Etichetă: psa. gianina picioruș

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor

I. 1. „Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare, iar pomul vieții [era] în mijlocul Paradisului, [cât] și pomul [ca] să cunoști cunoscut [cunoașterea] binelui și a răului”[1].

Care era adevărata esență și natură a acestor doi pomi? Este nevoie de multă inspirație și luminare de sus pentru ca noi să vedem și apoi să explicăm aceasta întru judecată. Și, în mod limpede, nu este drept să se cerceteze cele trecute sub tăcere de către Dumnezeiasca Scriptură, de vreme ce Duhul Sfânt a lăsat toate spre binele nostru.

2. Așadar, chiar de la înțelepții tâlcuitori nu s-a ridicat o singură și unanimă înțelegere sau ipoteză despre acești pomi. Unii, dăruiți cu vedere de sus, după ce au primit descoperire, au cântat laudele acestor doi pomi. Iar alții au zis că nu erau sensibili și comestibili.

Dar Teodoritos al Chirosului a zis că pomul rodului din care a mâncat Adam era un smochin[2]. Și la fel Teodoros al Antiohiei. Și tot la fel săracul Orighenis. Îl numesc „săracul” pentru că opera sa pentru Biserică a fost vastă și folositoare. Și în mod deosebit folositoare au fost tâlcuirile sale, cuvânt cu cuvânt, la Vechiul și Noul Testament. Dar, mai târziu, în viața sa, ca și Evsevios al Palestinei, a căzut din adevăr.

3. Duhul Sfânt a păstrat tăcerea și a tăinuit de noi speciile și firea acestor doi pomi. În mod clar, nu este nici folositor și nici necesar pentru Biserică să cerceteze și să descopere ceea ce Dumnezeu a ascuns. Astfel, chiar între Părinți nu a existat o armonie în înțelegerea lor despre aceste lucruri. De aceea, Biserica nu trebuie să caute acum [să cunoască] natura fizică a acestor doi pomi.

Mai degrabă, trebuie să întrebe: „Acești doi pomi: ce preînchipuie ei? Care este hrana, care este rodul de viață dătător din care poate să mănânce cineva din Biserică și astfel să trăiască și să nu mai moară veșnic[3]? Și care este celălalt rod, din care gustă cineva și apoi își vede propria goliciune și rușine și moare cu moarte veșnică[4]?”.

Aceasta cel puțin avea nevoie să fie arătată: unul dintre acești pomi ne dă nouă viață, celălalt aduce moartea. Poate că aceste două mâncăruri erau simboluri ale virtuții și ale răului, iar rodul cel bun a fost purtat și împărtășit de Hristos, pe Care pomul vieții L-a închipuit mai înainte. În legătură cu aceasta, Hristos, ca Viața și Dătătorul vieții[5], a zis: „Eu sunt viața”[6]. Viața era întru El, iar viața Sa era lumina oamenilor[7]. Viața noastră a fost ascunsă în Hristos[8]. Și când Se va arăta Hristos, Viața noastră, El va învia trupurile noastre moarte[9]. El este Cel ce a zis: ca precum „Eu trăiesc și voi veți trăi”[10].

Cuvântul lui Dumnezeu este viu[11] și [El este] Viața și Învierea[12].

Tot așa, diavolul cel rău este moartea. Și celălalt pom, numit cunoașterea binelui și răului[13], îl simbolizează. Mai devreme, când a fost adus [Lucifer] întru ființă, el era bun. Mai târziu, s-a făcut rău. De aceea, deci, mai întâi a fost numit pomul cunoașterii binelui. Apoi el a devenit pomul purtător de moarte al răului, diavolul. Despre el, Hristos Viața a zis evreilor[14]: „Voi sunteți din tatăl [vostru], diavolul […] Acela era dintru început ucigaș de oameni”[15]. Iar cel ce mănâncă din roada lui va muri cu moarte[16].

---

[1] Fac. 2, 9.

[2] Cf. Fac. 3, 6.

[3] Cf. Fac. 3, 22; In. 11, 25-26.

[4] Cf. Fac. 2, 17; 3: 6-7, 10.

[5] Cf. In. 11: 25, 43-44; 14, 6.

[6] In. 11, 25; 14, 6.

[7] Cf. In. 1, 4.

[8] Cf. Col. 3, 3-4.

[9] Cf. Rom. 8, 11.

[10] In. 14, 19.

[11] Cf. Evr. 4, 12.

[12] Cf. In. 11, 25.

[13] Cf. Fac. 2, 9.

[14] Cf. In. 11, 25; 14,16.

[15] In. 8, 44.

[16] Cf. Fac. 2, 17.

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor

4. Alegerea, roditoare, și fruntea acestor pomi frumoși sunt picioarele cele frumoase ale binevestitorilor păcii[1]. Și între acești pomi frumoși sunt pomii celui Drept, care au crescut lângă gurile apelor. Ei își dau rodul la timpul lor[2].

Cineva a zis: „Dar eu sunt ca un măslin prea roditor în casa lui Dumnezeu”[3]. Iar altul a cântat: „Domnul mă păstorește și nimic nu-mi va lipsi. Întru locul ierbii, acolo m-a sălășluit, la apa odihnei m-a hrănit”[4], pentru ca cel Drept să înflorească precum finicul[5]. Și altul și-a întins frunzele ca un ienupăr[6].

Iar altul a fost ca o salcie peste ape curgătoare[7]; și ca un măr între pomii crângului[8]; și ca un chiparos, un pin și un cedru[9] care împodobesc și înmiresmează lunca/ livada Bisericii. Aici, „Dumnezeu încă” și încă și pururea și în veci „a răsărit din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[10].

5. Frumoși sunt acei pomi despre care Dumnezeu a zis: „tinerii voștri vedenii vor vedea și bătrânii voștri vise” dumnezeiești „vor fi visând”[11]. Și acela era un pom frumos de văzut, cel care a zis: „Ochii mei sunt pururea către Domnul”[12].

Și sunt pomi frumoși de văzut aceia care au o vedenie precum  a lui Daniil. [Căci] el L-a văzut pe Dumnezeu arătându-Se[13] și a zis: „în vedenia nopții […] vedeam până când tronurile au fost puse”[14]. Și Isaias a avut o asemenea vedere și a zis: „Vedenia pe care a văzut-o Isaias” Profetul, ce a văzut când a zis: „am văzut pe Domnul șezând pe tron înalt și ridicat”[15].

O asemenea vedere frumoasă a fost, de asemenea, arătată de către cel ce zice: „Eu dorm și inima mea veghează”[16]. Și unul ca acesta a fost Pavlos, care L-a văzut pe Domnul în vedere duhovnicească[17].

Cu adevărat, ca să spunem pe scurt: orice minte care deosebește [gândurile] și este pregătită pentru vederi dumnezeiești este, după cum s-a zis, un pom frumos la vedere[18].

6. Și orice învățător care hrănește cu dogme ortodoxe oile turmei lui Hristos este un pom bun de mâncat în Paradisul Bisericii[19]. Acest învățător nu predă lecții care sunt ucigătoare sau vătămătoare, ci care au roadele Duhului Sfânt în ele însele. Apostolul a făcut și a enumerat aceste roade: „dragostea, bucuria/ harul, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea” [20] și cele asemenea.

Așadar, mie mi se pare drept a considera acești pomi, care sunt frumoși la vedere și buni de mâncat[21], ca trăind în Biserică. Ei rodesc și asigură hrana despre care Pomul Vieții a zis[22]: „Mâncarea mea este ca să fac voia” Tatălui Meu[23]. A Lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.

---

[1] Cf. Is. 52, 7; Naum 2, 1; Rom. 10, 15.

[2] Cf. Ps. 1, 3.

[3] Ps. 51, 10.

[4] Ps. 22, 1-2.

[5] Cf. Ps. 91, 13.

[6] Cf. Osie 14, 9.

[7] Cf. Is. 44, 4.

[8] Cf. Cânt. Cânt. 2, 3.

[9] Cf. Is. 60, 13.

[10] Fac. 2, 9.

[11] Fapt. Ap. 2, 17.

[12] Ps. 24, 15.

Iată că, pentru Sfântul Anastasios, „ochii mei sunt pururea către Domnul” înseamnă că: Îl văd mereu în vedenie dumnezeiască.

[13] Cf. Dan. (Teodot) 9, 23; 10: 1, 7-8, 10.

[14] Dan. 7: 7, 9.

[15] Is. 1, 1; 6, 1.

[16] Cânt. Cânt. 5, 2.

Verbul „veghează”, de aici, este înțeles ca: vede vederi dumnezeiești, în mod duhovnicesc.

[17] Cf. Fapt. Ap. 9, 3; 22, 6; 26, 13.

[18] Cf. Fac. 2, 9.

[19] Cf. Fac. 2, 9; In. 10, 16; 21, 15-17.

Învățătura lor este bună de mâncat în Biserică.

[20] Gal. 5, 22-23.

[21] Cf. Fac. 2, 9.

[22] Cf. Fac. 2, 9; 3: 22, 24.

[23] In. 4, 34.

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor

VIII. 1. „Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[1].

Se cuvine acum să cercetăm atent ce înseamnă „a răsărit” și ce înseamnă „a răsărit din”. În ceea ce privește pe cele cărora li s-a poruncit să crească din pământ, cuvântul „a răsări” este înțeles ca prima lor apariție.

Cuvintele „a răsări din” sunt folosite pentru cele care mai înainte s-au uscat ori s-au ofilit. Cu ajutorul apei sau prin lucrări agricole, ele „au răsărit din” acesta, a doua oară[2]. Astfel, aceste cuvinte au fost folosite într-un chip profetic, în mod limpede și potrivit, despre Biserică: „Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[3]. La început, când Biserica a luat ființă, ea „a răsărit” cu proprii ei pomi groși, verzi și înmuguriți. Dar s-a uscat sub căldura soarelui rău[4], deghizat în înger al luminii[5], care a șuierat spre Biserică prin gura șarpelui[6] și a uscat-o prin idolatrie.

2. De aceea, Dumnezeu Cuvântul, Râul ceresc al lui Dumnezeu, a venit. Și El a udat-o cu apă și cu Duh[7] și făcut-o să răsară din el și să înflorească din nou și El a readus la viață pomii ei cugetători. Despre acești pomi s-a zis: „Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ”. Adică: pământul rațional al lui Hristos, după ce fusese uscat și murise, iată că a înmugurit a doua oară[8], cu „tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[9].

Scriptura nu menționează printre aceștia fân, paie, buruiană de iarbă sau vreun pom care să nu producă roadă frumoasă și bună la vedere și pentru mâncare. Căci pomul neroditor[10], fânul[11], paiele[12] și buruiana/ pleava[13] sunt tăiate și aruncate în foc[14]. Dar nu existau astfel de lucruri printre acești pomi. Mai degrabă zice că toți erau frumoși la vedere, toți erau buni pentru mâncare, toți erau înfloritori și toți erau tinere vlăstare dumnezeiești.

Și ei nu au răsărit din pământ la porunca Sa. Căci, prin înseși lucrările Sale, Dumnezeu S-a născut din pământ și S-a făcut ca ei întru naștere, întru trup[15] și întru fire[16]. Și El i-a făcut pe ei să răsară din pământ ca pe propriile Sale mădulare[17] și să devină trupul lui Hristos: cu adevărat, în mod individual ei erau mădulare[18], iar ca întreg ei erau frumoși, de vreme ce El a fost numit „frumos cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor”[19].

3. Dumnezeiască Scriptură povestește că, după ce a trecut a șasea zi, după încetarea sabatului și a cinstirii după lege, pomii au răsărit din el. Și s-au spus următoarele despre acești preafrumoși pomi ai Bisericii: „Lăudați pe Domnul […] pomii roditori și toți cedrii”[20]. Și iarăși zice: „Sătura-se-vor pomii câmpului”[21].

Iar Domnul zice: „Eu sunt vița, voi [sunteți] joardele [viței]”[22], „iar Tatăl Meu este vierul/ viticultorul”[23]. Căci „în[tru] aceasta a fost preaslăvit Tatăl Meu, ca roadă multă să purtați; și Îmi veți fi Mie Ucenici”[24]. De asemenea, Mântuitorul a vestit evreilor despre acești pomi: via „se va lua de la voi […]și [ea] va fi dată neamului aceluia [care] face roadele ei”[25].

De vreme ce acești pomi frumoși au fost folositori, de asemenea, la a construi corabia Bisericii, cineva care i-a primit a zis: „După harul lui Dumnezeu cel dat mie, ca un meșter/ ziditor înțelept am așezat temelia”[26].

---

[1] Fac. 2, 9.

[2] Cf. In. 15, 1-2.

[3] Fac. 2, 9.

[4] Cf. Iac. 1, 11.

[5] Cf. II Cor. 11, 14.

[6] Cf. Fac. 3: 1-5, 14-15.

[7] Cf. In. 3, 5; I In. 5-6.

[8] Cf. Fac. 1, 11-12; In. 19, 28-30.

[9] Fac. 2, 9.

[10] Cf. Mt. 21, 18-19; Mc. 11, 12-14; Lc. 13, 6-9; Iud. 12.

[11] Cf. Mt. 6, 30; Lc. 12, 28; I Cor. 3, 12.

[12] Cf. I Cor. 3, 12.

[13] Cf. Mt. 3, 12; Lc. 3, 17.

[14] Cf. Mt. 3, 10; Lc. 3, 9.

[15] Cf. Ef. 3, 6.

[16] Cf. Rom. 6, 5.

[17] Cf. Rom. 12, 5; I Cor. 6, 15; 12: 12-13, 20, 27; Ef. 5, 30.

[18] Cf. I Cor. 12, 27.

[19] Ps. 44, 3.

[20] Ps. 148: 1, 9.

[21] Ps. 103, 16.

[22] In. 15, 5.

[23] In. 15, 1.

[24] In. 15, 8.

[25] Mt. 21, 43.

[26] I Cor. 3, 10.

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor

5. Luând în considerare aceste locuri pământești și popoare și nume și tărâmuri, dar și aurul și piatra verde/ smaraldul și Etiopia și pe asirieni, majoritatea Părinților au fost încredințați că cele mai multe dintre aceste lucruri aparțin unui Paradis pământesc – și luând în considerare și frunzele smochinului pe care le-au cusut oamenii cei dintâi-plăsmuiți pentru a se acoperi pe ei înșiși[1].

Așadar, înțelegând literal, ei au zis că apele erau ape materiale[2], iar pomii erau pomi adevărați pentru mâncare[3], iar roadele erau din mulțimea Grădinii și pieritoare[4], iar aurul era aur solid[5]. Asemenea, ei au spus că atât cărbunele, cât și smaraldul erau o piatră verde[6], iar smochinul era un smochin real[7]. Mai cu seamă Epifanios, cel dumnezeiește insuflat: din ce a auzit că spune Scriptura, el a zis că, precum Paradisul și precum pământul Egiptului, pământul Iordanisului era foarte bine udat cu mult timp în urmă[8].

Primim, încuviințăm și îmbrățișăm această părere și tradiția Părinților despre Grădina materială. Am întărit iarăși și iarăși în lucrarea de față cuvântul că noi nu destrămăm istoria înțeleasă literal a Dumnezeieștii Scripturi și nu respingem părerile și dovedirile Sfinților noștri Părinți.

Dar, în același timp, îl auzim pe profeticul Pavlos comparând mistic toate întru Legea lui Hristos[9]: cortul, arca, chivotul, mielul, mâncarea, băutura, pomii, animalele, păsările, aurul, smaraldele, cărbunii, apele și toate celelalte lucruri care în mod tainic au venit întru ființă atunci, după literă, iar acum întru adevăr sunt văzute duhovnicește în Biserică[10].

Deci oricine trebuie să aibă grijă: poate chiar și cele descrise fizic de către Moisis despre Paradisul material au fost scrise și drept prefigurări/ tipuri primare despre Hristos și Biserică[11].

Toate au venit întru ființă întru Hristos și pentru Hristos[12] și au adus prevestiri despre Întruparea Sa. [Deci] nu trebuie noi să îl urmăm pe Grigorios, Predicatorul și Teologul, când zice că Adam a fost grădinarul plantelor nemuritoare și al contemplațiilor dumnezeiești în Paradis?

Să ne înălțăm de la literă, care ucide, la Duhul care dă viață[13]. Pururea litera sfântă se înalță dimpreună cu cei ce se înalță.

---

[1] Cf. Fac. 3, 7.

[2] Cf. Fac. 2, 10-14.

[3] Cf. Fac. 2, 9.

[4] Cf. Fac. 3, 2-3.

[5] Cf. Fac. 2, 11-12.

[6] Cf. Fac. 2, 12.

[7] Cf. Fac. 3, 7.

[8] Cf. Fac. 13, 10.

[9] Cf. Evr. 9, 2-5

[10] Cf. Ef. 5, 31-32.

[11] Cf. Ef. 5, 32.

[12] Cf. In. 1, 3;  Col. 1, 16.

[13] Cf. In. 6, 63; II Cor. 3, 6.

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor

3. Întru vorbirea noastră despre lucrurile Grădinii duhovnicești, Orighenis cel strâmb nu trebuie să se fălească pentru că ar fi gândit drept. Folosindu-se fără limite de contemplații anagogice și duhovnicești, el a alegorizat (ca tragediile mitice) tot ceea ce a fost creat în cele șase zile. El a crezut că nici cerul, nici pământul nu putea fi perceput prin simțuri[1]; apele nu erau ape[2], plantele nu erau cu adevărat plante[3] și stelele nu erau cu adevărat stele[4]. Și nu a luat nimic altceva literal: nici întunericul, lumina, abisul, vântul[5] sau tăria[6]. Și a ajuns la concluzia că Biserica se afla în mare pericol să creadă că cele create de Dumnezeu sunt lumea văzută.

Dar învățăturile lui Orighenis erau nebunie. Și de aceea, printr-o hotărâre a Sfântului Sinod, Biserica l-a osândit pe drept și l-a exclus. Căci ar fi trebuit ca el, mai întâi, să fi primit povestirea [Facerii] ca pe un fapt adevărat. Și apoi, numai acolo unde era nevoie, trebuia să fi trecut la o interpretare anagogică.

4. Marile eforturi făcute de Orighenis, atunci când a mitologizat toate cele șase zile ale creației ca alegorie și a corupt astfel corpul Sfintei Scripturi, au fost în zadar. De aceea, Părinții mai recenți au dat la lumină scrieri în care aderau la înțelesul literal al creației de șase zile. Mă refer la urmașii Dumnezeiescului Vasilios și [la] acel râu al lui Hristos, Ioannis Hrisostomos, și [la] Teodoros al Antiohiei, care era cu adevărat milostiv, și [la] Severianos de Gavala și Evsevios de Emesa și Epifanios, care era întreit binecuvântat în cuvânt și faptă, și Chirilos, care L-a arătat pe Dumnezeu și era adânc iubit de Dumnezeu.

Toți acești scriitori au respins alegoriile și interpretările anagogice ale lui Orighenis – cum am spus mai sus – ca mari eforturi făcute în zadar. Și ei au adus dovediri temeinice și încredințarea despre un Paradis sensibil, care urmează după cel duhovnicesc, despre care am vorbit mai sus.

Căci Moisis, cel ce a scris legile, a adăugat îndată: „Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare, iar pomul vieții [era] în mijlocul Paradisului, [cât] și pomul [ca] să cunoști cunoscut [cunoașterea] binelui și a răului. Iar râul care iese din Edem [pentru] a adăpa Paradisul se desparte de acolo întru patru începuturi: numele unuia [este] Fison – acesta înconjură tot pământul Evilat, acolo unde este aurul, iar aurul pământului aceluia [este] bun și acolo este cărbunele și piatra cea verde deschis – iar numele râului al doilea [este] Ghion– [și] acesta [este] cel care înconjură tot pământul Etiopiei – iar răul al treilea [este] Tigris – [și] acesta [este] cel care merge înaintea assiriilor/ asirienilor –, iar râul al patrulea, acesta [este] Eufratis”[7].

---

[1] Cf. Fac. 1, 1.

[2] Cf. Fac. 1: 7, 9.

[3] Cf. Fac. 1: 11-12.

[4] Cf. Fac. 1, 16.

[5] Cf. Fac. 1: 2-3.

[6] Cf. Fac. 1: 6-7.

[7] Fac. 2, 9-14.