Mesajul de condoleanțe al Patriarhului României la Înmormântarea Pr. Prof. Dr. Adrian Gabor

Mesajul de condoleanțe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Preacucernicului Părinte Adrian Gabor, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București și preot coslujitor la Parohia Sfântul Nicolae – Buzeşti, Protopopiatul Sector I Capitală, oficiată miercuri 7 iunie 2017, orele 11.00, de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, la biserica Parohiei Sfântul Nicolae – Buzeşti din București:

Am primit cu întristare vestea morții fulgerătoare, în urma unui tragic accident domestic petrecut în seara zilei de 2 iunie 2017, a Preacucernicului Părinte Preot Adrian Gabor, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București și preot coslujitor la Parohia Sfântul Nicolae – Buzeşti, Protopopiatul Sector I Capitală.

Părintele Profesor Adrian Gabor s-a născut la 5 ianuarie 1960, în familia dreptcredincioșilor creștini Costache și Marioara Gabor, din satul Irești, comuna Vidra, județul Vrancea, fiind primul născut al acestei familii, care a fost binecuvântată de Dumnezeu cu alți doi copii, Dorina și Titi. Anii copilăriei i-a petrecut în Voloşcani, în casa bunicilor materni, Ioana și Radu Profiroiu, de care a fost foarte atașat și care i-au sădit în suflet credința și dragostea curată de Biserică.

Clasele primare, gimnaziale și primele clase de liceu le-a urmat în municipiul Focșani, după care s-a îndreptat către studierea Teologiei, urmând cursurile Seminarului Teologic Ortodox Chesarie Episcopul din Buzău (1977-1982), pe care le-a absolvit, în anul 1982, ca șef de promoție. După efectuarea stagiului militar (1982-1983) s-a înscris la Institutul Teologic Ortodox de grad universitar din București, devenind licențiat al acestuia în iunie 1987, fiind unul dintre cei mai merituoși studenți din promoția sa.

Între anii 1987-1990, a urmat cursuri de doctorat în Teologie, specializarea Bizantinologie, sub îndrumarea Domnului Profesor Dr. Emilian Popescu; în mai 1991, a promovat examenul de admisibilitate, ce deschidea perspectiva redactării tezei de doctorat.

Ca bursier al statului francez, în perioada ianuarie-octombrie 1992, a făcut cursuri de specializare și perfecționare la Facultatea de Teologie Catolică a Universității de Științe Umaniste Marc Bloch din Strasbourg (Franța), încununate cu dizertația Creștinismul pe teritoriul românesc în secolul al IV-lea (Le christianisme en territoire roumain au IVe siècle), conferindu-i-se diploma de studii aprofundate (Diplôme d’études approfondies) la 8 octombrie 1992. În perioada octombrie 1992 – iulie 1996, a urmat cursurile de doctorat în cadrul aceleiași Universități. Sub îndrumarea Profesorului Roland Minnerath, teologul Adrian Gabor a elaborat teza Biserica și Statul în timpul lui Teodosie cel Mare (L’église et le pouvoir au temps de Théodose le Grand), lucrare apreciată cu cea mai meritorie mențiune din sistemul academic francez (Très honorable avec félicitations du jury), fiindu-i conferit titlul de doctor în Teologie, la 3 iulie 1996.

În perioada studiilor doctorale, tânărul teolog Adrian Gabor a sprijinit activitatea misionară a Bisericii, activând în calitate de cântăreț bisericesc la Parohia Sfânta Treime din Offenburg – Germania și inițiind publicarea revistei parohiale Sfânta Treime, în care a semnat o serie de articole pastoral-misionare. În anul 1994, doctorandul Adrian Gabor a avut inițiativa înființării unei Asociații a studenților şi doctoranzilor români din Strasbourg (Amicale des Étudiants Roumains à Strasbourg).

Din veniturile sale de bursier al statului francez, la care s-au adăugat unele donații, tânărul teolog Adrian Gabor a ctitorit, între anii 1994-2000, biserica Sfântul Ilie din satul bunicilor săi – Voloșcani (Vrancea), credincioșii din această localitate fiind lipsiți la acea dată de un locaș de cult.

Revenit în țară, el a activat, pentru o scurtă perioadă (septembrie 1990 – octombrie 1991), ca profesor de Istorie Bisericească Universală la Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Apostol Andrei din Galaţi. La 1 octombrie 1991, teologul Adrian Gabor și-a început strălucita carieră didactică universitară, ocupând, prin concurs, postul de preparator în cadrul Catedrei de Teologie Istorică a Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București; la 2 octombrie 1995, a devenit asistent universitar; la 22 februarie 1999, lector universitar, iar din 1 octombrie 2003, a deținut gradul academic de conferențiar. Drept recunoaștere a meritelor sale științifice, la 1 octombrie 2005, teologul Adrian Gabor a devenit profesor universitar, iar din octombrie 2010, îndrumător de doctorat și membru al Școlii Doctorale din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București.

La 3 februarie 2001, teologul Adrian Gabor s-a căsătorit cu domnișoara Liliana-Angela Suciu, distinsă profesoară de Religie, Dumnezeu binecuvântând familia lor cu doi fii: Andrei, născut la 17 februarie 2002, şi Mihai, născut la 3 noiembrie 2004.

Răspunzând chemării dumnezeiești de a sluji la Sfântul Altar, teologul Adrian Gabor a fost hirotonit diacon la 30 ianuarie 2003, de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, şi preot la data de 16 februarie 2003, de către Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, actualmente Episcop al Slatinei și Romanaților, pe seama Parohiei Sfântul Nicolae – Buzeşti din Capitală, unde a slujit neîntrerupt până la neaşteptata sa trecere la cele veșnice. Pentru aproape un deceniu şi jumătate, părintele Adrian Gabor a împlinit cu multă râvnă aceste două slujiri, preoţia şi profesoratul. A avut o activitate pastorală rodnică, fiind un bun duhovnic, iubit și apreciat de către credincioși. Vrednic slujitor și păstor de suflete, Preotul Profesor Adrian Gabor a primit rangurile bisericeşti de sachelar (14 noiembrie 2004) și iconom-stavrofor (16 iunie 2008).

Rod al unei consistente cercetări științifice, opera Părintelui Profesor Adrian Gabor este bogată și unanim apreciată, fiind caracterizată printr-o solidă documentare, prin profunzimea și rigoarea analizei. Ea cuprinde monografii și studii, cronici, articole, reportaje și recenzii. Printre temele predilecte de cercetare ale Părintelui Profesor Adrian Gabor amintim: creștinismul în Antichitatea târzie, rezistența Bisericii Ortodoxe Române în fața regimului comunist (1945-1964), istoricul Facultății de Teologie Ortodoxă din București. De asemenea, Părintele Profesor Adrian Gabor a avut preocupări pentru cunoașterea şi cercetarea istoriei locurilor natale, mai multe studii ale Preacucerniciei Sale tratând despre istoricul unor biserici din zona Vrancei sau despre împotrivirea clerului vrâncean în fața comunizării României.

Ca profesor de teologie, a pregătit serii numeroase de studenți, a predat cursuri care s-au caracterizat printr-un remarcabil spirit analitic, prin claritate și printr-o deosebită vioiciune a exprimării. A propus adeseori interpretări originale, neconvenționale, sperând ca în acest fel să stârnească nu numai curiozitatea studenților pentru subiectele tratate, ci și să cultive spiritul critic și respectul pentru cercetare al studenților.

A fost apreciat de studenți, mulți dintre aceștia apelând la competenta sa îndrumare în vederea întocmirii lucrărilor de licență, masterat, doctorat sau a lucrărilor pentru obținerea gradelor didactice în învățământul preuniversitar.

Semn al recunoașterii calităților sale de cercetător exigent și perseverent, Preotul Profesor Adrian Gabor a fost recunoscut membru al Societății române de Studii Bizantine (1987), al Comisiei Române de Istorie şi Studiu al Creștinismului (1991; iniţial, titulatura acestui colectiv ştiinţific era: Comisia Națională de Istorie Bisericească Comparată). De asemenea, în perioadele 2004-2008 şi 2010-februarie 2012, a fost secretar științific al Consiliului Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București, iar începând cu anul 2007 a fost director al Centrului de studii interreligioase şi interdisciplinare din cadrul aceleiași Facultăți. Fiind cunoscută preocuparea sa pentru creşterea calităţii învăţământului universitar, Părintele Profesor Adrian Gabor a fost numit membru în Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor (2007), expert permanent în Comisia de Ştiinţe Umaniste şi Teologie a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (2008), auditor intern şi coordonator al Comisiei de calitate a învăţământului din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

A organizat şi a participat la numeroase manifestări științifice, simpozioane, conferinţe, congrese de teologie şi sesiuni de comunicări, intervențiile sale tematice fiind foarte apreciate.

Toţi cei care l-au cunoscut l-au prețuit pentru personalitatea sa dinamică și pentru mărinimia sa sufletească.

În aceste momente de mare durere şi mult doliu, ne rugăm Domnului Iisus Hristos şi Preacuratei Sale Maici să aducă mângâiere şi întărire sufletească soției îndurerate – prezbitera Liliana-Angela, fiilor – Andrei și Mihai, părinților – Costache și Marioara și celorlalți membri ai familiei Părintelui Profesor Adrian Gabor.

De asemenea, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morţii şi Domnul vieții veșnice, să ierte orice greşeală a slujitorului Său mutat de la noi, Preotul şi Profesorul Adrian Gabor, să așeze sufletul lui împreună cu drepții şi să-i dăruiască odihnă în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, iar pe cei îndoliați și îndurerați să îi întărească întru nădejdea Învierii de obște și a vieţii veșnice din Împărăţia cerurilor.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru familia îndoliată,

† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Părintele Profesor Adrian Gabor

Mi-am dat seama că ceva s-a petrecut cu el…după numărul mare de căutări legate de numele său. Însă numai ieri seară, pe 4 iunie 2017, am căutat online numele său și mi-am dat seama că a adormit. Nu mă așteptam în niciun caz la așa ceva!…

Nu știu nimic despre modul în care a adormit.  Singura știre care a ajuns la mine a fost aceasta.  În care mi-au fost preluate cele două fotografii, care au înconjurat singurul interviu pe care i l-am luat. Și pe care l-am inclus în Interviuri de conștiință (vol. 1).

Părintele Adrian mi-a fost Profesor la Facultate, fără să fi avut vreo relație apropiată cu mine. După care, în timpului Masterului și a Doctoratului am devenit tot mai apropiați, el înțelegând dimensiunea teologică specială a muncii mele online și dorind să facă parte din ea. Tocmai de aceea a acceptat să îmi acorde interviul, stabiliserăm să facem și altele și nu știu ce s-a petrecut că a devenit ezitant…a început să amâne proiectul nostru comun…și nu l-am mai căutat.

Probabil trebuia să insist mai mult, însă eu nu am acest obicei. Pentru că îmi place ca cineva să facă lucruri cu mine de bună voie, de bucurie, și nu pentru că insist la nesfârșit pe lângă el.

…La finalul interviului mi-a spus că își amână proiectele editoriale după pensionare. Eu i-am spus că nu pot fi de acord cu așa ceva, pentru că o carte se scrie atunci când simți că trebuie să o scrii și nu când nu mai ai putere să o scrii. Dar el mi-a spus că adevăratele cărți încep să fie scrise de la 60 de ani încolo.

Fiind născut în 1960, Părintele Profesor Adrian Gabor a plecat dintre noi la 57 de ani. Nu a mai apucat pensionarea și nici să își scrie opera de după 60 de ani. Pentru că viața noastră nu e în mâna noastră, ci e darul lui Dumnezeu. Și tocmai de aceea nu trebuie să lăsăm pe mâine, ceea ce simțim că trebuie să facem azi, în clipa de față.

Era un om impetuos când pleda pentru o cauză în care credea. Avea un zâmbet inteligent, dar din ce în ce mai trist în ultimii ani. Ironiile sale te binedispuneau. Sărea imediat ca să te ajute. Simțeai că e prietenul tău, dacă te ajuta în vreun lucru anume. Fiind sfătos, îți povestea cu lux de amănunte despre o mulțime de lucruri.

Nu știu nimic despre familia sa, dar am înțeles grija lui pentru istoria Facultății de Teologie de la București. Pentru că arhiva unei facultăți trebuie pusă la punct și nu trebuie să aibă goluri inexplicabile de informație. Mi-a povestit la un moment dat un episod din viața sa la Strasbourg. Poate două. Despre care nu pot vorbi.

L-am avut ca Profesor fără reverendă, apoi l-am văzut cu reverendă, ca Diacon și Preot. Tocmai de aceea era mai apropiat de noi, cât timp eram studenți, povestindu-ne tot felul de lucruri de culise și picante. Ne-au folosit la timpul respectiv, dar iarăși nu sunt de divulgat pentru marele public.

Cred că i-am înțeles întrucâtva amărăciunea referitoare…la comunism. La căderile multora din cler. El dorea o separare clară a apelor. Adică să știm cine au fost turnătorii și cine au fost Mucenicii neamului românesc. Căci până la urmă istoria va spune adevărul cu toată gura. Degeaba încercăm noi să băgăm gunoiul sub preș, pentru că cei care au trăit din banii de turnătorii nu vor fi niciodată „îngeri”.

Era apropiat de tineri și iubea copiii. Îi plăceau lucrurile naturale, ca unul care era născut la țară. Nu i-am împărtășit însă câteva antipatii nepotrivite, din punctul meu de vedere, și nici nu eram pe aceeași lungime de undă când venea vorba de înțelegerea lui 1054, a marii schisme, și nici în alte aspecte ale istoriei bisericești universale, unde Părintele Adrian, așa mi s-a părut mie, era îmbâcsit de o perspectivă eterodoxă. Nici nu am căutat să fac caz de aceste diferențe de opinie în discuțiile mele private cu el.

Pentru că eu eram avid de vastele lui cunoștințe istoriografice. Iar Părintele Adrian, când începea să vorbească despre domeniul în care era specializat, era de neoprit. Îmi aduc aminte că am vorbit împreună o oră și ceva după Slujba de Înmormântare a Prof. Slușanschi. Am sărit de la una la alta, de la istorie la teologie, de la istorie veche la cea recentă…și mi-a făcut niște confidențe uluitoare. Pentru că nu mă așteptam să aibă atâta încredere în mine…

Îmi povestea lucruri dureroase…privind însă în jur cu teamă. Însă mie mi le spunea ca și cum s-ar fi spovedit în acea clipă. Și mi-am dat seama că mă citește online, pentru că numai cineva care mă citește și mă înțelege poate să fie atât de sincer cu mine. Și m-am bucurat mult în inima mea pentru asta. Acesta a fost motivul (nu i l-am mărturisit, însă îl spun acum), pentru care am făcut interviul cu el.  Pentru că am vrut și eu să îi mulțumesc pentru…sinceritatea cu care m-a bucurat.

Astăzi, la Dumnezeiasca Liturghie, l-am pomenit pentru prima dată la morți…Însă morții noștri sunt vii. Morții noștri nu mor cu adevărat niciodată. Tocmai de aceea, eu mă comport față de toți cei morți ca față de niște oameni vii, pentru că sufletul lor e viu și ei vor învia în ziua cea de apoi cu trupuri transfigurate, după preasfânta voie a lui Dumnezeu.

Părintele Adrian îmi rămâne, pe mai departe, un confident. Lucrurile vorbite împreună rămân în mine. Chipul său rămâne în mine. Regret însă că a publicat prea puțin din cât ar fi putut să publice. Poate au rămas lucruri în manuscris…și mă bucur să fie tipărite alte textele ale sale.

Îți mulțumesc pentru încredere și prietenie, Dragă Părinte Profesor! Dumnezeu să te ierte și să ne ierte pe toți!

Interviuri de conștiință (vol. 1) [35]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a.

***

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, să reziste!…Pentru că unii, săracii, din păcate, preoți și credincioși, au devenit Martiri ai închisorilor comuniste. Și poate că va veni momentul canonizării acestora…

Pr. Dorin Picioruș: Da, bineînțeles!

Pr. Prof. Adrian Gabor: …așa cum Biserica soră, Biserica Rusă, a realizat deja…

Bine, persecuțiile lor, din Rusia, nu se pot compara cu persecuțiile de la noi! Au fost de o durată mult mai lungă și de o duritate mult mai mare. Dar, în parte, deși la noi persecuțiile au fost pe perioade mult mai mici, se pot găsi și la noi locuri unde gardienii au făcut exces de zel.

Pr. Dorin Picioruș: Cum vi se pare că e privită acum teologia istorică ortodoxă? Vi se pare că statutul ei este unul privilegiat sau că ea e văzută ca o realitate oportunistă? Pentru că impresia mea e aceasta: că în Ortodoxie istoria Bisericii e pusă cumva sub lacăt și ne interesează mai mult credința Bisericii. Asta nu înseamnă că credința Bisericii nu este și ea contextualizată…Însă așa preferăm să vorbim: mai mult despre credință decât despre istoria credinței Bisericii noastre.

Căci dumneavoastră, într-o altă discuție, privată…ne vorbeați despre evoluția istorică a Bisericii. Numai că ea trebuie explicată, în mod organic, pentru ca să înțelegem cum se fac toate aceste treceri de la o perioadă la alta. Fără decontextualizări.

Iar când v-am pus prima întrebare a acestui interviu, ne-a interesat tocmai relația intimă dintre credință și istoria Bisericii. Faptul că nu poți explica credința fără istoria credinței.

Spre exemplu, știm prea puține date despre primele 3 secole ale Bisericii. Dumneavoastră v-ați ocupat, în mod preponderent, de primele 4 secole ale Bisericii. Ce credeți că nu știm, în mod important, din aceste prime secole ale Bisericii?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Bine, acum, sunt foarte multe speculații în ceea ce privește sintagma teologie istorică. Pentru că poți să o înțelegi ca pe un discurs despre istoria Bisericii în general sau în particular, așa cum ne putem ocupa noi de o discuție despre istoria Bisericii Ortodoxe Române sau sintagma teologie istorică poate fi înțeleasă ca o teologie a cetății, ca teologie politică.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Iar în timpul regimului comunist – pentru că nu puteam să abordăm teologia misionară – s-au scris importante studii de teologie istorică. Dar și studiile și cărțile importante ale regretatului Părinte Stăniloae.

Acum însă e momentul unei implicări a teologiei istorice în cetate, în polis. De aceea trebuie dezvoltate toate aceste direcții misionare din istoria Bisericii și din Teologia Dogmatică.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Așa credem și noi!…

Pr. Prof. Adrian Gabor:  E adevărat că se pot face studii mult mai elaborate și mai bune pe primele 3-4 secole ale Bisericii. Sau pe primul mileniu. Dar distanța, în timp, e destul de mare și sursele pe care le avem sunt limitate. Plus că judecăm cu altă mentalitate!…Mentalitatea de azi, mentalitatea de după două milenii…e a unei societăți ultratehnicizate…și de aceea încercăm să formăm judecăți de valoare, pentru perioade istorice anume, cu mentalitatea noastră dar cu surse din trecut.

Pr. Dorin Picioruș: Adică nu putem să înțelegem prea bine istoria…

Pr. Prof. Adrian Gabor: În teologia apuseană – catolică sau protestantă, în perioada interbelică și în anii [19]40-50 – era la modă teologia istorică. Și se urmărea realizarea unor lucrări

Pr. Dorin Picioruș: lucrări exhaustive…

Pr. Prof. Adrian Gabor: în care să se vorbească despre relația dintre Stat și Biserică. Pe etape. Adică pe secole și milenii. Și e adevărat că acestea pot fi revizuite și refăcute. Există o ciclicitate în timp [în materie de abordare științifică]…și de aceea lucrurile se pot relua și îmbunătăți.

Și se află în derulare proiecte de cercetare pe seama teologiei, pe seama relației dintre Biserică și Stat, care sunt elaborate de către unii profesori de teologie sau teologi.

Personal, am un proiect de cercetare în care mă ocup de relația dintre Biserică și Stat în primul mileniu. La fel, o altă preocupare a mea, e aceea a alegerii Ierarhilor. Însă și în perioada comunistă se elaborau asemenea proiecte și studii pe aceste tematici.

La fel, trebuie să dezvoltăm o teologie a martirajului. Și a Mărturisitorului.

Iar dacă comparăm perioada de persecuții din primele

Pr. Dorin Picioruș: 4 secole…

Pr. Prof. Adrian Gabor: 4 secole…cu noile persecuții, din secolul al 19-lea, din lumea musulmană sau cu cele din secolul al 20-lea, din lumea comunistă, vedem că au lucruri în comun!

Persecuțiile din lumea musulmană s-au făcut pe baza exclusivismului religios. Pe baza faptului că cei persecutați erau creștini și nu musulmani. Însă în secolul al 20-lea au fost persecutați credincioșii, ei fiind de mai multe confesiuni, religii și etnii.

De asemenea, se poate elabora și e nevoie astăzi de o teologie a filantropiei. Care să prezinte, pe secole, activitatea caritativă a Bisericii. Astfel am cunoaște, din primele secole ale Bisericii, cum s-a format și s-a desfășurat activitatea filantropică creștină. Căci acum asistăm la o nouă efervescență pe linie misionară, care trebuie explicată ca o etapă firească în activitatea Bisericii.

Însă programe misionare, astăzi, dezvoltă toate cultele din România.

Pr. Dorin Picioruș: Și încheiem!…Sperăm să ne faceți și această ultimă confesiune…Din punct de vedere personal, cum ați ajuns dumneavoastră un teolog al istoriei? Ce v-a determinat să vă calați pe istoria Bisericii și cât de împlinit vă simțiți în urma studiilor pe care dumneavoastră le-ați făcut?

Pr. Prof. Adrian Gabor: O pasiune pentru istorie am avut încă din perioada Gimnaziului. În perioada Seminarului [teologic], de asemenea, m-a pasionat Istoria Bisericii dar și Teologia Dogmatică. Cât și Dreptul bisericesc

Dar finalizând cursurile de licență aici[1], a trebuit să optăm, la Doctorat, pentru un anume domeniu. Iar noi ne făcuserăm, pe atunci, un model din viața și scrisul actualului Academician Emilian Popescu[2].

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și așa se face că, împreună cu mai mulți colegi de generație, de an, dar și din ani anteriori, am optat – ca să ne fie conducător al studiilor noastre doctorale – pentru  Domnul Profesor Emilian Popescu. Dânsul preda Istoria Bizanțului…și noi am văzut în persoana sa un model al omului de cercetare,

Pr. Dorin Picioruș: al Profesorului pe care

Pr. Prof. Adrian Gabor: ni-l doream…dar și un model de cinste și de

Pr. Dorin Picioruș: verticalitate

Pr. Prof. Adrian Gabor: un model de verticalitate și de cinste pe care îl practica dumnealui în comparație cu…

Și împreună cu actualul vicar-administrativ al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Varlaam Merticariu[3] și cu Părintele Marin Cojoc[4], am optat pentru Profesorul Emilian Popescu.

Îi mulțumim [și acum pentru faptul] că dânsul ne-a primit [la Doctorat]! Și astfel am crescut puțin în pedagogia aceasta a istoriei, participând nu numai la cursurile domniei sale dar și la alte multe manifestări, înainte de 1989, cu caracter istoric dar și teologic.

Caracterul teologic fiind mascat…Și anume în cadrul institutelor de cercetare ca Institutul de Studii Sud-Est Europene[5], Institutul de Studii Bizantine, la Academia Română[6].

Pr. Dorin Picioruș: Dar ați avut și o relație personală…vizitându-l acasă pe Profesorul dumnevoastră…discutând cu dumnealui…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, evident!…Și, în felul acesta, noi am beneficiat de o pregătite metodică mai bună în comparație cu alți colegi de-ai noștri, din alte ramuri de cercetare teologică.

Pr. Dorin Picioruș: Căci dânsul v-a fost Maestru în această perioadă. Nu doar un Profesor care v-a ajutat să vă faceți teza.

Pr. Prof. Adrian Gabor: Domnul Profesor a fost și ne este un Maestru! Noi i-am zis și îi zicem în continuare Magistru. Pentru faptul că îl însoțeam la Mănăstiri, la hramuri de Biserici, în pelerinaje…la Prea Cuvioasa Parascheva, la Iași sau aici, la Sfântul Dumitru…Vizitam muzee, mergeam în excursii, ne transmitea mereu suflul dânsului.

Pr. Dorin Picioruș: Deci era mai mult decât un Profesor, care s-ar fi pliat numai pe discuția referitoare la teza doctorală…

Pr. Prof. Adrian Gabor: …Ne permitea să îl vizităm pentru a ne oferi cărți și studii, participam, alături de domnia sa, la întrunirile de care v-am amintit și ne-a fost, într-un anume fel, un model, un ghid…dar și un stimul.

Și atunci n-a putut, săracu’, înainte de [19]89 – deși avea foarte multe cunoștințe – să ne ajute. Căci atunci era cum era…și ne-a ferit Dumnezeu ca să mergem pe alte criterii…Dar după [19]90, în anul 1992, am beneficiat – datorită domniei sale – de o bursă a Guvernului –  substanțială din punct de vedere material…de ce să nu o spun?! – la Strasbourg. Și acolo am făcut în așa fel, încât să-i ajutăm și pe alți teologi, care au venit mai pe urmă.

Și dacă radiografiați corpul profesoral al Facultății noastre, veți vedea că mulți s-au format la Strasbourg, după [19]90, în mai multe direcții [de cercetare teologică].

Și acolo, după Studiile Aprofundate, a trebuit să ne alegem un conducător de Doctorat dar și o temă. Pentru faptul că luasem, în țară, ca subiect de teză doctorală, Biserică și Stat în timpul lui Teodosie cel Mare, am optat pentru același subiect și la Strasbourg. Și astfel am putut să aduc la noi toate cunoștințele și informațiile aflate în Apus [pe această temă].

Puteam să obțin un subiect de teză pe o problematică pur românească…și să prezint un aspect din viața Bisericii noastre acolo…

Pr. Dorin Picioruș: Cum se cam practică astăzi în străinătate…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Dar am optat pentru asta. Pentru că, la un moment dat, nu eram sigur de prelungirea, pe mai mulți ani, a bursei. Dar am avut-o până în 1996…Tot în 1996 am prezentat teza și Domnul Profesor Emilian Popescu ne-a făcut o bucurie, nouă, tuturor, pentru că a participat la susținerea tezei de doctorat la Strasbourg. Pentru că astfel a fost primul profesor român care a participat la susținerea unei teze de doctorat în străinătate.

Pr. Dorin Picioruș: Ca referent!

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, ca referent științific!…După perioada comunistă…

Pr. Dorin Picioruș: Nu știam acest lucru…

Pr. Prof. Adrian Gabor: După aceea a mai participat și la altele…și astfel s-a deschis calea și pentru Părintele Necula[7] și pentru Părintele Ștefan Alexe[8] – Dumnezeu să-l ierte!…La Strasbourg și în alte părți. Numai că Profesorul Emilian Popescu a fost primul. Puteau și alții…dar nu mai intrăm în detalii.

Și în felul acesta, după aceea, mi-am axat studiile și cercetarea, în general, pe tema aceasta: relațiile dintre Stat și Biserică. Dar, în același timp, și pe cele de natură spirituală. Pentru că predau, la Master, un curs intitulat Sfântul în istoria Bisericii.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Un fel de Curs de Aghiologie…Pentru că finalitatea vieții pe pământ trebuie să fie sfințenia, nu?! Sau legătura omului cu Dumnezeu, prin care omul să se îndumnezeiască.

Pr. Dorin Picioruș: După ceea ce ați făcut până acum, vă puteți caracteriza drept un om împlinit?

Pr. Prof. Adrian Gabor: În parte, da!…Însă un om împlinit e un om la adânci bătrâneți, care elaborează lucrări de sinteză și de mare profunzime. Căci experiența se câștigă în timp și informațiile se acumulează în mod organic. E ușor ca la 30 de ani, fiind tânăr, să te crezi că le știi pe toate…și la 70 de ani de ani să îți fie rușine

Pr. Dorin Picioruș: De orgoliul tău!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: de orgoliul tău de la 30 de ani și de ce ai scris la 30 de ani…

Adevărata valoare a lucrărilor științifice nu poate fi obținută decât după ani de meditații,

Pr. Dorin Picioruș: după ani grei…

Pr. Prof. Adrian Gabor: după liniște și după retragerea la pensie. Din cauza aceasta și Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel[9][Ciobotea], la praznicul de comemorare, de 15 ani, de la Cernica, pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, a semnalat în cuvântarea sa, că teologia de sinteză și de mare valoare a scris-o și a publicat-o în ultimii 20 de ani, după pensionare.

Pr. Dorin Picioruș: Da, e adevărat!…Părinte Profesor, vă mulțumim foarte mult! A fost o reală bucurie ceea ce am discutat cu dumneavoastră. Și cum nu am găsit, cu dumneavoastră, nicio altă filă audio, la nivel online, până acum, aceasta va fi prima.

Și îmi pare rău că această situație se repetă și cu alți teologi ai Bisericii noastre. Iar absența teologilor din spațiul online e neproductivă pentru Biserică. Avem oportunitatea mărturiei directe și nu ne bucurăm de ea. Pentru că nu trebuie să scriem doar tratate exhaustive pentru ca să fim în spațiul public ci suntem chemați și să dăm mărturii importante, punctuale, despre o problemă sau alta.

De aceea, așa cum ați făcut acum, dumneavoastră ați spus, în puține cuvinte, rodul multor cercetări. Cine înțelege asta apreciază gestul dumneavoastră.

Iar astfel de dialoguri sunt foarte necesare și mă bucur că dumneavoastră ați acceptat imediat această invitație.

Pentru că îi putem impulsiona în acest mod pe oameni prin ceea ce spunem și, mai ales, pe cei care au venit sau vor să vină la Teologie, pentru ca să gândească lucrurile în ansamblu. Iar astfel nu li se vor mai părea ușoare lucrurile teologice.

Sărut mâna…și încă odată vă mulțumim pentru amabilitate!

Interviuri de conștiință (vol. 1) [34]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a.

***

Pr. Prof. Adrian Gabor: Iar dacă securiștii inventau și criticau [fără probe], iată că există și unii care prezintă distorsionat anumite evenimente…

Pr. Dorin Picioruș: Sau unidimensional…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, unidimensional!…Pentru că nu au înțeles fenomenul, n-au înțeles evenimentul. Și, în mod automat, cred că era mai ușor [ca Patriarhul] să dea cu pumnul în masă în fața conducătorilor politici și să spună: „Eu sunt Patriarh, tu ești  politician, nu avem nicio legătură!”. Însă într-o atare situație Biserica ar fi suferit și mai mult decât acum.

Numai că la noi s-a stabilit un modus vivendis[1] [între Biserică și Stat în epoca comunistă], după expresia Înaltului Bartolomeu Anania. O modalitate a lui Justinian de a întreține relații cu Statul.

Pr. Dorin Picioruș: Sunt de acord!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Se susținea asta [la nivel de discurs]…dar niciodată nu s-au făcut…

Pr. Dorin Picioruș: concesii…

Pr. Prof. Adrian Gabor: concesii atât de mari, importante, pe linie doctrinară

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: sau pe linie cultică. Iar informațiile false care circulă prin intermediul unor jurnaliști…al posturilor de televiziune, al oamenilor neinformați, precum că s-ar fi trădat

Pr. Dorin Picioruș: credința ortodoxă

Pr. Prof. Adrian Gabor: sau Spovedania, secretul Spovedaniei…nu sunt acuzații care să stea în picioare. Pentru că sunt unul dintre cei care am citit multe dosare…dar au citit și alții, mai ales consilierii din CNSAS[2] și nu au găsit așa ceva. Astfel că aceste critici vehemente, ale unor membri din societatea civilă, care au o imagine proastă și care permanent atacă Biserica,

Pr. Dorin Picioruș: în mod sistematic

Pr. Prof. Adrian Gabor: sistematic, nu au fundament. Pe de altă parte, nu s-a făcut niciun compromis la nivel de învățătură de credință. Nu s-a făcut niciun compromis liturgic. Faptul că la slujbe…și, în special, la Sfânta Liturghie, se pomeneau conducătorii statului, era și este un fapt tradițional și nu o invenție recentă. Această pomenire a început odată cu Liturghiile. Și ea există în tradiția greacă, în cea slavă…există la toți ortodocșii.

Pr. Dorin Picioruș: Iar o cercetare istorică asupra Liturghiei dovedește că peste tot, în Ortodoxie, conducătorii au fost pomeniți la slujbe. Ne rugăm pentru ei…fără ca prin asta să căutăm favoruri speciale de la conducători.

Pr. Prof. Adrian Gabor: Iar cele mai frumoase și mai complete [rugăciuni pentru toți oamenii, inclusiv pentru conducători], să zicem, sunt cele din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Iar dacă s-au făcut concesii…s-au făcut în domeniul administrației. Nu se putea face nimic împotriva Statului…când Biserica a pierdut terenuri, când a pierdut clădiri, când și-a pierdut mijloacele de producție prin intermediul cărora putea să obțină fonduri pentru activitățile sale.

Pr. Dorin Picioruș: S-a produs ceva ca pe timpul lui Cuza…dar la un nivel mult mai extins…mult mai mare…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, e adevărat!…Dar și pe timpul lui Cuza[3], secularizând averile mănăstirești, el a oprit cam cinci optimi – nu știu dacă procentul este corect – din bogăția țării, care mergea

Pr. Dorin Picioruș: afară…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și una este ideea de danie[4]…și altceva au fost daniile domnitorilor către Lăcașurile Locurilor Sfinte, inclusiv către Sfântul Munte Athos. Numai că se ajunsese la faptul ca Mănăstirile românești închinate să aibă terenuri imense, aproape cât boierimea.

Pr. Dorin Picioruș: Numai că erau deținute de alte țări…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și aceasta e o paralelă –  pe care o folosesc adesea în discursurile mele – cu situația care se crease în Anglia. La începuturile secolului al XVI-lea două treimi din veniturile Angliei mergeau la Roma. Iar divorțul și recăsătorirea lui Henric [al VIII-lea][5] a fost doar un prilej pentru ca Biserica Angliei să se rupă de Roma. Pentru că latura economică e foarte importantă.

Și nu contest faptul că Cuza era mason și că răspândea ideile Revoluției Franceze[6].

Însă el, prin secularizarea averilor mănăstirești, a venit în sprijinul Bisericii noastre dar și a poporului român.

E adevărat: și Biserica noastră, atunci, a pierdut o serie de terenuri! Însă s-a stopat totodată și ieșirea veniturilor în afara țării…

Dar să revenim la problematica noastră!…Și cred că, pe viitor, e bine ca cercetările să se continue în privința situației din perioada comunistă și, mai ales, în ceea ce privește perioada de început. Căci atunci a fost perioada martirajului. Și acestă perioadă, cu evenimentele ei, trebuie să se prezinte în funcție de izvoare, într-o nouă lumină, cea mai apropiată de adevăr și de obiectivitate.

Pr. Dorin Picioruș: Tot ceea ce știm noi acum, din sursele CNSAS, ne ajută pentru cercetare? Spre exemplu, dacă viitorii teologi ai istoriei, vor cerceta numai și numai ce e acolo, vor ajunge la o imagine reală sau mai trebuie să le coroborăm și cu alte surse?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, e și normal să le coroborăm! Căci asta spuneam, la un moment dat, la lansarea unei cărți de tristă amintire pentru noi, pentru România…cea a lui Olivier Gillet[7]  – e un belgian, care a redactat, la Cluj, o teză de doctorat pe seama supușeniei noastre față de regimul comunist – că „o istorie corectă a perioadei comuniste din România nu poate fi întocmită decât abia atunci, când vor fi epuizate toate sursele din țară și din străinătate”. Toate materialele aflate în patrimoniul deținătorilor de arhive. Adică arhiva SRI[8], SIE[9], Arhivele Statului[10], arhiva KGB-ului[11] de la Moscova. Pentru că e importantă, mai ales, arhiva KGB din acea perioadă în care Rusia avea țări sub ocupație. Iar noi am fost sub ocupație sovietică decenii la rând. Timp în care am plătit un tribut mai mare decât dacă am fi pierdut, în realitate, războiul.

Am câștigat pentru că am întors armele [împotriva Germaniei], dar am pierdut din punct de vedere economic.

S-au făcut [, totuși, unele] evaluări recente. În lucrări de sinteză, pe problematica aceasta a martirajului și a stării de persecuție în care se afla Biserica Ortodoxă Română.

Și aici vreau să menționez doar două lucrări mai importante. Căci sunt multe importante…Și anume lucrarea domnului Lector Universitar George Enache, Ortodoxia și puterea politică în perioada regimului comunist[12], care prezintă o serie de studii referitoare la martirajul Bisericii, al unor personalități precum Părintele Stăniloae, Episcopul Nicolae Popoviciu al Eparhiei Oradiei…dar și o lucrare privind martirologiul preoților mai multor culte din România: Supraviețuirea și suferința Bisericii în timpul dictaturii comuniste. Ultima a apărut datorită unei finanțări germane și la ea au colaborat mai mulți preoți și profesori de teologie, cercetători la CNSAS, aparținând nu numai Bisericii Ortodoxe Române dar și altor culte.

Și, pentru astăzi, ca o încheiere – pentru faptul că am menționat anterior unul dintre preoții sau credincioșii greco-catolici, care au prezentat altfel lucrurile, distorsionat

Pr. Dorin Picioruș: în străinătate…

Pr. Prof. Adrian Gabor: în străinătate…ca să nu mai vorbesc despre dezastruosul raport Tismăneanu[13], întocmit de oameni care nu au nici credință, nu sunt ortodocși, nici nu sunt români și nici nu sunt profesioniști în structura lor.

Nu că n-ar fi trebuit condamnat Comunismul…Pentru a condamna Comunismul nici nu trebuie să stai la discuții. Îi pui o simplă pancartă și l-ai condamnat.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Dar nu [poți] să condamni Comunismu’ cu fiii activiștilor de partid, cu fiii celor care au adus Comunismul pe tancurile lui 1945.

S-a speculat foarte mult faptul că desființarea Bisericii Greco-Catolice, la noi…sau reintegrarea Bisericii Greco-Catolice în Biserica Ortodoxă Română ar fi fost o acțiune directă a Statului român și un pumn bătut în masă al Bisericii Ortodoxe Române. Nu! Schimbarea aceasta era necesară imaginii Vaticanului…Iar aceleași surse, din dosarele SRI mai ales, evidențiază faptul că la nivel central, la Roma, s-a dorit revenirea greco-catolicilor, în mod masiv, în Bisericile Ortodoxe din spațiul comunist, din zona de influență sovietică.

Pr. Dorin Picioruș: Deci „unirea” a fost dorită și de către…greco-catolici?

Pr. Prof. Adrian Gabor: „Unirea” a fost dorită nu de către greco-catolici…

Pr. Dorin Picioruș: Atunci doar de Vatican?

Pr. Prof. Adrian Gabor: …Însă știm că în 1938 a fost un acord între ierarhii ortodocși și ierarhii greco-catolici din Ardeal pentru a se uni Bisericile. Numai că acest acord, din 1938 sau 1939, nu s-a împlinit…pentru că a început cel de-Al Doilea Război Mondial. Iar după anul 1948 lucrurile au fost văzute dintr-o altă perspectivă. De aceea s-a petrecut și o rezistență a greco-catolicilor. Pentru că nu mai era o dorință vie, sinceră, ca între 1938-1939 ci mai mult o rezistență.

În Cartea albă a Securității – o primă lucrare care publică date, informații, note informative

Pr. Dorin Picioruș: Da, clasificate!…

Pr. Prof. Adrian Gabor:  …de arhivă –

Pr. Dorin Picioruș: E încă pe piață…într-o nouă ediție.

Pr. Prof. Adrian Gabor: arată că preotul catolic Louis Barral, funcționar al legației Franței din capitală, declara către informatorul Securității următoarele: „În vara anului curent”, adică a anului 1949, „Vaticanul a trimis Nunțiaturii Apostolice instrucţiuni privitoare la măsurile care trebuie luate în prezent față de greco-catolicii din România.

Aceste intrucțiuni preconizau metode și, deci, două feluri de măsuri care trebuie luate și anume: greco-catolicii care țin morțiș să-și ia revanșa în viitor ca greco-catolici și care se gândesc la reînființarea Bisericii Greco-Catolice, să fie lăsați să nădăjduiască în acest sens, dar trebuie făcuți să înțeleagă că, în această chestiune, și Vaticanul va avea un cuvânt și că totul este în funcție de felul în care se va prezenta situația după război”[14]…Era mentalitatea aceea, că va apărea un război, care va distruge Uniunea Sovietică și Comunismul.

[Continui citatul]: „greco-catolicii, care sunt mai luminați și înclină spre romano-catolicism, trebuie să fie convinși că gândesc bine și că, după război, se va pune problema încadrării complete a greco-catolicilor în cadrul Bisericii Romano-Catolice şi că acest lucru e bine să se înceapă chiar de pe acum…Pentru viitor formula unei Biserici Greco-Catolice să fie înlăturată”. [Acestea] erau instrucțiunile Vaticanului!…

Pr. Dorin Picioruș: Interesant!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Quod dixit, dixit![15] (zâmbește)…Așa că Vaticanul nu se putea opune celor ce s-au întâmplat în Uniunea Sovietică și atunci a împărțit credincioșii Bisericii Greco-Catolice în două tabere: cei care doresc să revină la Ortodoxie și nădăjduiesc să refacă Biserica Greco-Catolică și cei care nu doresc asta și devin romano-catolici…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…Până acum ne-ați elucidat mai multe necunoscute…istorice dar și situația unor personalități din trecutul nostru…

Însă ați făcut cumva cercetări și despre modul cum și-au trăit credința oamenii care au făcut închisoare în România? Cum au trăit, în aceeași celulă, credincioși de diverse confesiuni? Cum s-au înfrățit acolo, ei, cei despărțiți?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Acesta e un aspect foarte important!…S-au înfrățit preoții greco-catolici cu preoții ortodocși…cu preoții romano-catolici.

Pr. Dorin Picioruș: Și au făcut front-comun pentru că erau oameni religioși

Pr. Prof. Adrian Gabor: …și chiar cu reprezentanții unor culte minoritare…Iar în închisorile dure, de la Aiud, Pitești, de la Canal, deținuții erau, în majoritatea lor, preoți ortodocși sau greco-catolici.

Însă s-au întâlnit și atunci cazuri, când unii, în timpul rugăciunii, îi opreau pe cei care se rugau.

Așa cum s-a petrecut undeva, în Dobrogea, când Părintele – regretatul – Ștefan Marcu, un mare duhovnic al Vrancei, a fost oprit și chiar pălmuit de către un preot ortodox, pentru că își făcea rugăciunea[16]. Iar acesta, care a săvârșit fapta, avea o slăbiciune: aceea că îi era teamă de eventualele represiuni.

Au fost cazuri când, în închisori, gardienii s-au comportat dur cu ei, interzicându-le să se roage dar și cazuri când i-au lăsat să se roage. Și știm, din mărturiile celor care au făcut ani grei de închisoare, că ei săvârșeau chiar Sfânta Liturghie…

Pr. Dorin Picioruș: pe ascuns…

Pr. Prof. Adrian Gabor: …fără Antimis…chiar pe trupurile unor Mărturisitori.

Dincolo de memorialistica aceasta, poate că  rapoartele gardienilor mai pot întări afirmațiile sau completa informațiile privind maniera în care practicau cultul, preoții și credincioșii ortodocși, chiar și în închisorile cele mai dure. Ca la Periprava[17], după cum am spus

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: sau la Târgu Ocna[18], unde erau mutați deținuții care erau bolnavi de TBC, cu afecțiuni la nivelul plămânilor.

Pentru unii, perioada aceasta a fost o perioadă de înnobilare sufletească.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Să nu uităm că o serie de creștini ortodocși și o parte a intelectualității noastre, în închisori, au redactat multe scrieri

Pr. Dorin Picioruș: scrieri duhovnicești, da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: scrieri duhovnicești…Însă ei și colaborau sau vorbeau unii cu alții. Așa cum apare dintr-o mărturie a Înaltului Bartolomeu Anania.

Pr. Dorin Picioruș: Prin sistem Morse[19]

Pr. Prof. Adrian Gabor: Prin sistem Morse, prin calorifere…

Se cunoaște perioada în care Înaltul Bartolomeu comunica cu marele profesor Teodor M. Popescu. În zilele de praznice dar și în alte momente, poate de rugăciune.

Pr. Dorin Picioruș: Astfel învățau limbi străine, își transmiteau creațiile unii altora…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Faptul că ei își petreceau timpul nu numai în rugăciune dar și cu activități intelectuale, îi făcea să-și păstreze

Pr. Dorin Picioruș: statura lor, profilul lor interior

Pr. Prof. Adrian Gabor: echilibrul psihic. Pentru că era destul de dur regimul.

Pr. Dorin Picioruș: Și astfel să reziste!


[1] În acest context: mod de a supraviețui. O sintagmă latină.

[2] A se vedea: http://www.cnsas.ro/.

[4] O donație particulară către o Biserică sau o Mănăstire.

[7] Cred că se referă la Religion et nationalisme. L’idéologie de l’Eglise orthodoxe roumaine sous le régime communiste. A se vedea: http://www.editions-universite-bruxelles.be/fiche/view/2558.

[8] A se vedea: https://www.sri.ro/.

[12] Titlul real al cărții este: George Enache,  Ortodoxie şi putere politică în România contemporană (studii şi eseuri), Ed. Nemira, Bucureşti, 2005, 589 p.

[14] E un citat din articolul său: Pr. Prof. Dr. Adrian Gabor, Note de lectură asupra Raportului Tismăneanu, în Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian Marina” a Universităţii Bucureşti, 2005-2006, p. 185-208. Regăsibil online aici: http://roncea.ro/2009/09/06/note-de-lectura-asupra-raportului-tismaneanu-pr-prof-dr-adrian-gabor-reactia-bisericii-traitoare-la-falsificarea-grosolana-a-adevarului-istoric/.

[15] Expresie latină: ce a avut de spus, a spus.

[16] Evenimentul a fost povestit de către Părintele Dimitrie Bejan și consemnat și în articolul de aici:

http://jurnalul.ro/scinteia/special/parintele-stefan-marcu-15-ani-de-inchisoare-pentru-o-pijama-verde-522113.html.

Textul e acesta: „Preotul Dimitrie Bejan, care l-a întâlnit pe Părintele Marcu la Aiud, a povestit în mărturiile sale ulterioare eliberării: „Dincolo, pe lădiță, îşi făcea rugăciunea Preotul Ștefan Marcu, din Munții Vrancei. Andrei Ioan se apropie în vârful picioarelor, plecând de la mine și-l lovi peste obraz: Ce-i cu semnele astea mistice? Nu știi că sunt interzise? Vrei să fim pedepsiți toţi pentru tine? Marcu, în picioare, îi răspunde senin: Lovește-mă și pe obrazul celălalt. Şi Iuda lovește. Loviturile cad peste cap și în coastă. Pe faţa lui Marcu apare roșul sângelui.

Rezemat de stâlpul patului, [el] primește sălbaticele loviri. Iuda urlă și lovește: Te învăț eu trăire creştină! Martir te fac! Când Iuda se oprește gâfâind, cu sudori pe frunte, Marcu, tăcut, își face semnul Crucii. Iuda se îndepărtează, mârâind sudălmi, cu tot calendarul ortodox…” (din volumul „Viforniţa cea mare”)”.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [33]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a.

*

Pr. Dorin Picioruș: Însă dacă e să îl diagnosticăm pe acest informator, cunoștea aceste lucruri în amănunțime sau aici sunt lucruri din auzite?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Nu, cunoștea lucrurile în amănunțime! Și a fost identificat de către noi ca fiind

Pr. Dorin Picioruș: fotograful Preafericitului

Pr. Prof. Adrian Gabor: pentru faptul că amintea, la un moment dat, de vizitele pe care Patriarhul Justinian le făcea în străinătate sau în eparhii, în țară…sau de vizitele de primire pe care Patriarhul Justinian le făcea și de calitatea fotografiilor pe care le realiza.

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și făcea la un moment dat comparația cu fotograful lui Dej, care nu avea aceeași precizie fotografică.

Pr. Dorin Picioruș: Înseamnă că a vrut să dea indicii despre sine pentru istorie…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, probabil!…Însă el nu știa pe atunci că acest raport va fi citit și în țară peste câteva decenii.

Pr. Dorin Picioruș: Și trebuie să subliniem că a fost făcut în anul

Pr. Prof. Adrian Gabor: 1956…

Pr. Dorin Picioruș: de către un colaborator al Securității, de către „o cârtiță”…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, de către „o cârtiță” introdusă în sistem!…Însă este interesant faptul că acest raport este destul de echilibrat. Iar acolo unde erau atacați ierarhii, informatorul echilibrează situația și neagă zvonurile care circulau în mod nefondat.

Însă de-abia acum medalionul este foarte interesant! Pentru că sursa noastră, fotograful, a avut prilejul odată să stea de vorbă cu el, în intimitate, în reședința mitropolitană și chiar să locuiască acolo câteva zile.

Iar sursa noastră declară că „într-o noapte, în mai 1956, Mitropolitul Firmilian a venit în camera sa și după ce s-a încredințat de faptul că nu are de-a face cu un membru de partid, i-a vorbit despre situația din țară, despre poziția Bisericii în rezistența contra tiraniei comuniste. Firmilian s-a arătat adânc îngrijorat de presiunea la care este supus poporul. Cunoștea lipsurile grele cu care luptă țăranii și muncitorii exploatați nemilos de către comuniști. Încă nu se realizase colectivizarea”.

Pr. Dorin Picioruș: Da, da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Colectivizarea agriculturii, din care cauză se va suferi mai mult decât în 1956…„Părea”, spune sursa, „însă mai îngrijorat de politica de lichidare a clasei vechi, intelectuale, românești”.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: „«Poporul», spunea Firmilian, «rămâne fără cârmaci în timpurile acestea îngrozitoare și [numai] Dumnezeu știe cât vom mai avea de îndurat ocupația rusească. Niciodată în trecutul nostru istoric nu am fost supuși la o mai grea încercare decât aceasta. Biserica este slabă și obligată să urmeze linia impusă de Partid. Credința însă rămâne pavăza de apărare a românilor”.

Aicea a exagerat puțin fotograful…pentru că ierarhii și Patriarhul erau deja urmăriți de către Securitate

Pr. Dorin Picioruș: pas cu pas…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Numai că una au crezut comuniștii că vor realiza cu Biserica și alta s-a întâmplat după.

Pr. Dorin Picioruș: Dar, spre exemplu, dacă Preafericitul Justinian ar fi fost un om intransigent, s-ar fi putut produce în România același lucru ca în Albania sau ca în Rusia? Ar fi fost desființată instituția Bisericii?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, e adevărat!…Dacă ierarhii ar fi fost cu toții verticali, duri, ca cei din Ardeal, atunci opoziția Bisericii fiind foarte dârză, regimul comunist putea să închidă Biserica sau Cultele.

Fapt care s-a întâmplat în Rusia, în mare parte, în Bulgaria și, mai ales, în Albania, când [Enver] Hoxha[1] va interzice orice activitate religioasă pe teritoriul Albaniei.

S-a speculat mult, știm cu toții asta, că dacă ar fi fost Patriarh Nicolae Bălan[2] și nu Justinian Marina [lucrurile ar fi fost altele]…Însă Mitropolitul Nicolae Bălan a insistat pe faptul ca Justinian să fie ales Patriarh. Nu numai pentru calitățile sale diplomatice, de om al dialogului, dar și pentru că era apropiat de unii lideri comuniști.

Dacă Biserica ar fi fost condusă de Nicolae Bălan poate lucrurile ar fi fost altfel. Ierarhi ca Nicolae Popoviciu, ierarhi dârji sau ca Madgearu* din Ardeal, ar fi fost opozanți puternici ai Statului și atunci consecințele ar fi fost altele. În detrimentul libertății de manifestare a vieții creștin-ortodoxe în țară.

Dar să revenim…

Pr. Dorin Picioruș: să ne întoarcem la medalion!

Pr. Prof. Adrian Gabor: Informatorul continuă confidența Mitropolitului Firmilian: „«De afară, de la lumea liberă, nu ne putem aștepta de la niciun ajutor. Singura noastră scăpare poate veni numai de la rezistența noastră și, cumva, de la o prăbușire internă a tiraniei sovietice». Firmilian se plângea că este izolat”. Și nu mai dau citire textului…

Pr. Dorin Picioruș: Era izolat de către colaboratorii săi sau de…?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Nu de colaboratorii săi ci izolat de lumea bisericească în general. Pentru că știa că în jurul lui sunt foarte mulți ochi iscoditori și nu știa niciodată cine putea fi

Pr. Dorin Picioruș: informatorul

Pr. Prof. Adrian Gabor: Iar informatorul a rămas cu impresia că „Firmilian se simte în nesiguranță și se așteaptă ca din clipă în clipă să fie epurat ca un reacționar”.

Iată că aceste cuvinte ale lui Firmilian au fost și ele profetice!

Pentru că, dacă n-ar fi venit în Uniunea Sovietică perioada Gorbaciov[3], care a cosmetizat Comunismul, regimul nu ar fi căzut.

Căci datorită lui Gorbaciov s-a putut impune, din afara României, așa-zisa revoluție sau lovitură de stat la noi, prin alianța americano-sovietică. Fapt pentru care, după 1989-1990, cade, se desființează marele stat persecutor al ultimului secol, Uniunea Sovietică.

Însă este interesantă maniera în care cel care a făcut raportul/ sursa/ fotograful transmite, în mod echilibrat, informații despre România. Adică nu informații denigratoare….

Pr. Dorin Picioruș: ci echilibrate

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și este foarte importantă mărturia lui, cu atât mai mult cu cât ea a fost trimisă unui serviciu secret al unei biserici occidentale. Și „profesioniștii” nu trimit niciodată date…

Pr. Dorin Picioruș: neverificate

Pr. Prof. Adrian Gabor: nefondate, ci fondate.

Pr. Dorin Picioruș: Însă dumneavoastră ați studiat la un moment dat și delatori negri…Puteți da nume de oameni care au scos minciuni din stomac? Care au livrat minciuni grele pentru străinătate?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Din păcate…– și nu vreau să jignim pe nimeni, să-i supărăm – poate că dintr-o stare de persecuție avansată în care s-au aflat, din drama exilului pe care l-au trăit într-un fel, o serie de scriitori, o serie de clerici ai Bisericii Greco-Catolice au scris numai denigrator la adresa Bisericii noastre Ortodoxe, la adresa ierarhiei.

Nu vreau să dau prea multe nume…Însă Sergiu Grossu[4], de la Paris, are o carte foarte frumoasă, Calvarul României creștine…E foarte interesantă. Sau Biserica persecutată: cronica a doi români în exil la Paris. Dar aceste lucrări conțin acuzații care nu sunt fondate. Și prin aceasta ne plasăm în aceeași mentalitate cu securiștii.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [32]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Au fost reintegrați după detenție…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Nu acolo însă unde le era locul…ci acolo unde puteau să câștige un ajutor și hrana zilnică a familiei lor.

Pentru că am amintit de Patriarhul Justinian, trebuie să spunem că s-a discutat mult pe tema lui. S-au făcut foarte multe

Pr. Dorin Picioruș: speculații, da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Părerea mea – pe care am făcut-o publică în mai multe studii – e aceea că el avea o viziune de stânga, ca urmare a faptului că, fiind plecat din rândul preoților de mir și având familie, cunoștea lucrurile dar fusese și un militant activ al Partidului Național Țărănesc[1].

Și ajungând, plecat de la Băbeni[2], directorul Seminarului de la Râmnicu-Vâlcea[3], fiind sprijinit și de marele și valorosul arhiereu misionar Vartolomeu Stănescu[4], fost profesor la Facultatea de Teologie din București, el a putut să militeze pentru drepturile materiale sau nevoile materiale ale clerului și ale țăranilor în cunoștință de cauză. Astfel a întemeiat o serie de Bănci populare

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: locale, care să protejeze capitalul ortodocșilor. De aceea, regimul care a pus stăpânire pe țară, s-a folosit la un moment dat de vederile de stânga ale Patriarhului Justinian. Pentru că nu au reușit, prin niciun mijloc, să îl convingă de perspectiva comunistă. Ci el promova principii biblice, evanghelice, care se suprapuneau peste unele idei sociale ale noului regim politic.

Vedeți, ciuma asta roșie a creat un mare rău pentru Biserica noastră Ortodoxă. Nu numai pe plan misionar dar și pe plan sufletesc. Pentru că, la un moment dat, o serie de oameni – noi, cu toții, avem slăbiciuni – cu slăbiciuni ca noi și ca alții, din alte timpuri, au devenit oportuniști. Și au trecut dintr-o barcă în alta…Chiar mari misionari au ajuns să facă rău Bisericii, ai cărei slujitori erau.

Totuși, în rândul ierarhiei, s-a suferit foarte mult. Facem o singură mențiune: unii dintre ierarhi au fost trecuți cu forța la Domnul, fiind otrăviți. E cazul lui Grigorie Leu[5], Episcopul Hușilor. Iar cu ocazia trecerii lui la Domnul, s-a închis și episcopia. S-a vorbit mult despre Irineu Mihălcescu[6]

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

ca și despre alți ierarhi din Ardeal[7]

Dar în rândul ierarhiei – așa cum era ea: schimbată, epurată, pusă în retragere – o serie de verticali slujitori ai Bisericii credeau în „neveșnicia”

Pr. Dorin Picioruș: sistemului comunist

Pr. Prof. Adrian Gabor: a comunismului…Pentru că ei cunoscuseră, în mod anterior, situația din Rusia. Mulți atacaseră ateismul și prigoana din Rusia…și de aceea au suferit în anii [19]50.

Arhiereul – pensionat de către comuniști – Pavel Șerpe[8], într-o anumită discuție cu o persoană, care era informatorul Securității, conform notei acestuia sau a acesteia, din 15 aprilie 1960, spunea: „Conducerea țării se dă urât la preoți. Ei sunt arestați fără motive. Și sunt arestați anume cei mai buni predicatori, slujitori, cei mai morali oameni, pe motiv că sunt chiaburi, mistici, foști legionari, că au camuflat aur, arme și câte asemenea motive”.

Chiar Antim Nica[9] – care a avut o istorie destul de zbuciumată –, și care a fost locțiitor al unei eparhii din Basarabia – pentru că era basarabean la origine – era suspectat de faptul că propovăduia ideea unui regim trecător.

Informatorul Salcâm dă o declarație în anii 1949-50 și spune: „Episcopul Antim Nica ne propovăduiește că regimul de azi e trecător, credința va învinge, comuniștii sunt trădători, noi, preoții, să fim la datorie, anglo-americanii ne vor salva de haosul comunist”.

Antim Nica era pe punctul de a pleca Episcop în America dar faptul acesta nu s-a mai realizat. Iar cuvintele regretatului Episcop al Dunării de Jos sunt

Pr. Dorin Picioruș: profetice

Pr. Prof. Adrian Gabor: sunt profetice…dar, în același timp, ne prezintă ideea care circula în rândul

Pr. Dorin Picioruș: credincioșilor

Pr. Prof. Adrian Gabor: credincioșilor și monahilor. Căci așteptau o salvare de la americani. O salvare care nu a venit…

Pr. Dorin Picioruș: Care a fost utopică!

Pr. Prof. Adrian Gabor: Iar utopia aceasta s-a spulberat după anul 1956, când n-au putut…sau nu au dorit să intervină în momentul Revoluției de la  Budapesta[10]. Pentru că jocurile de putere erau stabilite între Moscova și America.

Și atunci românii noștri s-au lecuit de a mai crede că vin americanii și ne

Pr. Dorin Picioruș: salvează

Pr. Prof. Adrian Gabor: salvează…De altfel, ori de câte ori se pomenea numele Americii sau se menționau americanii, securiștii intrau

Pr. Dorin Picioruș: în alertă

Pr. Prof. Adrian Gabor: într-o mare agitație și își schimbau de multe ori planurile în funcție de discuțiile ce se petreceau în societate.

Episcopul Grigorie Leu, de care am amintit anterior, la predarea patrimoniului fostei Episcopii de Huși, la 28 februarie 1949, era convins că până după Paști se vor produce schimbări în țară și în străinătate, și astfel nu va mai fi nevoie să predea inventarul. El trăia cu nădejdea că Episcopia nu va fi închisă.

Pe de altă parte, speranța aceasta a „neveșniciei” comunismului sau a dispariției regimului cât mai rapid, exista și în mintea și inima Patriarhului Justinian. De aceea, acesta a avut o poziție destul de interesantă în privința noii Legi a Cultelor, din 4 august 1948.

[11]Informatorul Matei, transmițând o notă informativă, nu era conștient de valoarea acestor informații peste timp și credea în „veșnicia” comunismului. Faptele incriminate s-au consumat la 6 februarie 1949, la București, când bibliotecarul de atunci al Institutului Teologic de grad universitar, nimeni altul decât Olimp N. Căciulă[12], un traducător din scrierile Sfinților Părinți, comunica unui devotat prieten, ordinul direct și expres al Ministrului Cultelor, Stanciu Stoian, de a prezenta într-un articol elogios, în revista Glasul Bisericii, noua lege pentru regimul general al Cultelor.

Potrivit acestei note, Patriarhul Justinian l-a chemat și i-a comunicat că «acest articol nu poate fi primit de revistă, întrucât Guvernul nu merită atâtea laude. Pentru că a lipsit Biserica de autonomie, a supus pe înalții conducători ai acesteia la multe controale și nu i-a primit pe niciunul în Parlament.

Biserica trebuie să fie diplomată față de Guvern,” – acestea sunt cuvintele Patriarhului [Justinian Marina]! – „fără a-l aproba mereu, ținând seama de nemulțumirile firești ale clerului».

Departe de a se supăra de acest refuz al Patriarhului, Olimp Căciulă a început, din cauza acestui fapt, să-l stimeze pe acesta pentru spiritul său practic, pentru viclenia sa oltenească, cu ajutorul căreia a știut să fie bine cu regimul dar totuși să își păstreze libertatea de acțiune în prietenia cu preoții liberali și țărăniști, grupul Nicoreanu, în vederea asigurării viitorului.

(fotografie)

Sfârșitul acestui document conține o informație și mai prețioasă, care, de altfel, se regăsește și într-o altă notă publicată în Cartea Albă a Securității[13], de către Serviciul Român de Informații[14], dar ignorată mult timp de oamenii Bisericii”.

Și afirmațiile Patriarhului se regăsesc în mai multe note informative…

Pr. Dorin Picioruș: Erau colportate de la unul la altul…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Însă ele, fiind coroborate, sunt reale! Dacă ar fi venit doar de la o singură sursă [informativă],

Pr. Dorin Picioruș: puteau fi ambigue

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da!…Dar așa nu mai sunt. Au fost informații reale!…

Sfârșitul documentului conține o informație și mai importantă, chiar profetică.

[15]Olimp Căciulă a prezentat apoi, că [Patriarhul] Justinian i-ar fi comunicat la sfârșitul discuției sus menționate, «să nu se enerveze, căci peste 50 de ani, dacă se va mai vorbi despre Karl Marx[16], se va vorbi numai ca despre un filosof oarecare, ale cărui învățături nu au avut rezultate practice durabile”.

Și iată că regimul n-a durat decât

Pr. Dorin Picioruș: 50 de ani…

Pr. Prof. Adrian Gabor: aproximativ 50 de ani…Mai precis: 45 de ani.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: De altfel, nu doar acești ierarhi credeau într-o cădere

Pr. Dorin Picioruș: a regimului…și pentru care au suferit…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Nu una iminentă…ci după o anume perioadă de timp.

Un raport al unui serviciu extern României, aparținând unei biserici occidentale, viza situația din Patriarhia Ortodoxă Română în anul 1956, an în care a fost ales și instalat, ca Mitropolit al Ardealului, nimeni altul decât Iustin Moisescu. Acesta ajunge puțin mai târziu Mitropolitul Moldovei.

Iar raportul se prezintă ca o radiografie a

Pr. Dorin Picioruș: situației României

Pr. Prof. Adrian Gabor: a situației din Biserica noastră. Și în el sunt prezentați unii membri ai Sfântului Sinod, care aveau atitudini ostile sau ambigue față de

Pr. Dorin Picioruș: regimul comunist.

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și aici mi-a plăcut foarte mult portretul pe care l-a făcut acest raport – de fapt, informatorul, care nu era nimeni altul decât fotograful lui Justinian – Mitropolitului Firmilian [Marin] al Olteniei[17].

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Un valoros ierarh și din punct de vedere liturgic și moral dar și din punct de vedere intelectual. Pentru că a fost licențiat în mai multe domenii. Și a fost un sfătuitor de taină al…

Pr. Dorin Picioruș: Patriarhului

Pr. Prof. Adrian Gabor: Justinian…La acea dată avea vârsta de 54 de ani…Dar – spune informatorul – „ar fi mult mai bătrân. Este înalt și gras, complet albit, cu chip blând și cu caracter pașnic. Se bucură de multă simpatie în cercurile preoțești din Oltenia și este ținut la stimă deosebită de Justinian și de funcționarii de la Patriarhie”.

Și iată că aceste rapoarte, ca cel din care citez, erau, totuși, echilibrate. Exagerau în unele părți, pe când în alte capitole

Pr. Dorin Picioruș: erau făcute cu conștiință

Pr. Prof. Adrian Gabor: erau destul de echilibrate.

„Se spune c-ar avea 3, 4 diplome universitare, și că ar fi un profund cunoscător al istoriei Bisericii și al teologiei ortodoxe. Este comparat din acest motiv cu fostul Mitropolit al Transilvaniei, Nicolae Bălan, fără însă să aibă pornirile autoritare ale acestuia”.

(fotografie)

Și marchează raportul sau informatorul că: „nu este comunist. Ascendența lui asupra lui Justinian pare a fi numai de natură intelectuală. Își are reședința la Craiova, în casele confiscate de Guvern, de la fostul moșier Vorvoreanu[18], care trăiește în mare mizerie, ajutat de Mitropolit într-ascuns, ca să-și mai ducă și zilele”.

Inițial n-am vrut să dau citire întregului medalion. Dar este foarte interesant să vedem că Mitropolia a beneficiat de casele confiscate de la moșier, însă Firmilian, Mitropolitul, nu trecea cu vederea

Pr. Dorin Picioruș: pe adevăratul proprietar…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da…ci îl ajuta! Firmilian, de altfel, i-a ajutat pe mai mulți români decăzuți și persecutați de comuniști. Cum e cazul Prințului Brâncoveanu[19], care, la fel, își va duce bătrânețile în mizerie.

Firmilian a fost fiu de țăran de pe valea Buzăului[20]. Și raportul spune: „tatăl său mai trăiește în satul său natal, în vârstă de 80 de ani” și două surori ale lui Firmilian erau, conform aceluiași raport, călugărițe.

Informatorul, redactorul acestui raport, ne informează că Firmilian avea un colaborator de încredere, un anume călugăr Busuioc. Și atunci când nu era chemat la Patriarhie pentru diferite activități sau pentru sfătuire cu Patriarhul Justinian, [ÎPS Firmilian Marin] își petrecea timpul liber în lecturi sau făcea vizite misionare în eparhie.


[7] Că au fost omorâți într-un fel sau altul.

[11] De aici, intervievatul meu citește un text tipărit, probabil personal, pregătit pentru această discuție.

[14] A se vedea: https://www.sri.ro/.

[15] Intervievatul meu continuă lectura textului pregătit.

[18] Imaginea anterioară e preluată de aici:

http://www.gds.ro/poze-gds/81729maxim.jpg.

[19] E vorba despre Constantin Basarab-Brâncoveanu, care și-a trăit ultimii săi 20 de ani sub comuniști, trăind în subsolul unei case de pe strada Frumoasa, din București, cf. art.  http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/printul-roman-din-franta-31681.html.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [31]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a.

***

Pr. Prof. Adrian Gabor: Printre aceștia îi menționăm pe „durul” sau verticalul ierarh ardelean Nicolae Popoviciu[1] de  la Oradea, pentru că ceruse, în mod insistent, dreptul de a se face catehizare

Pr. Dorin Picioruș: în eparhia sa

Pr. Prof. Adrian Gabor: în eparhia sa…și în eparhii în general. Însă, în același timp, el a criticat dur regimul comunist. De aceea, el a sfârșit prin a avea domiciliu forțat la Mănăstirea Cheia[2] și a trecut la Domnul în anul [19]60[3].

Alături de Nicolae Bălan[4], Nicolae Popoviciu a fost unul dintre cei mai verticali ierarhi ardeleni și nu se putea negocia cu el. Mă refer la relațiile lui cu Statul.

De fapt și ceilalți au fost…Nu putem să negăm [acest lucru]!…S-au auzit tot felul de zvonuri, chiar despre Patriarhul Justinian [Marina]…Lucrurile sunt mult mai complicate

Pr. Dorin Picioruș: Mai nuanțate, da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: și putem să ne aplecăm asupra lor…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că nu putem să vedem lucrurile decât în alb și negru.

Pr. Prof. Adrian Gabor: După 1948 a intrat în vigoare Legea Cultelor, decretul 177. Și atunci, în mod practic, eparhiile, protoieriile, parohiile erau supravegheate de inspectorii delegați ai Cultelor. Unii s-au manifestat…

Pr. Dorin Picioruș: în mod samavolnic…

Pr. Prof. Adrian Gabor: în mod samavolnic…pentru că proveneau din rândul absolvenților de Teologie, dar care își schimbaseră stăpânii și închinarea și au devenit…

Pr. Dorin Picioruș: oportuniștii de ocazie

Pr. Prof. Adrian Gabor: oportuniștii de ocazie ai perioadei de tristă amintire. De asemenea, Biserica avea nevoie…

Pr. Dorin Picioruș: de finanțare

Pr. Prof. Adrian Gabor: de finanțare…pentru că se micșoraseră tirajele de carte, acelea care trebuiau să îndestuleze duhovnicește pe preoți, pe parohieni, pe monahi…

Totuși, din acel moment, o strategie nebănuită, a Patriarhului Justinian, dar și a altor ierarhi, a făcut ca la nivelul patriarhiei și al eparhiilor să existe reviste bisericești.

Pr. Dorin Picioruș: centrale

Pr. Prof. Adrian Gabor: Centrale și locale…Iar când spun locale, mă refer la revistele Mitropolia Moldovei și Sucevei, tipărită la Iași, Mitropolia Banatului, tipărită la Timișoara, Mitropolia Olteniei, tipărită la Craiova și Mitropolia Ardealului, tipărită la Sibiu.

La nivel central exista revista Biserica Ortodoxă Română, o revistă

Pr. Dorin Picioruș: istorică…a tuturor momentelor importante ale Bisericii noastre…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Un oficios al Patriarhiei…Revista Studii teologice – care a fost luată de la Facultatea de Teologie [din București] și încredințată redacției revistelor centrale – și în care a publicat marii profesori de teologie din cele două Institute teologice…

Pr. Dorin Picioruș: Adevărat!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Apoi revista Glasul Bisericii, tipărită la nivel de Arhiepiscopie a Bucureștilor și a Mitropoliei Ungrovlahiei…și a 4-a…

Pr. Dorin Picioruș: Revista Ortodoxia

Pr. Prof. Adrian Gabor: Ortodoxia…Dar și revista Mitropolia Olteniei, pentru – din nou înființata, după 1948 –  Mitropolie a Olteniei.

În timpul cursurilor mele de Doctorat, înainte de 1989, și în timpul studiilor de licență în Teologie, ca și alți colegi, am beneficiat de rodul muncii multor profesori…

Pr. Dorin Picioruș: de roadele generației de aur a teologiei românești…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și așa ne-am dat seama că aceste reviste teologice sunt pline de comori teologice. Pentru că găsești în ele studii pertinente și nu oportuniste.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Pentru că, dincolo de primele pagini, care transmiteau mesaje politice…

Pr. Dorin Picioruș: Da, una-două pagini de început!…Care erau ale redacției și, de obicei, erau nesemnate…dedicate regimului. Însă celelalte erau muncite și acum le găsim atât de noi și de demne de continuat.

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și pentru că am amintit de faptul că regimul a lovit în structurile de formare [ale Bisericii], vreau să reiau ideea și să o completez. Pentru că nu au lovit numai în structuri, prin transformarea Facultăților în Institute, prin  scoaterea din Universități, prin reducerea numărului de Seminarii [teologice], dar au trecut și la operațiuni de arestare a celor mai valoroase cadre didactice, a celor mai importanți profesori de Teologie.

Au fost arestați, spre sfârșitul deceniului al 5-lea, marii profesori de teologie Nichifor Crainic, Teodor M. Popescu[5] – pe care noi îl considerăm cel mai mare profesor până în 1948 și chiar după – Părintele Dumitru Stăniloae – Mărturisitorul Sfintei Treimi și înnoitor de școală teologică și om de virtute, ca și ceilalți doi menționați anterior – .

De la Chișinău, de la fosta Facultate de Teologie de la Chișinău, au fost arestați Ioan Gh. Savin[6] și Constantin Tomescu[7]. Liviu Munteanu[8] din Cluj și marele profesor, rugător și mistic Ilarion Felea[9] de la Arad. Apoi Alexandru Filipașcu[10], care a devenit Martir, pentru că a murit în timpul detenției de la Canal. Arhimandriții Benedict Ghiuș[11] și Sofian Boghiu[12] –  cei doi fiind cadre didactice la nou înființatul Institut teologic [din București].

Roman Braga[13], Felix Bugneac, Vasile și Haralambie Vasilache[14] și alții…

Nu era pe atunci cadru didactic, la noi, la facultate, dar a fost închis și regretatul Antonie Plămădeală[15]. Ca urmare a acestei detenții, mai târziu, a scris binecunoscutul volum Trei ceasuri

Pr. Dorin Picioruș: în Iad…

Pr. Prof. Adrian Gabor: în iad[16]

Pr. Dorin Picioruș: O parabolă a comunismului…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Bartolomeu Anania[17], pe atunci asistentul, secretarul personal al Patriarhului Justinian…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și el a fost închis. A suferit detenție. Majoritatea a scăpat cu lotul din

Pr. Dorin Picioruș: 1964…

Pr. Prof. Adrian Gabor: 1964…dar pentru mulți a fost o dramă. Mai ales pentru marele profesor Teodor M. Popescu, care nu s-a mai putut întoarce niciodată…

Pr. Dorin Picioruș: la catedră

Pr. Prof. Adrian Gabor: la catedră. Și aici am putea sublinia martirajul lor în închisoare. Al multora…

Iar Patriarhul Justinian [Marina] – pe care mulți l-au criticat neștiind

Pr. Dorin Picioruș: detaliile vieții sale…

Pr. Prof. Adrian Gabor: detaliile vieții sale –  s-a aplecat asupra nevoilor acestora. A celor care fuseseră în detenție. Și el i-a angajat în cadrul Institutului Biblic și de Misiune, la corectură, în alte funcții, pentru a putea primi salarii și ajutoare în acest fel.


[13] Arhimandrit, duhovnicul Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din Rivers Junction S.U.A.

[14] Au fost frați de sânge și monahi. Despre Părintele Vasile Vasilache: http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/din-memoriile-arhimandritului-vasile-vasilache.

[16] Trei ceasuri în iad, roman, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1970 (ed. a II-a, 1993, 303 p. şi ed. a III-a, 1995, 303 p.), cf. http://antonieplamadeala.wordpress.com/2007/06/29/opera-o-biblioteca-de-carti/.

1 2