Nunta mută (2008): o parabolă de geniu

Îl puteți downloada de aici.

Căutătorii de senzații tari din prezent…se duc în satul misterios…și de aici filmul coboară în timp, până la dragostea celor doi tineri din lanul cu grâu. Începutul comunismului în România e ridiculizat, caricaturizat, tranziția de la burghezie la comunism fiind una plină de umor greu, marca Horațiu Mălăele.

Nu lipsesc însă nici blasfemiile…nici sărăcia…nici beția…nici grosolănia…nici obscenitatea…și nici drama. Mai ales drama…Însă drama e sprijinită de istorie. E o dramă istorică, reală, în care nunții unui cuplu tânăr i se taie sunetul…din cauza morții tovarășului Stalin.

Și întreaga scenă, de până la intrarea tancului în casă, în casa nunții, e parabola principală a filmului: teroarea unui sistem social, care se face și acționează împotriva propriilor săi cetățeni.

Smaranda moare și stafia ei se plimbă prin sat, țiganul pitic se însoțește cu pitica de la circ, circul apare pe fondul filmului de culturalizare comunistă,  niciun om al satului nu este discriminat, tacâmurile sunt ridicate și paharele sunt învelite, ca să nu se audă sunetul lor, până și cucul ceasului e oprit, banii miresei sunt puși sub fund, telefonul fără fir distorsionează mesajul…și moartea…îl face pe tânărul visător să zboare în apropierea Bisericii și apoi spre cer…

Viața acestui sat este contextualizată și decontextualizată…până devine sinonimă cu viața tuturor românilor de sub comuniști.

Preotul bătrân, cu barbă sură, slujește frumos slujba de înmormântare, preotul e cu enoriașii săi la nuntă, nunta nu mai are petrecere din cauza doliului impus cu armă rusească…și, după omorârea socrului mare și a ginerelui…în final…ajungem să vedem pe fosta mireasă în alb…devenită o bătrână surdă, îmbrăcată complet în negru.

Am fost izbit de atmosfera parabolică a filmului de la un capăt la altul și cred că d-l  Horațiu Mălăele a creat o capodoperă, ceva atât de rar și de unic, încât nu poate fi, în niciun caz, o rescriere a evenimentului petrecut în 1953…ci o transformare a lui într-un cifru al înțelegerii unei epoci, care se confundă cu regimul comunist în România.

Filmul trebuie văzut…pentru că e mai mult decât se poate povesti. Are un inefabil al său…care se înțelege doar văzându-l.

***

Încercăm să vi-l explicăm și mai mult prin intermediul fotografiilor scoase din el.

Veceul ecologic din câmp: profund românesc. De aici începe presimțirea aspectului dramatic al filmului. Apar femeile în negru, cu lumânări în mâini…care vor reapărea la sfârșit de film…ca singurele supraviețuitoare ale satului ras de pe suprafața hărții de către comuniști.

Trecem pe lângă slangul românesc al curvei ajunsă la ramolire…

După scena amorului din lanul de grâu…tânărul viitor mire trece pe lângă cimitirul satului. Decupările de imagine ale autorului sunt foarte sugestive…și implică treceri de la un nivel la altul al narațiunii filmice.

4 comuniști zemzeci…care fac propagandă pentru înscrierea oamenilor la colectiv. Doamna Marinela, curva satului…e cea cu slangul, pe care l-am evitat…Atmosfera din crâșmă e foarte sugestivă…ea subliniind atmosfera internă a  bărbaților, care sunt slobozi la gură la beție…și sar la încăiereală, la bătaie, din orice.

Zâna de aici…Smaranda, moare în mod suspect. De fapt e violată și ucisă de ofițerul rus, care va apărea spre final. Cei doi socri se îmbrățișează împreună cu toți bețivanii din crâșmă. De ce? Tânărul o ia de nevastă pe tânăra cu care curvise în lanul de grâu…Se pune nunta într-o zi de joi…pentru că duminica vine circul și e și zi de film…comunistic…

Mireasa filmului spală…și el o sărută prin cearșaf

Niște copii, șugubeți, fac să răsară steagul tocmai dintr-o…realitate foarte populară…în vorbirea curentă…

După scene de film mut, a la Stan și Bran…filmul de dragoste…cu accente dramatice…adus de partid…Vine circul în timpul filmului, merg la circ, acolo se întâmplă lucruri non-cotidiene…și familia își face o poză pentru viitor.

Mirii văd…jocul purității la circ. Smaranda e îngropată…pe când circul pleacă…Pomana ei…și stafia ei se întoarce acasă. O dezgroapă și o găsesc cu picioarele murdare de vinul, care îi căzuse mamei din mână…la vederea stafiei ei, îmbrăcată în mireasă…pentru că murise nemăritată…

Autorul filmului a surprins foarte bine atmosfera nunții și a înmormântării la români și, nespus de bine, atmosfera terorii comuniste…

Mireasa își pune voalul…În curte, masa pusă, de nuntă, își așteaptă mesenii, care se întorc de la Biserică, de la Cununie. Alaiul foarte fericit vine spre curte, spre casa mirelui.

Și…vine teroarea: a murit tovarășul Stalin, părintele popoarelor, și toată lumea trebuie să țină doliu. Nunta nu mai are loc! Dacă nu: represiune!

Nunta se împrăștie pe zi…dar revine noaptea…Nu se aude decât musca…care se pune pe chelie…Copiii sunt legați la gură ca să nu se audă râsul lor…tacâmurile sunt ridicate…se cântă pe mutește…se vorbește în șoaptă…Ce trebuie mai mult ca să configurezi starea de spirit a ceea ce a însemnat demonicul comunism depersonalizant românesc?

Telefonul fără fir al zvonurilor…ficționalizează realitatea. Și când socrul mare nu mai rezistă, ca revoluționarii din decembrie 1989, atunci începe chef, muzică, zbânțuială…și tancul intră în peretele casei…sar soldații ruși…moare socrul mare rănit de glonț, care se ștergea (absolut memorabil) de sânge, ca de o pată de apă…

Inventatorul satului moare răpus de glonț…și sufletul lui zboară, în sfârșit, cu aripi spirituale…pentru că cele de lemn…nu îl ridicaseră deloc de la sol…Doar o fărâmă de Biserică și crucea din turlă transcend comunismul până în democrație…unde drama profundă a acestui sat…devin subiect comic, pentru niște nătăfleți de reporteri…

Bătrâna surdă de lângă reporter e fosta…mireasă…Chipul ei, de aproape…pentru că toți ne ducem, toți îmbătrânim…și bătrânețea și moartea fac parte din normalitatea noastră: dură și realistă.

Final…cu stafia Samarandei…și, la o oră, 19 minute și 14 secunde aflăm că tot filmul e o istorie reală…și crudă…și uitată, în cele din urmă…

Nunta mută = România mută

Și ori de câte ori vom amuți și nu ni se va auzi glasul, adică vom pactiza cu starea de fapt…nunta mută se va repeta, ne va lovi crunt, pentru că nu i ne împotrivim nicidecum. Ca să i te împotrivești trebuie să faci ceea ce simți că trebuie să faci și e drept să faci…

Maternitatea: o povară dulce (pentru unele)

Motherhood (2009) e un film despre mama…care nu vede altceva decât binele familiei. Mama blogger (o surpriză ideatică) se trezește de dimineață, le face pe toate bune…și își dă seama, în stradă…că e tot în cămașă de noapte, pentru că nu și-a văzut capul de griji. Se întoarce sus, pe scări…și scrie postări pe blog (ca mine acum)…pentru că ea crede în comunicare.

Restul…e în podcastul de aici (24. 24 minute). Eu și doamna preoteasă vă prezentăm, în premieră, filmul.

Fotografiile sunt…bonus.

Am o altă variantă de „Răpire din Serai”

Poate de un an și ceva urmăresc varianta românească a Răpirii. În afar de Zaza (pseudonim, bineînțeles) și 31 de ani, lucru cu guvernul, din București, cu rude de prin Teleorman și cu multe plimbări prin Asia și Europa…sau mai știu eu pe unde…nu știu despre autoarea noastră.

Însă blogul ei de fildeș, unul insolit și făcând abstracție de cititori (care să o placă așa cum e…dacă vor citeală) e o raritate frumoasă, deșteaptă rău de tot, intertextuală, cu istorii reale și literare, cu multilingvism și multiculturalism la greu…încât cei 31 de ani te uimesc bine de tot.

Am stat și m-am gândit: De ce să nu vorbesc despre oamenii care contează, care mă uimesc tot timpul și să îmi pierd timpul cu ce fraieri sunt ortodocșii noștri online, baptiștii lor online, alte neamuri conlocuitoare și alde dute-vino? Dacă tot stai și recenzezi tâmpițele…începe să îți placă să fii și tu ca ei, fapt pentru care am zis să o dăm în zona grea, acolo unde suntem noi vecini cu gândul lor și cum ne place nouă.

Scrie mult, scrie foarte bine, te uimește pe fiecare zi și e greu să o urmărești tot timpul, că sare din franceză în engleză, din oltenisme în asiatisme la greu, te lovește în spaniolă, te duce în fața unei fotografii alb-negru duioasă, te umorizează, te face să te simți femeie deșteaptă (e de bine?!!!!), se autopersiflează, se autoexpune, îți dă un jurnal semi-personal, semi-secret pe față…fără să îți spună nimic despre ea…sau fără să te bage în seamă.

Te instruiește…și te părăsește.

O să mai vină și mâine…te bagă în 13 subiecte…și te lasă cu ochii în nori, adică în nimbuși.

Mâine mai vine, cu aceeași secretomanie și îți mai spune că e în Cambodgia, în Turcia sau în Bangkok, îți dă trei denumiri de străzi, ce se mănâncă p-acolo, de ce România nu e ca Japonia sau Groenlanda nu e ca la Fetești…și pa și pusi!

Însă va reveni, poimâine, și îți va cita dintr-un autor englez, spaniol, persan sau gruzin, din ce va vrea mușchiul ei, îți va expune o treabă de care nu ai habar (dar dacă vrei să afli, fratele meu, fă excavații)…și iarăși pleacă în misiune secretă nu mai știu unde, și nu imaginar, ci pe bune, că îți arată și pașaportul și ștampile și necazuri de pe-acolo, hăt, departe de noi și de lumea noastră în culori portocalii.

Adică, mai pe scurt: un blog pentru deștepții cu trei capete, care vor să fie făcuți de o femeie (adică nu sunt misogini, ei, adică da…) și care o să învețe să o iubească, pentru că nu ai ce face: cine te facete atrage. Erată: cine te educă…te emoționează.

Mă uitam la Părintele Usca azi, care a dat un interviu…și a spus că, în 2007, l-a văzut pe un alt confrate la blog…și așa și-a făcut și el blog, pentru că era în stare de el. De aici mi-a venit cu povestea: cum am început noi onlineul.

În 2006, prin începutul anului, am trecut la online non-stop și am dat cu ochii peste tot și mi-am dat seama că blogul e scrisul de azi. Și am citit, paralel cu scrisul tezei mele doctorale, zeci de bloguri, de peste tot, până m-au plictisit enorm. Cele mai multe erau, au fost și vor fi plictisitoare, pentru că cei care le fac nu trăiesc…ci dorm pe ei.

În 2006 a fost o tentativă de scriere la ziar din partea mea, am făcut, cu o echipă, 3 numere de ziar și ne-am împotmolit în bani, dar, mai ales, în lipsa de perspectivă. Când nu te trec cuvintele și ziua și noaptea, când nu galopează prin tine, e adevărat: e greu să le chemi cu  o mâna de grâu, ca pe bibilici, ca să le dai să mănânce. În paralel făcusem ziarului un forum, unde eu și doamna preoteasă scriam la greu…iar colegii de echipă șomau la greu.

Și, când am văzut că ziarul, forumul și echipa noastră era vai de viitorul lor, am terminat-o cu forumul (ziarul s-a autosuspendat)…și am trecut imediat la WordPress…și la alte sisteme de blogging, pentru ca să facem treaba treabă.

Acum, noi cu noi, scriem și vrem lucruri de top, grele, ne plac insolitățile, lucrurile foarte diverse, pe multe trepte de înțelegere…și eram puși, în WordPress (prima miză de atunci…și de acum, după 4 ani), în fața unui public sec, chior, diletant.

Cine să mă creadă, pe atunci, că eram scriitor cu 100 de cărți scrise, cu 28 de ani la activ…și că vream să scriu blog insolit, adică supergreu?Era o prostie…pentru minți înguste, cum, pentru aceleași minți, am rămas și astăzi. Așa că evidența publică, pentru mulți…nu îndumnezeiește sau nu uimește, ci îndrăcește, înveninează și mai mult, prostește…publicul.

Și, ne-am uitat ochi în ochi, după vreo 3 zile de blogging pe WordPress…și doamna preoteasă mi-a spus: Ia-o izi, pentru că aici e grădinița, grupa inferioară! Și cum, gura ei, mi-a spus multe adevăruri de-a lungul vremurilor, am făcut ascultare…și cred că am făcut bine. Adică am luat-o mai de jos, nu de foarte jos (josul ăsta…e foarte sus pentru mulți) și nu am fost noi înșine. Nici acum nu suntem noi înșine, decât arare clipe, ca să nu îndrăcim și mai mult publicul smerit.

Însă ceea ce mi-a plăcut la Zaza (mă enervează că nu îi știu numele, pentru că nu îmi place să îi spun omului pe poreclă) e faptul că ea nu se uită la public, ci o dă înainte cu ce vrea și cum e ea. Nu face rabat…pentru înțelegere.

Eu trebuie să fac asta, pentru că mă gândesc la rolul teologic și cultural formator pe care îl jucăm la nivel online, și știu că nu toți au avut parte de  frumuseți excedentare. Noi o dăm mai lungă, mai scurtă, acum și cu o carte, mai lungă, mai scurtă, din teologie în cultură, din poză în predică, din opinii în reflecții, din aplicații online în programe…pentru că știm că teologia e cea mai matematică dintre toate și e grea, dacă îi bubui cu ea tot timpul.

Pentru mine e foarte ușor să fac numai teologie, comentarii pe texte patristice, pe dogme, pe Scriptură, pe Viețile Sfinților, în care să vorbim ore întregi…până când ni se usucă gura sau tastele. Însă…câți urmăritori am? Dacă dintre cele câteva mii de vizitatori, săptămânali, ai noștri, vin doar câțiva și zic 3 chestii la comentarii…ce s-ar întâmpla, dacă nu am mai da-o scurtă, cotită, prelungită, și am fi…superermetici ca Zaza?

Am fi tot noi cu noi, noi cu 3 inși, și ne-am simți tot la fel de inutili pentru prezenteitate.

Însă, pe zi ce trece, ne gândim dacă ridicând blogul, pe cote mari, am făcut un bine sau un rău? Adică țara ne vrea proști…și nouă ne arde de teologie mare și sfântă?!

Mai pe scurt: am ajuns creator de online în 2006, pentru că citeam lucruri puerile prin toate țările și România mea, am făcut online la 50% din capacitatea mea, am încurajat pe unul sau pe altul…și în 2010…iar nu am ce să citesc serios, în masă, ci numai așa, insular. Adică ioc oameni de litere veniți la nivel online, care să lucreze la cât îi lasă bretelele.

Auzi, ei se întreabă: dacă scriitura de pe bloge tot la fel de bună…ca cea din carte? Dar cea din carte, din cartea cu care ai rupt copacul, nu e făcută tot pe taste acum? Ce mare diferență e din a pune pe blog…și a pune în carte, când și colo și colo…e numai chestie de pus Wordul la ochiul cititorilor?

Nu, dragii mei, în România nu se scrie bine de foarte multă lene și pentru că nu sunt mulți, care să îi ducă capul să facă asta!

Deci nu există cap mult…dar există multă lene, greață, sictir de sine, neîncredere în sine (adică și tu știi că ești prost de bubui) și de aceea nu scrii, nu pictezi, nu gravezi, nu faci copii, nu faci Biserici, nu faci instituții, nu faci preoție dumnezeiască, nu faci avocatură de renume mondial, nu ești Bill Gates, nici Da Vinci, nici Maria Dolores…nimeni.

Final de bine, de ultrabine: toată stima noastră, doamnă autoare Zaza, și vă invidiem (în bine) pentru faptul că scrieți la nivelul în care simțiți să fiți…pentru că, la noi, spre exemplu, tot din București, tot din regiunea Teleorman (adică poate să iasă ceva bun…de acolo?!) venim și vă înțelegem. Și vă admirăm, chiar dacă nici cu dv. nu avem vreun contract de colaborare sau de privatizare sau de dispersare de fonduri…

Vă mulțumim…de nu avem cuvinte!…

Ps: Atenție! Pentru cei care cred că autoarea descrisă supra e…vreo Sfântă a noastră…nu e! Scrie numai bine…

Un film aproape sublim: It’s Complicated (2009)

De ce aproape?!…de ce aproape?!! sublim (adică bun din toate punctele de vedere: pentru că e foarte din viață, e ca în viață). Fiindcă după o oră și 51 de minute (filmul are: 1. 59. 18 minute) de ca în viață, cu bunele și relele vieții de cuplu, începe ideologia.

În loc să se termine în…bucurie, intervine ideologia, ideea cum că  trebuie să ne căsătorim (Meryl Streep) cu cel pe care nu îl cunoaștem  prea bine dar de care suntem îndrăgostiți acum (Steve Martin) și să nu îi mai dăm, o a doua șansă, fostului soț, pe care încă îl mai iubim și, după 10 ani de la divorț, avem o aventură cu el (Alec Baldwin).

Personajul forte, principal, din punctul meu de vedere, al filmului e Jake, alias Alec Baldwin, care se redescoperă, se reinventează ca actor în acest film și o…întinerește pe Meryl Streep. El e sursa vieții și a inspirației pentru femeia, care încă nu putuse să accepte, că el s-a căsătorit cu alta mult mai tânără…și fără personalitate.

E un film pentru naufragiații în căsătorie, pentru despărțiți…dar care mai au, încă în ei, focul dragostei. E o pledoarie pentru recăsătorire cu dragostea dintâi  (dacă citești filmul din lăuntrul sensului său) și nu pentru dezmăț și, de asemenea, o pledoarie pentru fidelitate, dacă ți-e bine în mariaj. Aventura  amoroasă vine ca o declarație sinceră între cele două părți, ca o confirmare a faptului că au greșit în momentul când s-au despărțit.

Prima fotografie a acestui articol e din începutul filmului. Sunt invitați amândoi la o petrecere a unor prieteni de familie…care împlinesc 30 de ani de căsătorie. Un eveniment frumos, de dorit, de aplaudat, de implementat la nivel familial și social. Iar întrebarea din poză e a lui, a bărbatului, care are în el, încă, iubire pestru fosta lui soție…de alături, din fotografie.

Dar, alături de Jake e soția lui, cea tânără…care produce aversiune imediat lui Jane, adică lui Meryl Streep, care pleacă de la aniversare…Copiii fostei familii este la Jane…și nu îi mai înțelege.

Dacă citiți și titlurile fotografiilor…făcute în timpul vizionării lui, înțelegeți mai bine discuțiile colaterale, cele despre familie, ale filmului.

Copiii au glasul lor, au vorba lor, au viitorul lor…iar părinții spun altceva. Nu se suprapun…ideile lor. Femeia singură, matură, are nevoie de dragoste și de protecție, tot pe atât de mult ca și cei tineri. Însă cine să îți ofere dragoste, nu doar…sex? Pentru că dragostea e prietenie, maturitate, afecțiune, sensibilitate, înțelegere, atenție, complementaritate, spațiu de viață și de creație…

Copiii pleacă…la casele lor…iar mama rămâne: singură-n iarbă (îmi spune doamna preoteasă…și așa i-a rămas numele fotografiei!). Singurătatea începe cu tine, cu adâncul din tine. Dacă nu e bucuros adâncul din tine…atunci ești singur și nimeni nu te poate consola dacă nu Îl cauți pe Dumnezeu sau dacă nu te iubește un om, cineva care te înțelege. Care te înțelege pentru că te iubește și care te iubește tocmai pentru că te înțelege.

Pretendentul este…arhitect. Cel care trebuia să îi construiască o nouă casă, pe placul ei, așa cum își dorise… Adam, alias Steve Martin joacă aici un rol dramatic, cu puține accente umoristice extreme, proprii lui…și are un rol secundar. Chiar dacă el va fi alesul, totuși fostul soț este omul filmului, cel care s-a exprimat ca un adevărat om pasional și care dorește să își recucerească femeia tinereților lui.

Îi citise toate 47 de emailuri despre datele…arhitecturii casei. Arhitectul…

Complexată de soția fostului soț, Jane apelează la doctorul plastician…care devine subiect de bârfă în cercul ei. Pleacă de acolo îngrozită…

Un cuplu nesimțit (aviz celor care se comportă la fel de față cu alții!) se pupă, de mama focului, în lift…accentuându-i starea de singurătate. Prea bătrână…pentru iubire?! Nu!

Începe rădăcina escapadei amoroase. Bărbatul, lăsat singur…miroase floarea pe care o cunoștea foarte bine și, pe care, ca un nătâng, o părăsise. Un pahar, două, mâncare la barul de aici, dans..și…prima oară în pat, după 10 ani, cu fosta lui soție!

Își dă seama că îi lipsesc momentele sexuale ale căsniciei lui trecute, tandrețea ei, mâncarea ei, persoana ei…familia lui, pentru că avea 3 copii (două fete și un băiat) iar fiica cea mare era căsătorită.

Fosta devine…amantă. Prietenele ei, toate singure…o declară genială…când își dau seama de…

O înșală a treia oară pe actuala…cu fosta. Sărut ca-n filmele old americane.

Din cauza unui medicament, pe care îl lua pentru ca să facă…sau să nu facă al doilea copil cu actuala, are  o sincopă, amețește și are nevoie de doctor…tocmai când dorea să facă sex cu fosta, într-un hotel, unde îi vede soțul fiicei lor celei mari, care e un scump…de la un capăt la altul al filmului. El încearcă să aplaneze conflictele…și reușește. Fotografia de aici: masa, în pat…după…plecarea doctorului, unde îi atinge, pentru prima dată, mâna (el – ei) într-un mod tandru.

De la această fază, tu, ca privitor, credeai că gata: se recăsătoresc!

De aici începe clarificarea de sine, împăcarea cu trecutul. Fraza e a ei: ne-am despărțit…pentru că am renunțat la noi, la căsătoria noastră. Pentru că nu am luptat pentru ea. Ne-a plăcut să ne abandonăm fericirea. Și el…e de acord. Ambii au avut vina lor. Vindecarea trecutului sau de trecut se face atunci când consimțim partea noastră de vină.

Când cei 3 copii află că părinții lor, după 10 ani de divorț, au o aventură… Ei nu își liniștiseră trecutul…în comparație cu mama lor, fapt pentru care se duc la fiica cea mare. Mă refer la cei doi, care încă stăteau la mamă.

Când îl gonești pe fostul soț și actualul amant și…îți pleacă și copiii…rămâi singură pe șezlong…unde adormi…fără să vrei. Șezlongul de afară, de lângă piscină. Prima privire la trezirea din somn…e în copaci. Cadru static…pe care l-am mai regăsit și în alte filme, în care, în acest fel, se insinua straniul, misteriosul, macabrul…ceva care îți reține respirația.

Consiliere psihologică…a familiei ingenue, traumatizate. Copiii află că…mama e tot…fără soț. Și acceptă asta, paradoxal, deși el…era tatăl lor. De aici începe ideologizarea filmului, care nu mai e ca în viață. Până aici a fost totul rupt din viață: el o vrea, umblă după ea, moare după ea, se bucură de ea, o vrea înapoi… De aici încolo nu se mai trăiește…ci se gândește. Femeia gândește…dar numai pentru sine.

Nu se gândește…împreună cu familia, ci păstrează sciziunea pentru ei…deși ea se vindecă de trecut. Escapada o clarifică…dar pe copii îi lasă în aceeași ceață. Ba, mai mult, dacă e să o transpunem în viața real de reală, amplifică ceața cu 50%.

Speram să fie …finalul cel bun…dar de aici femeia o ia pe arătură. Îi spune că nu se mai poate…și el, paradoxal, acceptă nefericirea de a o pierde a doua oară, deși știa, vedea foarte bine, că ea se înșală.

Eroina noastră rămâne cu arhitectul, finalul e un început de idilă, însă te lasă cu gust amar (am râs și ne-am bucurat de minune până atunci: eu cu soția mea, văzând filmul), pentru că se insinuează ideea că cel care nu te cunoaște, dar ți-ar oferi o nouă viață e mai bun decât cel care te iubește, a greșit, dar te iubește și mai mult în clipa de față.

Femeia rămâne cu cioara de pe gard…deși, afirma, că învățase din trecut. Trecutul, paradoxal, a învățat-o că tot aventura = divorțul e soluția.

Adică îl revrei pe iubit, îl ai, e o minune, îi dai papucii…și te muți la vecin, vecin care și pe el l-a lăsat soția, de doi ani…

E complicat…pentru cine?

În mintea cui?

Pentru niște oameni maturi sau care s-au maturizat…reînvierea dragostei e o minune și nu o mai lasă să zboare. Așa e în viață!

Dacă a avortat la tinerețe și face copii prin inseminare articifială…se bucură de ei, nu îi mai aruncă! Știe că nu mai are nicio șansă, pentru că e deja granny.

Dacă nu a avut bărbat 10 ani…nu mai îl alege pe al doilea, ci rămâne la primul găsit sau regăsit după 10 ani.

Dacă are tot ce îi trebuie…de ce se mai riscă? De ce mai gândește dincolo de hotarele căsniciei?

Așa e în viața reală, nu?! În cea care…gândește cu mintea pe umeri.

Însă filmul sublim până spre final… devine ipocrit, neserios…pentru că alunecă…în ideologie. Și ne propune a second choice, o a doua alegere aberantă…atâta timp cât tot filmul ai fugit după el…după cel care m-a părăsit și îl vreau înapoi.

Adjectiv pronominal negativ

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UO1wdqA935E]

Date despre film

Deși soția lui Cristi (Dragoș Bucur), Anca (Irina Saulescu), nu este personajul principal al filmului și nici DEX-ul, totuși metafora filmului, chintesența lui e dată de definiția Ancăi la greșeala lui niciun, scris dezlegat și de citirea definițiilor enervante din DEX, care trebuiau să elimine…problema de conștiință.

Polițistul cu fișet și cuier comunist la locul de muncă, cu computer vechi pe care nu îl folosește niciodată, care fumează mult dar știe cum miroase hașișul, deși nu ai crede că știe să facă diferența, care e enervat și consternat de muzica Mirabelei Dauer (care și-a făcut reclamă în film la ultimul album scos pe piață, ca în niciun alt film românesc de până acum) și care nu dă semne de enervare (înjură o singură dată) este Cristi, pe numele mic, adică un oarecare.

Slab, costeliv, cu început de cocoașă, nebărbierit, soarbe cu putere ciorba, nu înțelege cine se ocupă de limba română, cu o nevastă profesor, foarte drăguță și deșteaptă, dar care nu era atentă la versuri, ci doar la muzică, dă târcoale unui adolescent, care a fost turnat de către prietenul său că se droghează.

Lupta împotriva drogurilor e ideea de fațadă. Pentru că ideea principală a filmului e condiția muncitorului român, care are conștiință. Care își face treaba cu conștiință și care acționează cu conștiință atunci când de acțiunile sale se leagă viața unui om.

Penibilul fragment din film, în care comandantul șef, cu DEX-ul de partea lui, vrea să îl convingă  pe polițist, că legea scrisă te face polițist și că legea morală, ceva vag, te face să fii nepolițist, nu face decât să încerce disjungerea exteriorului legii de interiorul ei.

DEX-ul însă nu rezolvă problemele de conștiință, ci, parțial, doar necunoașterile ligvistice!

Ruptura de imagine, dintre biroul șefului și tabla pe care se face schema flagrantului  (imagine de final) vrea să ne spună că polițistul a ales conform legii…și nu conform conștiinței. Numai că alegerea lui a fost constrângere…și nu alegere.

Șefii se imixtionează în viața subalternilor, după cum interogatoriile nu țin cont de sensibilitățile personale.

Filmul are final de…nimic, un final de enervare tradițională. După secunde întregi de fumat, de mers pe stradă, de mâncat cu muzică, de bătut enervant pe taste și de citiri din DEX…filmul se termină, atunci când ar fi trebuit să se continuie.

Ca și alte producții cinematografice românești, Polițist, adj. (2009) e o nuvelă fracturistă, un colț de realitate, fără urmare, un fel de a fi într-o parte de lume numită România, care nu vrea să își dea cifrul, adevărul până la capăt.

E un film cu tăceri și cu o normalitate plină de neprevăzut. E un film cu realitate românească și, în premieră pentru noi, cu limbaj natural românesc și chiar cu multe gesturi naturale românești.

Blocuri comuniste triste. Măturători triști. Polițiști triști. Elevi cam triști. E o stare de toamnă în tot filmul.

La minutul 6. 28, polițistul vorbește la telefonul fix din mizerul lui colț de muncă.

Discuție despre GPS cu colegul de muncă dar și despre tenisul cu piciorul, care dă grăsimea jos după burtă (7. 38). Este respins însă, pentru că…dacă ești prost la fotbal (prima parte a raționamentului)…ești prost și la tenis cu piciorul (a doua parte a raționamentului).

Polițistul are mâna stângă în buzunarul gecii și în mâna dreaptă dosarul de filare. La 9. 43 urcă scările Poliției.

Saluturi scurte, seci…românești. Pași mici… și cu capul plecat. Când filează…îi e frig, dar e cu capul gol de fudul…și cu nasul în gulerul pulovărului de 4 zile pe el.

Discuția cu procurorul (începând cu 10. 11) e foarte amicală și normală. Rapoartele de filare nu sunt acceptate. Întrebări directe. De aici începe derularea problemelor de conștiință ale lui Cristi.

Procurorul e cam distrat…dar își face treaba încă comunistic.

Argoul polițistic: „o să-mi ceară să fac flagrant și să îl rezolv după aia la declarații” (12.5-12.07). Adică să îl aresteze prin tertipuri polițienești, care nu au nimic de-a face cu legea practicată în mod just.

Cehia și viitoarea destindere a consumului de droguri. Bucureștiul și Brașovul ca localități emblematice, cunoscute prin supranume.

Filaj în scara blocului sau după stâlp. Forța Steaua pe perete…și micul chioșc, cu minciuna uitării în canal. Rămâne emblematică munca românească, care se începe…și rămâne în ploaie foarte mult timp.

Păsărele (29.58) și lătrat de câine (30.03). Un copil aleargă (30. 06).  Mersul pe jos, ciori pe cer, graffittiuri pe perete, sunet de mașină pe carosabil, tânăra în blugi și blocuri (31.40-34.56).

Pasajele tăcute ale filmului sunt pasaje de stare. Simți România atunci, cum arată Bucureștiul lui 2009, cum îl apasă istoria pe acest oraș.

Pereți de bloc mâzgăliți și nereparați. Uși care așteaptă să fie revopsite sau schimbate. Două pasaje în care suntem puși să citim, cu încetinitorul, scrisul citeț al polițistului și nereprezentativ pentru el. E prea citeț și prea de intelectual, ca să fie de polițist filator.

Întâlnirea din bar cu turnătorul scoate în evidență faptul că turnătorii, în România, sunt totuși oameni care știu să respecte. A doua umanizare a turnătorului constă în aceea că băiatul nu bea și nu fumează acum, cu polițistul de față, pentru că îi e frică de ta-so. Tatăl care inspiră frica…dar care nu știe cum miroase hașișul.

Adică părinți care nu țin pasul cu mintea și viața copiilor lor și care nu pot să îi ajute, pentru că nu știu cum gândesc și de ce sunt în stare.

Marea fără soare…și mâncatul din bucătărie (45.42). Soția e indiferentă față de starea de spirit a soțului, când acesta mănâncă. Mirabela Dauer cântă între 43.25 și 50.55.

Soția îi vorbește despre anaforă, ca figură de stil, dulceag și fără prestanță, așa cum se preda și se predă, din păcate, literatura română în școlile generale și în liceele românești.

Îl acuză că nu înțelege pentru că a băut. Stinge XP-ul (51.43). Soția zâmbește însă frumos… Tot ea spală vasele…dar polițistul își cere scuze.

A doua zi…și colegul gras, care e polițist get-beget, clasic, enervat de clasic (54. 28).

58. 40: funcționează, totuși, un calculator, cu monitor iradiant. Poliția e la muncă.

La 1. 01. 06 i se vede cocoașa, când e aplecat pe geam.

Coleg enervat (1. 05. 45), din cauza cererilor multiple. Adică românii angajați la stat nu își cam fac toți treaba, de unii singuri, ci ajutați de alții, mult mai îndemânatici, dar tot din sistem.

Scenă de familie (1. 17.10 sq): polițistul mânâncă în bucătărie cu soția lui și… apare definiția titlului nostru. Trebuie să evidențiez faptul meritoriu, că filmul e unul didacticist, definițional, pentru că incită la gustul pentru citit, pentru studiu.

Cu soția mănâncă mai cu atenție.

Melodia Mirabelei a umplut mintea polițistului toată ziua (1. 17. 53).

Copiii care se droghează sunt inconștienți, îi spune soția. Acest lucru îi spune și el comandantului.

Pierdutul de timp în anticamera comandantului e emblema timpului mort din fața tuturor ghișeelor noastre. Deși comandantul o face pe cultul (e cel mai necredibil personaj al filmului) are o secretară care știe să bată la computer dar care e simpluță la creier.

Ziare pentru secretară și polițiști. Polițistul clasic citește ziare, după cum citește pisica pe Herodot: foarte rapid și…rămâne la fel la minte.

Intrarea la șef e umilă. Intră după ce acela se uitase pe dosar. Deși putea să deschidă ușa și să-i primească, șeful sună pe secretară, ca să îi invite să intre. Adică: sunteți niște fraieri, bă, polițiștilor din anticamera mea!

Comandantul șef e arogant și autoritar. El știe ceea ce trebuie. El e deasupra lor. Orgoliul acesta autosuficient îl face să fie calm și sfătos. Pentru ca să fie și mai penibil, îl pune pe polițistul clasic, ca să scrie la tablă definiția conștiinței ivită din gura polițistului adjectiv.

Pasajul început la 1. 25. 03 ne introduce în tema: de ce nu merg lucrurile în România? Pentru că subalternii au parte de niște șefi atotștiutori și aroganți. Cei doi nu sunt ei înșiși în relația cu șeful lor și nici șeful lor în relație cu ei, pentru că toți trei joacă jocul stării pe loc.

Serviciul nu are stări reale de comunicare. Nu se comunică. Tot ceea ce se comunică e, de fapt, necomunicare și joc al nervilor. Polițistul adjectiv are impusul să îi dea cu DEX-ul în cap comandantului arogant…dar gestul său interior devine numai…o dare enervată a paginilor, după o altă temă stupidă de citire.

Una spune polițistul și alta vrea să spună comandantul. Pe șef nu îl interesează conștiința…ci numai eficiența muncii. Însă conștiința ține de sănătatea sufletească a omului. E indispensabilă în orice societate.

În concluzie, filmul de față e un protest și o încercare de relatare a realității. Un protest vizavi de legi înguste și o narare a vieții românești din perspectiva unor oameni ai muncii, înnodați în marasmul vieții de zi cu zi.

Prea puțină intimitate, prea puțin râs, prea puțină libertate interioară.

Societatea e mai puternică decât viața de familie, pentru că luptă împotriva ei.

Familia e miza.

Viitorul tânărului care se droghează primează în mintea lui Cristi, pentru că pușcăria extermină normalitatea.

El vrea să îi dea o șansă celui care acum e inconștient, celui care nu știe ce face.

Viciul acesta e un pasaj în mintea lui și nu un factor predestinant.

Omul se poate schimba, dacă factorii de răspundere ai societății nu îi demolează calea, fie ea chiar și cu unele derapaje minore.

Pușcăria nu e o soluție, ci schimbarea de sine.

Un film comprimat ca mesaj dar prost ca finalitate, dacă îl compari cu holywoodianele happy enduri. Nu are un mesaj sistemic, care să se închidă…ci lasă loc pledoariilor personale. Cum ar fi fost să fie…e o problemă personală. De aceea filmul e o nuvelă vizuală fracturistă de factură realist-filosofică.

Cuprinsul tezei doctorale a Dr. Gianina Maria Cristina Picioruş

semnatura Sf. Antim Ivireanul

CUPRINS

 

Introducere

I. VIAŢA

I. 1. Originea lui Antim Ivireanul

I. 2. Venirea în Ţara Românească: motivele, data şi împrejurările sosirii la Bucureşti

I. 3. Unde a îmbrăcat mantia monahală şi unde a învăţat meseria de tipograf

I. 4. Antim Ivireanul în Ţara Românească între 1691 şi 1716

I. 5. Un moment de mare cumpănă

I. 6. Moartea martirică

II. ACTIVITATEA

II. 1. Antim Ivireanul tipograf

II. 2. Restaurator şi chivernisitor al bisericilor şi mănăstirilor

II. 3. „De mai multe ori artist” şi ctitor al Mănăstirii tuturor sfinţilor din Bucureşti

II. 4. Apărător, alături de Constantin Brâncoveanu,  al Bisericii româneşti şi al Ortodoxiei transilvănene şi universale

II. 5. Scriitor şi predicator

II. 6. Antim traducătorul şi „epopeea” naţionalizării cultului

II. 6. 1. Primele traduceri ale cărţilor sfinte folosite în  cult

II. 6. 2. Primele traduceri ale cărţilor de slujbă

II. 6. 3. Etapa naţionalizării cultului realizată de Dosoftei

II. 6. 4. Desăvârşirea procesului de naţionalizare a cultului prin Antim Ivireanul

II. 6. 5. Observaţii asupra limbii textelor liturgice

III.OPERA

III. 1. Prefeţe, dedicaţii, postfeţe, versuri

III. 2. Învăţătură pentru taina pocăinţii. Învăţătură bisericească. Capete de poruncă

III. 3. Chipurile Vechiului şi Noului Testament

III. 4. Aşezământul Mănăstirii Antim

III. 5. Sfătuiri creştine – politice

III. 6. Didahii

III. 6. 1. Universul Didahiilor şi unicitatea personalistă a universului

III. 6. 1. 1. Alegoria, portretul şi tabloul ca măiestrii artistice definitorii pentru opera omiletică a lui Antim

III. 6. 1. 2. Portretul alegoric în etape şi despre „ipostazierea” frumuseţii interioare

III. 6. 1. 3. Iconografia lumii şi motivaţia teologico-filosofică a veleităţilor poetice şi plastice ale lui Antim

III. 6. 1. 4. Motivul mării şi realizarea tabloului la Antim

III. 6. 1. 5. Cuvânt la Naşterea Domnului sau cascadele poeziei

III. 6. 1. 6. Lumea ca lumină şi podoabă

III. 6. 1. 7. „Lună tu, stăpân-a mării…” : Puncte de convergenţă între opera lui Antim Ivireanul şi cea a lui Mihai Eminescu. Motive şi viziuni comune sau similare

III. 6. 1. 8. Transfigurarea întru cuvânt: cuvântul-lumină şi lumina cuvântului

III. 6. 1. 9. „Ospăţul vorbelor”: literatura ca paradis

III. 6. 2. Antim Ivireanul şi idealul purificării spiritual-morale a omului

III. 6. 2. 1. Condiţia umană şi lupta cu păcatul

III. 6. 2. 2. Antim Ivireanul – creatorul unei fresce a societăţii româneşti de la începutul secolului al XVIII-lea şi critic al moravurilor

III. 6. 3. Originalitatea Didahiilor

III. 6. 3. 1. O hermeneutică proprie

III. 6. 3. 2. Izvoarele omiliilor antimiene

III. 6. 3. 3. Antim Ivireanul şi Ilie Miniat

III. 6. 4. Antim Ivireanul – isihast

Concluzii

Summary of Our Doctoral Thesis

Bibliografie

Scurtă prezentare biografică a candidatei

Declaraţie de onestitate

Bibliografia tezei doctorale a Dr. Gianina Maria Cristina Picioruş

Sf. Sfintit Mucenic Antim IvireanulBIBLIOGRAFIE

Opere

Predici făcute la praznice mari de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1709-1716. Publicate după manuscrisul de la 1781 cu cheltuiala Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunei Publice de prof. I. Bianu, Bibliotecarul Academiei Române. Cu notiţe biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P.S.S. episcopul Melhisedec, Bucureşti, 1886.

Didahiile ţinute în Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1709-1716. Publicate după manuscrisul original cu cheltuiala Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunei Publice şi corectate de Constantin Erbiceanu, profesor, cu o prefaţă asupra manuscriptelor mitropolitului Antim Ivireanul. Cu notiţe biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P. S. S. episcopul Melhisedec, Bucureşti, 1888.

Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul, 1709-1716. Prefaţă de N. Iorga, Vălenii de Munte, 1911.

Antim Ivireanul, Predici, cu o prefaţă şi indice de cuvinte de Petre V. Haneş, Institutul de Arte Grafice şi Ed. Minerva, Bucureşti, 1915.

Antim Ivireanul, Predici, ediţie critică, studiu introductiv şi glosar de G. Ştrempel, Ed. Academiei, Bucureşti, 1962.

Antim Ivireanul, Opere, Ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972.

Antim Ivireanul, Didahii, Postfaţă şi bibliografie de Florin Faifer, Ed. Minerva, Bucureşti, 1983.

Monografii

Albala, Radu, Antim Ivireanul şi vremea lui, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1962.

Cerbuleţ, Teodor, Antim Ivireanul (1650 – 1716), Bucureşti, 1939.

Djindjihaşvili, Fanny, Antim Ivireanul, cărturar umanist, Ed. Junimea, Iaşi, 1982.

Dobrescu, N., Viaţa şi faptele lui Antim Ivireanul, Mitropolitul Ungrovlahiei, Bucureşti, 1910.

Mazilu, Dan Horia, Introducere în opera lui Antim Ivireanul, Ed. Minerva, Bucureşti, 1999.

Negrici, Eugen, Antim Ivireanul. Logos şi personalitate, ediţia a II-a, Ed. Du Style, Bucureşti, 1997.

Popescu, Mihail-Gabriel, Mitropolitul Antim Ivireanul, cârmuitor şi predicator bisericesc, teză de doctorat, în „Studii Teologice”,  XXI  (1969), nr. 1-2.

Rădulescu, Mihai, Antim Ivireanul. Învăţător. Scriitor. Personaj, cu un „Cuvânt înainte” de P. S. Irineu Slătineanu, editat de Fundaţia „Antim Ivireanul” – Rm. Vâlcea, Ed. Ramida, Bucureşti, 1997.

Ştrempel, Gabriel, Antim Ivireanul, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1997.

Istorii literare


Cartojan, N., Istoria literaturii române vechi, prefaţă de Dan Horia Mazilu, ediţie îngrijită de Rodica Rotaru şi Andrei Rusu, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996.

Călinescu, G., Istoria literaturii române. De la origini până în prezent, ediţie nouă revăzută de autor, text stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993.

Iorga, N., Istoria literaturii române în secolul al XVIII – lea, vol. I, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969.

Idem, Istoria literaturii române în secolul al XVIII – lea, vol. I, Ed. Minerva, Bucureşti, 1901.

Ivaşcu, G., Istoria literaturii române, vol. I, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.

Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997.

Mazilu, Dan Horia, Recitind literatura română veche, vol. I, Ed. Universităţii Bucureşti, 1994.

Idem, Recitind literatura română veche, vol. II,  Ed. Universităţii din Bucureşti, 1998.

Idem, Recitind literatura română veche, vol. III, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2000.

Rosetti, Al., Cazacu, B., Onu, Liviu, Istoria limbii române literare, vol. I, Ed. Minerva, Bucureşti, 1971.

Surse româneşti medievale

Cantemir, Dimitrie, Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii greceşti, comentarii şi glosar de Virgil Cândea, postfaţă şi bibliografie de Alexandru Duţu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1990.

Coresi, Evanghelie cu învăţătură (1581), publicată de Sextil Puşcariu şi Alexie Procopovici, Bucureşti, Atelierele grafice Socec & Co, Societate anonimă, Bucureşti, 1914.

Idem, Psaltirea slavo-română (1577) în comparaţie cu Psaltirile coresiene din 1570 şi din 1589, text stabilit, introducere şi indice de Stela Toma, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1976.

Costin, Miron, Opere, vol. I şi II, ediţie critică îngrijită de P. P. Panaitescu, col. Scriitori români, EPL, Bucureşti, 1965.

Dosoftei, Opere 1 (versuri), ed. critică de N. A. Ursu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978.

*** Dumnezăiască Liturghie (1679), ed. critică de N. A. Ursu, Iaşi, 1980.

*** Dumnezeeştile şi Sfintele Liturghii, Târgovişte, 1713, Biblioteca Academiei Române, fondul de Carte românească veche, cota 164.

*** Evhologhion adecă Molitvenic, vol. I şi II, Râmnic, 1706, Biblioteca Academiei Române, fondul de Carte românească veche, cota 150A.
Greceanu, Radu, Cronica. Cronicari munteni, vol. 3, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984.

*** Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie, text ales şi stabilit de Florica Moisil şi Dan Zamfirescu, cu o nouă traducere a originalului slavon de G. Mihăilă. Studiu introductiv şi note de Dan Zamfirescu şi G. Mihăilă, Ed. Minerva, Bucureşti, 1971.

*** Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Mareş, Ed. Academiei RPR, Bucureşti, 1969.

Neculce, Ion, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. îngrij., glosar şi repere istorico-literare de Gabriel Ştrempel, Ed. Minerva, Bucureşti,1986.

Popescu, Radu, Istoriile domnilor Ţărâi Rumâneşti. Cronicari munteni, vol. 2, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984.

Varlaam, Cazania (1643), ed. îngrijită de J. Byck, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1966.

Cărţi, studii, articole

Alecsandri, Vasile, Poezii, antologie, pref. şi repere critice de Nicolae Manolescu, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993.

Alexandrescu, Grigore, Poezii. Proză, Ed. Minerva, Bucureşti, 1985.

Alexandru, Ioan, Imnele iubirii (antologie), Ed. Ioana, 1995.

Asachi, Gheorghe, Opere, ed. critică şi prefaţă de N. A. Ursu, vol. I (versuri şi teatru), Ed. Minerva, Bucureşti, 1973.

Atanasie cel Mare, Sfântul, Scrieri, col. PSB, vol. 15, traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987.

Augustin, Fericitul, Predica de pe Munte a Domnului nostru Iisus Hristos, traducere din limba engleză, introducere şi note de Pr. Drd. Dorin-Octavian Picioruş, Ed. Agnos, Sibiu, 2006.

Baştovoi, Monah Savatie, Balotă, Nicolae, Kuraev, Diacon Prof. Andrei, Crudu, Dumitru, Ortodoxia pentru postmodernişti (în întrebări şi răspunsuri), Ed. Marineasa, Timişoara, 2001.

Bălaşa, Pr. Icon. Stavrofor Dumitru Martiriul Părintelui mitropolit Antim Ivireanul (1716), în „Lumina lumii”, revista Fundaţiei culturale „Sfântul Antim Ivireanul”, Râmnicu Vâlcea, VII (1998), nr. 7.

Belu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Cea dintâi omiletică în limba română. Retorica de la 1798, în „Mitropolia Ardealului”, VIII (1963), nr. 9-10.

Benga, Pr. Daniel, Marii reformatori luterani şi Biserica Ortodoxă. Contribuţii la tipologia relaţiilor luterano-ortodoxe din secolul al XVI-lea, Ed. Sofia, Bucureşti, 2003.

Bianu, I. şi Hodoş, Nerva, Bibliografia românească veche, t. I, Bucureşti, 1903.

***Biblia sau Sfânta Scriptură,  tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a PFP Teoctist, patriarhul BOR şi cu aprobarea Sf. Sinod, editată de Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1988.

Blaga, Lucian,  Opera poetică, cuvânt înainte de Eugen Simion, prefaţă de George Gană, ediţie îngrijită de George Gană şi Dorli Blaga, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995.

Idem, Trilogia culturii II. Spaţiul mioritic, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994.

Bloom, Harold, Canonul occidental. Cărţile şi şcoala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfaţă de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucureşti, 1998.

Bodogae, Pr. Prof. Dr. Teodor, O epistolă a patriarhului Fotie şi semnificaţia ei, în „Mitropolia Banatului” XXXII (1982), nr. 10-12.

Bogdan, Damian P., Viaţa lui Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIV (1956), nr. 8-9.

Idem, Despre Antim Ivireanul, în „Studii Teologice”, VII (1955), nr. 3-4.

Boghiu, Arhim. Sofian, Mitropolitul Antim Ivireanul (1650 – 1716), în „Biserica Ortodoxă Română”, CXVIII (2000), nr. 7-12.

Bolintineanu, Dimitrie, Opere III. Poezii, ediţie îngrijită, note şi comentarii de Teodor Vârcolici, col. „Scriitori români”, Ed. Minerva, Bucureşti, 1982.

Bossuet, Oraisons funèbres, Ed. La „Renaissance du livre”, Paris, f. a.

Brătulescu, Prof. Victor, Antim Ivireanul miniaturist şi sculptor, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIV (1956), nr. 8-9.

Idem, Mitropolitul Antim, ctitor de lăcaşuri sfinte, în  „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIV (1956), nr. 8-9.

Brock, Sebastian, Efrem Sirul, Imnele despre Paradis, trad. de Pr. Mircea Telciu şi Diac. I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998.

Bulat, T. G., Din preocupările gospodăreşti ale Mitropolitului Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXIV (1966), nr. 9-10.

Cazacu, Matei, Cum a murit Antim Ivireanul, în „Mitropolia Olteniei”, 1970, nr.7-8.

Căciulă, Pr. Dr. Olimp N., Solemnităţile comemorării a 250 ani de la moartea martirică a Mitropolitului Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXIV (1966), nr. 9-10.

*** Călători străini despre Ţările Române, vol. VI, partea I, Paul de Alep, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

Călinescu, G. Opera lui Mihai Eminescu, vol. I şi II, Ed. Hyperion, Chişinău, 1993.

Călinescu, Matei, Cinci feţe ale modernităţii (modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism), traducere de Tatiana Pătrulescu şi Radu Ţurcanu, posfaţă de Mircea Martin, Ed. Univers, Bucureşti, 1995.

Cândea, Acad. Virgil, Evanghelia în cultura românească,  art. online, http://www.crestinismortodox.ro/Evanghelia_in_cultura_romaneasca-160-11121.html.

Idem, Despre Condacul Naşterii Domnului, art. online, http://www. crestinismortodox.ro/Acad_Virgil_Candea_Despre_Condacul_Naşterii_Domnului-html.

*** Ceaslov, ed. a II-a , Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1993.

*** Cele mai frumoase rugăciuni ale Ortodoxiei, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1996.

Chiţescu, N., O dispută dogmatică din veacul al XVIII-lea, la care au luat parte Dosithei al Ierusalimului, Constantin Brâncoveanu şi Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXIII (1945), nr. 7-8.

Ciurea, Pr. Conf. Al. I., Antim Ivireanul predicator şi orator, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIV (1956), nr. 8-9.

Clément, Olivier, Trupul morţii şi al slavei. Scurtă introducere la o teopoetică a trupului, trad. Sora Eugenia Vlad, Ed. Asociaţia Filantropică Medicală Creştină Christiana, Bucureşti, 1998.

Cocora, Pr. Gabriel, Antimisul Mitropolitului Antim Ivireanul, în „Mitropolia Olteniei”, XVIII (1966), nr. 9-10.

Cornea, Paul, Originile romantismului românesc, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 2008.

Coşbuc, George, Poezii, vol. I, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1982.

Curtius, Ernst Robert, Literatura europeană şi Evul Mediu latin, în româneşte de Adolf Armbruster, cu o introducere de Alexandru Duţu, Ed. Univers, Bucureşti, 1970.

Daniélou, Jean, Simbolurile creştine primitive, traducere în limba română de Anca Oprić şi Eugenia Arjoca Ieremia, Ed. Amarcord, Timişoara, 1998.

David, Arhid. Prof. Dr., Petru I., Caută şi vei afla, ediţia a 5-a, ms. comput.

Del Chiaro Fiorentino, Anton Maria, Revoluţiile Valahiei, în româneşte de S. Cris-Cristian, cu o introducere de Nicolae Iorga, Ed. Viaţa Românească, Iaşi, 1929.

Del Conte, Rosa, Eminescu sau despre Absolut, ediţia a II-a, îngrijire, traducere şi prefaţă Marian Papahagi, cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, postfaţă de Mircea Eliade, cu un cuvânt pentru ediţia românească de Rosa del Conte, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003.

Dianu, Ion, Mitropolitul Antim Ivireanul, ctitor al retoricii culte româneşti, în „Glasul Bisericii”, XL (1981), nr. 11-12.

Dumitrescu-Buşulenga, Zoe, Eminescu – cultură şi creaţie, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1976.

Dumitrescu, Dan, Activitatea tipografică a lui Mihail Ştefan în Gruzia, în „Studii”, XI (1959), nr. 4.

Dunca, Vasile, Nebunie şi cuminţenie, Ed. Agnos, Sibiu, 2004.

Duţu, Alexandru, Coordonate ale culturii româneşti în secolul al XVIII (1700-1821), EPL, Bucureşti, 1968.

Duţu, Pr. Dr. Constantin, Panegiricul ca formă a predicii în trecut şi astăzi (teză de doctorat), în „Ortodoxia”, XLV (1993), nr.1-2.

Efrem Sirul, Sfântul, Cuvinte şi învăţături, vol. II şi III, Ed. Bunavestire, Bacău, 1996 şi 1998.

Elian, Al., Antim Ivireanul – apărător al prerogativelor scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei, în „Studii Teologice”, XVIII (1966), nr. 9-10.

Eminescu, Mihai, Opere alese, vol. I şi II, ediţie îngrijită şi prefaţată de Perpessicius, col. Scriitori români, EPL, Bucureşti, 1964.

Idem, Opere III, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, Fundaţia Regele Mihai I, Bucureşti, 1944.

Idem, Poezii I, II, III, ediţie critică de D. Murăraşu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1982;

Idem, Fragmentarium, ediţie după manuscrise, cu variante, note, addenda şi indici de Magdalena D. Vatamaniuc, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.

IdemProză literară, postfaţă de Eugen Simion, EPL, Bucureşti, 1964.

Encomidis, D. V., Ioan Avramie, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXII (1944), nr. 4-6.

Erbiceanu, C., Material pentru complectarea istoriei bisericeşti şi naţionale. Documente inedite, în „Biserica Ortodoxă Română”, XV, (1891-1892).

Idem, Documente istorice inedite, în „Biserica Ortodoxă Română”, XV, (1891-1892).

Idem, Un document de la Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, XV (1891-1892).

Idem, Descrierea manuscriptelor Mitropolitului Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, XI (1888), nr. 12.

Idem, Maximele şi sentinţele lui Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, XIV (1890-1891).

Idem, Cuvânt panegiric la cel întocmai cu Apostolii Marele Constantin, în „Biserica Ortodoxă Română”, XV (1891-1892).

Idem, Cuvânt panegiric la Ştefan, întâiul Martir al lui Christos, în „Biserica Ortodoxă Română”, XV (1891-1892).

Idem, Cuvânt panegiric la prea mărita Adormire a Născătoarei de Dumnezeu pururea Fecioară, în „Biserica Ortodoxă Română”, XV (1891-1892).

Idem, Cuvântare la Patima cea lumei mântuitoare a Cuvântului Dumnezeu-Omului, în „Biserica Ortodoxă Română”, XV (1891-1892).

Faifer, Florin, Antim Ivireanul. Un enigmatic arhipăstor, în Cordonul de argint (Eseuri), Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 1997.

*** Filocalia Românească, vol. 6, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997.

Firmilian, I.P.S., Mitropolitul Olteniei, Cuvânt de pomenire a lui Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti, în „Mitropolia Olteniei”, XVIII (1966), nr. 9-10.

Flavius, Josephus, Antichităţi iudaice, prefaţă de Răzvan Theodorescu, cuvânt asupra ediţiei, traducere şi note de Ioan Acsan, vol. I. Ed. Hasefer, Bucureşti, 2004.

Fundoianu, B., Poezii, prefaţă de Dumitru Micu, tab. cronol. de Paul Daniel şi George Zarafu, 2 vol, Ed. Minerva, Bucureşti, 1983.

Galeriu, Pr. Prof. Dr. Constantin, Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu, în „Studii Teologice”, seria a II-a, XLIII (1991), nr.1.

Gheţie, Ion, Începuturile scrisului în limba română, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1974.

Idem, Cele mai vechi texte româneşti, editată de Universitatea din Bucureşti, Institutul de Lingvistică, Bucureşti, 1982.

Gheţie, Ion, Mareş, Al., Originile scrisului în limba română, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.

Gheorghiu, N. A., Mitropolitul Antim Ivireanul şi cărţile populare, în „Biserica Ortodoxă Română”, LVII (1939), nr. 5-6.

Goga, Octavian, Poezii, ediţie îngrijită, postfaţă, tabel cronologic şi crestomaţie critică de Simion Mioc, Ed. Facla, Timişoara, 1984.

Gordon, Pr. Lect. Dr. Vasile, Predica ocazională (Pareneza), (teză de doctorat), Ed. IBMBOR., Bucureşti, 2001.

Gouvalis, Arhim. Daniil, Minunile creaţiei, trad. din limba greacă de Cristina Băcanu, Ed. Bunavestire, Bacău, 2001.

Grigorie de Nazianz, Sfântul, Opere dogmatice, traducere din limba greacă, studii şi note de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucureşti, 2002.

Hazard, Paul, Criza conştiinţei europene (1680 – 1715), traducere Sanda Şora, prefaţa Romul Munteanu, Ed. Univers, Bucureşti, 1973.

Idem, Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea. De la Montesquieu la Lessing, traducere de Viorel Grecu, Ed. Univers, Bucureşti, 1981.

Heidegger, Martin, Originea operei de artă, trad. şi note Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu, studiu introductiv de Constantin Noica, Ed. Humanitas, 1995.

Huizinga, Johan, Amurgul evului mediu, traducere de H. R. Radian, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1993.

Ică jr., diacon Ioan I., Canonul Ortodoxiei, vol. I, Ed. Deisis şi Stavropoleos, Sibiu, 2008.

Ignatie al Antiohiei, Sfântul, Epistola către magnezieni, în col. PSB, vol. I, traducere, note şi indici de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1979.

Ioan Damaschin, Sfântul, Dogmatica, ed. a III-a, trad. de Pr. D. Fecioru, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993.

Ioan Gură de Aur, Sfântul, Omilii la Facere (I), în col. PSB, vol. 21, traducere, introducere, indici şi note de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987.

Idem, Cateheze baptismale, trad. de Pr. Marcel Hancheş, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2003.

Ioan Scărarul, Sfântul, Scara, trad., introd. şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1992.

Ionescu, Pr. I., Câteva aspecte din viaţa şi opera Mitropolitului Antim Ivireanul, în „Mitropolia Olteniei”, XVIII (1966), nr. 9-10.

Iorga, Nicolae, Pagini alese, vol. I, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965.

Idem, Bizanţ după Bizanţ, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972.

Idem, Despre Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, LV (1937), nr. 11-12.

Idem, Mitropolitul Antim Ivireanul în luptă cu Ierusalimul pentru drepturile Bisericii sale, în „Biserica Ortodoxă Română”, LII (1934), nr. 11-12.

Idem, Despre uciderea mitropolitului Antim, în „Biserica Ortodoxă Română”, LIII (1935), nr. 5-6.

Idem, Între Antim şi Mitrofan, mitropoliţii Ţării Româneşti, în „Biserica Ortodoxă Română”, LIII (1935), nr. 1-2.

Irineu de Lyon, Sfântul, Contra ereziilor, trad. de Pr. Drd. Dorin-Octavian Picioruş, ms. comput.

Irineu, P. S. Bistriţeanul, Sfântul Irineu de Lyon – polemist şi teolog, Ed. Cartimpex, Cluj, 1998.

Izvoranu, Pr. Stelian, Mitropolitul Antim Ivireanul, sfătuitor şi îndrumător pentru preoţi şi duhovnici, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXIV (1966), nr. 9-10.

Joantă, Mitropolitul Serafim, Isihasmul, tradiţie şi cultură românească, trad. din franceză de Iuliana Iordăchescu, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1994.

Kuraev, Diacon Profesor Andrei, Daruri şi anateme. Ce a adus creştinismul lumii, trad. din limba rusă de Nina Nicolaevna, Ed. Sofia, Bucureşti, 2004.

Lazăr, Ioan St., Sfântul Antim Ivireanul „vistierie de daruri”, Ed. Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2000.

Lecca, Pr. Arhim. Paulin, Frumosul divin în opera lui Dostoievski, Ed. Discipol, Bucureşti, 1998.

Le Goff, Jacques, Pentru un alt ev mediu, vol. I, studiu introductiv, note şi traducere de Maria Carpov, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986.

*** Literatura Bizanţului. Studii, antologare, traduceri şi prezentare Nicolae-Şerban Tanaşoca, Ed.  Univers, Bucureşti, 1971.

*** Liturghier, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2000.

Macedonski, Alexandru, Excelsior. Poezii, ediţie îngrijită de Adrian Marino, prefaţă de Marin Mincu, EPL, Bucureşti, 1968.

Marcus, Solomon, Metafora, paradigmă comună ştiinţei şi religiei, în  vol. *** Ştiinţă şi religie, antagonism sau complementaritate?, Ed. XXI: Eonul dogmatic, Bucureşti, 2002.

Marinescu, Valeriu, Vocaţia magnificării în literatura română veche, Ed. Ars Docendi, 2003.

Mazilu, Dan Horia, Proza oratorică în literatura română veche, vol. I, Ed. Minerva, Bucureşti, 1986.

Idem, Literatura română barocă în context european, Ed. Minerva, Bucureşti, 1996.

Idem, Introducere în opera lui Dosoftei, Ed. Minerva, Bucureşti, 1997.

Idem, Noi despre ceilalţi. Fals tratat de imagologie, Ed. Polirom, 1999.

Miniat, Ilie, Didahii la Postul Mare, traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1996.

Miniatis, Ilie, Predici la Postul Mare şi la diferite trebuinţe, trad. din limba greacă de Pr. Dumitru Iliescu Palanca, prefaţă de Protos. Iustin Marchiş, Ed. Anastasia, 2004.

Molin, Virgil, Unde a învăţat Antim Ivireanul meşteşugul de « typarnic », în „Glasul Bisericii”, XXV (1966), nr. 9 -10.

Idem, Antim Ivireanul – editor şi tipograf la Râmnic, în „Mitropolia Olteniei” XVIII (1966), nr. 9-10.

Idem, Contribuţii noi la istoricul relaţiilor culturale cu Orientul Ortodox (1709-1712). Un ipodiacon ungrovlah, Mihail, fiul lui Ştefan, meşter în tipar în ţări străine, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIXX (1961), nr. 3-4.

Nanu, Prof. Dr. Ion, Un monument istoric de artă religioasă: ctitoria Mitropolitului Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIX (1961), nr. 3-4.

*** Neagoe Basarab (1512-1521). La 460 de ani de la urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972.

Nedelescu, Pr. Emil, Contribuţia lui Antim Ivireanul la restaurarea şi înfrumuseţarea sfintelor locaşuri din Eparhia Râmnicului Noul-Severin, în „Mitropolia Olteniei”, XVIII (1966), nr. 9-10.

Negoiţescu, Ion, Poezia lui Eminescu, ediţia a IV-a revizuită, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1994.

Negrici, Eugen, Poezia medievală în limba română, ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1996.

Idem, Expresivitatea involuntară, Ed. Universalia, Bucureşti, 2000.

Idem, Abordarea literaturii vechi, în vol. Lucrările Simpozionului: Preţuitori ai arhivelor şi ctitori de biblioteci şi muzee (consacrat împlinirii a 285 de ani de la moartea tragică a Mitropolitului Ţării Româneşti Antim Ivireanul [1716-2001]), coordonator: Conf. univ. dr. Adina Berciu-Drăghicescu, Universitatea din Bucureşti, Credis-2002.

*** Ne vorbeşte părintele Porfirie, trad. din limba greacă de ierom. Evloghie Munteanu, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003.

Nicodim Aghioritul, Sfântul, Apanthisma. Rugăciunile Sfinţilor Părinţi, Ed. Sofia şi Mănăstirea Petru Vodă, Bucureşti, 1999.

Nicolescu, Costion, Riscul de a fi ortodox, Ed. Sofia, Bucureşti, 2002.

Noica, Constantin, Creaţie şi frumos în rostirea românească, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1973.

*** Œuvres choisies de Massillon. Petit Carême suivi de sermons divers, Paris, Librairie Garnier Frères, f.a.

Odobescu, Alexandru, Opere, II, Scrieri din anii 1861-1870. Antume. Postume. Anexe. Variante. Note. Text critic şi variante de Marta Anineanu. Note de Virgil Cândea, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1967.

Panaitescu, P. P., Începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1965.

Pascal, Blaise, Cugetări, text integral, ediţia Brunschvicg, trad. de Maria şi Cezar Ivănescu, Ed. Aion, Oradea, 1998.

Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II (secolele XVII şi XVIII), ediţia a II-a, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994.

*** Penticostar, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1999.

Petrescu, I.D., Mitropoliile Tierrei, Bucureşti, 1870.

Picioruş, Pr. Drd. Dorin-Octavian, Viaţa martirică şi sfârşitul Sfântului Antim Ivireanul, ms. comput.

Picioruş, Drd. Gianina, Lucian Blaga: între lumină şi întunericul iadului, art. online.

Idem, Dubla „ereditate” eminesciană, art. online.

Pillat, Ion, Poezii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1989.

Piuariu-Molnar, Ioan, Retorică adecă învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvântări, ediţie critică, prefaţă, notă asupra ediţiei, glosar şi indice de Aurel Sasu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976.

Platon, Opere III, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978.

Idem, Opere IV, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983.

Idem, Dialoguri, trad. de Cezar Papacostea, Ed. Iri, Bucureşti, 1995.

Pleşu, Andrei, Despre îngeri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2003.

Popescu, Pr. Drd. Ion, Aspecte dogmatice în „Didahiile” mitropolitului Antim Ivireanul, în „Studii Teologice”, XLIII (1991), nr. 1.

Popescu, Teodor M., Antim Ivireanul, apostol şi mucenic al dreptei credinţe, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIV (1956), nr. 8-9.

Popescu-Vâlcea, G., Iniţiator şi protector al unui nou stil în arta românească: stilul brâncovenesc, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXII (1964), nr. 9-10.

Popovici, Sfântul Iustin, Omul şi Dumnezeu-Omul. Abisurile şi culmile filosofiei, Ed. Deisis, Sibiu, 1997.

*** Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh – Martir Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, CX (1992), nr. 7-10.

Rădulescu, I. Heliade, Poezii. Proză, Ed. Minerva, Bucureşti, 1977.

Rămureanu, Diac. Asist. I., Luptător pentru Ortodoxie, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIV, (1956), nr. 8-9.

Rămureanu, Pr. Prof. I., Constantin Brâncoveanu sprijinitor al Ortodoxiei, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXII (1964), nr. 9-10.

*** Rugăciuni către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ale Sfântului Efrem Sirul, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1995.

Sacerdoţeanu, Aurelian, Antim Ivireanul arhivist, bibliotecar şi topograf, în „Glasul Bisericii”, XXII (1963), nr. 9-10.

Idem, Sigiliile mitropolitului Antim Ivireanul, în „Mitropolia Olteniei” XVIII (1966), nr. 9-10.

Săvoiu, Em., „Capetele de poruncă” ale lui Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXIV (1966), nr. 9-10.

Simion, Eugen, Dimineaţa poeţilor. Eseu despre începuturile poeziei române, postfaţa de Valeriu Cristea, ediţia a II-a, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1995.

Sofronie, Arhim., Din viaţă şi din Duh,  trad. din franceză de Prof. Ecaterina Volocaru, Ed. Pelerinul, Iaşi, 1997.

Idem, Viaţa şi învăţătura stareţului Siluan Athonitul, trad. Pr. Prof. Dr. Ioan I. Ică, Ed. Deisis, Sibiu, 1999.

Idem, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, trad. din limba rusă de ieromonah Rafail Noica, Ed. Sofia, Bucureşti, 2005.

Stănescu, Nichita, Cartea de recitire, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, f. a.

Idem, Antimetafizica (însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu), ediţia a II-a, Ed. Alfa, Bucureşti, 1998.

Steinhardt, Nicolae, Primejdia mărturisirii (Convorbiri cu Ioan Pintea), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993.

Stăniloae, Pr. Acad. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.2, Ed. IBMBOR, ediţia a II-a, Bucureşti, 1997.

Idem, Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama (cu patru tratate traduse), ediţia a doua, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993.

Idem, Naţiune şi creştinism, ediţie, text stabilit, studiu introductiv şi note de Constantin Schifirneţ, Ed. Elion, Bucureşti, 2003.

Şerban, Robert, A cincia roată (Convorbiri cu…), Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004.

Şerbănescu, Pr. Niculae, Antim Ivireanul tipograf, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIV (1956), nr. 8-9.

Idem, Mitropolitul Antim Ivireanul, 1716 – septembrie – 1966, în „Mitropolia Olteniei”, XVIII (1966), nr. 9-10.

Idem, Documente din timpul păstoriei Mitropolitului Antim Ivireanul la Râmnic, în „Mitropolia Olteniei”, XVIII (1966), nr. 9-10.

Idem, Încă o carte tipărită de mitropolitul Antim Ivireanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCIV (1976), nr. 3-4.

Idem, Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti – 275 de ani de la moartea sa martirică – (1716-1991), în „Biserica Ortodoxă Română”, CIX (1991), nr. 10-12.

Teofilact, Sfântul, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei şi Marcu, Ed. Sofia, Bucureşti, 1998.

Teolipt al Filadelfiei şi Nicodim Aghioritul, Cuvioşii, Paraclisul şi Acatistul Sfântului Nume al lui Iisus, trad. de diac. Ioan. I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001.

Timuş, Gherasim, Acte relative la istoria Bisericii Române, în „Biserica Ortodoxă Română”, XI (1888), nr. 12.

*** Triodul, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2000.

Touraille, Jacques, La beauté du monde, icône du Royaume, în rev. „Contacts”, XXXI (1979), nr. 105.

Turcu, Magistr. Nicolae C., Biserica din Ţara Românească în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino (1678-1688), în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXIV (1966), nr. 1-2.

Idem, Viaţa şi activitatea cultural-tipografică a episcopului Mitrofan al Buzăului, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXIII (1965), nr. 3-4.

Ulea, Sorin, Istoria artelor plastice în România, I, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1968.

Vaporis, Pr. Nomikos Mihail, Mărturisitori ai lui Hristos. Vieţile Noilor Mucenici ortodocşi din vremea stăpânirii turceşti (1437-1860), în româneşte de Constantin Făgeţan, Ed. Sofia, Bucureşti, 2002.

Vasile cel Mare, Sfântul, Omilii  la Hexaemeron. Omilii la Psalmi. Omilii şi cuvântări, col. PSB, vol. 17, traducere, introducere, note şi indici de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1986.

Vianu, Tudor, Studii de stlistică, ediţie îngrijită cu studiu introductiv şi note de Sorin Alexandrescu, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.

Voiculescu, Vasile, Poezii, ediţie îngrijită, prefaţă, cronologie, repere critice şi bibliografie de Ion Apetroaie, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1995.

Voronca, Ilarie, Poeme alese, antologie şi trad. de Saşa Pană, 2 vol., Ed. Minerva, Bucureşti, 1972.

Yannaras, Christos, Abecedar al credinţei, trad. Pr. Dr. Constantin Coman, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1996.

Zăvoianu, Drd. Corneliu, Rugăciunea lui Iisus în Imperiul Bizantin. Răspândirea ei în Peninsula Balcanică şi în Ţările Române, în „Glasul Bisericii”, XL (1981), nr. 11-12.

Zumthor, Paul, Încercare de poetică medievală, traducere şi prefaţă de Maria Carpov, Ed. Univers, Bucureşti, 1983.

Dicţionare

Ciorănescu, Alexandru, DER (Dicţionarul etimologic al limbii române), ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă, de Tudor Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin, Ed. Saeculum, I. O., Bucureşti, 2007.

*** DAR (Dicţionar de arhaisme şi regionalisme), alcătuit de Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Ed. Saeculum vizual, Bucureşti, 2002.

*** Dicţionar al Sfinţilor, de Hugh Farmer, ed. Oxford,  trad. de Mihai C. Udma şi Elena Burlacu, argumentul şi articolele consacrate Sfinţilor români de prof. univ. dr. Remus Rus, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999.

*** Dicţionar enciclopedic de iudaism, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2001.

*** ISBE Bible Dictionary, col. 7093, 2, cf. Bible Works, v. 07.