Etichetă: PS Damaschin Dascălul

PS Damaschin Dascălul

Învățături pentru

șapte Taine

Transliterare și adaptare a textului de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Textul pe care l-am transliterat din grafie chirilică și l-am adaptat în limba română este: PS Damaschin, Învățături pentru șapte Taine, Râmnic, 1724.

***

Pentru Taina Sfintei Spovedanii sau a Pocăinței

22. Spovedania sau Mărturisirea de păcate sau Pocăința este părerea de rău a păcătosului pentru păcatele pe care le-a făcut după Botez, întru umilința inimii și întru curată mărturisire înaintea unui Preot pravoslavnic/ortodox.

Și cu adevărat grăind [în fața lui], [dorind] ca să își îndrepte viața, și [luând hotărârea] ca să împlinească canonul pe care i-l va da Duhovnicul lui.

Și după aceea luând de la dânsul dezlegarea de păcate, prin puterea care i-a fost dată lui[1]

23. de către Hristos Domnul, adică aceea de a dezlega și a lega păcatele.

Iar această putere, adică aceea de a lega și a dezlega păcatele, iarăși Însuși Domnul Hristos (precum și în cazul celorlalte Taine) a dat-o Apostolilor Săi, [atunci] când a spus: „Luați Duhul Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, se vor ierta lor și cărora le veți ține, ținute vor fi”  [In. 20, 22-23].

Iar săvârșirea Tainei acesteia este când spune Preotul, atunci când pune mâna pe capul celui ce s-a spovedit: „Binevoiește, Doamne, aceasta [și] dezleagă pe robul Tău acesta [N], prin mine, nevrednicul robul Tău, de păcatele lui!”.

Și să ziceți anume [acestea][2], chiar de-ar fi făcut jurământ pe numele lui Dumnezeu sau dacă ar fi jurat strâmb

24. sau s-ar fi închinat celui rău[3], după cum fac mulți nepricepuți, sau dacă se va fi făcut păgân iar apoi s-a întors la credință.

Și trebuie să știți, [de asemenea], că Sfânta Spovedanie are trei părți.

Iar mai întâi este umilința inimii sau părerea de rău de păcate[le făcute].

A doua, desigur, este Spovedania sau mărturisirea de păcate fără de minciună.

A treia [parte] este Canonul, [pe] care [îl] dă Duhovnicul celui ce s-a spovedit.

Pentru că cel care nu le are pe acestea nu dobândește dezlegare de păcate.

Încă [și] umilința inimii sau părerea de rău pentru păcate este dator să aibă cel ce vrea să se spovedească, mai înainte de a-și mărturisi păcatele la Duhovnicul său.

Încă gândind [și] cu ce feluri

25. de păcate urâte L-a mâniat pe Dumnezeu, Făcătorul lui: sau cu curvii sau cu ucideri sau dacă a făcut cuiva vreo strâmbătate sau dacă a fost lacom la bani sau leneș spre cele Dumnezeiești sau de a jurat strâmb sau a asuprit pe cineva sau de a băgat pe cineva în nevoie și nu l-a mai putut scoate [din aceasta] sau de a făcut pe acela să pătimească vreo nevoie sau a prădat [pe cineva] de bucate[4] sau dacă a spus, [ca jurământ], cu gura lui, că vrea să se dea morții, nefiind [însă] vinovat [cu ceva][5] sau dacă s-a jurat pe numele lui Dumnezeu sau s-a închinat celui rău[6] sau dacă a făcut amestecare de sânge[7] cu vreo rudenie de-a lui.

Încă [trebuie] să își aducă aminte cel care a făcut acele păcate, [dacă le-a făcut] în loc

26. nesfințit sau în loc sfințit, precum e Biserica și alte [locuri].

Și orice păcat va fi făcut dintre acestea sau altele asemenea [lor], [atunci] să-i pară rău pentru dânsele și să și plângă [pentru ele]. Și aceasta este umilința inimii.

După aceasta să vină înaintea Duhovnicului și să mărturisească păcatele cu dreptul/de-a dreptul, în acel chip/fel întru care le-a făcut, nepârând pe nimeni și nezicând cum că l-a învățat cineva [să le facă][8], ci singur pe sine făcându-se vinovat [pentru ele].

Și aceasta este parte a doua, adică singură/doar Spovedania.

Iar partea a treia am zis că este canonul, pe care îl dă Preotul celui ce s-a

27. spovedit. Unde/[La acest capitol] trebuie să știți, că sunteți datori să dați canon celor ce se spovedesc, după putința/puterea lor[9] iar nu îngreunându-i: să facă Metanii, să postească sau în loc de post să le dați să facă Milostenie la cei săraci sau să facă sărindare[10] sau alte fapte bune.

[Și] după putința/puterea și mai vârtos/mai degrabă după cum veți vedea întoarcerea omului la pocăință, așa să-i dați și canonul.

Iar [pentru] cel care a luat ceva de la cineva în mod strâmb[11] acesta e canonul: să întoarcă ce a luat de la cel asuprit.

Apoi, voi, când luați de la cineva bani, ca să faceți sărindar sau altceva, datori sunteți să pliniți acestea cu mare umilință.

Căci veți avea să dați

28. seama la Dumnezeu, cum am zis și mai sus, la Taina rânduielii Preoției, precum scrie la Pravilă, lângă/ după sfârșitul capului/capitolului[12].

Și iarăși zicem, ca nimeni dintre voi să nu îndrăznească să spovedească pe cineva fără Blagoslovenia/Binecuvântarea și fără cartea Arhiereului său, că unul ca acesta cade sub pedeapsa Bisericească, și [despre el] poruncesc Sfinții Părinți de la Cartagina (419)[13], să fie lipsit și de Preoția lui, ca un călcător al Dumnezeieștii Pravile.

Iar dacă va exista temerea ca nu cumva să moară cel bolnav, și nu va fi Duhovnicul lui sau alt Duhovnic aproape, atunci poate și cel fără de

29. carte de Duhovnicie[14] să spovedească și apoi, pe urmă, să spună Arhiereului său [aceasta].

---

[1] Preotului duhovnic.

[2] Rugăciunea-apolis de dezlegare de păcate.

[3] Satanei.

[4] A luat mâncarea cuiva sau a animalelor acestuia.

[5] Dacă a fost silit de cineva ca să se jure, fără să fie vinovat, pe viața lui.

[6] Satanei.

[7] Dacă a avut relații sexuale incestuoase.

[8] Adică asumându-și, în integralitate păcatele, mărturisind că le-a făcut el însuși, pentru că a ales să le facă.

[9] De înțelegere, după puterea lor fizică, după credința și dragoastea lor de îndreptare și de o viață creștină autentică, după modul lor de viață și după ocupațiile lor, după funcția sau slujirea pe care o au…

[10] Pomeniri ale celor adormiți.

[11] În mod nedrept.

[12] Ca și mai înainte, autorul nostru se referă, în mod punctual, la cum arăta tipăritura Molitfelnicului din vremea sa, pentru că preoții sunt trimiși, la sigur, la ediția cărții de cult folosită de către ei.

[13] În canonul al 43-lea se spune: „prezbiterul să nu dea absoluție/iertare celui ce se pocăiește fără știrea episcopului, decât numai în lipsa episcopului din nevoie constrângătoare”, cf. Arhidiac. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, ed. cit., p. 259.

În canonul al 89-lea al Sinodului de la Cartagina se vorbește despre primirea cărții de hirotonie, de către fiecare preot în parte, de la episcopul său, cf. Idem, p. 281.

[14] Adică preotul care nu e și hirotesit duhovnic.

Pentru Taina Rânduielii Preoției

16. Preoția este puterea Duhovnicească, care se dă de la Dumnezeu celui care se Hirotonește, cu lucrarea Duhului Sfânt, prin punerea mâinilor Arhiereului.

Și aceasta se face/se primește pentru isprăvirea/săvârșirea Sfintelor Taine și pentru alte treburi/slujbe creștinești.

Iar despre aceasta fericitul Pavel adeverește, zicând: „Așa să ne socotească pe noi oamenii, ca pe niște slugi ale lui Hristos și ispravnici/administratori/iconomi [ai] Tainelor lui Dumnezeu” [I Cor. 4, 1].

Această Taina s-a așezat de Însuși Domnul Hristos la cina cea de Taină, când după ce a așezat

17. Taina Sfintei Cuminecături, sub chipul Pâinii și sub chipul Vinului, a zis către Apostoli: „Aceasta să faceți întru pomenirea Mea” [Lc. 22, 19].

Adică, după cum Mă vedeți pe Mine făcând, Binecuvântând și Sfințind, așa și voi, după putere, să faceți, Blagoslovind/Binecuvântând și Sfințind Pâinea și Vinul, care au fost puse înainte[1].

Și aceasta trebuie să știți, că Domnul Hristos, Care este Arhiereul Arhiereilor, și [împreună] cu lucrarea Duhului [Sfânt], Însuși cu așa putere a Blagoslovit/Binecuvântat și a Sfințit, încât a întors Ființa Pâinii în Trupul Său și Ființa Vinului în Sângele Său.

Și Apostolii, apoi și Arhiereii și Preoții, cu puterea Domnului Hristos,

18. lucrează prin punerea mâinilor, și cu venirea și cu lucrarea Duhului Sfânt.

Iar săvârșirea Tainei acesteia se face prin cuvintele pe care le spune Arhiereul, când pune mâinile pe capul celui ce se hirotonește, fie că e Diacon, fie că e Preot, adică: „Dumnezeiescul dar, carele, totdeauna, pe cele neputincioase [le] vindecă” și celelalte.

Iar aici/acum, cel care se hirotonește trebuie să aibă inima umilită și gând[ul] curat către Dumnezeu, gândind [la faptul] cum că vine Duhul Sfânt, cu adevărat, peste dânsul, și îl ridică în treapta Diaconiei sau a Preoției.

Însă după ce ați văzut ce este Taina Preoției și cum

19. se rânduiesc Preoții, pentru ca prin aceste Taine să-i păzească pe Creștini, ca niște păstori pe oile cele cuvântătoare, atunci când trebuie oricare dintre Taine [cuiva, să vă aduceți aminte, că] dintru aceasta sunt date, pentru ca să le isprăviți/să le lucrați, voi, Preoții.

Pentru aceasta dar, datori sunteți cu mare purtare de grijă, [ca] să păziți turma ce vi s-a încredințat, și cu pilde bune, și cu fapte să-i adeveriți pe creștini la calea mântuirii.

După cum spune Pavel către Timotei: „pildă fii celor credincioși, cu cuvântul, cu viața, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția. Și te păzește pe tine și învățătura, și petrece întru ea, căci aceasta făcând sigur te vei mântui, [cât] și

20. pe cei ce te vor asculta pe tine”[I Tim. 4, 12, 16].

Și iarăși zicem, cum că datori sunteți voi, Preoții, nu numai când vreți să slujiți Sfânta Liturghie, ci și în celelalte zile să citiți și să pliniți toate rugăciunile cele rânduite de Sfinții Părinți, adică Polunojnița/Miezonoptica, Utrenia, Ceasul I, Ceasul III, Ceasul VI, Ceasul IX, Vecernia, Pavecernița.

Și acestea sunt cele 7 Laude ale lui Dumnezeu, despre care spune David: „De 7 ori în zi Te-am lăudat, Doamne” [Ps. 118, 164].

Iar dacă nu pliniți aceste Laude Preoțești atunci greșiți păcat de moarte, precum scrie la Pravilă.

Și de aceea zic, că trebuie să vă păziți ca să nu vă învrăjbiți unul cu altul, nici Popă/Preot cu alt Popă/Preot și nici cu

21. vreun mirean. Căci preotul care ține minte răul [făcut lui] sau se învrăjbește cu cineva niciodată nu aduce lui Dumnezeu jertfă curată, după cum zice Dumnezeiescul Zlatoust/ [Ioan] Gură de Aur, cât și la Pravilă.

Nici să nu îndrăzniți să slujiți Sfânta Liturghie fără Antimis și nici în Biserică netârnosită/nesfințită, căci acelui popă/preot i să ia darul [preoției], cum se spune la Pravilă.

Și când luați de la cineva vreun dar sau bani sau altceva, ca să faceți sărindare sau alte rugăciuni, atunci căutați să pliniți și să faceți acestea cu mare umilință.

Pentru că nefăcând așa amar vă va fi vouă, atunci când veți da seama pentru sufletele cele pierdute, din cauza nepurtării voastre de grijă,

22. după cum scrie aceasta la Pravilă, la sfârșitul capului/capitolului.

---

[1] Înaintea Domnului, în mod liturgic, la Proscomidie.

PS Damaschin Dascălul

Învățături pentru

șapte Taine

Transliterare și adaptare a textului de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Textul pe care l-am transliterat din grafie chirilică și l-am adaptat în limba română este: PS Damaschin, Învățături pentru șapte Taine, Râmnic, 1724.

***

Pentru Taina Sfântului Mir

12. Ungerea cu Sfântul Mir este dar puterea Duhului Sfânt, dată omului care s-a Botezat, spre întărirea Sfântului Botez [în acesta] și [spre] întrarmarea [lui] împotriva bântuielilor vrăjmașului și ale ispititorului nostru și [este] pecetea darului Duhului Sfânt.

Această Taină s-a așezat de către Domnul Hristos, atunci când El a spus către Apostoli: „Iar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care Îl va trimite Tatăl, întru numele Meu, Acela vă va învăța pe voi toate și vă va aduce aminte vouă toate” [In. 14, 26].

Și despre Ungerea Duhului se spune aici, [în Scriptură]. [Căci] adeverește

13. despre aceasta Ioani/Ioan în Cartea cea dintâi/în Prima epistolă sobornicească, unde spune: „Și voi ungere aveți de la Cel Sfânt și știți toate” [I In. 2, 27].

Și [prin această] ungere [făcută] prin ungerea de la Cel Sfânt se înțelege puterea Mângâietorului, adică a Duhului Sfânt, pe care au luat-o Apostolii la Cincizecime, în chip de [limbi] de foc sau [ca] ungere Dumnezeiască luminătoare și Sfințitoare.

Și pe aceasta, și acum, cei care se Botează, o primesc după Botez. Și aceast lucru îl adeverește fericitul Pavel, zicând acestea către Corinteni: „Iar Cel care ne întărește pe noi, împreună cu voi, întru Hristos, și Cel care ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, Cel ce ne-a și pecetluit pe noi și

14. ne-a dat arvuna Duhului în Inimile noastre” [II Cor. 1, 21-22].

[Despre] această putere a Duhului Sfânt, adică [despre] ungerea cu Sfântul Mir, au poruncit și Sfinții Părinți de la Soborul Laodiceei (343), spunând acestea celor care Botează: „Se cade, ca cei care se Botează, după Botez să se ungă cu ungere Cerească, pentru ca să poată fi părtași Împărăției lui Hristos”[1].

Și aceasta, pentru ca să nu îndrăznească duhul necurat să se apropie de dânsul, precum

15. scrie la Pravilă.

Iar Sfântul Mir se Sfințește numai de către Patriarhi și de doi sau trei Arhierei.

Pentru aceasta, Arhiereii sunt datori să poarte de grijă ca să aibă Sfântul Mir. Iar voi, Preoții, datori sunteți să luați Sfântul Mir de la Arhiereii voștrii și să ungeți cu el pe cei Botezați.

Și să nu îndrăzniți careva ca să ungeți pe cei Botezați cu ungere de lemn prost sau sfințit la Bdenii*/ Denii sau la Masluri, căci veți cădea în păcat de moarte și în pedeapsa bisericească, călcând astfel porunca Sfinților Părinți.

Căci nu numai că am auzit dar am și văzut pe unii dintre Preoți, care se poartă cu nebăgare de seamă și care fac așa.

---

[1] E vorba de canonul 48 de la Laodiceea, cf. Arhidiac. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 1992, p. 228.

PS Damaschin Dascălul

Învățături pentru

șapte Taine

Transliterare și adaptare a textului de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Textul pe care l-am transliterat din grafie chirilică și l-am adaptat în limba română este: PS Damaschin, Învățături pentru șapte Taine, Râmnic, 1724.

***

Pentru Taina Sfântului Botez

Sfântul Botez este cea de a doua Naștere. Și acesta se face prin apă, cu lucrarea [кᴕлᴕкрарѣ] Duhului Sfânt. Căci este o spălare a sufletului de păcatul strămoșilor[1] și înnoire duhovnicească și împăcare a omului cu Dumnezeu și intrare întru Împărăția Cerului.

Căci [aceasta se petrece] după cuvântul Domnului Hristos, Care a spus: „De nu se va Naște cineva din apă și din duh nu va putea intra întru Împărăția lui Dumnezeu” [In. 3, 5].

Această Taină a așezat-o Domnul Hristos în apă, atunci când le-a poruncit Apostolilor, zicând: „Mergând învățați toate Neamurile, botezându-le pe ele în numele Tatălui, și al Fiului, și al Duhului Sfânt” [Mt. 28, 19].

Și chiar și Domnul S-a botezat de către Ioani/Ioan, în apa Iordanului, după cum scrie în Evanghelie [Mt. 3, 13-17; Mc. 1, 9-11; Lc. 3, 21-22].

Această Taină se face numai o dată, la cel care se botează, și care nu fusese doctoricit/tămăduit [prin harul lui Dumnezeu].

Că un [singur] Dumnezeu este, în trei Fețe/Persoane, întru Care ne botezăm și întru Care credem. După cum a spus [și] Pavel: „Un Dumnezeu, o credință, un Botez” [Efes. 4, 5].

Aici trebuie să știți, că la Botez trebuie să fie/să folosim apă firească, neamestecată cu altceva. Care apă, după lepădările de Satana, se sfințește cu/prin molitvele/rugăciunile  rostite la Botez[2].

Apoi, după sfințirea cu untdelemn [a apei Botezului], îndată Botează Preotul pe oglașenic/pe catehumen. Care Botez se face prin afundare [în apă] de trei ori, după cum se spune în Pravilă.

Iar săvârșirea Sfântului Botez se face cu aceste cuvinte: Botează-se robul lui Dumnezeu (N[3]) în numele Tatălui, Amin!, și al Fiului, Amin!, și al Duhului Sfânt, Amin!, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Și iar trebuie să mai știți și faptul, că Sfântul Botez este ușa celorlalte Taine. Căci cel Botezat poate să primească oricare Taină din cele care urmează [Botezului], pe când cel neBotezat nicidecum nu poate, pentru că aceluia Cerul îi este închis.

Încă mai trebuie să știți, că trebuie să avem temere [тѣмере] ca nu cumva să moară copilul. Și măcar de ar fi om mare, [dacă sunt în pericol de moarte], atunci trebuie îndată Botezați, [chiar] și cu apă neSfințită.

Iar apoi[4] să nu le mai citiți molitvele/ rugăciunile cele de dinaintea Botezului, ci numai cele care urmează [afundării în apă] și să-i ungeți apoi cu Sfântul Mir.

Și iarăși trebuie să știți, că de veți avea vrea oarecare îndoire pentru vreun prunc sau și pentru oameni mari, care au trăit de mici în păgânătate, și vă întrebați dacă au sau nu Sfântul Botez, aceasta poruncesc Sfinții Părinți de la Soborul din Cartagina (419): să se boteze![5]

Iarăși, pe cei care vin la Credință dintre păgâni, adică dintre turci, dintre tătari, dintre Jidovi sau dintre Arieni, pe aceia să-i faceți, mai întâi, ca să se lepede de păgânătățile lor și de Satana. Și fără nicio îndoială să-i Botezați [după aceea]. Și să nu-i mai spovediți [de păcatele pe care le-au făcut înainte de Sfântul Botez], pentru că Botezul spală toate păcatele lor [făcute mai înainte de a fi ortodocși].

Iarăși trebuie să știți, că pe Calvini și pe Luterani nu-i mai botezăm, ci numai îi învățăm credința pravoslavnică/drept-măritoare/ortodoxă, și le cerem să se lepede de eresurile lor și îi ungem cu Sfântul Mir.

Iar pentru Creștinii cei Botezați, care s-au lepădat de Hristos cu voia sau fără voia lor, să știți că pe aceștia nu îi mai Botezăm [dacă se pocăiesc], ci numai le cerem ca să se lepede de acele păgânătăți ale lor și îi ungem pe ei cu Sfântul Mir, după cum învață Marele Vasilie/Sfântul Vasile cel Mare în Pravilă[6].

Și iarăși trebuie să știți, că la vreme de nevoie poate Boteza și Diaconul, și călugărul monah sau un mirean, încă și tatăl copilului, dacă nu mai există altcineva și nu poate să se despartă atunci de femeia sa, [care abia a născut], încă și moașa copilului.

Numai să știe să zică cuvintele cu care se săvârșește Sfântul Botez, precum scrie la Pravilă.

Iar de nu vor să zică cuvintele, ci-l vor uda numai cu apă, atunci pe acela trebuie să-l Botezați, căci nu este Botezat.

Dacă însă cineva naște [un copil] jumătate om și jumătate fiară, dacă acela are cap de om, pe acela îl Botezați, zicând: Dacă acesta e om și de are suflet înțelegător: Botează-se robul lui Dumnezeu (N) și celelalte [care se spun de obicei la Botez].

Iarăși, dacă naște cineva [un copil] cu două capete și cu un singur piept și cu un singur pântece, atunci trebuie să se Boteze numai un cap, după obicei. Apoi trebuie să se Boteze și cel de al doilea cap, zicând: De nu este acest cap Botezat și de este și alt suflet venit* întru acest trup: Botează-se robul lui Dumnezeu (N) și celelalte. Și să-i pună [celui de al doilea cap] un alt nume.

Iar dacă naște cineva [doi copii siamezi], cu două capete și cu două pântece, atunci se va cunoaște faptul că aceia au două suflete. Deci trebuie să Boteze amândouă capetele, după obicei [дᴕпz ѡбнчѣю], punându-le și nume deosebite.

***

[1] Al Protopărinților Adam și Eva.

[2] Care fac parte din slujba Botezului.

[3] Numele celui care se botează, care e numele lui de Botez. Nu se rostește aici și numele de familie.

[4] Dacă trece pericolul de moarte, pruncul sau maturul se fac mai bine și se poate continua Botezul.

[5] Credem că e vorba despre canonul 72 de la Cartagina, unde se spune: „în privința pruncilor…de câte ori nu se vor găsi martori siguri, care să afirme, fără îndoială, că aceia sunt botezați, și nici ei din cauza vârstei nu vor putea răspunde, în chip potrivit, despre Taina cea dată lor, aceștia să se boteze fără nicio piedică, ca nu cumva această îndoială să-i lipsească pe ei vreodată de curățenia acestei Taine”, cf. Arhidiac. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 1992, p. 275.
[6] În canonul 73 al Sfântului Vasile cel Mare, unde se problematizează pocăința celor care se leapădă de Hristos, se spune numai că acesta trebuie să se tânguiască/ să se pocăiască în tot restul vieții sale și să se spovedească și să se împărtășească pe patul morții, cf. Arhidiac. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, ed. cit., p. 383.

Canonul 81 al Sfântului Vasile se referă tot la primirea celor căzuți/apostați de la credință. Se vorbește aici despre epitmia de trei ani pentru ei, dar nu și de ungerea lor cu Sfântul Mir, cf. Idem, p. 385-386.

PS Damaschin Dascălul

Învățături pentru

șapte Taine

Transliterare și adaptare a textului de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Textul pe care l-am transliterat din grafie chirilică și l-am adaptat în limba română este: PS Damaschin, Învățături pentru șapte Taine, Râmnic, 1724.

***

Introducere

Damaschin,

cu mila lui Dumnezeu,

Episcopul Râmnicului:

Cucernicilor preoți, care se află în eparhia smereniei noastre, tuturor la un loc le trimitem multă binecuvântare!

[Vă scriem acestea], pentru că se cuvine, ca învățături mai multe și mai pe larg să vă dăm vouă, cucernicilor preoți, despre cele șapte Taine bisericești.

Și aceasta, atâta timp cât pentru această [lucrare preoțească], adică pentru toate cele ce sunt spre folosul și învățătura voastră, trebuie să vi le dăm în mod explicit.

[Pentru aceasta], iată dar că am așezat aici cele mai multe dintre acele adevăruri și pe care aveți să le învățați din cele care urmează.

Numai că, aici, vi le spunem pe scurt. Și vă poruncim să nu vă leneviți la citirea acestor învățături! Și nu numai să le citiți, ci să le și învățați pe de rost. Și să știți și fiecare rânduială pentru fiecare Taină [în parte].

Căci va să fi mare cercare [черкаре][1] pentru aceste Taine. Și aceasta, pentru ca să nu fiți nebăgători de seamă pentru darul Preoției[2] voastre, care este întru voi, pe care vi l-au dat vouă, prin punerea mâinilor, Arhiereii voștri, după cum scrie Pavel către Timotei [I Tim. 4, 14].

Căci, mai apoi, nu numai că veți avea pedeapsă [педѣпсz] de la Dumnezeu pentru nepurtarea voastră de grijă, ci și de la noi.

Fiindcă de nu vă vom certa noi pe voi, atunci ne va certa Dumnezeu pe noi toți, așa după cum poruncește Pavel în Faptele Apostolilor, zicând: „Păziți-vă pe voi și toată turma, la care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păziți Biserica lui Dumnezeu, [pe] care a câștigat-o cu sângele Său” [F. Ap. 20, 28].

Iar Tainele Sfintei Biserici sunt acestea: Sfântul Botez, Sfântul Mir, Rânduiala Preoției, Sfânta Spovedanie sau pocăința, Sfânta Cuminecătură, care se săvârșește la Sfânta Liturghie, Nunta sau căsătoria care se face pe viață [și] Sfântul Maslu.

Iar despre aceste Taine trebuie să știți, că [cele mai multe dintre] ele sunt date ca să le slujiți și voi. Adică Sfântul Botez. Și ungerea cu Sfântul Mir, pe care sunteți datori să îl luați de la arhiereii voștri și să-i ungeți cu el pe cei botezați. Sfânta Spovedanie sau pocăința.

Sfânta Cuminecătură, care se săvârșește la Sfânta Liturghie. Nunta sau căsătoria, care se face pe viață. Sfântul Maslu.

Iar sfințirea Sfântului Mir și rânduiala Preoției nu sunt date vouă ca să le săvârșiți. Căci numai arhiereii sfințesc Sfântul Mir și doar ei fac rânduiala Diaconiei și a Preoției.

Fapt pentru care iarăși vă spunem: să nu fiți nebăgători de seamă! Și aceasta, pentru ca să puteți dobândi și dar cât și răsplată de la Dumnezeu pentru plinirea poruncilor Lui.

Și darul și mila Aceluia ne rugăm să fie cu molitvele [молитвеле]/cu rugăciunile voastre, pentru ca să vă mântuiți întru Domnul!

---

[1] Domnul vă va judeca pentru modul în care ați slujit Sfintele Taine ale Bisericii.

[2] Aici, ca de altfel în tot textul pe care îl vom translitera și adapta, vom păstra majusculele din original.