Opinie și informație
Am privit pe 25 ianuarie 2010, seara, pe la 20 și ceva, un interviu al lui Mircea Toma (responsabil cu monitorizarea presei din România) pe un post TV advent și acesta a afirmat la un moment dat că blogurile sunt medii, aproape exclusiv, de opinie și foarte puțin de informare și că presa se ocupă, în primul rând, cu informația.
De acord în mod parțial. Cea mai mare parte a presei românești se ocupă de informația brută și nu de informația prelucrată, gândită.
Adică: președintele României a zis…îl cităm…sau fotbalistul X a fost transferat de la o echipă la alta pentru nu știu ce sumă de bani.
Dacă numai o relatare sumară a faptelor înseamnă știre, atunci dați-mi voie să vă spun, domnule Toma, că eu am nevoie de știrea opinie, de știrea tradusă, de știrea contextualizată, de știrea care trebuie să aibă trecut, prezent și să mă împingă spre viitor, ca materia de la școală, nu ca să mă lase doar cu faptul că PIB-ul României e atât, atât la sută e pentru învățământ și atât pentru sănătate, pentru că nu are nicio relevanță pentru om.
Nu are nicio relevanță faptul că a murit nu știu care într-un accident, că nu știu ce firmă a venit în România sau că e bine să îți ții banii în lei și nu în euro…dacă nu îmi explici, dacă nu mă convingi.
Da, multe bloguri sunt de relaxare, de întâlnire, de înjurare…Numai că acolo unde se problematizează informație ea devine cu adevărat o știre și, de foarte multe ori, blogurile au făcut o știre dintr-o informație sau o căutare importantă pentru mulți.
Presa românească, ca și cea străină, are nevoie de opinie avizată, ca și pe bloguri, adică făcută de specializați, de implicați cu totul în discuție. Ceea ce enervează e tocmai lipsa de reflecție, de personalizare a informațiilor media.
Însă blogurile oferă informații destule, dar de nivel micro cel mai adesea, de nivelul vieții personale și sociale a celor care le creează…care sunt tot la fel de importane ca și informația de nivel înalt (pentru că se referă la oameni), care, dacă e făcută de aproape…e tot micro.
Păi ce informație de nivel înalt e informația banală despre șeful statului? Că Băsescu are o fată care face…sau o soție care este așa și așa…că el are o mamă, care e la Constanța, că face cumpărături, că va suferi o intervenție chirurgicală…sunt informații de blog personal și nu de știri.
Știre mare e: România e la un pas de a intra în colaps financiar…și aduci date pentru asta.
Sau: Pentru un trai sănătos avem nevoie să consumăm astea…și nu astealalte…și le enumeri, pentru că e o problemă națională și nu doar pentru 3 inși.
Sau: există probabilitatea unui cutremur de…în curând, și aveți nevoie să faceți asta și asta…pentru a preîntâmpina un cataclism de proporții.
Acestea sunt știri reale și mari: când ni se spun, verde în față, realități crude, pericole, starea de fapt.
Câți șomeri, câți bolnavi de diabet, de SIDA, câți săraci sunt în România sunt…știri reale, importante, mari, care trebuie dezbătute oriunde.
Așa că nici ziarele, nici televiziunile nu ne oferă știri mari toată ziua și nici comentarii pe seama lor ca lumea, profesionist, cu multă clarviziune, ci se comportă ca un blogăr de cartier, care a văzut un accident și scrie despre el.
Și închei cu remarca: dacă un blog oferă opinie la un eveniment sau la o informație înseamnă că le clarifică, pentru că autorul său simte că nu au fost clarificate în media.