Etichetă: Prof. Constantin Barbu

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a.

***

În paginile 43-44 din Pe umerii lui Marx, Adrian Cioroianu descrie, în tușe rapide și reci, pastelul primei zile de război:

„Vineri, 1 septembrie 1939, la ora 5: 20 (ora Poloniei și a Europei Centrale), un avion de bombardament german a aruncat prima bombă a viitoarei conflagrații mondiale asupra satului polonez Puck – așezare de pescari și, în egală măsură, bază aeriană pentru aviația poloneză.

La ora 5: 45, de pe vasul german Schleswig-Holstein – aflat în fața portului Gdańsk-Danzig – s-a tras primul obuz asupra teritoriului polonez.

În cursul celor două ore următoare, trupele germane aveau să treacă granița dintre cele două state.

Era o zi noroasă, cu o ploaie ușoară.

Începea al Doilea Război Mondial, consecința oarecum firească a provizoratului diplomatic instituit de învingători după Marele Război din 1914-1918”[1].

Important e că putem simți…ploaia…chiar dacă nu știm nimic despre război…

***

L-am cunoscut personal pe Prof. Constantin Barbu în data zilei de 15 iunie 2012, pe la ora 11 și ceva, la Biblioteca Metropolitană din București.

Tot atunci l-am cunoscut „pe viu” pe Prof. Adrian Năstase…cu care m-am salutat și „ne-am recunoscut reciproc”…și m-am reîntâlnit, cu bucurie, cu Prof. Sorin Dumitrescu, care m-a invitat la un dialog…

Am ajuns primii (eu și doamna preoteasă) la „ziua lui Eminescu”…și primul cadou pe care mi l-a făcut Prof. Barbu a fost Lada cu manuscrisele și cărțile lui Eminescu[2], pe care în aceeași zi am publicitat-o online.

Și în discuția cu sine de la sfârșitul comemorării am apreciat caracterul și disponibilitatea pentru ajutor a domnului Barbu…când vine vorba de munca de cercetare.

Cea serioasă…

Maiorescu a ținut lada cu manuscrisele eminesciene „aproape 20 de ani”[3].

Iar „prima donație” a sa, cea din 25 ianuarie 1902[4] către Academia Română, s-a concretizat „în celebrele 44 de caiete: Mss 2254 (896 p.), 2255 (970 p.), 2256 (116 p.), 2257 (902 p.), 2258 (526 p.), 2259 (734 p.), 2260 (658 p.), 2261 (674 p.), 2262 (434 p.), 2263 (158 p.), 2264 (876 p.), 2265 (610 p.), 2266 (328 p.), 2267 (330 p.), 2268 (114 p.), 2269 (156 p.), 2270 (328 p.), 2271 (240 p.), 2272 (240 p.), 2273 (142 p.), 2274 (202 p.), 2275 A (330 p.), 2275 B (200 p.), 2276 A (686 p.), 2276 B (48 p.), 2277 (288 p.), 2278 (166 p.), 2279 (234 p.), 2280 (70 p.), 2281 (288 p.), 2282 (292 p.), 2283 (310 p.), 2284 (134 p.), 2285 (370 p.), 2286 (186 p.), 2287 (192 p.), 2288 (100 p.), 2289 (178 p.), 2290 (178 p.), 2291 (144 p.), 2292 (118 p.), 2306 (340 p.), 2307 (379 p.), 2308 (322 p.)”[5].

Lor li se adaugă încă 6 manuscrise, plus încă 11[6]…și „până la 76 sunt manuscrise inedite”[7].

Celor „50 de manuscrise ce se află în Biblioteca Academiei”[8], spune autorul, li se adaugă cele 3 caiete în care Mihail a tradus „192 de paragrafe din Gramatica sanscrită a lui Bopp și 4 litere din Glosarul comparativ al lui Bopp”[9], care se află la BCU Iași; caietul roșu de la BCU Cluj; cele două file de la BCU Cluj; cele 93 de scrisori editate de Christina Zarifopol-Illas; manuscrise în diferite arhive [manuscrisul Criticilor mei se află la Freiburg];  versurile de la Biblioteca municipală din Turnu-Severin; manuscrisul 10.285 de la Muzeul Literaturii Române; „manuscrisul prințesei Elisabeta, dăruit de Titu Maiorescu în 3/16 aprilie 1912”[10].

A doua donație maioresciană: 28 mai 1904. Ea a constat în „cărți și manuscrise din lada poetului”[11].

Iar procesul verbal întocmit de Academia Română la primirea donației amintește de „25 volume manuscripte și 72 de volume și broșuri tipărite, rămase din biblioteca părintelui d-sale, Ioan Maiorescu”[12].

Iuliu Tuducescu întocmește o listă de 25 de manuscrise care i-au aparținut lui Eminescu[13].

Alexandru Elian a stabilit „concordanța (relevând identitatea) dintre manuscrisele din lista Maiorescu și manuscrisele din Gaster”[14].

Moses Gaster[15], „bun prieten cu Eminescu”[16], va folosi în cărțile sale din 1883 și 1891 manuscrise din biblioteca lui Eminescu[17].

„A treia donație este donația de cărți din biblioteca lui Eminescu și [aceasta] se datorează lui Matei Eminescu”[18]. Fundația Universitară din București a acceptat 16 titluri în 52 de volume[19].

Între cele 16 titluri găsim Operele complete ale lui Montesquieu, în 3 volume, ed. Paris 1865 și Operele complete ale lui Pascal, ed. Paris 1860[20].

Printre alte cărți avute în posesie de Eminescu, autorul enumeră 3 volume de Mihail Kogălniceanu, 7 volume de geografie universală ale lui Malte Brun, 6 volume din Operele complete ale lui J. J. Rousseau, un tratat de zoologie, un tratat de aritmetică[21]…

Și pentru că „donația de la Fundație a ars la Revoluția din 1989”[22], tocmai de aceea autorul și-a propus să editeze Biblioteca lui Eminescu[23].

Acest proiect, „gândit de Noica-Barbu”[24], are 6 domenii de editare: 1. Manuscrise de facsimilat (88 vol.); 2. Manuscrise de transliterat (63 vol.); 3. Opere complete (50 vol.), 4. Comentarii la Eminescu (50 vol.); 5. Corpus eminescianum (50 vol.); 6. Biblioteca salvată (418 vol.)[25].

Și autorul promite că va tipări „încă 25 de manuscrise inedite, [care au fost și ele] în vestita ladă a lui Eminescu. Așadar, [vor fi] 63 msse + 25 msse = 88 msse”[26].

Ediția Perpessicius are „peste 100.000 de greșeli, unele capitale”[27]. Pe când comentariile la Eminescu, „în 50 de volume, au fost elaborate, timp de 7 ani, împreună cu Constantin Noica și se află în posesia noastră”[28].

Iar dacă acest ucenic al lui Constantin Noica vrea să probeze ucenicia sa prin 50 de volume la Eminescu, de ce ceilalți „ucenici” ai săi o probează doar printr-un…jurnal?

Și când vorbește despre excerptele lui Eminescu (fragmente notate din diverse scrieri), autorul enumeră Sfinți Părinți ca Nicodim Aghioritul, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama, Dionisie Areopagitul, Isaac Sirul, Grigorie Sinaitul[29]…drept invitații pentru poeții recenți de a citi teologie…dacă vor să scrie poezie de calitate.

De la p. 17 a cărții începe Biblioteca lui Eminescu…și până la p. 38 sunt enumerate cărți peste cărți, pe care nu le mai citește aproape nimeni…și care te impresionează.

Foarte multe cărți în germană și franceză…

În p. 27: două în neogreacă.

Avea O șezătoare la țară, București, 1853, partea I, a lui Anton Pann[30].

În p. 29: o carte în italiană și alta în neogreacă.

În p. 30 se amintesc 3 cărți în engleză. Cred că sunt primele cărți în engleză amintite aici.

P. 32 începe cu o altă carte în engleză. O carte a lui Fichte[31], 4 ale lui Kant[32], 10 ale lui Schelling[33] și în p. 38 ediția Shakespeare și comentariile la opera lui ale lui Georg Gottfried Gervinus[34].

Primele 50 de volume din Biblioteca Eminescu au fost lansate pe 15 iunie 2012. Urmează următoarele…