Interviuri de conștiință (vol. 1) [22]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Toată lumea din secolul al 20-lea…

Prof. Remus Rus: Dar ei erau deja…[ÎPS] Nestor Vornicescu[1], PS Epifanie [Norocel][2]…toți ăștia erau deja persoane în funcție. Ca student…ca student…

Pr. Dorin Picioruș: Era un mare hop!…

Prof. Remus Rus: …eram primul student care a mers în străinătate, după cel de al doilea război mondial, pentru ca să fac teologie…

Pr. Dorin Picioruș: Deci sunteți primul student român, la teologie, care pleacă la Oxford cu bursă!…De la Statul român?

Prof. Remus Rus: Nu! De la Consiliul Ecumenic al Bisericilor…Nu, nu!…Statul român nu dădea burse…

Pr. Dorin Picioruș: Și ne întoarcem la Preafericitul Justinian, care vă analizează

Prof. Remus Rus: El m-a analizat și mi-a zis: „Tinere, crezi că ai să poți face față?”…

Pr. Dorin Picioruș: De unde să știu acum?! (râd)…Să mă întorc!…

 Prof. Remus Rus: „Bine, bine!…Lasă că vedem noi!”. Și a venit atunci, la noi în țară, împăratul Haile Selassie[3]

(imagine)

Pr. Dorin Picioruș: Cine?!…

Prof. Remus Rus: Haile Selassie al Etiopiei…A venit la noi în țară…și m-a chemat[4] ca să ajut…

Pr. Dorin Picioruș: Cu translarea…

Prof. Remus Rus: Nu, avea traducător oficial!…Dar să fiu pe lângă ceilalți, care nu intrau în grupa imediat următoare [împăratului]…

Pr. Dorin Picioruș: Dar care aveau nevoie de traducere…

Prof. Remus Rus: Care nu erau în suita lui…Și m-a chemat, am fost acolo, am dus și bagajele de rigoare, fără doar și poate…Așa am intrat…

Pr. Dorin Picioruș: prima intrare…

Prof. Remus Rus: prima intrare în activitatea Bisericii…la Patriarhie…Deci: așa a fost atunci!…

[Am vorbit despre] Patriarhul Justinian, Patriarhul Teoctist…Patriarhul Iustin [Moisescu]! După ce am venit din străinătate…Patriarhul Iustin a fost cel care m-a urmărit pas cu pas!…

Pr. Dorin Picioruș: După întoarcere…

Prof. Remus Rus: A vrut să mă ia la Neamț, la Seminar[5], prima dată…Profesor la Seminar…Nu mi-ar fi displăcut, știi?!…

Pr. Dorin Picioruș: La cel monahal?

Prof. Remus Rus: Da!…Nu mi-ar fi displăcut! Dar Patriarhul Iustin mi-a zis: „Dumneata rămâi aici până când spun eu!”.

Pr. Dorin Picioruș: La București!

Prof. Remus Rus: „Nu ești de capul dumitale! Să știi asta!”…

Pr. Dorin Picioruș: Adică: nu mergi nicăieri!

Prof. Remus Rus: Așa a fost! Pentru că în 1975, când am trecut de la serviciul de Relații Externe la Facultatea [de Teologie Ortodoxă din București], a fost iarăși un moment foarte interesant!…

Mă cheamă într-o zi la el…vicepreședintele departamentului Cultelor…și îmi zice: „Remus, eu n-am făcut nimic pentru tine până acuma!”…

Pr. Dorin Picioruș: Cu sensul: să vă ajute în mod expres.

Prof. Remus Rus: Da!…„Știi care e problema mea…și multă vreme nu voi putea să fac prea multe”. Era deja anchetat…Începuse să fie anchetat pentru relațiile lui cu Biserica…prea strânse…referitor la tabla de la Durău…

Pr. Dorin Picioruș: Da, da…ceea ce ne-ați spus anterior!

Prof. Remus Rus: „Sunt zgândărit de către cineva…Nu știu de cine…

Pr. Dorin Picioruș: Și vreau să vă ajut!

Prof. Remus Rus: Vreau să te ajut! Spune: ce vrei să fac pentru tine?”. „Păi”, zic…„dacă vreți să mă ajutați, dați-mi un post, plătit din fondurile de Stat, la Institutul Teologic din București sau din Sibiu…oricare dintre ele…”.

Pr. Dorin Picioruș: Adică să intru…

Prof. Remus Rus: în învățământ…„M-am săturat de administrație…Pentru că administrația, pentru mine, este curat mijloc de tâmpire”…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru ca să fac ceea ce am învățat să fac!

Prof. Remus Rus: Pentru că începusem să mă deprofesionalizez rău de tot…Rău de tot…Uitasem foarte multe lucruri…

Pr. Dorin Picioruș: Era normal!…Dacă ați stat atâția ani numai cu traducerea…

Prof. Remus Rus: Și…el mi-a spus: „Dar de ce nu mi-ai zis până acuma, mă?! E ușor!…Pentru că și Patriarhul asta dorește”. „Dar nu mi-a dat binecuvântare niciodată [pentru asta]!”. „Nu…pentru că Patriarhul dorește altceva…”.

Și mi-a dat hârtia respectivă…Am luat-o…Pentru că s-a făcut calculul la vechime…

Pr. Dorin Picioruș: Cartea de muncă…

Prof. Remus Rus: Mi-a dat cartea de muncă, tot-tot-tot…și cu vechimea calculată…Tot ce îmi trebuia pentru ca să fiu numit Asistent la Facultatea de Teologie. Am venit aici… la Părintele Rector de-atunci…și i-am dat hârtia…Și i-am zis: „Știți, Părinte Rector, am venit la dumneavoastră…poate aveți un post…iată am o hârtie…

Pr. Dorin Picioruș:  trimiterea!…

Prof. Remus Rus: nu știu ce…”. S-a uitat la hârtie…și Părintele [Mircea] Chialda[6] a zis: „Știi, boierule, noi nu primim ardeleni aici!”.

Pr. Dorin Picioruș: Aolo!…Era o altă palmă

Prof. Remus Rus: Dar el era ardelean!…

Pr. Dorin Picioruș: A!…

Prof. Remus Rus: Era de la Avrig, de pe undeva de pe lângă Sibiu…

Pr. Dorin Picioruș: Da…dar se bucureștenizase între timp!…

Prof. Remus Rus: El devenise oltean!…Devenise oltean, vorba aia, așa cum le zic eu…Decanul de atunci – nu îi dau numele, pentru că este în viață – îmi zice – frecându-și barba, așa (îmi arată gestul) – : „Știi, domnu’ Remus, noi nu avem posturi!”…

[Însă, fiind] fericit că eu vreau să merg la Sibiu…fac repede o binecuvântare către Patriarh…

Pr. Dorin Picioruș: Și vă întreabă de ce n-ați găsit la București!…

Prof. Remus Rus: Zic: „Prea Fericite Părinte Patriarh, vă rog a binevoi a-mi aproba transferul de la serviciul de Relații Externe la Facultatea de Teologie din Sibiu, pentru că nu sunt posturi la București și, uitați, eu am aprobare și nu știu ce”…

Mă duc cu hârtia…și îi dau cererea lui Antonie…

Pr. Dorin Picioruș: ÎPS Antonie Plămădeală…

Prof. Remus Rus: Da!…El era Vicar Patriarhal. Zic: „Prea Sfinția Voastră luați…”. El mi-a luat cererea și zice: „Păi, ce aprobare ai, mă?!”. „Păi, Prea Sfințite, uitați: hârtia asta!”.

Pr. Dorin Picioruș: Era aprobarea [de la Culte]…

Prof. Remus Rus: Era pe o jumătate de coală…A4…

Pr. Dorin Picioruș: cu semnătură și cu parafă…

Prof. Remus Rus: parafă, tot…post…plătit din fonduri de Stat!…A vrut să îmi ia hârtia…dar îi spun: „Nu v-o dau!…Prea Sfințite asta e pita mea, vorba aia…Ce mă fac fără ea?!”. „Nu, nu, nu!”…Mi-a luat hârtia, a băgat-o în geantă…cererea…și s-a dus la Patriarhul Justinian…După 10 minute mă pomenesc chemat…

Pr. Dorin Picioruș: în audiență!

Prof. Remus Rus: la Palat, înăuntru!…În audiență…Intru înăuntru…și Patriarhul era în mână cu hârtia…

Pr. Dorin Picioruș: care trebuia să fie definitivă

Prof. Remus Rus: și îmi zice: (o pauză lungă) „E adevărată, tinere, hârtia asta?…”.

Pr. Dorin Picioruș: Adică: dacă ați obținut-o pe drept!

Prof. Remus Rus: Zic: „Da, Prea Fericirea Voastră!…”. Stă, se uită la mine…Zice: „Dar știi că eu mă zbat să primesc astfel de posturi de la Stat…și mie nu mi-au aprobat?! E adevărată?!!”.

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles acum!…

Prof. Remus Rus: „Da, Prea Fericirea Voastră, e adevărată!…”.

Pr. Dorin Picioruș: „Cum ați obținut-o?”. Asta era ideea, nu?!…

Prof. Remus Rus: Zice: „Da, dar cum ți s-a dat?! E adevărată?!! Tinere așa e?! E bună?!!!”. „Prea Fericirea Voastră”, zic, „doamna Dinescu, șefa de cabinet…O putem suna…și ea vă poate confirma, dacă este sau nu este

Pr. Dorin Picioruș: reală

Prof. Remus Rus: reală hârtia…”. „Dar de ce vrei să pleci la Sibiu, tinere?!”. „Păi”, zic, „Prea Fericirea Voastră, am fost la Părintele…

Pr. Dorin Picioruș: Și nu sunt oltean!…

Prof. Remus Rus: și mi s-au spus că nu sunt posturi…și eu sunt ardelean…și plec în…

Pr. Dorin Picioruș: Ăsta e „un defect”!

Prof. Remus Rus: Ardealul meu, Prea Fericirea Voastră!”. Încă odată mi-a zis atunci: „Tinere…

Pr. Dorin Picioruș: rămâi aici!

Prof. Remus Rus: Nu!…I-am mai adăugat: „Știți…sunt fiu duhovnicesc al Episcopiei Aradului”…La care el îmi zice: „Nu, tinere! Nu ești fiu duhovnicesc al Aradului ci ești fiul duhovnicesc al Patriarhului Justinian și faci ce îți spune Patriarhul Justinian și te duci unde el te trimite, nu unde vrei dumneata, pentru că el a investit în tine”.

Pr. Dorin Picioruș: …încredere și v-a trimis la studii…

Prof. Remus Rus: I-a chemat pe cei doi conducători ai Facultății noastre…

Pr. Dorin Picioruș: de Teologie, de la București…

Prof. Remus Rus: Da…și…

Pr. Dorin Picioruș: în câteva minute…

Prof. Remus Rus: a doua zi am fost angajatul Facultății de Teologie din București…

Între timp însă…catedra de Istoria Religiilor a fost desființată…Au desființat-o pentru că l-au pensionat pe Părintele Emilian Vasilescu[7]

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: …de vrednică pomenire…

Pr. Dorin Picioruș: autorul manualului

Prof. Remus Rus: autorul manualului…

Pr. Dorin Picioruș: de Istoria Religiilor[8]

(imagine)

Prof. Remus Rus: …Un om extraordinar. Dumnezeu să-l pomenească…întru Împărăția Sa!…Un om formidabil a fost…Și, ca să scape de el, au desființat catedra!…

Și eu am venit asistent aici, [la București]…și m-au dat asistent la cel mai rău profesor din facultate, la vremea respectivă, care era Părintele Niculae Șerbănescu…Cel mai exigent și cel mai rău…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…În sensul că trebuia să fiți brici[9]

Prof. Remus Rus: Îți cerea să fii brici, știi?!…

Pr. Dorin Picioruș: Și ăsta e „un rău” necesar…dacă vrei să faci excelență (râd)…

Prof. Remus Rus: Auzi…știi cum e: înveți de la toți! De la toți înveți câte ceva, știi?!…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Dar e bine să fii pus la treabă [în mod serios]…

Prof. Remus Rus:  În fine…eu îl cunoșteam pe Părintele Șerbănescu…pentru că era și șeful Arhivei Patriarhiei…Și în cei 6 ani…

Pr. Dorin Picioruș: Al Bibliotecii…

Prof. Remus Rus:  Nu! Al Arhivei

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles! Ceva aparte…nu în cadrul Bibliotecii…

Prof. Remus Rus: Și în perioada respectivă…cât a fost el arhivar…noi discutam!…Mai beam și câte o cafea din când în când…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Adică, nu…Dar, ca profesor, era

Pr. Dorin Picioruș: Cu lucruri stricte…

Prof. Remus Rus: intransigent…

Interviuri de conștiință (vol. 1) [21]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a.

***

Prof. Remus Rus: Deci ei [comuniștii] n-au avut curaj [să comunice direct cu Patriarhul]…sau au avut încredere în mine, știind că sunt la începutul activității…

Pr. Dorin Picioruș: Sau poate că au crezut că aveți o influență mai mare decât cea pe care o aveați…

Prof. Remus Rus: Nu cred [acest lucru]!…În fine: ce-a fost a fost!…Nu știu lucrurile…Dar…era clar faptul că Patriarhul Justinian [Marina] a fost ținut în umbră

Pr. Dorin Picioruș: de către aparatul…

Prof. Remus Rus: de către aparatul [politic] comunist…

Vă mai dau un exemplu!…Am fost chemat într-o după masă, la el, în birou…era pe la 6 seara…

Pr. Dorin Picioruș: la Preafericitul Justinian…

Prof. Remus Rus: la Preafericitul Justinian…Eram în biroul dânsului…și mi-a spus: „Vino, tinere, că am ceva…

Pr. Dorin Picioruș: de lucru, de făcut…

Prof. Remus Rus: de lucru!”. M-am dus la el și Patriarhul era în biroul lui, care se afla în partea întunecată…în partea către Catedrală…și către Marea Adunare Națională, cum era atunci…și acum e Palatul Patriarhiei. Era partea întunecoasă a Palatului. Și el stătea întotdeauna cu o lampă aprinsă pe birou. Dar, de data asta, nu era aprinsă lampa, și Patriarhul stătea la geam…

Și, în fața Palatului, era o mare forfotă. Cu mașini…cu un dute-vino…și așa mai departe…Și, din vorbă în vorbă, Patriarhul îmi spune pentru ce m-a chemat…și eu mi-am luat la un moment dat inima în dinți și am spus: „Preafericirea Voastră, nu înțeleg de ce stați în biroul ăsta întunecat

Pr. Dorin Picioruș: retras, da!…

Prof. Remus Rus: În partea cealaltă este un spațiu

Pr. Dorin Picioruș: deschis…

Prof. Remus Rus: deschis…luminos și așa mi departe…”. Și el stă și se uită la mine și îmi zice: „Tinere, eu trebuie să fac lucrul ăsta!”… (o pauză cu subînțeles)

Pr. Dorin Picioruș: …Prima dată n-a avut sens

Prof. Remus Rus: N-am înțeles ce vrea să spună…„Dar, Preafericirea Voastră, sunteți Patriarhul Bisericii noastre…și?!”…Și zice: „Da!…Eu trebuie să fiu aici și să văd tot ce se întâmplă! Pentru că aici nimeni nu îmi spune nimic…”.

Pr. Dorin Picioruș: Ce se întâmplă la mine în Palatul Patriarhal…La mine în față

Prof. Remus Rus: În față!…Era Marea Adunare Națională…erau mașini…„Eu trebuie să știu ce se întâmplă aici!”…

Pr. Dorin Picioruș: Și ați înțeles, că nu exista o relație…

Prof. Remus Rus: Încă odată am înțeles că Patriarhul era ținut în întuneric

Pr. Dorin Picioruș: Că nu știa ce se petrece cu Partidul comunist…

Prof. Remus Rus: Nu știa ce se petrece…Nu știa cine vine, cine pleacă, ce se întâmplă…El nu știa!…Cerberii[1] din jurul lui…l-au încorsetat…și el, bine mersi…

Pr. Dorin Picioruș: Nu știa nimic…

Prof. Remus Rus: Nu, nu știa!…

Pr. Dorin Picioruș: Primea informații tot prin intermediul [unor oameni din Biserică]…

Prof. Remus Rus: Și apropo de comunitatea evreiască, de statul Israel!…După ce i-am spus [Patriarhului secretul de Stat]…și au plecat oaspeții…

Pr. Dorin Picioruș: Delegația, da!…

Prof. Remus Rus: …delegația…l-a chemat pe secretar și i-a zis: „Părinte secretar, tânărul ăsta vine [de aici încolo] ori de câte ori dorește!”…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Are drum deschis către (zâmbesc)…

Prof. Remus Rus: „Ori de câte ori dorește să vină la mine!”…Bineînțeles, m-am dus numai în cazuri

Pr. Dorin Picioruș: speciale…

Prof. Remus Rus: …când a trebuit să transmit un mesaj…sau ceva…Fiindcă, într-adevăr, am fost folosit multă vreme ca mesager între Culte și Patriarh …

Iustin!…

Pr. Dorin Picioruș: Dar asta înseamnă că Preafericitul vă credita cu multă considerație. Chiar dacă n-a exprimat-o…

Prof. Remus Rus: Eu sper că…a avut față de mine…

Pr. Dorin Picioruș: o grijă aparte…

Prof. Remus Rus: o grijă aparte…și eu, dacă ar fi să numesc câțiva oameni din viața mea, în afară de părinții mei…

Pr. Dorin Picioruș: cărora le sunteți recunoscător…

Prof. Remus Rus: cărora trebuie să le fiu recunoscător…în primul rând și în primul rând sunt profund recunoscător Patriarhului Teoctist [Arăpașu][2] – și vă și spun de ce! – și, în al doilea rând, Patriarhului Justinian [Marina]. În al 3-lea rând, Patriarhului Iustin [Moisescu]…Pentru că aceștia au fost…

Pr. Dorin Picioruș: oamenii fundamentali în viața dumneavoastră…

Prof. Remus Rus: oamenii cheie din viața mea, care m-au ajutat într-un fel sau altul…A mai fost încă o persoană, pe care n-am s-o numesc acuma…Dar ăștia sunt cei care au dat curs vieții mele…

Patriarhul Teoctist, după ce a ajuns Episcop al Aradului[3] – pentru că eu am venit din Episcopia Aradului –

Pr. Dorin Picioruș: Da, da!…

Prof. Remus Rus: …am ajuns la licență și am făcut cerere ca să vin la doctorat…

Pr. Dorin Picioruș: La București!

Prof. Remus Rus: La București…Fiindcă existau cursuri de doctorat…

Pr. Dorin Picioruș: Numai aici.

(fotografie)

Prof. Remus Rus: la București. Și am făcut cerere, și eu și încă un coleg de-al meu, Gligor Veniamin…Părintele Gligor Veniamin[4], preot pe lângă Arad…pentru ca să fiu…

Pr. Dorin Picioruș: detașat aici…

Prof. Remus Rus: Ca să mi se dea binecuvântare, pentru ca să pot să vin și să mă înscriu la examenul de admitere la doctorat.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus[5]: Și ce s-a întâmplat atunci?…Patriarhul Teoctist a primit cele două cereri: a mea și a

Pr. Dorin Picioruș: colegului dumneavoastră…

Prof. Remus Rus: colegului meu…pentru ca să participăm la doctorat. Dar a zis: „Nu vă dau aprobare, până nu vă examinez!”.

Pr. Dorin Picioruș: În mod personal…

Prof. Remus Rus: Și a venit exact în perioada licenței!…De la Arad la Sibiu, era în drum spre București…și tocmai s-a întâmplat să fie licența la noi, la Sibiu…Ne-a chemat și pe mine și pe colegul meu…

Pr. Dorin Picioruș: Adică licența în teologie

Prof. Remus Rus: Da, licența în teologie!…

Pr. Dorin Picioruș: …pentru ca să fie înțeles

Prof. Remus Rus: Ne-a chemat…în ordinea alfabetică. După ce l-a chemat pe el, pe colegul meu…și l-a examinat, [Episcopul Teoctist] fiind în comisia de licență…

Pr. Dorin Picioruș: Examenul era și oral și scris?

Prof. Remus Rus: Nu, se dădea numai oral!…Dar era foarte complicat. Pentru că în comisie trebuiau să fie toți profesorii…

Pr. Dorin Picioruș: Și fiecare întreba din materia sa…

Prof. Remus Rus: Da…Cum nu eram mulți, un examen dura cel mult o oră, o oră și ceva…

A venit rândul meu, m-a ascultat…s-a terminat examenul. După examen ne-a chemat sus, la rectorat: și pe mine și pe colegul meu. Iar Patriarhul Teoctist a zis așa…arătând cu degetul spre mine: „Dumneata, faci cerere, pentru ca să mergi la Doctorat iar dumneata faci cerere, pentru ca să te numesc secretarul meu!”.

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…Din generația dumneavoastră a ochit doi oameni de viitor

Prof. Remus Rus: Pe mine m-a ales…și putea să fie invers…și cursul vieții mele era altul…

Pr. Dorin Picioruș: să fie cu totul altul…

Prof. Remus Rus: Dar pentru faptul că el mi-a deschis drumul…nu pot să nu mi-l amintesc în rugăciune, nu pot să nu-i fiu…

Pr. Dorin Picioruș: Vă cred!…

Prof. Remus Rus: recunoscător…Iar, la plecarea în străinătate, după ce am ajuns aici, la doctorat, s-a dat un examen pentru trei burse: una la Oxford, alta la Paris…

Pr. Dorin Picioruș: Una a fost a Părintelui [Alexandru] Stan[6]

Prof. Remus Rus: Nu!…

Pr. Dorin Picioruș: Eu așa știam…

Prof. Remus Rus: …a fost a lui Săbăduș…Părintele Săbăduș[7]…Părintele Costandache…și cu mine…Da, au fost 94 de candidați!…

Pr. Dorin Picioruș: Uau!…Pe cele trei?…

Prof. Remus Rus: Pe cele trei burse, da!…

Pr. Dorin Picioruș: 94?!…În cât? În 1964?

Prof. Remus Rus: În 1965, în februarie…

Pr. Dorin Picioruș: Trei din…94!…

Prof. Remus Rus: Am dat examenul și…în fine…Pe românește: prost să fii, noroc să ai!…

Pr. Dorin Picioruș: Ei, nici chiar așa!…

Prof. Remus Rus: Am avut norocul în așa fel, încât am câștigat bursa!…Și am avut contracandidați puternici…Nu-i dau cu numele pe toți…dar unii au fost…mulți sunt în viață…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…

Prof. Remus Rus: Dar printre ei a fost și Ion Bria[8], care făcuse studii în Anglia…

Pr. Dorin Picioruș: Da, care a adormit!…

Prof. Remus Rus: a adormit în Domnul…care făcuse în Anglia studii…deja un an de zile…și am avut în el un contracandidat puternic de tot.

Și m-au ales!…

Examenul l-am dat cu profesorii noștri…dar în comisie a fost o doamnă de la Universitate. Nu știu cine este…N-am mai văzut-o…

Pr. Dorin Picioruș: Care v-a chestionat la Engleză!

Prof. Remus Rus: M-a chestionat la engleză…Și, după ce s-a terminat examenu’, ne-au spus profesorii, care au fost acolo…Profesorul Liviu Stan[9] ne-a spus, că Antim Nica, Episcopul Vicar Patriarhal la vremea respectivă…a întrebat-o pe doamnă: „Doamnă, dintre cei pe care i-am examinat, pe cine ați alege dumneavoastră?”. „Păi, pe dumnealui!”. Și așa am ajuns!…M-a chemat Patriarhul Justinian după asta, a stat de vorbă cu mine…s-a uitat la mine în sus și-n jos…m-a măsurat din cap și până în picioare…și mi-a zis:

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că trebuie să specificăm faptul că, până în 1964, noi, teologii români, nu am avut burse în străinătate…

Prof. Remus Rus: Deci, ce s-a întâmplat?…

În 1961, Biserica noastră a devenit membră al Consiliului Mondial al Bisericilor[10]. Și Consiliul Mondial al Bisericilor a început să dea burse…

Pr. Dorin Picioruș: Și atunci au început să iasă

Prof. Remus Rus: în străinătate…Atunci a ieșit și Părintele Mitică [Dumitru] Popescu[11] și [Ion] Bria și toți ceilalți…


[1] Paznicii severi.

[3] Din 1962, pentru 10 ani de zile, cf.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u.

[4] Pomenit în articolul de aici ca Părintele Gligor Beniamin:

http://www.episcopiaaradului.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=853:cinstirea-duminicii-ortodoxiei-in-parohia-masca&catid=49:tiri-bisericeti-locale.

Fotografia sa, din pagina anterioară, este preluată din acest articol.

[5] De aici începe a treia filă audio a interviului, care are 58. 39 minute.

[7] Cred că e vorba de Pr. Prof. Ioan Săbăduș, din a cărui prezentare, cf. http://protopopiatul2capitala.ro/ads/view/30-parohia-sfantul-nicolae-ion-creang.html, am înțeles că dumnealui este preotul care a construit, „în mod ilegal”, Biserică în timpul comunismului și despre care ne-a vorbit în această carte Prof. Remus Rus.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [20]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Și sunt din ce în ce mai multe aceste persoane…

Prof. Remus Rus: Și ele au fost ajutate de oamenii Bisericii, fără să se spună cine sunt. Și preoții au ajutat și înainte [de revoluție] și ajută și-acuma…

Pr. Dorin Picioruș: Fără să știe nimeni de ei…

Prof. Remus Rus: Fără să știe nimeni de ei!…

Căci așa îmi spuneau: „Remus, să nu spui la nimeni nimic!

Lasă că facem…dregem…ajutăm!…”.

De aceea, mulți zic că…Biserica a fost închisă[1]! Că Bisericile au fost închise…Aș vrea să văd [însă] câte Biserici au fost închise în București?

Pr. Dorin Picioruș: În timpul regimului…

Prof. Remus Rus: În timpul regimului [comunist]…Preoții veneau la ora 8 [la Biserică] și stăteau până după masa…la 5, la 6, la 7…Erau acolo în permanență.

Chiar la mine, la Biserica Cărămidari[2], erau 3 preoți…

Pr. Dorin Picioruș: Pe timpu’ [comunismului]…

Prof. Remus Rus: Da, sigur că da!…Erau 3 preoți, făceau cu rândul, săptămânal…În Biserică, duminica, slujeau împreună…

Pr. Dorin Picioruș: apoi fiecare era cu săptămâna lui…

Prof. Remus Rus: În Biserică mergeai la el, stăteai de vorbă cu el [cu preotul]…și nimeni nu te știa…

Pr. Dorin Picioruș: Sau Botezuri, Cununi, Înmormântări ale marilor ștabi[3] făcute în Biserică…

Prof. Remus Rus: Hai să îți spun, apropo de Botezuri…și, în special, de Sfintele Taine!…Un lucru foarte picant…

Pr. Dorin Picioruș: Botezuri și Cununii pentru comuniștii între ghilimele.

Prof. Remus Rus: Da, pentru „comuniști”!…

Un individ, sus-pus

Pr. Dorin Picioruș: Da, din partid!…

Prof. Remus Rus: Nu-i dăm numele, pentru că

Pr. Dorin Picioruș: e cunoscut…

Prof. Remus Rus: e prea cunoscut, pentru ca să îi dăm numele…Într-o bună zi, prietenul meu, Părintele cutărică, primește un telefon de la o familie în vârstă…Și îi spune: „Părinte, avem un nepoțel…

Pr. Dorin Picioruș: Care trebuie botezat!

Prof. Remus Rus: Am dori să îl botezați. Sunteți amabil să faceți lucrul acesta

Pr. Dorin Picioruș: acasă, fără să știe nimeni…

Prof. Remus Rus: acasă?”. „Da, nu e nicio problemă!”…Și-a luat Părintele

Pr. Dorin Picioruș: ce trebuie pentru acolo

Prof. Remus Rus: toate lucrurile…A mers, a făcut Botezul…A stat puțin la masă cu bătrânii…

Pr. Dorin Picioruș: Și acolo a aflat că?…

Prof. Remus Rus: Nu, nu!…Stai că e o poveste foarte drăguță asta!…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…

Prof. Remus Rus: A stat la masă cu bătrânii…a plecat…fără să aibă

Pr. Dorin Picioruș: multe detalii…

Prof. Remus Rus: fără nimic…După vreo două săptămâni primește un telefon…tot de la o pereche de oameni în vârstă și care i-au zis: „Știți, Părinte, avem un nepoțel! Am dori să îl botezați…Stăm la adresa cutare…Vreți să veniți?!”.

Pr. Dorin Picioruș: Părea să nu aibă legătură una cu alta…

Prof. Remus Rus: A fost o adresă…și o altă adresă…S-a dus, l-a botezat, nu știu ce…a stat la un pahar de vorbă cu ei…și a plecat…După două săptămâni, primește încă un telefon…și, de astă dată, erau persoanele în cauză: tatăl și mama!

Au dat telefon și zic: „Știți, Părinte, avem un băiețel și vrem să-l botezăm! Vreți să veniți la adresa cutare…din Parcul nu știu care?”.

Pr. Dorin Picioruș: Tot în București!…

Prof. Remus Rus: Da, aici, în București…„Da, fără îndoială!”…S-a dus a treia oară…și, când a intrat, a dat cu ochii de același copil…Erau numai părinții și copilul! Fără niciun invitat…pentru că era, vorba aia…

Pr. Dorin Picioruș: era secretă

Prof. Remus Rus: era secretă treaba! Dar, când s-a uitat la copil…

Pr. Dorin Picioruș: era același!…

Prof. Remus Rus: era cel pe care îl botezase o dată, a doua oară…și acum era chemat să îl boteze a treia oară…Și le-a zis: „Știți, eu îl botez pe băiat!…Dar băiatul acesta a fost botezat de mine o dată”…Și atunci și-au dat seama…

Pr. Dorin Picioruș: că bunicii..

Prof. Remus Rus: …că bunicii din partea mamei și a tatălui îl botezaseră…

Deci, există în conducerea țării noastre un individ…care a fost botezat de două ori…și era cât pe-aci să fie botezat…

Pr. Dorin Picioruș: și-a treia oară…Pentru că membrii familiei au ținut, în secret, să îl boteze…

Prof. Remus Rus: Sunt lucruri frumoase!…Poate că acuma, cineva va zice: „Cum a putut preotul să facă acest lucru?”. Însă, domne, de unde știa el că este același copil la un interval de…la o altă adresă?…

Pr. Dorin Picioruș: S-a uitat la oamenii care au cerut Botezul…

Prof. Remus Rus: Dar…vezi!…El s-a dus, a făcut, așa cum trebuia…

Pr. Dorin Picioruș: E un exemplu de neînfricare. Pentru că, a te duce la o adresă…neidentificată…pe nepusă masă…

Prof. Remus Rus:  Așa erau vremurile!…

Pr. Dorin Picioruș: e o dovadă de curaj…de mare curaj…

Prof. Remus Rus:  Și curaj…dar a mers!…Este Domn Părinte în București, bine mersi…încă lucrează…Nu e pensionar! Încă lucrează…

Pr. Dorin Picioruș: Asta este o istorioară de Pateric!

Prof. Remus Rus:  O istorioară care ar merita să o cunoască toți…

Pr. Dorin Picioruș: Da! O să o cunoască mulți…

Prof. Remus Rus: Pentru că preotul, atunci când a fost chemat, s-a dus și a săvârșit Taina pentru care a fost chemat…Și au fost [multe] lucruri de genul ăsta…

Îmi aduc aminte…și numele lui pot să-l dau!…Un fost coleg de-al meu de doctorat, care a fost și protopop în București, avea un fișier special cu…

Pr. Dorin Picioruș: numere de telefon!…

Prof. Remus Rus: cu numele persoanelor speciale la care

Pr. Dorin Picioruș: fusese

Prof. Remus Rus: fusese…

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Prof. Remus Rus: Și pe fișa respectivă, el avea: numele, data,

Pr. Dorin Picioruș: unde stă

Prof. Remus Rus: ce problemă a avut, și așa mai departe…

Pr. Dorin Picioruș: O evidență internă!…

Prof. Remus Rus: O evidență…Și el mergea, de fiecare dată, și făcea…și scria acolo…iar listele respective cred că încă mai există…

Pentru că familia lui…băiatul și fiica lui cred că nu le-au aruncat…Și ar fi fost păcat! Pentru că asta este o mărturie a activității unui preot, care a lucrat, în taină, în tot Bucureștiul…Pentru că el era chemat în tot Bucureștiul…

Pr. Dorin Picioruș: De către oameni ai partidului…

Prof. Remus Rus: De către oameni, care aveau grijă de ei…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…Până acum, domnule profesor, ne-ați vorbit despre singurătatea dumneavoastră comunicativă…despre momentele de realism pe care le-ați trăit în viața dumneavoastră…Și cred că ar trebui să ne explicați – așa cum ne-ați explicat, de-a lungul timpului, anumite nuanțe – modul în care ați ajuns la acest simț dezvoltat al limbii, care se observă în traducerile dumneavoastră? Pentru că am observat grija dumneavoastră față de cuvinte. Față de locul unde trebuie pus fiecare cuvânt în parte…

E un dar nativ, cu care v-ați născut…sau ați crescut acest simț al limbii? Cum intuiți care e locul cuvintelor?

Prof. Remus Rus: Știți ce se întâmplă?…Din…

Pr. Dorin Picioruș: E ceva nativ!

Prof. Remus Rus: Da, poate să fie și ceva nativ!…Eu am avut părinți simpli. Tata a fost tâmplar, iar mama a fost casnică.

Pr. Dorin Picioruș: Iar dumneavoastră ați întrecut orice ștafetă…

Prof. Remus Rus: Sora mai mare a fost Profesor de Chimie la Timișoara iar cea mică a rămas casnică, acasă, fiindcă exista pământul…

Pr. Dorin Picioruș: care trebuia muncit, da!…

Prof. Remus Rus: și să fie cineva, care să moștenească ceea ce este acasă, la țară…

Problema traducerilor…Și ăsta e un lucru foarte frumos!…Când am venit din Anglia în România, în 1969…am lucrat ca traducător

Pr. Dorin Picioruș: 7 ani, nu?

Prof. Remus Rus: 7 ani…Până în 1975 am lucrat ca traducător.

Pr. Dorin Picioruș: La Patriarhia Română, la Relații Externe

Prof. Remus Rus: Da, la serviciul de Relații Externe…Și acolo a trebuit să joc pe muchie [de cuțit]…mereu…

Pr. Dorin Picioruș:  cu sensurile cuvintelor…

Prof. Remus Rus: Trebuia să fii foarte atent

Pr. Dorin Picioruș:  Să drămuiești cuvintele (râd)…

Prof. Remus Rus: Să drămuiești totul!…

Pr. Dorin Picioruș:  Da!…

Prof. Remus Rus: Patriarhul Justinian [Marina][4] întotdeauna îmi spunea: „Tinere!”. Eram tânăr la vremea respectivă, îți dai seama…„Tinere, vezi dacă zic ceva ce nu e bine și ai grijă, mare grijă cum traduci!”.

Pr. Dorin Picioruș:  Pentru că eu pot să fiu obosit

Prof. Remus Rus: Pot să zic cine știe ce…și lucrurile să fie înțelese greșit

Pr. Dorin Picioruș:  Adică avea încredere în dumneavoastră. Se lăsa pe mâna dumneavoastră în timpul traducerii…

Prof. Remus Rus: Niciodată nu mi-a zis…

Pr. Dorin Picioruș:  că ați tradus defectuos…

Prof. Remus Rus: că am spus ceva [greșit]…Dimpotrivă!…Îmi dădea mână liberă…și nu numai el! Patriarhul Justin [Moisescu][5], care a fost…care știa și ceva engleză…

Pr. Dorin Picioruș:  Da!…

Prof. Remus Rus: …a fost un om extraordinar! Un intelectual fin…un patriarh grozav…Și el știa engleză! Nu m-a corectat nicio singură dată…Când observa că nuanțez ceva, într-un anume fel,

Pr. Dorin Picioruș:  știa că mergeți pe o idee, că aveți un plan…

Prof. Remus Rus: zâmbea!…Zâmbea (zâmbind cu față veselă)!…

Pr. Dorin Picioruș:  În timpul discursului…

Prof. Remus Rus: Da!…El nu spunea nimic…ci se uita așa, lung…Avea

Pr. Dorin Picioruș:  un surâs al lui, care spunea…

Prof. Remus Rus: și prin asta spunea: „Știu că!…”.

Pr. Dorin Picioruș:  Te-am prins! (râd)…

Prof. Remus Rus: Te-am prins!…Știu că nuanțezi…

Pr. Dorin Picioruș:  Da!…

Prof. Remus Rus: Dar apropo de tradus…și de toată problema asta…

Pr. Dorin Picioruș:  E foarte important astăzi pentru România!

Prof. Remus Rus: E foarte important să se înțeleagă astăzi…

În 19…70, dacă nu greșesc, după ce România a recunoscut Israelul[6]

Pr. Dorin Picioruș:  Da, ca Stat!…

Prof. Remus Rus: …și urma să trimitem ambasada noastră la Tel Aviv[7]. Și asta, încă odată, pentru ca să se vadă, cam ce fel de relații a avut cu comuniștii așa-numitul Patriarh roșu!

Este extrem de important acest lucru…

Pr. Dorin Picioruș: Adică Patriarhul Justinian [Marina]…

Prof. Remus Rus: Da, mă refer la Patriarhul Justinian acum!…Că el a fost numit de către mulți…Patriarhul roșu

Pr. Dorin Picioruș: Da, între ghilimele!…

Prof. Remus Rus: Între ghilimele, da!…Ca să vedem…

Pr. Dorin Picioruș: Pe nedrept!…

Prof. Remus Rus: Dar nu numai pe nedrept…ci într-un mod mârșav

Pr. Dorin Picioruș: Acum…Post factum[8]

Prof. Remus Rus: Post factum…Sigur că da!…În perioada respectivă am fost chemat la departamentul Cultelor, la domnul Dogaru și domnul Nenciu, care erau președinte și vicepreședinte, și mi s-a zis așa: „Domnu’ Remus, mergi la Părintele Patriarh – că ei așa îi spuneau – mergi la Părintele Patriarh și îi spune că: miercuri, vor sosi din străinătate

Pr. Dorin Picioruș: Din Israel!…

Prof. Remus Rus: Nu numai din Israel…din America, din Israel, și cu Moses Rosen[9]…Va fi o delegație a evreilor din diaspora…și să îi primească foarte bine, pentru că noi suntem în procesul de recunoaștere a Israelului. Noi suntem…

Pr. Dorin Picioruș: Vrem să trimitem acolo ambasadă…

Prof. Remus Rus: și să se vadă că Biserica noastră nu este împotrivă”…

Pr. Dorin Picioruș: Că e prietenă cu Israelul…

Prof. Remus Rus: Am încercat să iau legătura cu Patriarhul. [Dar] secretarul lui nu mă lăsa să intru…până nu îi spun secretu…Fiindcă ei mi-au spus: „Ăsta e secret de Stat! Nu spui nimănui decât Patriarhului Justinian”.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Secretarul lui, Cazacu, care trebuia să știe despre toate și despre toți…nu m-a lăsat să intru până nu îi spun ce vreau să vorbesc cu Patriarhul. Iar eu i-am spus că nu, nu pot…pentru că e o taină…„Trebuie să îi spun personal acest lucru!”. Pentru că eram la începutul activității mele în Patriarhie…Nu știam o serie de…

Pr. Dorin Picioruș: relațiile dintre oamenii de acolo…

Prof. Remus Rus: Luni, m-a ținut de la 10 până la două în…

Pr. Dorin Picioruș: anticameră

Prof. Remus Rus: și n-am intrat! Marți, m-a ținut toată ziua: de la nouă și până la două și nu m-a lăsat să intru…Însă eu nu știam despre faptul, că toți cei care doreau să îl vadă pe Justinian, puteau să meargă după masa, pe la cinci, pentru că el se plimba anume

Pr. Dorin Picioruș: în afară…

Prof. Remus Rus: în parc și îi primea pe toți. Eu n-am știut lucrul ăsta la vremea respectivă!…În fine…Dar n-am putut să intru să-i spun

Pr. Dorin Picioruș: ce trebuia…

Prof. Remus Rus: să spun despre Moses Rosen și despre ceilalți doi…Nu dau numele, pentru că unul dintre ei este viu…și încă activ în…

Pr. Dorin Picioruș: Corect!…

Prof. Remus Rus: …New York…Și, miercuri dimineață, la ora 10, am zis așa, în mintea mea: „Măi, ei mi-au spus mie! Este imposibil ca să nu-i dea telefon Patriarhului…

Pr. Dorin Picioruș: ca să-l înștiințeze

Prof. Remus Rus: că s-a schimbat toată politica și așa mai departe”.

Nu-mi puteam închipui că departamentul Cultelor nu comunică, [în mod] direct, cu Patriarhul…

Pr. Dorin Picioruș: Un gând bun!

Prof. Remus Rus: mai ales un astfel de gând.

…Și m-am dus a doua zi, dimineața, a ieșit Patriarhul Justinian exact când a venit delegația, am intrat cu delegația…eu fiind liniștit, având gândul că Patriarhul știe

În schimb, când a început Patriarhul să vorbească…

Pr. Dorin Picioruș: v-ați dat seama…

Prof. Remus Rus: că nu știa nimic!…Absolut nimic…

Pr. Dorin Picioruș: Iar dumneavoastră erați calul troian, care trebuia să zică ceva (râd)!…

Prof. Remus Rus: Și ce-am făcut? L-am lăsat o vreme să vorbească mai mult…și eu am început să rezum. Însă Moses Rosen – Dumnezeu să-l ierte! – știa engleză, știa română…și se aștepta de la Patriarhul Justinian

Pr. Dorin Picioruș: să zică ceva…

Prof. Remus Rus: să zică ceva pozitiv! Să vorbească despre ceva din ce s-a vorbit[10]…și așa mai departe…

Și l-am lăsat vreo zece minute pe Patriarh să vorbească…am intrat în panică…am văzut că lucrurile merg din ce în ce mai rău…mai rău…m-am ridicat de pe scaun…m-am dus la urechea Patriarhului…și i-am spus: „Preafericirea Voastră, sunteți rugat să vorbiți pozitiv despre relația românilor cu Israelul, fiindcă România recunoaște statul Israel și vom trimite ambasadori!”.

Și mi-aduc aminte că…după ce i-am spus lucrul ăsta…Patriarhul s-a întors…

Pr. Dorin Picioruș: S-a luminat la față!…

Prof. Remus Rus: s-a întors frumos…și a zis: „Ei, după cum ziceam…”…

Pr. Dorin Picioruș: Despre cum ziceam? (încep să râd)…

Prof. Remus Rus: …Și a vorbit atât de frumos și despre Moses Rosen…și despre relațiile cu Israelul…și despre relațiile cu poporul lui Israel în istorie…cu Creștinismul…

Pr. Dorin Picioruș: Încât toți au rămas paf

Prof. Remus Rus: Toți au rămas deosebit de încântați…de primirea pe care Patriarhul le-a făcut-o…

Dar ăsta e un semn uluitor al faptului că nu exista o comunicare clară între Biserică și comuniști…


[1] Necomunicativă cu credincioșii.

[2] Cred că e vorba despre Cărămidarii de Jos: http://www.parohiacaramidariidejos.ro/.

Există însă și Cărămidarii de Sus:

http://bucuresti.wikia.com/wiki/Biserica_C%C4%83r%C4%83midarii_de_sus.

[3] Persoanelor din nomenclatura comunistă.

[6] Care se declarase independent pe 14 mai 1948, cf.  http://ro.wikipedia.org/wiki/Israel.

[8] Sintagmă latină: după fapt. După moartea patriarhului…a fost numit…

[10] Din ce se plănuise…și care mesaj trebuia să ajungă la Patriarh prin traducătorul Remus Rus.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [19]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a.

***

Prof. Remus Rus: Dar să termin cu Suceava!…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: „Domnule, Billy Graham își face bagajele! Au venit trei oameni de la București și trebuie să plece. Nu mai discutăm!”…

Atunci le-am zis…în fine…

Domnu’ [Ion] Popescu intrase în panică…nu mai știa ce să facă…

Pr. Dorin Picioruș: Cum s-o scoată la capăt…

Prof. Remus Rus: la capăt…fiindcă el a eșuat în misiunea lui, aceea de a nu aduce lume multă. Or nu el aducea lumea…

Pr. Dorin Picioruș: Lumea venea singură…

Prof. Remus Rus: a venit singură!…Și atunci le-am zis: „Oameni buni, nu vă supărați!…Domnilor, nu vă supărați!…Noi am început o misiune și trebuie să o terminăm. Fiindcă, dacă n-o terminăm, dacă o întrerupem – el [Billy Graham] avea televiziunea lui proprie și transmitea direct în America din România –”…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles: situația era și mai groasă!…

Prof. Remus Rus: Da, era dificilă!…Și le-am spus: „Nu puteți să faceți lucrul ăsta în niciun caz! Fiindcă, dacă îl faceți, vă tăiați orice posibilitate [de reabilitare în fața americanilor]…

Pr. Dorin Picioruș: Pe urmă trebuie să explicați pe ce motiv…

Prof. Remus Rus: …și care e motivul…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că nu s-a întâmplat niciun incident. Totul era frumos…

Prof. Remus Rus: Da, frumos!…N-am avut nici…Mi se pare că a fost undeva, un incident, cauzat anume

Pr. Dorin Picioruș: Cineva a țipat!…

Prof. Remus Rus: Da, în fine…Trecem peste acest aspect! Dar l-am rezolvat…

Pr. Dorin Picioruș: Billy Graham a mers mai departe!…

Prof. Remus Rus: Da: Billy Graham a mers mai departe! Și le-am mai spus numai atât: „Domne, atâta timp cât eu traduc, nu poate să se întâmple nimic rău în România! În cadrul acțiunii noastre…Fiindcă responsabilitatea este a mea”.

„Păi vezi că la baptiști nu ai să traduci dumneata, pentru că traduce Vasile Talpoș[1]”.

Și le-am zis: „Domne, lăsați-l pe el, că el este un om cumsecade! Și de el răspundem noi, cei care ne-am asumat asta…”. Și a fost excepțional! Nu a fost nici cea mai mică problemă…

Deci Biserica a ajutat în momente de răscruce pentru Stat!

Că Guvernul a fost cel care a împilat mai mult poporul, nu i-a dat de mâncare, și așa mai departe, [e o realitate]…dar Biserica a fost cea care a deschis posibilitatea unui comerț cu America. Fiindcă a avea clauza națiunii celei mai favorizate însemna un lucru extraordinar la vremea aceea…

Pr. Dorin Picioruș: pentru România…

Prof. Remus Rus: pentru România, în plan economic. Dar lucrurile au luat o altă întorsătură! Din această pricină, probabil că puțini știu faptul că Billy Graham reprezintă punctul de început al persecuției fățișe a Bisericii de către Guvern.

Pr. Dorin Picioruș: Fără voia lui…

Prof. Remus Rus: Nu, nu putea să facă nimic!…

Pr. Dorin Picioruș: Dar, pentru americani, el nu era și un pion politic venit aici?

Prof. Remus Rus: Pentru americani, el a fost cel mai important pion. Fiindcă…

Pr. Dorin Picioruș: Religios sau politic?

Prof. Remus Rus: Și religios și politic!…Pentru că, el a fost singurul care a putut să le redea americanilor atmosfera din România. Ce s-a întâmplat în România…și ce este România. Dacă România este sau nu este comunistă.

După un an, de exemplu, ne-am întâlnit…Au fost 30.000 de predicatori din lume, adunați de Billy Graham la Amsterdam, și am fost și eu invitat acolo, și alte câteva persoane – nu le dau numele, pentru că nu am aprobarea lor ca să le dau numele! – dar am fost invitați să participăm la această întrunire a evangheliștilor din întreaga lume.

Și ne-am dus acolo…și Billy Graham nu numai că mi-a cerut să vorbesc în fața lor, dar a vorbit și despre libertatea religioasă din România, așa cum el a perceput-o în timpul vizitei lui.

Și s-au arătat secvențe de film…s-au arătat Biserici…sau arătat Biserici nou-construite…și așa mai departe. Asta în 1986…

Ce a urmat [însă] după, a fost [un] dezastru!…

Pr. Dorin Picioruș: Prin ceea ce spuneți dumneavoastră, subliniați faptul, nu numai că la noi exista toleranță, dialog ci și faptul că, și acum, față de cine vine la noi, tot cam la fel ne comportăm…noi, ca Biserică…

Prof. Remus Rus: Noi, ca Biserică…

Pr. Dorin Picioruș: am fi un partener de dialog ideal pentru cine ar veni să discute…

Prof. Remus Rus: Eu am înțeles că și fiul lui Billy Graham[2], care îi urmează în  misiune, a fost și el la noi în țară[3]…A fost și în Moldova[4]

(fotografie)

Prof. Remus Rus[5]: Deci întreaga noastră problemă nu a fost să supraviețuim

Pr. Dorin Picioruș: în timpul comunismului…

Prof. Remus Rus: …ci să ajutăm lumea să meargă înainte. Fiindcă Biserica întotdeauna a fost văzută ca sprijin moral pentru credincioși.

Pr. Dorin Picioruș: Un factor de stabilitate!

Prof. Remus Rus: Pentru că cel mai puternic factor de stabilitate a fost Biserica…Fie că a fost ea catolică, fie că a fost ortodoxă, nu are importanță [în relația cu Statul]…Dar noi am fost percepuți ca factor de stabilitate în contextul societății românești.

Nu de control, cum ar zice unii…și rău-voitorii.

Biserica n-a controlat niciodată! Biserica a ajutat. Și pot să dau mii de exemple…Biserica – numai atât [aș spune]! – a dat studenți exemplari la Medicină, la Filosofie și așa mai departe…Care s-au școlit tocmai pentru că au beneficiat de ajutorul financiar al unor Biserici. Le-a dat burse pentru studii și pentru viața lor. Și astea nu se știu!…

Pr. Dorin Picioruș: Nu sunt mediatizate…

Prof. Remus Rus: Și pot să-ți dau, vorba aia, cel puțin 10 exemple, pe care eu le cunosc…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!

Prof. Remus Rus: Eu le cunosc…Pot da exemple de oameni, care au primit ajutoare din partea Bisericii, ca să poată studia. Sau dacă n-au primit în bani, au primit în haine.

Pr. Dorin Picioruș: Într-un anume fel, Biserica i-a ajutat. Acesta e lucrul important!…

Prof. Remus Rus: Auzi, știi ce făceau?…Îi dădea două-trei mii de lei și îi spunea: „Du-te și cumpără-ți un costum și adu-mi bonul de decontare!”.

Pr. Dorin Picioruș: Și îl trecea în scriptele Bisericii…

Prof. Remus Rus: Îl trecea pe cheltuiala  Bisericii…Pentru că au fost preoți care au ajutat

Pr. Dorin Picioruș: Și acum nu se face la fel?

Prof. Remus Rus: Ba da!…Și-acuma…

Pr. Dorin Picioruș: de foarte mulți preoți și credincioși…

Prof. Remus Rus: Numai eu știu…câte persoane au fost salvate, pentru ca să nu fie aruncate afară, din casă,

Pr. Dorin Picioruș: pentru că nu și-au plătit întreținerea!…

Prof. Remus Rus: pentru că n-au avut posibilitatea să-și plătească întreținerea…


[3] Între 4-6 iulie 2008 la Timișoara, potrivit filei video de aici: https://www.youtube.com/watch?v=-QIpIi9zwkc.

[4] Sfârșitul primei file audio: 48. 30 de minute.

Imaginea supra e de la Suceava, din 1985, Billy Graham fiind cel mai înalt din imagine, în dreapta lui fiind Patriarhul Teoctist Arăpașu iar în stânga sa Prof. Remus Rus. Fotografia am preluat-o din articolul de aici:

http://istorieevanghelica.ro/2010/12/03/evanghelizarea-lui-billy-graham-in-romania-comunista1985-%E2%80%93-arhiva-foto/.

[5] De aici începe a doua filă audio a interviului: 27. 04 minute.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [18]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a.

*

Prof. Remus Rus: El putea să nu mă lase cu asta…și să îmi zică: „Neapărat să citești chestia asta!”. Dar n-a zis-o…

A ieșit pe coridor și mi-a zis: „Pe ăla să nu-l citești!”. Iar eu i-am spus: „Pe ăla nu-l citesc…pentru că citesc liber!”.

Pr. Dorin Picioruș: Și așa se explică cum s-au salvat foarte multe lucruri din patrimoniul bisericesc. Cum s-a păstrat credința ortodoxă în România deși nu aveam voie să predicăm asiduu. Cum am mers mai departe, nu?!…

Prof. Remus Rus: Credința ortodoxă s-a propovăduit în Biserici. Preoții, majoritatea, aveau voie să predice dar, întotdeauna, li se cerea așa numita actualizare

Să spui că, vezi Doamne!…la sfârșit…, – dacă ești la țară – uite, ce bine merge viața noastră!…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Că ești integrat acolo, în munca socialistă…

Prof. Remus Rus: Dar…Mănăstirea Țigănești[1]!…

Pr. Dorin Picioruș: Da, de lângă București!…

Prof. Remus Rus: Aici…lângă București…Una dintre cele mai mari Mănăstiri…Avea o sută de Măicuțe acolo…

 Era trecută în documente…ca gospodărie…

Pr. Dorin Picioruș: A Patriarhiei!…

Prof. Remus Rus: Nu!…Ca gospodărie agricolă colectivă…Și a luat premiul întâi pentru cea mai bună recoltă de grâu în nu știu ce an…prin [19]70 și nu știu cât…

Pr. Dorin Picioruș: Și chiar făceau grâu acolo?!…

Prof. Remus Rus: Da-da…sigur că da!…Pentru că aveau pământ

Pr. Dorin Picioruș: Extraordinar!…

Prof. Remus Rus: Sigur că da!…

Pr. Dorin Picioruș: Înțeleg…

Prof. Remus Rus: Sau…atelierele de la Schitul Maicilor[2]…care au fost dărâmate, din nefericire…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus:  Alea erau ateliere…

Pr. Dorin Picioruș: Ale Patriarhiei!

Prof. Remus Rus:  ale Patriarhiei…La fel: Mănăstirea Pasărea[3] a avut ateliere ale Patriarhiei. [Mănăstirea] Ghighiu[4], la fel, avea și ea ateliere ale Patriarhiei…

Ele erau Mănăstiri…

Pr. Dorin Picioruș: Dar funcționau ca ateliere meșteșugărești…

Prof. Remus Rus:  Pentru că, oficial, pe hârtie, ele aveau altă denumire. Dar, în realitate, erau centre bisericești…unde oamenii mergeau, se rugau și așa mai departe…

Am vorbit o țâră prea mult despre asta…dar…

Pr. Dorin Picioruș: Ba nu!…

Prof. Remus Rus:  Însă așa arătau lucrurile atunci!

Pr. Dorin Picioruș: Întotdeauna sunt prea puține detaliile…pentru cei care nu știu cum arătau lucrurile…Care nu au trecut prin…

Prof. Remus Rus:  Da, asta așa este!…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că noi vom publica interviul online. Teologie pentru azi are un public majoritar tânăr…Iar tinerii nu au habar…și pentru ei toate lucrurile sunt noi

Prof. Remus Rus:  Știi ce se întâmplă?…Nu vreau să mi se zică: „Uite, ăsta apără [regimul comunist]!”…

Pr. Dorin Picioruș: Dumneavoastră nu apărați…

Prof. Remus Rus:  Eu doar evoc

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Prof. Remus Rus:  Eu îi spun altuia…ce am făcut eu. Fiindcă…

Pr. Dorin Picioruș: Corect! Și așa și trebuie!…

Prof. Remus Rus: …în clipa în care era nevoie de ceva, cei de la Culte apelau la Biserică. Iar Biserica era cea care rezolva o grămadă de probleme. De exemplu…

Pr. Dorin Picioruș: Probleme sociale!…

Prof. Remus Rus: Și probleme sociale…dar și probleme de politică-externă…Mai ales probleme de politică-externă.

Pr. Dorin Picioruș: În excursiile noastre în afară…

Prof. Remus Rus: Nu numai!…Uite un exemplu! La un moment dat, clauza națiunii celei mai favorizate[5] ne-a fost ridicată, prin anii [19]80…80 și ceva…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Nu știau ce să facă!…România intrase și așa într-o criză formidabilă…

Pr. Dorin Picioruș: …într-un con de umbră…

Prof. Remus Rus: …era dezastru mare…și atunci, cei care au salvat

Pr. Dorin Picioruș: fața României…

Prof. Remus Rus: …fața României și au reobținut clauza națiunii celei mai favorizate…au fost oamenii Bisericii. Pot să-i dau și cu numele, că nu e nicio problemă!

Pr. Dorin Picioruș: Da-da!…

Prof. Remus Rus: Dar ei au făcut acest lucru! Și cum l-au făcut? L-au invitat pe Billy Graham[6].

Pr. Dorin Picioruș: Și dumneavoastră ați fost traducătorul

Prof. Remus Rus: Am fost traducătorul lui.

Pr. Dorin Picioruș: Să știți că online există o filă video[7], cu dumneavoastră ca translator pentru Billy Graham. Atunci când el a vizitat și a predicat în România.

Prof. Remus Rus: Mă bucur!…Deci, el a venit în țară la noi…

Pr. Dorin Picioruș: În ce an?

Prof. Remus Rus: În 1985…s-a petrecut lucrul ăsta. Și a făcut o vizită prin toată țara, a publicat și albume…Și era, pe de o parte, teama de mulțime…Teama de mulțime a existat.

Hai să dau un mic exemplu!…Mi-au zis: „Vedeți să nu faceți mare propagandă că vine Billy Graham!”. Nu trebuia să facem mare propagandă că vine Billy Graham, pentru că el era deja cunoscut în cercurile neoprotestante…

Pr. Dorin Picioruș: Însă era cunoscut numai de ei…

Prof. Remus Rus: Da! Dar ce s-a întâmplat? Dar mi-au zis: „Dar, totuși, ca să aibă lume multă – că el predica…

Pr. Dorin Picioruș: unor mulțimi, pe stadioane…

Prof. Remus Rus: pe stadioane – ei mi-au spus: Mergeți și începeți cu Mănăstirea Vorona[8]!”. Și am mers la hramul Mănăstirii Vorona…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…

Prof. Remus Rus: „Că acolo vor fi…10.000 de oameni”. Ca de obicei…pentru că așa veneau la hram și la vremea respectivă…

Pr. Dorin Picioruș: Iar fila online e tocmai la Vorona…cu dumneavoastră la etajul unu…

Prof. Remus Rus: La balcon…Da, acolo!…Și am mers…a venit lume…dar n-au fost numai 10.000 de oameni…

Pr. Dorin Picioruș: Da, păreau mai mulți!

Prof. Remus Rus: ci au fost 100.000 de oameni…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că au venit și neoprotestanți, probabil…

Prof. Remus Rus: Au venit și neoprotestanți…Veneau cu trenurile…de pe la Oradea, de pe la Arad…și l-au însoțit pe Billy Graham

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…

Prof. Remus Rus: pretutindeni, știi?!…

Însă, când [oamenii Securității] au văzut că vine să asculte…atâta lume…ei au intrat în panică. Și ne-au chemat în seara respectivă…ne-au chemat în cameră și ne-au zis: „Gata,

Pr. Dorin Picioruș: sistăm totul!

Billy Graham își ia bagajele și pleacă”.

Pr. Dorin Picioruș: După primul speech[9]

Prof. Remus Rus: După prima seară…Ion Popescu, cel care a fost președintele Băncii Religiilor, era director-general în Departamentul Cultelor. Și el ne-a ajutat să organizăm…ca reprezentantul Guvernului în cadrul manifestărilor respective. De fapt, el a și căzut după asta…

Pentru că el și-a luat angajamentul că nu va fi lume multă, știi?!…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Dar ce poți să faci..?

Pr. Dorin Picioruș: Evenimentele au escaladat…

Prof. Remus Rus: Domne, când cineva dorește să audă cuvântul…cuvântul Evangheliei, nu-l poți opri! Nu-l poți opri!…

Dar…când am ajuns la Cluj, tot la fel s-a întâmplat! Am avut, la biserica reformată, seara…în curtea bisericii: peste 3.000 de oameni…

Pr. Dorin Picioruș: Plus în biserică…

Prof. Remus Rus: Plus ce a fost în biserică!…Pentru că erau în curte, în biserică…dar blocaseră și circulația…

Iar, a doua zi, când a predicat în biserica romano-catolică din Cluj, tot așa: au fost în jur de 15-20.000 de oameni…în parcul din jurul [bisericii]…dacă nu or fi fost și mai mulți. Nu știm precis!…În orice caz: au fost uluitor de mulți!…

Ce s-a întâmplat atunci?!…Căci după evenimentul acesta a și început persecuția împotriva Bisericii. Comuniștii și-au dat seama că credința nu a dispărut…Că este extrem de puternică și, din această pricină, noi am început să o sfeclim[10]. Chiar dacă le-am adus clauza națiunii celei mai favorizate…

Pr. Dorin Picioruș: Dar n-au profitat politic de chestiunea asta, pentru ca să spună: „Domne, uite, noi avem o mare deschidere!”?

Prof. Remus Rus: Nu! Ei au dorit, din punct de vedere politic, doar să redobândească clauza…

Pr. Dorin Picioruș: E o prostie!

Prof. Remus Rus: pentru că Billy Graham era confesorul…președintelui Americii

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles! Asta era…

Prof. Remus Rus: Ne-au dat clauza…Dar, imediat după asta, au început dărâmările…

Pr. Dorin Picioruș: Bisericilor…

Prof. Remus Rus: în mod accentuat…Pentru că ei și-au dat seama, că atâta timp cât există o Biserică…

Pr. Dorin Picioruș: sau că există mai multe biserici [în România]…Pentru că nu erau numai ortodocși [de față, la Billy Graham]…

Prof. Remus Rus: Da, toți erau!…Pentru că au fost și protestanți, au fost și catolici…Pentru că au fost așa: Billy Graham a predicat la baptiști, la penticostali…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că era baptist! Nu e baptist?

Prof. Remus Rus: Nu! El…nu se considera neoprotestant

Pr. Dorin Picioruș: Atunci, evanghelic?

Prof. Remus Rus: Mai degrabă: prezbiterian! Dar a fost asumat, la noi, mai ales de baptiști…Însă el a predicat la penticostali, la baptiști, la reformații din Cluj, la romano-catolicii din Cluj, la baptiștii din Oradea, la baptiști la Arad, la ortodocși la Timișoara, la Sibiu, în catedrala ortodoxă, la București în catedrala romano-catolică…

Pr. Dorin Picioruș: Iar dumneavoastră l-ați urmat…

Prof. Remus Rus: Da!

Pr. Dorin Picioruș: În tot circuitul ăsta…

Interviuri de conștiință (vol. 1) [17]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a.

***

Prof. Remus Rus: Da, importanța!…Și, bineînțeles, lumea știa de ce scriem. Ce s-a scris acolo…De ce Șerbănescu dădea materialele…

Pr. Dorin Picioruș: Părintele Șerbănescu!…

Prof. Remus Rus: …Părintele Profesor Niculae Șerbănescu [1]cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române…în perioada de după cel de al doilea război mondial [și] singurul care a scris pe documente.

A fost [un om] extraordinar…și care ne-a ajutat [la revistă]…

Și vreau să vorbesc puțin despre această revistă[2]…Pentru că e o revistă care arată ce s-a întâmplat în Biserica noastră [în timpul comunismului], cum au activat preoții, ce au făcut preoții…

Pr. Dorin Picioruș: cum am rezistat (accentuez)…

Prof. Remus Rus: cum am rezistat…

Pr. Dorin Picioruș: cum au rezistat subteran…cu atenție…

Prof. Remus Rus: Nu…au rezistat subteran (accentuează)!…Haide să îți dau un exemplu!…Pentru că merită să fie știut…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Am un coleg în București…nu îi dau numele…

Pr. Dorin Picioruș: Preot

Prof. Remus Rus: preot în București…

Pr. Dorin Picioruș: La timpul actual…

Prof. Remus Rus: Da, e încă preot…și mi-a fost coleg…După ce-a venit din Elveția (pentru că a fost trimis la studii în Elveția), el a fost numit la serviciul de Relații Externe și apoi s-a preoțit…și a fost numit preot la o capelă mică, undeva în Berceni…

Într-o zi, un șoarece a binevoit să îi fure Agnețul…

Pr. Dorin Picioruș: Da, în timpul slujbei…

Prof. Remus Rus: Da, a rămas fără viitoarea Sfântă Euharistie…Un șoarece, un șobolan, nu știm ce, dar a rămas fără…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că șoarecele era securist (zâmbesc)…

Prof. Remus Rus: Da, era trimis…să spioneze, sigur că da…Și, necăjit, s-a dus la vice-președintele de atunci al departamentului Cultelor – nu știu dacă să-i dau numele sau nu…Gheorghe Nenciu, trăiește încă…și el poate să dea mărturie – și i-a cerut ajutorul să repare Biserica. Nenciu i-a spus să facă o cerere ca să repare capela. Iar el i-a spus: „Păi, nu o pot repara, pentru că e o baracă!…”. Și Nenciu i-a spus: „Te descurci tu! Știi tu ce să faci acolo…”.

Și el ce-a făcut? A pus pe lângă clădire o schelă, a făcut un gard înalt…și a reclădit…

Pr. Dorin Picioruș: Biserica!

Prof. Remus Rus: Biserica…Dar până atunci…Nenciu i-a spus: „Vezi, tu ai acolo un primar!…O primăreasă…Doamna cutărică…și trebuie să iei legătura și cu ea să vezi ce poți să faci…”

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: „Dacă te lasă, dacă nu te lasă. Fiindcă, totuși, este în oraș…și lucrurile sunt cam dificile”.

Pr. Dorin Picioruș: Mai greu, da! (zâmbesc)…

Prof. Remus Rus: „…să construiești. Pentru că în oraș, o Biserică, nu merge! Noi îți dăm aprobare numai să repari, nu și să construiești!”.

Și s-a dus domn Părinte al meu la…primăreasă…care a zis: „Părinte, eu nu am cum să te ajut…nu știu ce faci acolo!…Dar…eu trebuie să bag gaze…Și am să fac un șanț la capătul străzii, ca să nu se poată circula pe strada respectivă.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Cât dumneata o să restaurezi Biserica. Să faci acolo ce știi

Prof. Remus Rus: „Ce faci: treaba dumitale!”. Deci…ce vreau să spun? Că…s-a știut!

Și primăria știa…și cei de la departamentul Cultelor știau…dar când a fost gata, când a fost gata tot-tot-tot…s-a dus…

Pr. Dorin Picioruș: să o sfințească!…

Prof. Remus Rus: Cei de la Arhiepiscopie s-au supărat foarte…și au vrut să îl răspopească pe domnul meu…

Pr. Dorin Picioruș: Care muncise…

Prof. Remus Rus: Din răsputeri…

Pr. Dorin Picioruș: Underground…

Prof. Remus Rus: Și atunci, „marii persecutori comuniști”…l-au luat pe Părintele cutărică…și l-au trimis preot în Austria…A stat cinci ani acolo…și apoi a revenit…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…

Prof. Remus Rus: Fiindcă el ce a făcut…a făcut fără aprobarea Bisericii.

Pr. Dorin Picioruș: Dar spre binele locașului Bisericii!…

Prof. Remus Rus: Dar spre binele Bisericii!

Pr. Dorin Picioruș: Da…

Prof. Remus Rus: Și nu e singurul!…Mai pot da exemple…

Pr. Dorin Picioruș: Care au reconstruit…și care au zidit Biserici în timpul comunismului…

Prof. Remus Rus: Cred că, numai în perioada ultimă, după [19]90, s-au mai construit în țară, câte s-au construit în provincie [în timpul comunismului]…Dar nu în orașe. În orașe, nu! Pentru că nu li s-a permis…

Doar la Sibiu s-a început…s-a pus temelia unei Biserici…care a fost terminată, am înțeles, numai după

Pr. Dorin Picioruș: revoluție

Prof. Remus Rus: după 1989…În orașe…nu era voie să construiești…Dar, să știi, că la sate s-au

Pr. Dorin Picioruș: construit…

Prof. Remus Rus: s-au construit enorm de mult…S-au construit, s-au reparat și așa mai departe…Cu ajutor de la Stat.

Vicepreședintele respectiv, despre care îți spuneam, a căzut de ce? Pentru că, la un moment dat, cei de la Durău[3], de la schitul de acolo, au vrut să acopere chiliile cu tablă de aramă…

Pr. Dorin Picioruș: Mai nouă…să le refacă…

Prof. Remus Rus: Da!…Să refacă acolo…Și, bineînțeles, tabla de aramă era numai pentru construcțiile care erau la temelia socialismului ultra-dezvoltat, știi?!…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Și a dat aprobare, ca o parte din tabla respectivă să fie dusă la Durău. Ăsta a fost punctul de cădere al vicepreședintelui respectiv…care a fost pensionat înainte de vreme…și…

Căci noi nu lucram la nivel oficial…Niciodată…

Pr. Dorin Picioruș: Aceste reconstruiri…

Prof. Remus Rus: Construirile și totul…Nu se lucra la nivel oficial! Niciodată…Ci numai la nivel personal…

În [19]86…când eram aproape de punctul culminant al crizei…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: a avut loc o întrunire a reprezentanților școlilor ortodoxe la Boston. Deci profesorii de teologie ortodoxă, de la facultățile ortodoxe din întreaga lume

Pr. Dorin Picioruș: s-au întrunit acolo

Prof. Remus Rus: la Boston, pentru o conferință internațională. Și eu, cu Părintele Constantin Voicu[4] de la Sibiu, și cu Aurel Jivi[5] – Dumnezeu să-l odihnească! – un alt profesor de la Sibiu, de Istorie Bisericească…am fost numiți să mergem

Pr. Dorin Picioruș: Din partea României…

Prof. Remus Rus: Din partea României la conferința respectivă. Și aveam de prezentat acolo problema persoanei și a libertății persoanei.

Pr. Dorin Picioruș: Ceea ce noi nu aveam aici…

Prof. Remus Rus: Paradoxal: la noi nu exista așa ceva…Și întotdeauna când plecam în străinătate, cam trebuia să ai textul scris

Pr. Dorin Picioruș: el trecea pe la cenzură

Prof. Remus Rus: Da, îl dădeai la Departamentul Cultelor…Sau te duceai, pur și simplu, și vorbeai cu ei acolo…le spuneai ce cam vrei să spui…și cu asta se termina totul!

Dar eu, întrucât vorbeam despre libertatea persoanei…trebuia să am textul bine aprobat…și bine parafat.

Și, la sfârșitul textului, am adăugat un mic…

Pr. Dorin Picioruș: apendice…

Prof. Remus Rus: apendice acolo, și am spus că…în țara noastră, cultele se bucură de libertate…un nu știu ce…o chestie generală, știi?!…

Pr. Dorin Picioruș: Se bucură de o libertate aranjată!…

Prof. Remus Rus: Da!…Rolul apendicelui era acela să vadă că…vorbim „și despre asta”. Căci, de obicei, nu vorbeai…

Pr. Dorin Picioruș: Despre situația actuală a României…

Prof. Remus Rus: Da, sigur…nu vorbeai!…Dar – și asta vream să-ți spun: că întotdeauna a fost cenzură…dar omul care cenzura era om…și pe urmă cenzor – după ce mi-a citit lucrarea…când era totul gata…la plecare a zis: „Hai să te conduc până afară, domnu’ Remus!”. Era Ilie Fonta[6]. Dumnezeu să-l odihnească!…că și el a murit…Și a fost, o vreme, conducătorul Secretariatului pentru Culte. Dar și după 1990. Un om extraordinar…

După ce am ieșit pe coridor…zice: „Ultimul paragraf să nu-l citești!”.

Pr. Dorin Picioruș: Să-l eludați de-acolo.

Prof. Remus Rus: Și eu îi spun: „Păi, eu vorbesc liber!…Asta e o prezentare pentru voi. Să aveți voi acoperire…Nu e pentru mine!”.

Și asta se întâmpla în foarte multe…

Pr. Dorin Picioruș: Adică au funcționat delicatețea, discreția, bunul simț…raporturile „neregulamentare” între oameni. Pentru că ăsta era bunul simț „ilegal”…

Prof. Remus Rus: Era bunul simț…„ilegal” și al unei prietenii, care era între noi.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Prof. Remus Rus: El putea să nu mă lase cu asta…și să îmi zică: „Neapărat să citești chestia asta!”. Dar n-a zis-o…


[2] Se referă tot la Romanian Orthodox Church News.

[4] Idem:

http://biserica.org/WhosWho/DTR/V/ConstantinVoicu.html.

În sursa de față se vorbește despre o participare a Părintelui Voicu la „Simpozionul internaţional Căutarea păcii dincolo de diferenţele ideologice (Detroit 1980)”.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [16]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a.

***

Prof. Remus Rus: El era cu un an mai în vârstă decât mine. El venise din Grecia. Și nu aveam unde să dormim…deloc…Am dormit și prin gară…am dormit și prin parc…Și, în cele din urmă…

Pr. Dorin Picioruș: Ca la începuturile vieții…

Prof. Remus Rus: Da!…Patriarhul Justinian ne-a dat o cameră la căminul preoțesc și am stat…

Pr. Dorin Picioruș: Aici, la Patriarhie!…

Prof. Remus Rus: Da, la Patriarhie!…Am stat acolo o vreme…și, în cele din urmă, ne-a dat o mansardă în blocul de pe Șerban Vodă, lângă Biserica Sfântul Spiridon cel Nou.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Și am stat acolo, în acea mansardă, câțiva ani de zile…După aceea mi-am făcut și eu ratele de rigoare, cum erau atunci…

Pr. Dorin Picioruș: Acolo am înțeles că era un bloc al Bisericii, care era, în mod special, pentru…

Prof. Remus Rus: Este și acum, unde stăteau, în mare parte, oamenii Bisericii. Și…deși, din nefericire, acolo au stat și persoane mai puțin bisericoase…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles! (zâmbesc)…

Prof. Remus Rus: …fiindcă așa a fost vremea. Blocul era central. Dar noi stăteam la mansardă…nu într-un apartament…A fost foarte plăcut!…

La un moment dat am vrut să merg la Sibiu…pentru că era foarte greu să fii traducător

Pr. Dorin Picioruș: Patriarhia? Relațiile externe?

Prof. Remus Rus: Aici ar fi trebuit să spun și altceva…Fiindcă eram primul vorbitor de limbă engleză, tânăr…Fiindcă a mai fost…

Pr. Dorin Picioruș: Cu studii!…

Prof. Remus Rus: Cu studii!…Fiindcă a mai fost și ÎPS Antim Nica[1].

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Prof. Remus Rus: Și el a știut [limba engleză]…Din nou o personalitate uluitoare pentru viața Bisericii noastre. Și el a făcut un an de zile sau doi ani de zile la Mirfield College[2]. Însă, deși și el era vorbitor de engleză…eu, venind proaspăt, cu 4 ani de Oxford, lucrurile erau mai proaspete…și tânăr fiind, puteam să traduc…și așa mai departe…

Dar pentru că eram singurul teolog…singura persoană care știa limbajul teologic…

Pr. Dorin Picioruș: adaptați imediat limbajul viu…

Prof. Remus Rus: în limbajul nostru…și puteam să traduc o expresie teologică așa cum trebuie…

Fiindcă, spre exemplu, când a venit Michael Ramsey[3] la noi în țară, în 1964…în Biserica Sfântul Spiridon [Nou][4], au angajat un traducător de la ONT[5].

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…Și a făcut varză engleza, da!…

Prof. Remus Rus: Nu!…Dar a utilizat o expresie foarte drăguță…Michael Ramsey a spus, la un moment dat: „descent of the Holy Spirit”…„pogorârea Duhului Sfânt”…

Pr. Dorin Picioruș: Da-da-da!…

Prof. Remus Rus: Iar traducătorul respectiv a tradus în românește: „aterizarea Duhului Sfânt”…

Pr. Dorin Picioruș: (râd) Am înțeles!…

Prof. Remus Rus: Îți dai seama că asta…este o mică paranteză numai…

Pr. Dorin Picioruș: Da!  Și asta e important de subliniat, pentru traducătorii de orice limbă, care nu au studii teologice dar vor să traducă Sfinți. Sau care nu cunosc limbajul teologic…

Prof. Remus Rus: Nu poți…nu poți fără teologie să traduci Teologie…

Pr. Dorin Picioruș: Corect!…Corect!…

Prof. Remus Rus: După cum, eu n-aș putea să traduc Chimie sau Fizică sau Matematică…

Pr. Dorin Picioruș: dacă nu sunteți inițiat în știința respectivă

Prof. Remus Rus: sau orice altă știință, dacă nu sunt inițiat cât de cât…

Apropo de asta!…Când eram student la Sibiu, sora unui prieten de-al meu, a venit să-i fac o mică traducere…Pentru că terminase o facultate de inginerie – nu mai știu care – și a venit să-i traduc câteva paragrafe din engleză. Fiindcă eu am învățat engleza când am fost student la Sibiu…

Și, în textul respectiv – n-am să uit niciodată! – se vorbea despre light industry

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Prof. Remus Rus: Iar, în traducere, este industria ușoară…Dar, pentru mine, light era întotdeauna

Pr. Dorin Picioruș: lumină

Prof. Remus Rus: Așa că eu i-am tradus: industrie luminoasă. Știi?!…

Pr. Dorin Picioruș: Ceea ce era un lucru bun, pentru că eram atunci în „epoca luminoasă”, în „epoca de aur”…

Prof. Remus Rus: Da, a fost o epocă de „aur”…o epocă cu propria-i „lumină”…hai să-i spuneam așa!…Despre trecut eu nu pot să vorbesc decât de bine

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că a fost și trecutul dumneavoastră…

Prof. Remus Rus: A fost și trecutul meu!…Și, după cum se spune: despre morți…decât de bine…

Pr. Dorin Picioruș: Corect!…

Prof. Remus Rus: Despre trecut nu vorbești decât de bine. Fiindcă…trebuie să uiți răul! Răul trebuie uitat…deși el trebuie sancționat acolo unde se petrece.

Pr. Dorin Picioruș: Dacă vrei să respiri, să fii respirabil…în viața ta…

Și vorbeați despre traducere! Când dumneavoastră ați tradus…

Prof. Remus Rus: Pentru că eu am ajuns nu numai traducătorul Patriarhiei Române cât și al Departamentului Cultelor. Mai mult am lucrat pentru Departamentelor Cultelor decât pentru Patriarhie. Pentru că, majoritatea delegațiilor care veneau, trebuiau să meargă și la Departamentul Cultelor.

Bineînțeles că a fost o activitate extrem de intensă…Atunci, în [19]72, a fost numit Episcop Vicar Patriarhal Antonie Plămădeală. Iar el a venit cu un suflu nou în Biserică. Am făcut o revistă specială, care a apărut…

Pr. Dorin Picioruș: La care ați fost redactor…în engleză…

Prof. Remus Rus: în engleză…Am tipărit-o în două limbi: în engleză și franceză…și a apărut timp de 20 de ani. [Se numea: Romanian Orthodox Church News]. Până în 1992. A fost singura revistă – o făceam pentru străinătate! – care a prezentat lumii din afară ce se întâmpla în lumea religioasă, în viața religioasă

Pr. Dorin Picioruș: în lumea ortodoxă din România…

Prof. Remus Rus: Nu numai ortodoxă! Ci și din viața celorlalte culte. Bineînțeles, atunci când ele ne dădeau informații…Căci, de obicei, ezitau să ne dea informații. Dar asta e problema lor, nu problema mea!…

Dar, când aveam informații, dădeam informații și despre celelalte culte, cu cea mai mare plăcere.

…A fost o revistă, care ar trebui studiată de toți cei care

Pr. Dorin Picioruș: se ocupă de istoria acelor timpuri…

Prof. Remus Rus: …privesc critic activitatea Bisericii în perioada respectivă. Adică din [19]72 și până în [19]92, cine vrea să vadă ce s-a întâmplat în Biserica Ortodoxă Română…și vrea să critice ierarhia, preoții, să meargă la revista respectivă.

Fiindcă acolo va găsi…Asta dacă e deștept să o citească…

Pr. Dorin Picioruș: Corect!…

Prof. Remus Rus: Pentru că noi am scris și printre rânduri acolo…

Pr. Dorin Picioruș: Lucru important…

Prof. Remus Rus: Iar cenzura știa că noi scriem printre rânduri!…Îți dau numai un mic exemplu: când s-a pus problema dărâmării Palatului Patriarhal, pentru mutarea lui…

Pr. Dorin Picioruș: …și construirea mausoleului…

Prof. Remus Rus: …pe care voia să îl facă Ceaușescu acolo…sus, pe deal…de fiecare dată când se întâmpla așa ceva, noi publicam…Ce?…O monografie a Palatului Patriarhal…despre importanța Palatului Patriarhal…în istoria Bisericii și a țării românești…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles: O contraofensivă de bun simț…atentă…asupra [realității]!…

Prof. Remus Rus: Fără să atacăm problema în sine…asta: „De ce vrei tu să dărâmi Palatul Patriarhal?!”. Că nu puteam altfel să o facem…

Pr. Dorin Picioruș: Dar ați subliniat importanța

Prof. Remus Rus: Da, importanța!…

1 2 3 4