Etichetă: Pr. Prof. Dr. Gheorghe Remete

Sfintele Taine în contextul dialogului ortodox-luteran

Leave a comment

Remete 1Pr. Gheorghe Remete, Sfintele Taine în contextul dialogului ortodox-luteran, teză doctorală, coord. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, București, 1998, 202 p.

Remete 2 *

Actualitatea teologiei sacramentale (1-5) ține loc de Introducere, primul capitol: Introducere în teologia Sfintelor Taine (6-94), cap. 2: Sacramentele în Reforma luterană (96-144), cap. 3: Specificul sacramental în teologia lui Wolfhart Pannenberg (p. 145-183), cap. 4: Sfintele Taine în dialogul oficial ortodox-luteran (p. 184-200), Concluzii, Bibliografie, Abrevieri.

Când subliniază necesitatea și gratuitatea harului, teologia luterană se întâlnește cu cea ortodoxă, p. 9.

„deși se străduiește să evidențieze o unire reală cu Dumnezeu, teologia protestantă confundă totuși pe Duhul ca Persoană treimică transcendentă cu Duhul ca lucrare prezentă și efectivă în lume; cu alte cuvinte, confundă o proprietate treimică cu un predicat al Sfintei Treimi”, p. 11.

Teologia ortodoxă despre har este „doctrina energiilor necreate”, p. 12.

„Corporalitatea definitivă a lui Iisus Hristos este argumentul suprem pentru baza materială a Sfintelor Taine”, p. 18. Pentru că, atâta timp cât Hristos e în cer cu trupul Său îndumnezeit, atunci harul lui Dumnezeu iradiază prin trupul Său spre noi.

Din p. 33, autorul discută despre ființa Sfintelor Taine. Și ne spune, că „dacă gândirea protestantă, ca și cea catolică, separă între actul vizibil și cel invizibil al Tainei, pentru cea ortodoxă separarea este de neconceput”, p. 38.

În Ortodoxie, „Sfintele Taine sunt lucrările instituite expres de Hristos în Biserică pentru împărtășirea harului divin credincioșilor. Ele nu sunt însă nici lucrări autonome în ele însele, nici lucrări autonome ale Bisericii”, p. 48.

În p. 49, autorul spune că „prima Taină… este unirea lui Dumnezeu cu lumea, prin creație”, pe când „Iisus Hristos este a doua Taină manifestată în lume”. În p. 50 spune că Biserica este a Treia Taină.

Sfintele Taine „sunt ale Bisericii pentru că în orice Taină lucrează efectiv Hristos cel prezent în chip special și expres în Biserică”, p. 54. Și autorul a subliniat până acum doar fundamentul hristologic a Bisericii, fără a vorbi și despre cel triadologic.

Din p. 61 începe discuția despre săvârșitor și validitatea Sfintelor Taine.

„Ființa și efectul Sfintelor Taine constau…din această relație organică dintre Hristos și Duhul Sfânt”, p. 67.

Secvența 1. 4: necesitatea și efectul Sfintelor Taine, p. 75.

Deși autorul folosește adesea un limbaj scolastic se observă intenția sa de a se dezbrăca de o prezentare plictisită a problemelor teologice. Stilul său e adesea concis și nuanțat, deși, când vine vorba de teologia luterană, în loc să prezinte pe scurt problematica, el se pierde în detalii.

„Taina nu spune sau comunică ceva numai conștiinței ci angajează omul întreg”, p. 89.

De la p. 96 începe discuția despre Sacramente în Reforma luterană, deși autorul a început discuția despre ele din capitolul anterior.

Prima „hirotonie” luterană s-a petrecut în anul 1535, la Wüttemberg, p. 137.

De la p. 145 începe teologia lui Pannenberg. Și acesta susține că „în primele două veacuri creștine femeile au avut acces la hirotonie și numai în secolul III au fost excluse de la hirotonirea în oficiul presbiterial (Presbyteramt)”, p. 177. De ce nu ne dă și exemple, ca să își „motiveze” minciuna?

Pannenberg tolerează și homosexualitatea, p. 182.

Cap. al 4-lea, ultimul: Sfintele Taine în dialogul oficial ortodox-luteran începe în p. 184.

Concluzii, p. 201-202. Autorul, paradoxal, nu prea reușește să vorbească concis în concluzii așa cum a făcut-o, spre exemplu, în cap. 1. Ele sunt mai mult un eseu decât niște concluzii riguroase ale unei teze doctorale.

Bibliografia nu are paginație. Citează 5 titluri de la Pannenberg, două de la Pr. Dumitru Popescu și 14 de la Părintele Stăniloae.

Abrevierile sunt pe o pagină.

Pentru ca să introducă apoi vol. al III-lea al Teologiei Sistematice a lui Wolfhart Pannenberg pe care l-a tradus în română. Cf. Systematische Theologie, Band III, Ed. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1993, care se ocupă cu Sacramentele. Traducerea are 218 pagini. Și cred că pe Părintele Popescu sau pe altcineva l-a interesat mai mult volumul din Pannenberg decât discuția despre el, tocmai de aceea l-a pus să o traducă.

Remete 3Remete 4CV-ul și Declarația.

Pe când semna acest CV era Pr. Lect.

Pr. Gheorghe Remete s-a născut la 29 august 1954, în Poiana Sibiului, jud. Sibiu. Părinții: Vasile și Maria (născută Banu) Remete. Al 7-lea copil din 10.

Școala generală a terminat-o cu media 9, 76. A intrat la Seminar în Cluj, absolvind în iunie 1974 cu media 9, 12. În paralel cu Seminarul, la fără frecvență, a făcut și Liceul umanist Horia, Cloșca și Crișan din Alba Iulia, între 1971-1975, luându-și BACul în august 1975 cu media 8, 33.

Între 1974-1978 a făcut facultatea la București, absolvind cu 9, 84, calificativul „excepțional”, ca șef de promoție.

În toamna lui 1978 a intrat la doctorat, ca primul dintre cei admiși, cu media 9, 50. La toate cele 3 lucrări de seminar a primit nota 10.

Anul I de Doctorat l-a terminat cu media 9, 40. În al doilea an, în martie 1980, a primit o bursă pentru Germania. La Facultatea de Teologie evanghelică din München. A făcut cursuri de limbă germană la Institutul Goethe din Grafing, München, absolvindu-le cu „bine” în 25 iunie 1980.

Pe 7 octombrie 1980 a absolvit examenul de limbă germană. În august 1982 a revenit în România. Între sept. 1982-iulie 1985: Centrul eparhial Alba-Iulia. A terminat cursurile doctorale în 24 februarie 1987, cu media generală 9, 46, președintele comisiei fiind Chițescu.

În iulie 1985 a fost hirotonit preot pentru parohia Sebeș II cimitir din orașul Sebeș, jud. Alba. Doamna preoteasă: Carmen Maria Remete (născută Popoviciu, în 21 noiembrie 1962) și fiica: Ana-Maria, născută în 28 decembrie 1986. Certificat de traducător pentru Franceză, din 3 martie 1977 și din 1 martie 1992: lector la IBU la Alba Iulia. A tipărit Dogmatica pentru Seminarii în 1996.

*

Din vol. al 3-lea al Dogmaticii lui Pannenberg: „Revenirea la credință și Botezul nu se separă”, p. 12.

„Luteranii…au insistat în Formula Konkordie pe prezența trupească a lui Hristos în Cină”, p. 88.

El neagă caracterul de jertfă al Cinei Domnului, p. 93.

Istorie II. 34

One comment

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a.

***

Teologul romano-catolic Yves Congar[1] s-a născut în Sedan, în nord-estul Franței. Pe 13 aprilie 1904[2].

La 10 ani dorea să se facă medic. În 1921 a intrat la seminar, în Paris. În 1925 a intrat în ordinul dominican și pe 8 decembrie 1926 a devenit călugăr benedictin.

A studiat tomismul în Belgia, devine preot romano-catolic în 25 iulie 1930, trăiește în Germania, la Düsseldorf și își dă doctoratul pe 7 iunie 1931.

În 1937 inițiază colecția Unam Sanctam la editura du Cerf. Cade prizonier în Al doilea război mondial, studiază limba rusă în prizonierat și este eliberat în primăvara lui 1945.

Jurnalul său se numește: Journal d’un théologien (1946-1956) și a fost publicat tot la du Cerf.

Însă din 1952 teologia sa începe să fie cenzurată de papă. Nu mai primește dreptul, pentru la Vraie et fausse Réforme dans l’Église [Adevărată și falsă Reformă în Biserică], de a fi republicată și tradusă. Se hotărăște să scrie în continuare chiar dacă nu e lăsat să publice.

De la iezuitul Jean du Rivau află că lui Rahner, în aprilie 1952, i s-a cerut o totală revizuire la o carte. Peste două zile află că i s-a respins tipărirea cărții sale Le Christ, Marie et l’Église [Hristos, Maria și Biserica].

Publică însă, pe 29 noiembrie 1952, cartea Jalons [Jaloane], pe care o dedică părinților săi.

Între 5-13 aprilie 1954 se află în Egipt. Însă în același an e anchetat pentru credința lui. Când a ajuns papă Ioan al XXIII-lea și-a reprimit libertatea și a început să publice.

Iar cine crede că teologii trebuie învățați să gândească nu își suportă, de obicei, propria operă.

 *

Cursul de Dogmatică al Părintelui Gheorghe Remete, în format Word[3], are 322 p.[4].  Pentru anul IV Pastorală. Și începe cu secțiunea Persoana Mântuitorului în relație cu Sfânta Treime[5].

Iisus Hristos este „singura dovadă palpabilă” a lui Dumnezeu[6].  Citează un poem de Pasternak în p. 17. Prorociile mesianice: p. 25-26.

Enipostazierea (p. 31), consecințele dogmatice ale unirii ipostatice începând cu p. 33, chenoza începe la p. 45, soteriologia de la p. 56.

Citează adesea din Ambigua. Dar de câteva ori și din Sfântul Simeon Noul Teolog. Folosește colecțiile SC și PG.

Învierea Domnului e, în mod concomitent, supra-istorică și istorică[7]. Consideră că Bulgakov a promovat un spiritualism „abstract și uscat (!)”[8].

Hariologia începe în p. 115. Despre harisme (p. 134-136), predestinația la Calvin (149-151), mântuirea personală de la p. 163, eclesiologia de la p. 176, Sfintele Taine începând cu p. 199.

Despre numărul Sfintelor Taine în p. 207-208. Și începe cu Botezul (p. 218-233). Apoi Mirungerea (233-237), Spovedania (237-246), Euharistia (246-277), Preoția (277-297), Cununia (297-300), Maslul (301-304).

Ultimul capitol este intitulat: Spiritualitatea sacramentală (p. 313-322).

*

Marilyn Monroe[9] apărea pe coperta revistei Playboy în decembrie 1953. Blondă, surâzătoare, aparent „inocentă”, cu mâna stângă în aer[10].

Revista are 44 de pagini și majoritatea imaginilor sunt alb-negru. Articolul referitor la ea se numește What makes Marilyn? [Ce face Marilyn?][11], în care sunt incluse 4 fotografii, ultima fiind color…și ea nud[12].

Își acoperă ochiul drept cu mâna, sânii îi are la vedere, picioarele sunt îndoite, își ascunde sexul…iar unghiile de la mâini și de la picioare sunt vopsite în roșu…ea fiind întinsă pe o pânză roșie.

Amestecul de păr blond cu buzele și unghiile în roșu va face carieră până prin anii 80-90.

Rândurile despre ea sunt hiperbolice, reieșind faptul că „she is natural sex personified”[13] [ea este personificarea sexului natural]. Adică e o personificare a senzualității feminine.

*

Barbu Știrbei ia primele măsuri de împădurire în 1852, încercând să fixeze dunele de nisip de pe moșia sa de la Băilești, din Oltenia, prin „plantații de salcâm și de plop”[14].

Dar o acțiune de proporții a statului are loc în timpul lui Cuza, pentru că acesta era îngrozit de defrișările masive care aveau loc[15].

Și pe data de 1 septembrie 1862  ia hotărârea de a înființa pepiniere forestiere[16].

Se înființează trei pepiniere de câte o sută de pogoane în județele Brăila, Iași și Ismail și două, de câte cincizeci de pogoane, în Giurgiu și în Bărăgan.

Și înființarea celor 5 pepiniere a costat 77. 046 de lei deși bugetul alocat în acest sens era de 160. 120 de lei[17].

Pe 28 noiembrie 1864 s-a înființat un inspectoral general agricol, care cerceta, printre altele, dacă s-a plantat pădure în locurile sterpe[18].

În 1882-1883 statul a alocat 10.000 de lei aur pentru împăduriri. În 1884-1885: 20.000 de lei aur. În 1885-1886: 30.000 de lei aur. În 1886-1887: 40.000 de lei aur[19].

În 1884, în Dobrogea, existau 11.169 hectare de păduri comunale și se dorea împădurirea a 20.075 de hectare[20].

Până la începutul secolului al 20-lea, în Dolj s-au plantat 1.750 de hectare de pădure. În Brăila: 600 de hectare, în Ialomița: 500 de hectare[21].

Până la 5 octombrie 1859 s-au plantat 5.180 de hectare de pădure pe nisipuri mișcătoare: 5.000 de hectare la Ciuperceni și Piscu Tunari, 150 la Ivești, în sudul județului Tulcea și 30 lângă Constanța. Iar salcâmul a fost copacul ce s-a prins cel mai bine pe nisip[22].

Însă tot acest efort uriaș s-a făcut pentru faptul că între 1856-1890 fondul forestier al Țărilor române scăzuse cu „aproape trei milioane de hectare”[23].

În 1934 s-a împădurit în România 19.116 hectare de teren, lucru care a costat 18.628.887 de lei[24]. Și s-au folosit pentru asta 64.780.000 de puieți, 8.136 hectolitri de apă și 1.341 kilograme de semințe[25].

[2] Toate datele de aici încolo, despre viața lui Congar, sunt din articolul: Pr. Berea Corneliu, Viața teologului Yves Congar – lucruri știute și mai puțin știute din perioada 1930-1959, în rev. online greco-catolică Credința noastră, viața noastră, nr. 4, 2008, cf.  http://www.credinta-noastra.cnet.ro/2008/07/viata-teologului-yves-congar/.

În http://en.wikipedia.org/wiki/Yves_Congar avem ca zi de naștere data de 8 aprilie 1904.

[4] Pr. Prof. Dr. Gheorghe Remete, Curs de Dogmatică. Anul IV, semestrul I și II, 2004-2005, în format Word, 322 p.

[5] Idem, p. 5.

[6] Idem, p. 11.

[7] Idem, p. 92.

[8] Idem, p. 100.

[10] Playboy USA, decembrie 1953, 44 p.

[11] Idem, p. 15-19.

[12] Idem, p. 19.

[13] Idem, p. 18.

[14] Constantin C. Giurescu, Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Ceres, București, 1976, p. 140. Cartea are 391 pagini și a costat la publicare 34 de lei.

[15] Ibidem.

[16] Idem, p. 140-141.

[17] Idem, p. 141.

[18] Ibidem.

[19] Ibidem.

[20] Ibidem.

[21] Idem, p. 142.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 143.

[24] Idem, p. 144.

[25] Ibidem.