Revedere. Promoția 2002 FTO

fotografie de grup, de Marius Nedelcu

Întreaga arhivă a evenimentului e compusă aici.

În file audio aveți toată desfășurarea publică a revederii noastre. Alături de fotografii și 3 file video.

promotia 2002, 1promotia 2002, 2
.
.
..
.
.
.
promotia 2002, 10

Diac. Dr. Florin Marica

.
promotia 2002, 13
promotia 2002, 14promotia 2002, 15
promotia 2002, 16promotia 2002, 17

***

Promoția 2002 a fost compusă din

Achihăiei T. Teodor Constantin ↔ Agafiței Gh. Mihai ↔ Albu Gh. Viorel ↔  Alexe P. Adrian ↔ Andronic Șt. Gigi Sebastian↔  Antoce D. Dan Alexandru ↔ Antohi (Asavei) M. Gheorghe ↔ Anton A. Adrian Liviu ↔ Anton I. Cristian ↔ Apostol C. Florin Bogdan ↔ Apostu C. Cristian ↔ Argatu Gh. Mihai ↔ Ariton S. Marin Cristinel

Barbu C. Valter ± Barbu V. Elgad Virgiliu  ± Barbu V. Petrică Florinel  ± Bărbulescu S. Florian  ± Bătrâneanu D. Eduard Tudor ± Bighiu Gh. Mitică ± Bîrleanu N. Vasilică  ± Bîrzu N. Petru Lucian  ± Bistriceanu C. Dumitru  ± Bonef A. Marian  ± Brînaru O. Tudor ± Bucur P. Adrian George  ± Buscă P. Tudor  ± Busuioc T. Florin

Câdă Gh. Nicolae Cristian ≡ Calancea Gh. Vasile Iustin ≡ Ceapariu A. Ionel ≡ Cerbu I. Dragoș Felix ≡ Chilianu C. Petrișor Iulian ≡ Chiosea C. Ciprian Valentin ≡ Cîrlan V. Vasile ≡ Coman M. Mihail ≡ Coman P. Ioan Pavel ≡ Coman V. George Alexandru ≡ Comănescu I. Horațiu Gabriel ≡ Constantin M. Ionel ≡ Coresciuc P. I. Roger ≡ Costiuc I. Bogdan ≡ Cotorceanu N. Leonardo Adrian ≡ Cristea N. Vasile ≡ Cucu T. Florin

Dima D. Marius Cristian ≈ Dinică Gh. Florin Cătălin ≈ Dochia D. I. Andrei Victor ≈ Donisă I. Vasile Adrian ≈ Doroftiese T. Gabriel ≈ Dragomir T. Florian Paul ≈ Dragomireascu D. Cătălin ≈ Dumitru I. Marius Adrian ≈ Dumitru M. Marius Bogdan ≈ Dumitru Șt. Gelu

Enciu M. Adrian Mihai ≠ Ene N. Daniel Adrian ≠ Epuran T. Mircea

Feraru C. Doru  Cosmin § Filip I. Sorin Dănuț §  Filip T. Emanuel § Fișcuci Șt. Nicușor Valentin

Geantă M. Marius Adrian ∩ Ghelase N. Marius Ionel ∩ Gheorghe A. Valentin ∩ Gheorlan V. Florin ∩ Ghinea Gh. Stelian Adrian ∩ Gîță Valentin Emil ∩ Grigore C. Gabriel Constantin ∩ Grîncearov N. Kiril ∩ Guguleanu I. Cristian

Hagiu N. Nicolae ÷ Hancheș J. I. Marcel Iulian ÷  Holbea N. Ion ÷  Hurmuzache M. Cătălin

Ilie V. Doinița × Ioan Gh. Ovidiu × Ionuț Ion Gh. Alexandru × Ionașcu P. Marius Dan × Ionescu Gh. Cezar × Iordăchescu I. Ionuț Viorel × Irimia Gh. Cristian Vlad × Irimia V. Ioan × Ivan A. Ginel Aurelian × Ivan C. Doru

Lică Gh. Valentin Petre

Măciucă O. Mihai Cristian ¬ Măieran T. Tudor Ștefan ¬ Manea I. Nicolae ¬ Manea V. Marius Mădălin ¬ Marcu D. Dan ¬ Marica M. Florin ¬ Marina-Fiț T. Liviu Octavian ¬ Marius I. Silviu ¬ Matei C. Bogdan ¬ Matei Gh. Adrian Cosmin ¬ Matei T. George ¬ Maxim V. Cătălin Marian ¬ Meleștean Gh. Ilie ¬ Mera Gh. Claudiu Vasile ¬ Mihai N. Ionuț ¬ Mincă I. Alexandru ¬ Mititelu N. Longen ¬ Mitroi V. Florin Valentin ¬ Mogoș P. Doru Constantin ¬ Munteanu I. Petru Ciprian ¬ Munteanu I. Rusalina ¬ Munteanu V. Cristian ¬ Murariu C. Cosmin Constantin

Neacșu I. Adrian ◊ Neacșu I. Ioan Dragoș ◊ Neagu M. Cornel ◊ Neagu T. Antoniu ◊ Nebunu Gh. Cristian ◊ Neculai I. Mihail ◊ Nedelcu C. Ion Constantin ◊ Nica M. Nicolae ◊ Nicolaescu C. Constantin Sergiu

Olteanu A. Silviu Andrei  ⁄  Oprea S. Cosmin Cristian  ⁄  Oros Al. Florian Ioan  ⁄   Ouatu Gh. Gheorghe

Pârju C. Ionel Sergiu ↑ Pârvu R. Sebastian Lucian ↑ Pătru V. Cristian ↑ Păunescu I. Eugen Cătălin ↑ Pavlusenco I. Bogdan Marinică ↑ Petrache N. Ionuț Cristian ↑ Petre A. M. Marius Marian ↑ Picioruș O. C. Dorin Octavian ↑ Pîrlog L. Liviu ↑ Pîslaru N. L. Sorin ↑ Pîslaru V. Florin ↑ Podariu I. Adrian ↑ Poiată C. Constantin Ștefan ↑ Poleucă A. Gheorghe ↑ Popa I. Al. Florin ↑ Popa I. Ciprian Ionuț ↑ Popescu D. George ↑ Popescu Gh. Bogdan ↑ Popescu S. George Iulian ↑ Predoi S. Gheorghe ↑ Prelipcean Gh. Nelu Angel ↑ Pripon N. Alexandru

Roșu C. Ciprian Cătălin ‡ Rotaru C. Costel  ‡ Rotundu A. Gelu  ‡ Rusnac V. Vsevolod  ‡ Schipor I. Dumitru  ‡ Simerea I. Ovidiu  ‡ Sinca N. Constantin  ‡ Sîrbu Șt. Viorica ‡ Slamna F. Iulian Robert  ‡ Slavov S. Ivalin  ‡  ‡ Stan D. Ionel  ‡ Stanciu E. Cristian  ‡ Stancu N. Marian  ‡  Stârceanu A. Bogdan Ioan ‡  Stoian R. Constantin Emanoil ‡  Stoica I. Bogdan Ștefan ‡  Stoica I. Iulian ‡  Stroea Gh. Octavian ‡  Strugar V. Constantin

Șorcaru C. Bogdan Ionuț ÷ Ștefănescu C. Dumitru

Tănase Șt. Vasile Leonard √ Toma A. Iliuță Iulian √ Tomozei I. Claudiu √ Toporceanu R. Mihai √ Trifu – Haiduc A. Narcis √ Trofin I. Liviu Gabriel√  Tudor D. Florin √ Tudor I. Ion Mădălin √ Tudor N. Gabriel √ Tudose I. Ionuț Emanuel √ Turcu A. Silviu Marian

Ursu A. Claudiu  ø Uță I. Marius Constantin ø Vasilescu C. Cătălin Eugen ø Vlad A. Ștefan Laurențiu ø Vlad D. Marian ø Voica C. Bogdan Vasile ø Voinea Gh. Florin ø Voinea N. Gheorghe Valentin ø Vrânceanu I. Robert

Zaharia I. Ion

***

promotia 2002, 18
.promotia 2002, 20
promotia 2002, 21promotia 2002, 22
..
.
..
.
.
..
promotia 2002, 32
.
.
...
.
.
...
..

.
.
.
.
.
.
.
promotia 2002, 52

*

Marius Nedelcu, ziarul Lumina, vineri, 18 octombrie 2013:

„La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti a avut loc ieri, 17 octombrie, revederea preoţilor şi teologilor care au format promoţia 2002 a acestei instituţii de învăţământ.

Foştii studenţi au participat la Sfânta Liturghie, au pomenit în rugăciune pe profesorii lor trecuţi la cele veşnice, apoi s-au reunit în băncile facultăţii. Preoţii, profesorii şi foştii studenţi teologi au fost binecuvântaţi cu acest prilej de PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

Revederea promoţiei 2002 a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti la 11 ani de la absolvire a început ieri dimineaţă la Biserica „Sfânta Ecaterina“, paraclisul facultăţii, unde un sobor de slujitori, format din preoţi cadre didactice ale facultăţii bucureştene şi foşti studenţi teologi, a săvârşit Sfânta Liturghie.

La final a fost oficiat şi Te Deum-ul de mulţumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra absolvenţilor promoţiei 2002 şi asupra profesorilor de teologie care i-au îndrumat. După slujba de mulţumire, soborul de slujitori a săvârşit slujba Parastasului pentru părintele profesor Petre David, îndrumătorul acestei generaţii de teologi, precum şi pentru profesori de teologie şi foşti colegi trecuţi la Domnul.

După momentul din paraclisul facultăţii, foştii studenţi s-au reunit în Amfiteatrul „Preot profesor Ioan G. Coman“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, în cadrul unui curs festiv în care s-a strigat catalogul promoţiei 2002, şi fiecare dintre cei prezenţi a relatat ce a făcut de la absolvire, în anii care au trecut.

Alături de studenţi s-au aflat părintele prodecan Gheorghe Holbea, părintele profesor Vasile Răducă, părintele profesor Adrian Gabor, părintele profesor Ionuţ Moldoveanu, părintele lector Radu Mureşan şi părintele asistent Costea Tănăsache, cadre didactice la facultatea bucureşteană.

„Este un moment de mare bucurie să îi întâlnesc pe cei care au format prima promoţie la care am fost şi eu îndrumător împreună cu părintele profesor Petre David, dar şi pentru că a fost o promoţie apropiată de sufletul nostru, cu care am făcut lucruri deosebite. Părintele Petre David a iubit foarte mult studenţii şi mi-a transmis această dragoste şi această modalitate foarte filială de a mă apropia de ei. Revederea lor mi-a produs multă bucurie pentru că am văzut în ei mulţi vrednici slujitori ai altarului Sfintei noastre Biserici şi ai poporului binecredincios“, a spus pr. Radu Mureşan.

„Ziua de astăzi a fost extrem de emoţionantă pentru că a debutat aşa cum începea de fapt fiecare zi de vineri din săptămânile anilor de studenţie, când îndrumătorul nostru de an, părintele profesor Petre David, venea cu noi în Biserica «Sfânta Ecaterina» unde împreună ne rugam şi participam la Sfânta Liturghie, iar apoi mergeam la cursuri. Părintele Petre David a încercat în această perioadă să ne fie un exemplu, un model şi a reuşit pentru că fiecare dintre noi îl purtăm în suflet“, a spus diac. Florin Marica, inspector eparhial la Sectorul Teologic-educaţional al Patriarhiei Române, absolvent al promoţiei 2002.

„Astăzi ne aflăm cu toţii în stare de comuniune, pentru că avem posibilitatea să ne revedem după 11 ani, în care am crescut, în care am trecut prin multe evenimente, prin multe situaţii care ne-au maturizat, care ne-au marcat şi ne-au pus în faţa unor alegeri şi opţiuni prin care noi ne-am reafirmat permanent fidelitatea faţă de Mântuitorul Iisus Hristos“, a spus protosinghelul Maxim Vlad”.

Istorie II. 33

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a.

***

Părintele Dumitru Popescu[1] își publica 13 articole în Teologie și Cultură[2]. Și în Introducere vorbește despre secularizare[3] și ecologie[4].

Primul articol e dedicat actualității teologiei trinitare a Sfinților 3 Ierarhi (p. 9-18). Care au pus „la baza comuniunii trinitare…conceptul de persoană[5].

De la p. 21 a cărții vorbește despre hristologia Părintelui Dumitru Stăniloae. „Păcatul individualismului”[6].

De la p. 31 se referă la Mărturisirea de credință a Sfântului Petru Movilă. Până la p. 40.

De la p. 43: despre religie în contextul actual. Unde spune că Revoluția franceză a fundamentat cultura europeană „pe separația radicală dintre domeniul public și cel privat, [aceasta] tinzând în permanență să excludă religia din sfera publică pentru a o transforma într-o chestiune de opinie personală[7].

O lume „golită de adierea eternității”[8].

Despre semnificația Icoanei de la p. 57. De la p. 65 despre actualitatea teologiei Sfinților 3 Ierarhi. Apoi despre impactul filosofiei antice în teologie. De la p. 75.

De la p. 84: implicațiile teologice ale teoriei cunoașterii a lui Kant. Despre știință din p. 97. În finalul articolului: „creația nu este autonomă ci implică prezența Duhului lui Dumnezeu”[9].

Violența generalizată[10]. Puterea văzută ca și cauză a violenței[11].

Despre suferință din p. 141.

Și îl citează pe Yves Congar în p. 151, care spunea că teologia romano-catolică modernă a făcut o mare greșeală și anume: „Sfânta Treime a fost răsfrântă asupra ei înșiși și izolată de oameni și cosmos în transcendent”.

Numai că nu teologia modernă romano-catolică a făcut această greșeală ci teologia romano-catolică medievală, care a conceput harul ca fiind creat și nu a mai făcut dinstincția tradițională între slava și ființa lui Dumnezeu.

De la p. 161: Concluzie.

Antropocentrismul romano-catolic a început odată cu sfârșitul primului mileniu creștin[12].

În p. 162: „Creștinismul românesc se caracterizează atât prin legătura omului cu Dumnezeu, dar și prin aceea a legăturii sale cu cosmosul. Cele două legende ale spiritualității noastre, Meșterul Manole și Miorița, sunt o dovadă elocventă a acestei realități”.

Imaginea de la finalul cărții[13]: (imagine).

*

Rudolf Arnheim[14] spunea despre Arnold Schönberg[15] că „a compus unele dintre cele mai complicate piese muzicale create vreodată”[16].

Și ascultând câteva creații  muzicale ale sale mi-am dat seama că Schönberg creează o muzică de stare, interiorizată, nevrotică, prin care vrea să ne transmită dezrădăcinarea și melancolia evreilor și, cu precădere, frica, teama continuă a lor de cei care îi persecută. 

Compozitorul și pictorul evreu Arnold Schönberg, care a trăit în Austria, s-a născut pe 13 septembrie 1874 și a murit pe 13 iulie 1951[17].

În 1899 compunea Verklärte Nacht [Noapte transfigurată][18], opus 4. O melodie calmă și romantică în substanța ei, ce capătă accente tăioase, de film thriller. Simți că ești urmărit, că ești filat, că nu ți se dă voie să fii fericit. Simți cum îți palpită inima.

Sinfonia da camera n. 2, op. 38 a scris-o în 1906, 1916, 1939[19]. Ca și în lucrarea anterioară suntem făcuți părtași fricii, încordării, neliniștii. Sentimentul pe care îl am este acela că instrumentele, de cele mai multe ori, nu narează muzical niște sentimente ci pur și simplu țipă starea interioară a autorului.

A Survivor from Warsaw op.16[20] este o intrigă militară post-factum, cu accente dramatice. A fost scrisă în 1909. Pe fondul muzical panicard apare glasul grav al unui povestitor al evenimentelor.

Serenade, opus 24[21] e plină de suspans.

Deși a fost interpretată, într-un spațiu privat, în 1924, ea a fost aranjată muzical de Dimitri Mitropoulos, în 1949, în America, pe când compozitorul împlinea 75 de ani.  Și varianta citată e cea din 1949.

Introduce suspansul și în Moses und Aron [Moise și Aron], scrisă între 1930-1932[22]. Cu monologuri în germană. Aici apare însă și jelirea.

*

Volumul al 2-lea[23] al cursului universitar al Părintelui Ștefan Buchiu începe cu hristologia.

Mărturiile revelaționale, p. 14-16. Paginile 17-18: hotărârile dogmatice referitoare la persoana Domnului.

Unirea ipostatică și urmările sale de la p. 21. În p. 31, la bibliografie, citează cursul Părintelui Dumitru Popescu, în formă manuscrisă, din 1992.

Despre chenoza Domnului de la p. 32. Slujirile Sale (p. 42-47). Soteriologia începe odată cu p. 48. Citează Dogmatica Sfântului Iustin Popovici, în ediția Paris, 1992[24].

Despre îndreptare de la p. 79. Despre cinstirea Sfinților de la p. 101.

Eclesiologia începe la p. 115. Unde consideră Sfintele Taine „centrul Bisericii și condiția indispensabilă pentru creșterea ei”[25]. Asta după ce autorul afirmase că Sfintele Taine „oferă, în mod personal, viața lui Hristos în Biserică”[26].

Teologia Sfintelor Taine începe la p. 135 și discută Tainele în următoarea ordine: Botezul (p. 145-154), Mirungerea (155-158), Euharistia (159-174), Pocăința (175-178), Preoția (179-184), Cununia (185-187) și Maslul (188-190).

De la p. 191 începe capitolul final: Eshatologia.

*

Ghidul pentru profesorii care predau Religia la clasa pregătitoare a fost editat în 2012[27]. Și el dezbate, în primul rând, metodele de predare: explicația, povestirea, conversația euristică, învățarea prin descoperire, jocuri, învățarea problematizată, studiul de caz, exercițiul, rugăciunea, observarea directă[28].

Ilie vizitează o mănăstire și vrea să devină călugăr[29]. Poemul Duminica al lui Coșbuc[30]. De ce avem numele pe care îl avem[31].

La p. 85 începe lecția: Iisus Hristos iubește copiii. Iar „modelul unei mame bune este Maica Domnului”[32].

După fiecare lecție li se explică numele apărute în decursul expunerii. În p. 90, spre exemplu, li se spune că Maria înseamnă stăpână, că Denisa vine de la numele Sfântului Dionisie Areopagitul, pomenit pe 3 octombrie, și înseamnă puritate, că Dumitru înseamnă pământul-mamă, Sofia = înțelepciune și Olga = binecuvântată.

Puterea rugăciunii unei mame[33]. De ce nu și a unui tată? Căci dacă îi învățăm că doar mama e importantă, tocmai de aceea, mai târziu, divorțul nu mai e o problemă care vizează și copiii și nici custodia copiilor nu mai e văzută ca aparținând ambilor părinți ci doar mamei.

Îngerii ca păzitori ai copiilor[34]. Sfinții ca prieteni[35] ai lor.

Scoțându-se astfel din discuție latura severă a rolului Îngerilor și al Sfinților în viața noastră.

Fiindcă nu sunt numai păzitori și prieteni cu noi ci și mustrători și pedepsitori ai noștri când greșim.

Și aceste lucruri ar trebui să le spunem copiilor de la bun început și să nu-i canalizăm spre o lume ireală, unde ei pot face orice, pentru că Sfinții „îi păzesc” în păcatele lor.

Educația trebuie să fie sinceră, cu problemele pe față, adică și cu bunele și cu relele existenței. Iar cu cât îi prevenim cu adresă la lucrurile dure ale vieții, cu cât le spunem copiilor cu ce realități vor da nas în nas, cu atât îi pregătim pentru a suporta mai ușor dramele existenței.

Pentru că nu îi putem scăpa de ele…dacă îi mințim cu referire la ele. Iar mai târziu își vor pierde credința, dacă nu le-am spus de la început că credința e plină de bucurii dar și de dureri amarnice.

Teatrul religios[36]. Care, din proprie experiență, știu că îi responsabilizează pe elevi vizavi de evenimentul Nașterii Domnului dar e și un motiv de rivalitate între ei.


[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Popescu, Decanul Facultății de Teologie din București, Teologie și Cultură, Ed. IBMBOR, București, 1993, 166 p. + Cuprinsul.

[3] Idem, p. 5.

[4] Idem, p. 5-6.

[5] Idem, p. 14.

[6] Idem, p. 24.

[7] Idem, p. 44.

[8] Idem, p. 52.

[9] Idem, p. 112.

[10] Idem, p. 137.

[11] Idem, p. 138.

[12] Idem, p. 161.

[13] Idem, p. 166.

[16] Rudolf Arnheim, Arta și percepția vizuală. O psihologie a văzului creator, ed. a II-a, trad. de Florin Ionescu, Ed. Polirom, Iași, 2011, p. 201-202. Cartea are 500 de pagini și e un curs universitar.

[18] Filă audio, 29. 26 minute:

http://www.youtube.com/watch?v=U-pVz2LTakM.

[19] Filă audio, 21. 39 minute:

http://www.youtube.com/watch?v=3gWorjgYrmI.

[20] Filă audio, 7. 16 minute: http://www.youtube.com/watch?v=-CFnJiElpks.

[21] Filă audio, 32. 29 minute:

http://www.youtube.com/watch?v=BCVLznDTvpc.

[22] La nivel online în 3 file audio.

Prima filă: 48. 50 minute:

http://www.youtube.com/watch?v=eCJQLaV1y_o.

A doua filă: 53. 07 minute:

http://www.youtube.com/watch?v=4ho3BSXfdEI.

A treia filă: 9. 38 minute:

http://www.youtube.com/watch?v=arEgNSk9gz8.

[23] Pr. Conf. Dr. Ștefan Buchiu, Dogmă și Teologie. Curs de teologie dogmatică și simbolică ortodoxă, vol. II, Ed. Sigma, București, 2006, 219 p.

[24] Idem, p. 59.

[25] Idem, p. 117.

[26] Ibidem.

[27] Monica Opriș, Dorin Opriș, Irina Horga, Religia la clasa pregătitoare. Ghid pentru profesori, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, București, 2012, 143 p.

[28] Idem, p. 18-27.

[29] Idem, p. 66.

[30] Idem, p. 68.

[31] Idem, p. 70.

[32] Idem, p. 89.

[33] Idem, p. 91.

[34] Idem, p. 92.

[35] Idem, p. 95.

[36] Idem, p. 110.

CV-ul Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu

Nume și prenume: BUCHIU ȘTEFAN.
Data și locul nașterii: 27 martie 1953, Pitești.
Starea civilă: căsătorit.
Adresa personală: Str. Drumul Taberei, nr. 82, Bl. C 16, Sc. A, Et 3, Ap.14, cod. 061403, București, sector 6, tel. 778.50.34.
Funcția: profesor.
Locul de muncă: Facultatea de Teologie Ortodoxă, str. Sfânta Ecaterina nr.2, sector 4, București, tel. 335.61.17.

*

Studii : – 1973 – 1977 Institutul Teologic de grad universitar București
– 1977 licențiat în teologie
– 1977 – 1980 cursul de doctorat la același Institut
– 1996 – doctor în teologie

*

Specializări : 1983 – 1984, curs de specializare la Universitatea din Geneva, Institutul ecumenic Bossey.

*

Activitatea didactică :
– 1990 – 1994 asistent
– 1994 – 1999 lector
– 1999 – 2007 conferențiar
– 2007 profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universitatea București

Predau disciplina Teologie Dogmatică şi Simbolică Ortodoxă la cursurile de licenţă, secţia pastorală şi ţin cursuri la master în acelaşi domeniu. Din anul 2007 sunt și conducător de doctorat, specialitatea Teologie dogmatică.

Activitatea administrativă: decanul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București din anul 2008; directorul Școlii doctorale a Facultății de Teologie Ortodoxă din 2009.

*

Activitatea de cercetare științifică :

Cercetările au avut în vedere domeniul hristologiei şi cel al eclesiologiei, precum şi unele probleme legate de dialogul teologic ecumenic dintre Bisericile creştine europene.

Am publicat patru cărţi de autor : “Întrupare şi unitate” (1997) , “Ortodoxie şi secularizare” (1999), “Cunoaşterea apofatică în gândirea Părintelui Stăniloae “ (2002) şi “Maica Domnului. O introducere în teotokologia ortodoxă” (2006), o carte în colaborare “Apostolatul social al Patriarhului Justinian” (2005), un număr de 46 articole şi studii, un curs de Teologie Dogmatică şi Simbolică Ortodoxă “Dogmă şi teologie”, în două volume (2006) şi un curs de Eclesiologie comparată (2002).

Am participat la diferite simpozioane şi conferinţe în ţară şi în străinătate, prezentând referate şi comunicări.

*

PUBLICAȚII

I. CĂRȚI
a) Teza de doctorat
1. Intrupare și unitate, 254 p. Editura “Libra”, București, 1997,

b) Cărți și capitole din cărți

2. Ortodoxie și secularizare, 216 p. Editura “Libra”, București, 1999.
3. Cunoașterea apofatică în gândirea Părintelui Stăniloae, 226 p. Editura “Libra”,București, 2002.
4. Apostolatul creștin și social al B. O. R. 1925-2005 (în colaborare cu pr. prof. dr. acad. Dumitru Popescu, pr. conf. dr. Vasile Nechita și pr. Emilian Stănescu), 351 p., Editura “Vasiliana”, Iași 2005.
5. Dogmă și Teologie, vol. I, 274 p. Editura “Sigma” București 2006.
6. Dogmă și Teologie, vol. II, 219 p. Editura “Sigma” București 2006.
7. Maica Domnului. O introducere în teotokologia ortodoxă, 223 p. Editura “Sigma”, București 2006.

*

II CURSURI UNIVERSITARE
1. Curs de Teologie Dogmatică și Simbolică Ortodoxă, vol. I, 277 p., 2003.
2. Curs de Teologie Dogmatică și Simbolică Ortodoxă, vol. II , 215 p., 2005.

*

III. STUDII și ARTICOLE

1. Contribuții ale dialogului teologic dintre romano-catolici și luterani la ecumenismul creștin, în Studii Teologice,1980, nr.1-2.
2. Contribuții ale dialogului teologic dintre romano-catolici și anglicani la ecumenismul creștin, în Studii Teologice, 1980, nr. 3-6.
3. Crucea și învierea lui Hristos, în ”Ortodoxia”,1983, nr. 2.
4. Concepția despre om și mântuire în Confesiunea Augustană, în Studii Teologice, 1984, nr. 5-6.
5. Credința religioasă la români și implicațiile de ordin psiho-social asupra coeziunii și moralului grupurilor militare, în Gândirea Militară Românească, 1995, nr.1.
6. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, teologul comuniunii, în Glasul Bisericii,1995, nr.1-2.
7. Contribuții apologetice în opera Părintelui Stăniloae, în Biserica Ortodoxă Română, 1997, nr.1-6.
8. Spiritualitatea și libertatea, dimensiuni ale persoanei umane, în Biserica Ortodoxă Română, 1997, nr. 7-12.
9. Perspectiva ortodoxă asupra antropologiei creștine: omul între chip și asemănare, în Analele Universității Craiova-Seria teologică, 1998.
10. Reunificarea interioară a omului prin rugăciune, în Ortodoxia, 1998, nr. 4.
11. Aspecte antropologice în teologia lui Karl Barth, în Biserica Ortodoxă Română, 1998, nr. 7-12
12. Constituția dihotomică a omului. Repere ale antropologiei ortodoxe, în Analele Universității Craiova-Seria teologică, 1998.
13. Antropologia filosofică și antropologia creștină,în ”Biserica Ortodoxă Română”,1998, nr. 7-12.
14. Întruparea Fiului lui Dumnezeu ca desăvârșită revelație divină, in ”Studii Teologice”, 1998, nr. 1-2.
15. Chipul lui Dumnezeu în om,temei al aspirației omului către Dumnezeu, în Biserica Ortodoxă Română, 1998, nr. 7-12.
16. Invățătura ortodoxă despre timp, în Ortodoxia, 1999, nr. 1-2.
17. Doctrina trinitară în gândirea Sf.Grigorie Palama, în Teologia, Arad, 1999, nr. 1-2.
18. Aspectul cosmic al mântuirii în opera Sf. Atanasie cel Mare, în Mitropolia Olteniei, 1999, nr. 1.
19. Învățătura despre ființa lui Dumnezeu și energiile necreate la Sf. Grigorie Palama, în Mitropolia Olteniei, 1999, nr. 2.
20. Concepții hristologice în imnele neoprotestante, privite din punct de vedere ortodox, în ”Studii Teologice”, 1999, nr. 1-2.
21. Aspecte antropologice în apologetica creștină,în “Studia Universitatis Babeș-Bolyai ,Theologia Orthodoxă”,1999, nr.1-2.
22. Cunoașterea lui Dumnezeu în Ortodoxie și Romano-Catolicism, în “Credința Ortodoxă”, Alba-Iulia,1999, nr. 2.
23. Contribuția teologică a pr. prof. Dumitru Popescu la Ortodoxia românească, în Biserica Ortodoxă Română, 1999, nr. 7-12.
24. Actualitatea gândirii teologice a Sf. Grigorie Palama, în Ortodoxia, 2000, nr. 1-2.
25. Crearea lumii prin Logosul divin și posibilitatea întrupării Logosului în creație, în Almanah bisericesc, Timișoara, 2001.
26. Secularizare și reintegrare, în vol. Biserica Ortodoxă Română în pragul mileniului al treilea, București, 2001.
27. Contribuții ale Sf.Grigorie Palama la definirea cosmologiei ortodoxe, în Studia Universitatis Babeș-Bolyai,Theologia Orthodoxă, 2001, nr. 1-2.
28. Chenoză și îndumnezeire, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității București, 2001.
29. Contribuții hristologice în opera pr. prof. Ioan G. Coman, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității București, 2003.
30. Cosmologia și implicațiile ei ecologice în opera Părintelui Stăniloae, în Ortodoxia, 2003, nr. 3-4.
31. Relația dintre cuvânt și taină în gândirea Părintelui Stăniloae, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității București, 2004.
32. Preot academician Dumitru Popescu, o remarcabilă personalitate teologică a Bisericii Ortodoxe Române, în vol. Omagiu Părintelui academician Dumitru Popescu, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005.
33. Aspecte dogmatice și dimensiuni spirituale ale sărbătorii Sf. Paști, în vol. Conferința de joi, Editura Ministerului Administrației și Internelor, București, 2005.
34. Coborârea la iad a Mântuitorului Iisus Hristos, expresie a demnității Sale împărătești, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității București, 2005.
35. Relația dintre timp și veșnicie la Părintele Stăniloae, în Timp și Spațiu. O abordare din perspectiva științelor umaniste, Editura Universității din București, 2006.
36. Exigente actuale ale teologiei dogmatice ortodoxe, în Colocviul național de dogmatică, Arad, 2006.
37. Preacinstirea Maicii Domnului reflectată în opera predicatorială a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, în “Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității București”, 2006.
38. Preotul ortodox în fața provocărilor culturii contemporane, în Almanahul Sf. Arhiepiscopii a
Bucureștilor, 2007, 8 p.
39. Creație și restaurare în teologia dogmatică ortodoxă, în rev. ”Ortodoxia” 2007, nr. 1-40.
40. Întruparea Fiului lui Dumnezeu ca desăvârșită revelație divină, în rev. ”Ortodoxia”, 2007, nr. 3-4.

Despre Biserica Sfintei Ecaterina la trecut şi prezent

Orice Facultate de Teologie are un paraclis. Aici vin studenţii şi pun în practică ceea ce învaţă la curs, dar tot aici Îl cunosc pe Hristos, Care Se oferă tuturor prin Sfintele Taine. Astfel, se trece de la cunoaşterea prin raţiune a lui Dumnezeu, la cunoaşterea prin simţire. Istoria sfântului lăcaş se întinde tocmai până în secolul al XVI-lea, la început fiind închinat Mănăstirii „Sfânta Ecaterina“ de la Muntele Sinai.

În decursul istoriei, a fost supus mai multor reparaţii, ajungându-se la stadiul actual care datează din 1850. „Noi nu avem parohie aici. Parohia noastră sunt cei peste 1.600 de studenţi pe care îi avem. Ei sunt enoriaşii mei şi sunt foarte ataşat de ei.“

„Dacă ar fi să reducem teologia doar la cursuri şi la seminarii, ea nu şi-ar atinge scopul, mai ales în teologia ortodoxă, unde se pune accent pe experienţa liturgică pe care o face credinciosul, în cazul nostru studenţii. Ei doar aşa vor avansa în cunoaşterea lui Dumnezeu, în cunoaşterea vieţii de comuniune a Bisericii în care se vor integra mai târziu, când vor merge la parohie.“

O uşă masivă de lemn face legătura între Dumnezeul înţeles prin raţiune şi Dumnezeul experiat. Doar studenţii care trec acest hotar pot să depăşească raţionalitatea cursurilor. Uşa e imensă şi greu de urnit. Însă, odată intrat, totul se transfigurează. Cântările învăţate în sala de curs au altă armonie şi parcă acum se înţelege adevăratul mesaj al textului. Soarele nu mai este stăpân, ci locul este guvernat de flacăra lumânărilor, de scânteile care sar din cădelniţă şi mai ales de focul care arde în inimile celor prezenţi.

Aerul golit de „mirosul“ patimilor se sfinţeşte cu tămâie şi undelemn amestecat cu aromate. Fumul tămâiei, ce se joacă în raza de soare care a străpuns un colţişor mai obscur, îţi arată că rugile se duc numai sus, la Dumnezeu. Studentul, îmbrăcat în stihar, explică Evanghelia zilei din faţa uşilor împărăteşti, cu un ochi în foaie şi cu celălat undeva în locul cel mai din spate al bisericii, de teama de a nu întâlni privirea vigilentă a ascultătorilor.

Credincioşi care au trecut demult de vârsta potrivită studiului se amestecă cu mulţimea tânără şi fascinată de existenţa vie a lui Hristos. Iar părintele spiritual, blând cu cei ascultători şi aspru cu ceilalţi, dă totdeauna un sfat bun pentru cei care îl cer.

„Dumnezeu a rânduit biserica pentru studenţii teologi“

Părintele Atanasie Tănăsache Costea, spiritualul Paraclisului „Sfânta Ecaterina“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, este un slujitor neobosit al lui Hristos. Când nu e slujbă, îl găseşti fie în biserică la spovedit, fie afară, în mijlocul studenţilor.

Toţi sunt o familie mai mare la „Sfânta Ecaterina“, cum i se spune paraclisului, pe scurt, printre studenţi. Aici se formează viitoarea familie şi parohie a preoţilor şi profesorilor de Religie. La această atmosferă de împlinire sufletească are un aport şi biserica în sine. Despre actuala biserică, părintele spiritual spune că a fost „de la Dumnezeu rânduită pentru studenţii teologi.

Mai ales că pe uşile diaconeşti se află două triade de ierarhi, Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur pe uşa din dreapta, de lângă icoana Mântuitorului Hristos, iar pe uşa din stânga, lângă icoana Maicii Domnului, este pictată o altă triadă de ierarhi – Sfinţii Nicolae, Spiridon şi Atanasie cel Mare“.

Sfânta Ecaterina, modelul studentului la Teologie

O altă dovadă că această biserică este destinată studenţilor este cel de-al doilea hram al ei, Sfânta Ecaterina. Se ştie că ea a fost una dintre minţile luminate ale timpului ei. Icoana înţeleptei Sfinte Mucenice se află în partea dreaptă a catapetesmei.

Ne-a făcut o tălmăcire a înţelesului acestei icoane doamna Sofia Tudosa Romanov. „Doar privind icoana ne dăm seama că este un model pentru tineri, dar şi pentru noi toţi toţi. Sfânta nu este înfăţişată oricum, ci întotdeauna cu nişte cărţi alături, cu pana în mână, deci desprindem îndemnuri la studiu, cunoaştere, înţelegere.

Nu zici: «Eu cred în Dumnezeu, mă rog şi atâta tot», ci toată viaţa ta interioară trebuie să se realizeze pe un fond de cunoaştere cât mai largă, atât cât să cuprindă tot globul pământesc. Faptul că este reprezentat globul aici arătă că trebuie să cuprinzi scrierile tuturor învăţaţilor. Mesajul icoanei este deschidere, poţi să spui şi ecumenică, poţi să spui şi globalizatoare, dar la a-L mărturisi pe Hristos, a nu te lepăda de El şi a te jertfi pentru Hristos (arată roată de tortură).

Toată credinţa ei este undeva deasupra, convingerile sunt de undeva de sus, fapt arătat aici prin prezenţa îngerilor, ca legătură cu cerul. Deasupra este divinitatea cu tot ceea ce înseamnă pentru noi şi de acolo în jos, aici, la nivelul pământului, nivelul nostru de vieţuire; avem şi cărţi, şi globul, dar avem şi jertfa, prin roată“, a explicat semnificaţia elementelor prezente în icoana Sfintei Ecaterina doamna Sofia Tudosa Romanov, care s-a ocupat şi de istoria sfântului lăcaş.

Biserica dintre mlaştini

Aşezată la poalele dealului Patriarhiei, în vecinătatea Pieţei Unirii şi a vechiului centru istoric, Biserica „Sfânta Ecaterina“ datează din secolul al XVI-lea. Înconjurată de un mic parc verde, plin mai mereu cu studenţii facultăţii de teologie, biserica era situată pe vremuri în afara Bucureştiului, în dreapta Dâmboviţei, pe atunci plină de mlaştini, stufărişuri şi bălţi. De aici începea drumul Giurgiului, adică actuala Cale Şerban Vodă. Pe atunci colina, la poalele căreia se afla biserica, un loc înalt şi izolat, ferit de revărsările periodice ale râului şi acoperit cu podgorii, era cunoscută drept Dealul Viilor sau Dealul Podgorenilor. Cu timpul, colina a primit denumirea de Dealul Mitropoliei şi apoi al Patriarhiei.

„Sfânta Ecaterina“ este închinată Muntelui Sinai

Prima construcţie religioasă, o mică biserică de lemn, a fost ridicată între 1574-1577 de boierul Ivaşcu Golescu, împreună cu fratele său Albu şi boierii Toader, Drăghici şi Panu. Terminată în 1579, biserica este sfinţită cu hramul Sfânta Ecaterina, după numele doamnei Ecaterina, soţia domnitorului Alexandru al II-lea.

Câţiva călugări care se nevoiau în preajma mănăstirii Sfânta Troiţă, actualmente Mănăstirea Radu-Vodă, adunaţi în jurul noii biserici, întemeiază o mănăstire. De la început, aşezământul monahal a fost închinat Mănăstirii „Sfânta Ecaterina“ de pe Muntele Sinai.

„A fost o legătură bună între Ecaterina Doamna şi Ivaşcu Golescu, pentru că, după dispariţia doomnitorului şi ajungerea la tron a fiului său, Mihnea, fiind foarte tânăr, doamna a fost cea care a preluat conducerea ţării. Deci cei care au construit această biserică au fost la rangul cel mai înalt al ţării“, a mai spus doamna Sofia Romanov, descendentă a vestitei familii a Romanovilor, din Rusia. În 1595, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, la retragerea trupelor lui Sinan Paşa din Bucureşti, biserica a fost distrusă.

Mănăstirea lui Pană Vistierul

Biserica s-a numit multă vreme a lui Pană Vistierul, pentru că, după ce s-a degradat biserica de lemn, un anume Pană care era vistier şi boier mare a refăcut biserica. „Important este că am găsit că acest vistier avea o legătură de rudenie cu familia Golescu prin alianţă. Boierii nu-şi abandonau ctitoriile, ci le îngrijeau şi aveau grijă de preoţii slujitori de aici“, a menţionat doamna profesor.

De-acum, de la începutul secolului al XVII-lea, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, aşezământul este numit Mănăstirea lui Pană Vistierul. Lăcaşul păstrează hramul „Sfânta Ecaterina“ şi se menţine ca metoc al Mănăstirii din Peninsula Sinai. Abia refăcută, însă, a suferit distrugeri provocate de invaziile duşmane. În 1611, în timpul unei incursiuni în Ţara Românească, oştile lui Gabriel Bathory ajung la Bucureşti; mănăstirea este incendiată şi jefuită, iar un călugăr este martirizat.

Dar este refăcută de urmaşii ctitorilor. Tot în preajma ei, în august 1631, s-a dat lupta dintre Leon Vodă şi boierii pribegi în fruntea cărora se afla Matei Basarab, viitorul domnitor al Ţării Româneşti, Radu-logofătul şi alţi boieri. Confruntarea armată încheiată cu victoria lui Matei Voievod a fost numită „lupta de la Mănăstirea lui Pană“.

Paul de Alep, vestitul călător în Ţările Române între anii 1653-1658, spune că sfântul lăcaş avea un egumen şi călugări de la muntele Sinai.

Doamna Ecaterina are grijă de „Sfânta Ecaterina“

Biserica se supune semnelor trecerii timpului, dar, datorită Doamnei Ecaterina Ipsilanti, revine la viaţă. „Domnul Alexandru Ipsilanti a fost numit «Mila şi Darul lui Dumnezeu». Doamna a refăcut biserica, manager convins pentru vremea aceea, a făcut şi un han unde este facultatea, acum, să aibă cu ce să se întreţină mănăstirea. Hanul acela a fost mijlocul de supravieţuire al bisericii în momentele când rămâneau fără nimic după plecarea grecilor care administrau mănăstirea“.

Biserica a fost făcută din zid, în jurul anului 1774, păstrând vechiul hram „Sfânta Ecaterina“. Între 1774-1782, Doamna Ecaterina înzestrează mănăstirea cu cele necesare pentru buna rânduială a activităţii monahale, îi donează veniturile de la câteva prăvălii din Bucureşti, cât şi terenurile agricole, livezi şi podgorii. Aşezământul cunoaşte o nouă înflorire, se pierde vechiul nume de „Mănăstirea lui Pană“ şi devine Mănăstirea „Sfânta Ecaterina“.

Din cauza cutremurul din 1802, turlele din piatră se prăbuşesc, iar pereţii clădirilor din incintă sunt fisuraţi. Turlele sunt refăcute din lemn şi acoperite cu şindrilă, iar reparaţiile sunt făcute de suprafaţă. De Sfintele Paşti din 1823, pe 23 aprilie, un incendiu distruge hanul mănăstirii. Peste 40 de ani, ajunge să fie demolat. Alt seism, în 1838, avariază mănăstirea, se face o restaurare a lăcaşului în 1847, când egumenul grec distruge pisania. Biserica este demolată până la temelii, la începutul anului 1850.

Secularizarea lui Cuza transformă mănăstirea în biserică de mir

Construcţia bisericii de astăzi a început în 1850. S-a terminat la 1 mai 1852. Pictura originală a fost realizată de pictorii Constantin Lecca şi Mişu Popp, reprezentanţi de marcă ai picturii bisericeşti din secolul al XIX-lea.

Constantin Lecca (1807-1887), remarcabil în pictura istorică, şi-a desăvârşit talentul în pictura de biserici trecând de la vechea manieră de factură bizantină, la stilul academist. Adaptează rigorile iconografiei ortodoxe tradiţionale la clasicismul european. Mişu Popp (1827-1892), reprezentant tipic al academismului, pictează mai ales portrete ale unor personalităţi, dar şi numeroase biserici. Cei doi artişti pictează mai multe biserici, printre care bisericile „Răzvan“ şi a Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti şi biserica Mănăstirii din Nego-eşti.

Pictura din Biserica „Sfânta Ecaterina“ este una dintre cel mai bine păstrate dintre lucrările cu caracter religios ale acestor artişti. Aceasta este realizată în registre cu puţine imagini, manieră specifică artei vremii. Maeştri ai portretului, cei doi artişti pictează mai ales sfinţi militari martiri.

După 1859, prin secularizarea averilor mănăstireşti, activitatea aşezământului monahal „Sfânta Ecaterina“ încetează. Pentru scurt timp, câţiva călugări mai menţin sfintele slujbe.

Mănăstirea devine biserică de mir

După desfiinţarea aşezământului monahal „Sfânta Ecaterina“, la 29 octombrie 1863, lăcaşul rămâne doar biserică de mir. Aceasta deservea mahalaua Sfânta Ecaterina. Treptat, parohia „Sfânta Ecaterina“ şi întreaga zonă capătă un aspect citadin, se înmulţesc casele din zid, unele dintre acestea păstrându-se până astăzi.

Pentru scurt timp, în 1873, în curtea Bisericii Sfânta Ecaterina se mută gimnaziul Matei Basarab. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea este reparată de Comisia Monumentelor Istorice. Pe locul fostei biserici, în 1905 s-a construit casa parohială pentru preoţii slujitori ai sfântului altar. Aceeaşi comisie renovează lăcaşul în 1909 şi 1923. Marele cutremur din 1977 afectează grav lăcaşul. Biserica a fost consolidată cu centură de beton. Pictura restaurată, spălată şi retuşată s-a readus la frumuseţea originală în 1984.

„Biserica este în primul rând a studenţilor“

Părintele Atanasie Tănăsache Costea a venit la Biserica „Sfânta Ecaterina“ din anul 1996. A făcut multe reparaţii bisericii, reuşind să înnoiască faţa bisericii, dar şi viaţa spirituală a comunităţii din jurul ei. „Noi nu avem parohie aici. Parohia noastră sunt cei peste 1.600 de studenţi pe care îi avem.

Ei sunt enoriaşii mei şi sunt foarte ataşat de ei. Dar comunitatea bisericii noastre este formată şi din credincioşi care vin de peste tot din Bucureşti. Aceştia s-au «lipit» de biserică şi ne ajută de fiecare dată în anumite momente din viaţa bisericii noastre. Biserica este, însă, în primul rând a studenţilor şi abia apoi pentru credincioşii care vin aici“, ne-a spus părintele spiritual. Printre planurile de viitor se numără şi realizarea unei pisanii complete, a întregului ansamblu bisericesc, de când acest loc a fost afierosit lui Dumnezeu.

„A fost un semn de la Dumnezeu că trebuie să rămân“

Pr. asist. Atanasie Tănăsache Costea, spiritualul Paraclisului „Sfânta Ecaterina“

Cum aţi ajuns să slujiţi aici?

Am venit în 1996. Nu eram pregătit să vin aici. Mi-am dorit să mă înscriu la doctorat. Eram preot în Galaţi şi profesor la generală şi liceu. Mai predam şi la specializarea Teologie Ortodoxă, din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos“, muzică bisericească, ritual, metodica predării religiei şi practică pedagogică. Când am venit să mă înscriu la doctorat, postul de spiritual era liber.

Şi am hotărât să fac pasul acesta pentru copii. Nu am ţinut niciodată să fiu preot în oraş. Dar dacă Dumnezeu m-a adus aici, Îi mulţumesc Lui şi Sfintei Ecaterina. Având cinci copii, toţi băieţi, m-am gândit că o să fie mai uşor pentru ei. Am simţit-o ca pe o chemare de la Dumnezeu.

După 7 ani, mă hotărâsem să mă transfer la altă biserică. Dar am primit un răspuns de la Dumnezeu, prin vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist. La hramul „Sfinţilor Trei Ierarhi“ a venit şi a slujit Sfânta Liturghie. La sfârşitul slujbei, m-a hirotesit iconom stavrofor pe seama Bisericii „Sfânta Ecaterina“ şi a Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Nu am fost anunţat, nu ştiam, m-a luat pe nepregătite. Pentru mine a fost un semn de la Dumnezeu că trebuie să rămân aici. Şi am hotărât să rămân aici până când voi primi altă ascultare.

Care este programul liturgic al paraclisului?

Noi încercăm în timpul anului universitar să facem un program liturgic care să se încadreze cu orarul Facultăţii. Dimineaţa, de la 5:30 până la 8:00 se face utrenia şi Sfânta Liturghie, în fiecare zi, în afară de sâmbăta, când începe la ora 7:00, iar duminica şi în sărbători începe de la 8:00. Iar seara, la ora 18:00, facem vecernia.

În timpul Postului Mare facem Pavecerniţa, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite şi celelalte specifice acestei perioade. Slujbele au un rol atât liturgic, cultic, cât şi didactic, pentru ca studenţi să aibă ce învăţa. Nu slujesc numai eu, ci toţi profesorii.

Am pus deja în practică noul sistem al tutoriatului, care sperăm să dea roade foarte bune. Am programat fiecare catedră pe zile. Astfel, duminică seara şi luni dimineaţa este Catedra de Artă Sacră şi Litere, luni seara şi marţi dimineaţa – o zi liturgică pentru Catedra de Practice. Marţi seara, miercuri dimineaţa – Catedra de Biblice; miercuri seara, joi dimineaţa – Catedra de Istorice, iar joi seara, vineri dimineaţa – Catedra de Sistematice. Vineri seara facem Sfântul Maslu, iar sâmbătă şi duminică vin toţi cei care vor să participe.

„Studenţii trebuie să participe în mod consecvent la Sfânta Liturghie“

Părintele decan al Facultăţii de Teologie din Bucureşti ne-a vorbit despre necesitatea paraclisului

Aşa cum cercetarea ştiinţifică este necesară teologiei, tot aşa practica liturgică este absolut necesară, dar nu numai pentru disciplina Liturgică, ci şi pentru viaţa spirituală sau duhovnicească a studenţilor şi a facultăţii, în general. Dânşii trebuie să participe în mod consecvent la Sfânta Liturghie de duminică, la vecerniile din timpul săptămânii, aşa cum se organizează programul duhovnicesc, pentru ca ei să avanseze în cunoaşterea lui Dumnezeu şi, pe calea aceasta, a experienţei liturgice, a experienţei eclesiale.

De aceea, dacă ar fi să reducem teologia doar la cursuri şi la seminarii, ea nu şi-ar atinge scopul, mai ales în teologia ortodoxă, unde se pune accent pe experienţa liturgică pe care o face credinciosul, în cazul nostru studenţii. Ei doar aşa vor avansa în cunoaşterea lui Dumnezeu, în cunoaşterea vieţii de comuniune a Bisericii în care se vor integra mai târziu, când vor merge la parohie. Vor trebui să cunoască şi să explice Cuvântul lui Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, ei să fie capabili să facă mereu experienţe reînnoite, liturgice şi sacramentale.

Părintele decan ne-a explicat şi ce presupune programul de tutoriat: „S-a mai încercat o experienţă similară în anii anteriori, dar de data aceasta o reluăm sub alte auspicii, cu ajutorul unui regulament. Astfel, profesorii şi elevii vor participa împreună la slujbe. Câştigul va fi dublu, pe de o parte participarea la slujbă, iar pe de altă – adâncirea relaţiei dintre student şi profesor.

Acesta îl încurajează pe student la participare la experienţa lui liturgică. Studenţii stau de vorbă înainte şi după slujbă cu tutorele, este un mediu eclesial extraordinar, care influenţează relaţia care se edifică în decursul celor patru ani între profesor şi student. Rezultatele sperăm să fie benefice în acest sens. În plus, la Vecernia de sâmbătă seara şi de duminică au ocazia să participe studenţii care nu merg la alte parohii. Rolul paraclisului este, aşadar, fundamental în programul de învăţământ teologic. Dacă cercetarea în cadrul facultăţii reprezintă 50% din procesul educaţional, celălalt procent de 50% revine programului liturgic ce se desfăşoară în paraclis. Atunci când am discutat despre problema frecvenţei s-a hotărât o prezenţă de 75% la cursuri, 95% la seminarii şi 100% la programul liturgic.

Chiar din acest procent ne putem da seama cât accent se va pune pe viaţa liturgică. Studentul care nu va participa, el însuşi îşi va da seama că nu are vocaţie pentru preoţie şi mai bine să se retragă decât să continue să termine facultatea“.

Cf. sursa.

Psa Gianina

Slujba şi cuvântările de la Sfânta Ecaterina [6 octombrie 2008]

[viddler id=3b469545&w=437&h=370]

Pr. Dorin