REFERAT
Privind lucrarea de Doctorat: Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog.
Pr. Drd. Dorin Octavian O. C. Picioruş, absolvent al Cursurilor de Doctorat ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Universitatea Bucureşti, sub directa conducere ştiinţifică a Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu, prezintă, ca lucrare de Doctorat, tema: Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog, în manuscris dactilografiat, 208 p.
I. Consideraţii generale
După o scurtă Introducere (p. 1-3), în care motivează alegerea temei şi importanţa ei în spiritualitatea ortodoxă, faptul că vederea lui Dumnezeu este o viaţă plină de dinamism, de dăruire în slujba Bisericii şi o căutare continuă de a ne sfinţi viaţa, dăruindu-ne lui Dumnezeu şi semenilor în acelaşi timp, autorul îşi structurează aprofundarea ştiinţifică a temei în trei mari capitole:
I Premisele biblice şi patristice ale îndumnezeirii omului şi ale vederii lui Dumnezeu în teologia ortodoxă [p. 4-17];
II Vederea lui Dumnezeu la Sfântul Simeon Noul Teolog şi implicaţiile ei în mântuirea personală [p. 18-166];
III Receptarea teologiei slavei în spaţiul ortodox şi importanţa asumării ei în lumea postmodernă [p.169-183].
Urmează Concluziile finale ale lucrării [p. 184-189], rezumatul lucrării în limba engleză: Summary of our Doctoral Dissertation: „The Sight of God in the Theology of St. Symeon the New Theologian” [p. 190-195], Indexul de abrevieri [p. 196-198]; Bibliografia generală [p.199-203]; Scurtă prezentare a candidatului [p. 204]; Declaraţia de onestitate [p. 205] şi Cuprinsul [p. 206-208] lucrării.
II. În concret
În Introducere [p. 2-3] autorul motivează alegerea şi importanţa temei pentru spiritualitatea şi teologia ortodoxă, prezentând pe capitole subtemele temei lucrării ca atare.
În cap. I, unde se ocupă de premisele îndumnezeirii şi ale vederii lui Dumnezeu, avem ca primă subtemă: Persoana Logosului dumnezeiesc şi relaţia Sa cu creaţia şi cu omul [p. 4-9].
Logosul creator şi mântuitor al lumii, Hristos Dumnezeu-Omul, este prima premisă a îndumnezeirii omului şi a vederii lui Dumnezeu. Fundamentul raţional şi spiritual al lumii văzute ţine de Logosul creator şi mântuitor şi constituie a doua premisă a mântuirii omului şi a transfigurării creaţiei [p. 9-13].
De Hristos, Logosul creator şi mântuitor ţine şi raţionalitatea creaţiei cât şi raţionalitatea firii umane înseşi. Pe legătura ontologică dintre trupul nostru şi materialitatea cosmosului se fundamentează şi viitoarea transfigurare a creaţiei.
Aşa se explică consecinţele învierii lui Hristos în viaţa omului şi a existenţei cosmosului.
Căci „prin trupul înviat al lui Hristos iradiază, neîmpiedicat, puterea Celui ce a făcut acest trup nestricăcios, conducând pe toţi cei ce se vor împărtăşi de El la înviere şi la nestricăciune, ba conducând întreaga creaţie la incoruptibilitate şi la transparenţă, adică la maximă transfigurare şi comunicabilitate între persoane prin Duhul şi la o totală personalizare a cosmosului, în Hristos şi în oameni…”[1].
A treia premisă a îndumnezeirii omului şi a vederii lui Dumnezeu e văzută de către autorul tezei în energiile divine necreate şi veşnice, plecând de la teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae şi de la gândirea Părintelui Profesor Dumitru Popescu[2].
În cap. II autorul tratează despre : Vederea lui Dumnezeu la Sfântul Simeon Noul Teolog şi implicaţiile ei în mântuirea personală. Vorbind de vederea lui Dumnezeu la Sfântul Simeon Noul Teolog el se referă la vederea luminii Prea Sfintei Treimi şi nu la orice fel de lumină [p. 19].
De această lumină se leagă însăşi cunoaşterea lui Dumnezeu a celor înduhovniciţi [p. 22]. Iar cunoaşterea lui Dumnezeu, spune Sfântul Simeon Noul Teolog, ca Cel Unul în fiinţă dar întreit în Persoane, am dobândit-o numai după întruparea Logosului, de la Fiul care S-a făcut om [p. 33].
Autorul tezei acordă o atenţie deosebită celor trei Discursuri teologice ale Sfântului Simeon Noul Teolog scoţând în evidenţă lucrul esenţial din primul discurs teologic, unde Sfântul Simeon afirmă, că „Persoanele Treimice fiind veşnic unite şi veşnic la fel nu pot exista între ele relaţii de anterioritate şi posterioritate” [p. 32-33] şi „nici grad de excelenţă a vreuneia în faţa alteia” [p. 33], pentru că „Treimea este una dintru început ( e;n evx avrchj) şi existenţa Ei exclude orice anterioritate” [p. 34].
„Pentru ca să mărturisim ortodox despre Sfânta Treime, spune Sfântul Simeon, trebuie să spunem că Tatăl naşte pe Fiul dar nu preexistă Fiului, că Fiul este născut din Tatăl dar fără să fie posterior Tatălui şi că Sfântul Duh purcede din Tatăl dar este împreună-veşnic şi deofiinţă cu Fiul şi cu Tatăl” [p. 34].
De misterul Sfintei Treimi nu ne putem apropia, zice Sfântul Simeon, decât prin credinţă şi suind treptele urcuşului duhovnicesc [p. 36].
Realitatea şi posibilitatea vederii lui Dumnezeu de către cei credincioşi şi trăitori ai adevărurilor dumnezeieşti este chintesenţa Teologiei Sfântului Simeon Noul Teolog [p. 43], pe care autorul tezei a explicitat-o într-o bună măsură în Triadologie [p. 32-43], în Hristologie [p. 44-53], în Pnevmatologie [p. 54-78], în Soteriologie [p. 79-112], în Sacramentologie [p. 113-152], în Eclesiologie [p. 153-160] şi în Eshatologie [p.161-168].
S-ar fi cuvenit, ca în ordinea tratării subtemelor, după Pnevmatologie să urmeze Eclesiologia şi apoi Sacramentologia.
Poate că şi denumirile acestor mari sectoare ale teologiei dogmatice ar fi trebuit să fie altfel intitulate, cel puţin în versiunea definitivă, cea pentru tipar. Astfel, ca să dăm un exemplu, în loc de Eclesiologie ar fi nimerit să se intituleze acest subcapitol: Comunitatea şi lucrarea Bisericii sau Fiinţa şi lucrarea Tainelor în cei credincioşi.
Deci mai este încă loc pentru îmbogăţirea conţinutului şi pentru ameliorarea expunerii ştiinţifice, dacă se urmăreşte ca mesajul lucrării să ajungă la un public mai larg de cititori.
III Concluzii finale
Lucrarea se impune prin fondul său teologic bogat, printr-o expunere academică coerentă şi cursivă. Ea este dedicată Teologilor în specialitate, căci receptarea teologiei speculative şi mistice a Sfântului Simeon Noul Teolog nu este la îndemâna teologilor obişnuiţi.
Expunerea de faţă are un mare rol în a face inteligibile şi sensibile adevărurile dumnezeieşti privind Sfânta Treime şi vederea şi simţirea lui Dumnezeu, a luminii dumnezeieşti de către cei credincioşi.
Dar se mai poate lucra la ea, dacă se doreşte o cât mai inteligibilă formă a expunerii.
Având în vedere fondul lucrării şi realizările prezentei expuneri, recomand prezenta lucrare spre susţinere orală, ca teză de Doctorat, de către Pr. Drd. Dorin Octavian O. C. Picioruş.
Însă cu obligaţia, ca şi candidatul să mai revadă anumite atenţionări ale noastre, la nivelul manuscrisului, înainte de a da varianta pentru tipar, fiindcă lucrarea sa, prin tema pe care o are, interesează un public mai larg de cititori.
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Radu
Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Ovidius din Constanţa
[1] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, ed. a II-a, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1997, p. 119.
[2] A se vedea Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Hristos, Biserică, Societate, ed. Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1998, p. 101.
***
*
Cele 3 pagini scanate trebuie descărcate în calculatoarele dv. pentru ca să le puteţi citi.
Trupul neînsuflețit al Părintelui Dumitru Radu se află depus pe catafalc în Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (Bariera Vergului), acolo unde a slujit.
*
S-a născut pe 29 oct. 1926 [adică astăzi, 29 octombrie 2014, când noi l-am prohodit, el trebuia să își serbeze ziua de naștere], în localitatea Cepari-Cărpiniş, jud. Argeş.
Lucrări teologice ale autorului:
