Preoții ortodocși și mentalul colectiv

Ce îi place mai mult și mai mult omului, care arde gazul de pomană, tufei de veneția? Caterinca, frate, bârfa, dilimandeala, râsul în neștire… Și, în râsul generalizat…preoții joacă un rol aparte, pentru că sunt invidiați pentru prestanța lor, pentru faptul că lumea îi cinstește, se poartă cu reverență față de ei.

De aceea preoții…sunt popi. Cum prostul crede că popă e un peiorativpreoții sunt popi.

Dăi dra**, de popi corupți, că îi știu io cum sunt! Niște curvari, niște profitori, niște proști…Substantive adjectivate. Dacă se găsesc sau se știu exemple…toți sunt la fel…Deci generalizarea vine odată cu trei exemple. Ai trei exemple…și toate femeile sunt curve și toți popii sunt hoți.

Popo și părințele… Cel mai adesea am fost înjurat de mamă, când cineva m-a văzut în reverendă și și-a pus mâna la p***, ca nu cumva să devină impotent.  Vă dați seama ce evoluați sunt ăștia…dacă cred în astfel de superstiții, în care nu cred nici câinii?

E interesant, totuși…Foarte interesant! Pentru că mama și preotul sunt persoane venerabile, importante pentru cineva, unice…Și, cel mai adesea, copilul o consideră o stricată pe mamă nu dacă e analfabetă, nu dacă nu știe să facă ciorbă de perișoare, nu dacă nu știe să meargă pe toace…ci dacă aude că se culcă cu altul, altul decât ta-so.

Femeia devine curvă pentru copil când devine infidelă în act. Dacă nu se știenu e curvă…dar dacă se știe…atunci e de rău. Însă, în ultimul timp curvia e profitabilă, aduce bani, așa că s-au mai schimbat și gândurile omului, care și așa, săracele, erau curgătoare, din pruncie, spre rele…

Însă curvia mamei nu e pentru copil a face sex cu altul, ci faptul ca mama  se uite în altă parte, în alt fel, poate chiar să plece de lângă el, pentru un alt bărbat, pentru un alt copil, pentru o altă viață…

Deși nea Stelică nu cam vine la Biserică dar la mat / cârciumă/ birt se duce de trei ori pe zi… pentru câte una mică…cu lovele, când îl vede pe popa-l satului face ca taurul comunal la nivel lingvistic…Ce, bă, s-a învățat să ia bani, nenocitul ăsta de popă! S-a dus Leana cu coliva sâmbătă și i-a dat lu popa 15 lei pe colivă, ca să i-o cânte sau ce să-i mai facă!

Coliva, adică o slujbă de pomenire, pentru părinții lui și nu pentru ai mei, pe care o face odată în an…a costat 15 lei, înțelegeți? 15 lei a costat coliva…iar țuica pe o lună a lu nea Stelică, fost tractorist, acum căruțaș voaianjist costă…300 de lei, poate și mai mult. Nu-i așa că a sărăcit enorm de mult?

De câte ori face omul o nuntă în viață? Normal este și ar fi…odată în viață. Deci o singură dată…Nea Stelică, paradigma noastră, are o fată. Ea se mărită. Fata trebuie cununată, chiar dacă nea Stelică o drăcuie cu Grijanie cu tot / adică cu Sfânta Euharistie pe care a luat-o vreodată. Ea vine la slujbă. Eu îi fac slujbă. Și îi cer…odată în viață…400 de lei la Cununie, pentru că așa am stabilit, de comun acord, cu consiliul parohial și cu comitetul de femei.

Când aude că are să îmi dea 400 de lei, odată în viață, pentru fiica lui proaspăt cununată de către mine, oricare aș fi eu preotul ortodox care a cununat-o, se face ca tăciunele în foc. Mi-i dă…dar pentru ei o să mă înjure 4 ani de zile, până o uita… Adică 400 de lei…a 4 ani de zile: echivalență maximă.

Acum, dacă îi moare lui nea Stelică consoarta…o aduce la mine ca să o îngrop. De câte ori moare soția lui? O singură dată…în mod normal… Și îi cer 300 de lei…odată în viață.

Deci la Botez, odată în viață, 300 de lei, la cununie 400, la înmormântare 300, la colivă 15 lei și lumânarea între 50 de bani și 2 lei, adică cu banii ăștia îți ei …un sfert de laptop ca lumea.

Între Botez și Cununie trec între 20 și 30 de ani de zile. Între Cununie și Înmormântare trec 20, 30, 40, 50…cum e viața omului…

Acu o tărie e între 3-5 lei, așa, la botul calului, pe nerăsuflate… Însă, care o fi prost, să nu bea trei sferturi din pensie sau din salariu, așa, că o să vină alegerile mâine-poimâine…și o să fie mai bine…sau mai rău! Însă, la Biserică, întotdeauna banul, neprețuitul 5 lei…e pentru nesimțitul nostru de creștin ortodox, cel mai adesea, echivalentul cu ridicarea unei Biserici din temelii și până în turlă, când, pentru asta, îți trebuie sute de mii de lei noi sau mii de euro.

El, dacă ți-a cumpărat 5 lumânări a sărăcit. Dacă a botezat un copil s-a scăpătat de tot și dacă a mai făcut și o înmormântare…a ajuns la sapă de lemn. Însă, dă bani, bani, bani în neștire pe toate drăciile de pe fața pământului, dar pentru mântuirea lui nu face nimic.

Însă popa e un fel de Iad, care îi amintește de Iad. Eu, în reverendă, vară afară, cald și… fata cu fusta până în dorsal…își dă ochii peste cap când mă vede, pentru că are…aprinderi. Reverenda mea o aprinde…pentru că, de fapt, îi arată ce fel de greutate e mântuirea, ce fel de mare greutate e decența, ce fel de mare greutate e cumințenia, smerenia, fecioria, sfințenia…

O enerveză și o astupă barba mea. Reverenda o face să transpire. Prezența mea îi face să aibă conștiință. Și, tocmai de aceea, când aud că un popă a curvit, un popă e homosexual, un popă e hoț…atunci oamenii se destind, rânjesc fasolea ca proasta, pentru că abia așteptau să fie imorali și nu morali, prost crescuți și nu cuminți, nesimțiți și nu bine crescuți, murdari și nu curați!

Când  tatăl, mama și preotul decad în mintea oamenilor, când sunt corupte aceste simboluri ale trăiniciei neamului omenesc și ale curăției lui…atunci toată lumea e luată în balon, e bășcălizată. Când  tatăl ajunge un impotent și  mama ajunge o curvă în mentalul copilui și preotul e un hoț…nimeni nu e stabil, nimic nu e trainic, toți sunt hoți, toți sunt ai dra**, toți sunt niște jeguri.

Tocmai de aceea se dinamitează continuu acest triou, pentru că e trioul fundamental al umanității. Preotul e cel care binecuvintează familia, care face din doi un singur trup în Hristos. Din acest trup duhovnicesc rezultă copii. Copiii sunt miza fundamentală! Dacă ei sunt corupți…îi duci cu coca cola și cu funduri goale toată viața, pentru că merg ca niște cățeluți decerebrați, care nu pot să facă diferența între albă și neagră, între bine și rău, între ce trebuie și ce nu trebuie.

Tocmai de aceea el își pune mâna la sex când mă vede, pentru că știe că eu, preotul, îi binecuvintez familia. Se apără de mine, pentru că vrea să facă ce vrea cu viața lui, adică să meargă în Iad, în Iadul cel atât de primitor pentru toți proștii.

Se sufocă când mă vede. Se fâstâcește. Mă urăște. Ar vrea să mi-o spună dar, dacă nu îndrăznește…zice ceva acolo, iritant…Vrea să îți arate că e mârlan…

Nu poate să tacă. Dacă ești la nuntă, la înmormântare, pe tren, în mașină, la piață… îți va face o fază de neam prost, ca să îți strice cheful. Va veni și mă va comenta la nivel online, numai pentru ca să îmi arate că nu îi sunt indiferent, pentru că mă gelozește. Ar vrea și el să fie ca mine, dar nu poate…adică nu vrea.

Va privi toată viața mea cu scrupulozitate. Mă va urmări. Mă va descoase fir a păr. Și când va găsi cea mai mică  urmă de păcat și de prostie la mine, va râde de ele cu gura până la urechi, deși el e un nimeni notoriu și viața lui e un dicționar de păcate, erori, prostii cu carul…

Doar eu sunt urât la modul suprem! Eu, preotul, îl reprezint în viața oamenilor pe Hristos. Sunt icoana Lui aici. Sunt cel prin care lucrează Hristos mântuirea oamenilor și toți cei care mă înjură pe mine Îl înjură pe El și toți cei care nu mă vor pe mine nu Îl vor nici pe El, după cum ne-a spus-o în Evanghelii.

Eu sunt icoana care indică icoana Lui. Și toți cei care sunt iconoclaști cu fața mea, cu persoana mea, toți cei care mă scuipă și mă înjosesc pe mine, toți care își întorc spatele când mă văd, toți cei care mă ignoră cu bună știință, Îl scuipă și Îl bat și Îl înjosesc pe El.

Tocmai de aceea mentalul colectiv îi vede atât de negru pe popi…și îi iubește pe ăia care sunt ca el. Din spirit de frustrare profundă, ei își iubesc progeniturile  la fel de urâte ca ei, decât să iubească florile lui Dumnezeu.

Dacă eu plec de la premisa că tot cel din fața mea e un criminal…voi trăi o viață psihotică. Mă voi feri și de umbra mea. Tot la fel, dacă voi considera, aprioric, că toți sunt la fel…am o viață fatalistă, pentru că nimic nu mai e nou la mine…pentru că toți sunt la fel

Concluzie: nu ne înjură decât cei care nu sunt ai noștri, că dacă ar fi ai noștri, ar fi cu noi, adică în Biserica lui Dumnezeu. Însă, da, e adevărat, nu suntem  cu toții Sfinți, chiar dacă prin noi trece mulțime de har și de sfințenie. Asta e durerea noastră. Dar a nu dori soarele, pentru că, câteodată, mai și plouă afară, înseamnă a da cu piciorul la viața veșnică.

Și cei care vin cu mare dor ca să ne asculte, ca  să ne roage  să ne rugăm pentru ei, să le slujim, cer lui Hristos, prin noi, să facem toate astea, pentru că El e Stăpânul și al preoților și al credincioșilor. Și se întâmplă multe și continue și neînchipuibile minuni, când preoții și credincioșii sunt o singură inimă în fața Stăpânului cerului și al pământului.