Erau intrigați

Un grup de tineri se urcă în tren, într-unul nou pentru România…și nu știu cum să reacționeze la curățenia de pe jos și la confortul scaunelor. Fapt pentru care, deși erau 10, nu a dorit niciunul să se așeze, ci au stat în dreptul ușilor de ieșire, bulucindu-se unul în altul.

Și atunci am înțeles: de aceea fac mizerie pe jos sau rup scaunele sau devastează closetele: pentru că nu știu cum să se manifeste în fața unui tren curat, decent și modern. Preferăm urâtul și mizeria, pentru că nu suntem oamenii frumosului, ai curățeniei și ai bunului simț.

Trasformă totul în ceva…conform cu murdăria noastră interioară.

Atât îl duce capul

Pe fiecare zi, de vreo două săptămâni…ne trimite aceleași videouri pe care noi, bineînțeles, le ștergem.

Ce are omul acesta în cap?!

N-a înțeles mesajul din prima?!

Atunci…atât îl duce capul

Nu a zis președintele nostru: că nu toți trebuie să se facă filosofi?

E tinichigiu, florar, bișnițar sau spamer de meserie?

Fiecare cu problema lui

Eu am mai multe…uluiri recente…

1. Nu credeam că oamenii sunt atât de avizi de publicitarea lor la nivel online.

2. Nu credeam că imaginea e mai importantă decât conținutul persoanei.

3. Nu credeam că poți fi atât de orb…în fața oamenilor profund de complecși…

Sunt uluiri perplexate ale mele…și sper că nu sunt numai ale mele

Reala problemă începe atunci, când 90% dintre oameni nu au ochi sau nu sunt în stare să perceapă…adevăratele probleme.

Restul: hohote părăsite de bun simț…

Nimfomanie de online

Nu e despre sex! Ci despre dorința unora de a se vedea citați, băgați în seamă, subliniați la nivel online. Aseară am avut parte de un moment de penibil exagerat.

Cineva mi-a trimis niște fotografii, care, de fapt, erau ale altuia. Eu le-am publicat sub numele celui care mi le-a trimis. Acum, deși nu eu eram de vină că am publicat fotografiile…vine pretinsul sau realul făcător al lor și se vrea citat sub fotografii.

O fac și pe asta…și îl citez. După ce îl citez, îmi arată, pentru a treia oară…ce înseamnă să fii nesimțit, trăgându-se de șireturi cu mine.

Îi tai toate fotografiile…și acum, sper, să fie mulțumit.

Cât de avid de tine să fii…ca să faci așa ceva?!

Cum să vii la mine ca să ceri așa ceva, când nu mă cunoști…și cum să ceri să te respect, când ești bădăran?

Așa că nu voi mai primi de la nimeni, decât cu precizări la sânge…ceva, pentru ca să nu mai am parte de nimfomanii de nume, care își vor numele la mine pe blog, ca să vină să se caute de o mie de ori…și să nu mai citească nimic altceva.

Deci a venit la mine…numai ca să i se vadă numele…

Eu cred că nu ai niciun nume…când n-ai caracter…

Îmi plac foarte mult cititorii mei. Mai ales unii…

Întrebare pentru…ceilalți cititori ai mei: Cărui cult aparține acest „om duhovnicesc” din poză?

L-au deranjat acele experiențe dumnezeiești, expuse acolo, în cursul nostru online de Teologie Mistică Ortodoxă…pentru că le-a înțeles sau pentru că…nu le-a înțeles și are o luptă interioară cu teologia ortodoxă, în faza ei cea mai de sus: experiența luminii necreate?

Fără scaun la cap

Undeva, în Ucraina, niște oameni fără scaun la cap, în grup, au intrat într-un râu, mare…ce era, dezbrăcați, cu mic și mare…la -5 C. Prezentatoarea de știri sau unul dintre ei spune: „s-au simțit purificați”. Unde? La piele…sau la cap?

*

De lăsatul secului, niște români de-ai noștri, după tradiții necucernice…au învârtit niște măciuci aprinse…și unul dintre ei spune: „ca să purificăm aerul…și noi să ne simțim mai curați…”. Mai curați la ce…și cum v-ați purificat: cu dioxid de carbon?

*

Un nou crea-tor de online, mai șușchiu se pare, vine și comentează două poze…din noul: A vedea și a fi văzut.

La una cu fructe, roșii și țigări…mesajul era mâncați…(adică fructe și legume)…dar nu fumați…și el ne spune că e un mesaj pentru gurmanzi?!!!!…

Tu din care parte a României ești frate? Din Angola?!!!!…

La o alta, cu fata de pe blocuri (reclama la bere), la care noi întrebăm: De ce nu punem și femei Sfinte pe blocuri…ci numai parașute?, același ne răspunde: pentru că Biserica e cunoscută de toți?!!!!

Nu: pentru că prin mintea voastră trec numai parașute…și nu: femei Sfinte!

De aceea nu există postere cu Sfinte pe străzi…ci numai cu parașute…care sunt o emblemă neinteresantă pentru orice: mașini, sandale, vacanțe la mare, bere, hârtie igienică…

Femeia e o marcă pentru orice…pentru că nu mai are nicio verticalitate.

Faci ce vrei cu ea…

*

Însă mai am avut parte și de alți comentatori surpriză în ultimele 36 de ore…ale căror comentarii, bineînțeles, au luat drumul undei neființei…dar îmi place să le discut.

Unul era îndurerat că ne-am ecumenicizat rău de tot și de aia nu mai putea fi el Sfânt…pentru că există foarte mulți ecumeniști. Asta e o scuză sau o problemă pentru tute tradițional de leneșe sau galopant de înguste la minte…

O comentatoare vine în contul nostru din You Tube…și comentează o filă video de acolo…deși ea ne citește aici. Și îmi spune: Dar, Părinte, vă cam lăudați prea mult…deși dragostea nu se laudă…Aluzie la capitolul iubirii…Le are cu studiul Scripturii, nu?!…

Vă întrec cumva la laude, domnișoară? Sau la buna impresie despre dv.? Dacă aveați ceva de spus veneați aici și scriați un comentariu, un articol, 10 recenzii la ce doreați și vă zbăteați să ne faceți să vă citim. Dar nu: ați venit acolo unde nu vă vede nimeni.

Problema e că eu nu mă laud (adică nu spun ce nu fac), ci arătcâte puțin din ceea ce fac….nu din ceea ce presupun că fac…Mai trebuie să mai treacă apă pe Bega…ca să mă înțelegeți. Părerea mea, nu?!!!!!

Altul a venit ca să îmi spună că, după părerea lui…nu știu că kitsch vine din germană (era greu să aflu?!!!!) și scriu greșit, adică așa: chici. Însă acest tuareg al limbii române nu știe un lucru simplu, de intruziune a neologismului în limba română…

Cetățene comentatativ, reține! Când un cuvânt străin devine foarte cunoscut pentru vorbitorul de limbă română, fapt pentru care nu mai îl confundă nimeni cu un altul, atunci acesta se transcrie ca pe română, chiar dacă el provine din engleză, turcă sau croată.

Adică nu mai zici: site ci sait; nu mai zici: sandwich ci sandviș; nu mai zici: vis à vis ci vizavi etc.

Cum bine ți-ai dat seama, cetățene al patriei, am zis chici, pentru că știu că așa pronunți germanicul kitsch și acum e snobism să îl folosești pe germană…dacă a devenit…și românesc

*

Nu mă miră de ce am comentatorii…pe care nu îi merit…Și nici nu mă miră de ce la un comentariu aplicat, pe Dogmatica Părintelui Dumitru Stăniloae sau la predicile mele nimeni nu vine să zică nimic: pentru că nu îi duce capul…sau pentru că le e rușine să dea ochii cu mine, cu numele lor real, pentru că, în viața dumnealor, nu se preocupă cu așa ceva…deși ar trebui.

Adică când scriu greu lumea pleacă…Când e pentru toată lumea, așa, scadență de la mine…o, lumea e avidă..de noutățile de pe TPA…

Însă necomentatul…înseamnă ne-dusul-capului.

Iar când pleci de la teologie grea, duhovnicească…e semn că ori ești student ori preot cu studii puține ori altceva mai sus…care crezi că le știi pe astea pe care ți le prezint eu…și de aceea te plictisesc…

Nu, nu te plictisesc!

Mai mult: te fac să caști, pentru că te doare capul!

Dacă ai avea cap luminat și ai fi mare traționalist sau mare ecumenist sau mare ortodox cu minte dumnezeiască m-ai citi non stop…pentru că nu mai e în România ceva asemănător ca aici. Aici se creează teologia pentru azi și pentru mâine. Dacă nu ai înțeles asta…e grav…Ești în afara discuției. Dacă da: nu mai pierde timpul, ci fă-te cunoscut tuturor alături de noi!

*

Nu aștept să fiu comentat de toți gură cască.

Nu mă interesează să mă trag cu tine de șireturi.

Dacă te duce capul, dacă ai doxă (adică slavă a lui Dumnezeu/ har) la cap vino și construiește, scrie împreună cu mine, pentru că nu scriu pentru struți, pentru reptile sau pentru dromaderi, ci pentru creștini ortodocși!

Ești ortodox? Arată ce poți! Arată cine ești! Arată ce faci! Fă-ne să te iubim! Fă-ne să te admirăm!

Omoară-ne cu admirația de tine!

Bucură-ne negrăit cu prezența ta!

Nu, nu mă interesează să fiu comentat la grămadă, fără distincție sau pentru că așa se face, ca la ceapeu! Mă interesează să scriu și să interacționez cu oameni cu adevărat interesați de ceea ce scriu, de problemele reale ale unui creștin ortodox de secol 21.

Dacă nu ai probleme, dacă nu știi că ai probleme, dacă vrei să te uiți doar la poze…ești liber, fratele meu, sora mea!…

Însă nu mai îmi dovedi că ești prost! Știu asta…Dacă ți-am șters comentariul odată…e semn că nu mai trebuie să încerci și a doua oară  să-mi spui că tot tu ești, același…Da, am înțeles: îl voi șterge și a 9-a oară…

Vrei să te auzi?!!!!!!!

Zi ceva care să mă intereseze!

*

Dăm un premiu celui/ celei (fără discriminare)…care îmi dovedește…în două pagini de text (îl publicăm) că a te droga…înseamnă să ai scaun la cap. Încercați și vă încercăm cu surpriza premiului…consistent…