Psalmul al 82-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată
Dumnezeule Sfinte, cine să-Ți fie
deopotrivă în trai și-n tărie?
Nu tăcea molcom, Dumnezeu[le] Sfinte,
nici nu fi moale în grai și-n cuvinte!
Iată că dau chiot, de răsună,
cei ce Îți vor răul, împreună.
Și toți vrășmașii și-au dat de veste,
de-au ridicat conducător peste oaste.
S-au vorbit să dea năvală
în sfânta Ta țară, cu rea tocmeală.
„Să mergem să-i pierdem”, au zis într-un gând,
„să nu mai fie limba lor pe pământ!
Și de Israil de-acum înainte,
să nu-și mai aducă nimeni aminte!”
Cu a lor ceată nebună, o liftă,
s-au jurat toți să-Ți stea împotrivă.
Edom din șatră abia așteaptă
să vină Ismail cu oaste lată.
Moab și Agar pregătesc săgeți cumplite,
Gheval și Ammon iau lănci ascuțite.
Amaleciții sunt gata să zdrumice
și filistimii au praștii s-arunce.
Tirul cu oaste stă și el gata,
Asur cu dânșii vine, cu spada.
Și stau cu toții lui Lot să-i ajute,
sfânta Ta țară să o strămute.
Ci le dă, Doamne, spaimă, să fugă,
să obosească de goană lungă!
Când le va veni somnul dulce,
ca pe Madiam, rău să-i apuce!
Și le fă, Doamne, ca lui Sisara,
să nu se-ntoarcă să-și vadă țara!
Și ca lui Iavim să li se facă,
în pârâul Chison, să nu li se treacă!
Ca în Endor, stive să zacă,
muștele-n ei viermi să facă!
Fă-le boierii ca pe Oriv și pe Ziv,
Ca pe Zevee și pe Salmana, să zacă toți stârv!
Pe cei ce-au zis să-Ți prade țara în goană acerbă
și sfânta Ta Casă cu-altarul de jertfă,
repezi-i, Doamne, din deal, ca roata,
și-i prăvălește, să-i calce gloata!
Ca păpădia scuturată să cadă
și ca pădurea focul să-i ardă!
Din față viscol să-i biciuie tare,
din spate pojarul să-i împresoare
și de deasupra să-i bați cu piatră,
să le stea inima uscată!
Să li se audă ocara-n lume,
să țină minte sfântul Tău nume!
Să pățească rușine și grea ocară,
să le piară vestea din țară,
ca să cunoască ei că Tu ești Domnul
și că ești deasupra, peste tot omul!