoi include acest lucru în Biblie…și face totul praf. Nu mai înțelege nimeni nimic.

Pentru că [presupusa autonomie a lumii] Îl scoate pe Dumnezeu din creație și Îl trimite dincolo, [în transcendență]. [Și pentru că Dumnezeu e închis în cer], tocmai de aceea el [Papa] ține locul lui Dumnezeu, aici, pe pământ.

Păi asta e bătaie de joc teribilă [la adresa lui Dumnezeu]…care se va întoarce…

Și așa, acuma, catolicii spun ei că au un miliard [de credincioși] dar au încurcat-o…Pentru că, în America de Sud, i-au făcut praf sectele…

Pr. Dorin Picioruș: Neoprotestante…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: E nenorocire!…I-au nenorocit!…

Pr. Dorin Picioruș: În America de Sud!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Pentru că ăia au fost cu latifundiarii, cu marii proprietari p-acolo…și gloata au lăsat-o la o parte. Și ăștia[20] s-au dus și i-a luat pe negri…și s-a produs o revoluție.

Acu’ s-a dus Papa în America, pentru ca să le ceară iertare la evrei…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru holocaust…Numai pentru holocaust…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: E…

Pr. Dorin Picioruș: Dar și pentru…inchiziție…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …Dar și pentru homosexuali…

Pr. Dorin Picioruș: Da, da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Aia a fost durerea mare: că a fost pentru asta (bate în masă)…Acum i-au prins evreii, la înghesuială, cu homosexualii, și i-au…I-au pus de au plătit 200 de milioane de dolari.

Pr. Dorin Picioruș: Da, da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …despăgubiri…pentru ca să se învețe minte. Da!…Și în Europa d-aia își fac treaba…La Vatican umblă de braț unii cu alții de parcă sunt frați de la Adam și Eva…

Pr. Dorin Picioruș: Și totuși, cum ne găsim noi echilibrul?  Noi, credincioșii ortodocși, teologii ortodocși?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Domnule…

Pr. Dorin Picioruș: Care ar trebui să fie paradigma noastră?


[1] Filă audio, de 38. 07 minute.

[4] După ce îi gazau pe oameni…

A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lag%C4%83rul_de_concentrare_Auschwitz.

[13] La eterodox.

[14] Se referă tot la romano-catolici.

[15] Dacă falsifici dogma Dumnezeului treimic, falsifici, de fapt, Ortodoxia.

[16] Se referă la Papa de la Roma.

[17] Pe Papă.

[18] Credinciosul romano-catolic.

[19] Teologii romano-catolici.

[20] Neoprotestanții.

Page 1 of 6

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort