Mesajul Regelui Mihai I la Nașterea Domnului [2013]

Români,

Anul care se încheie a fost un timp al realizărilor, în ciuda urmelor crizei economice. Tânăra generaţie dovedeşte vigoare şi talent, iar o bună parte a românilor învaţă sau lucrează, cu cinste şi pricepere, în ţări ale lumii. Sectorul privat, ca şi întreaga societate civilă, se consolidează şi se dezvoltă, pe an ce trece.

Ţara noastră se îndreaptă cu încredere către valorile democratice şi ale libertăţii. Din păcate, societatea românească profundă are uneori mai multă deschidere şi înţelegere pentru aceste valori decât reprezentanţii ei.

Familia noastră a avut însemnate sărbători în 2013. Pe 10 iunie, Regina şi cu mine am împlinit 65 de ani de căsătorie. Amândoi am dori ca exemplul nostru de viaţă împreună să inspire pe contemporani, arătând importanţa familiei în timpurile de astăzi. În septembrie, Regina a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani, sărbătorită de întreaga societate românească.

Afecţiunea şi încrederea pe care voi toţi ni le arătaţi, în fiecare zi, sunt o binecuvântare pentru noi. Deşi anii trec, şi nu putem răspunde tuturor invitaţiilor venite din colţurile ţării, Regina şi cu mine simţim, clipă de clipă, ataşamentul vostru faţă de Coroană.

Familia Regală a fost prezentă în ţări europene şi pe meridianele lumii, pentru a reprezenta interesele fundamentale ale Naţiunii. După vizita mea la Vatican, în februarie, Principesa Moştenitoare şi Principele Radu m-au reprezentat la Chişinău, Bălţi, Soroca şi Orhei, precum şi în alte localităţi de dincolo de Prut, făcând legătura istorică a acestor ţinuturi cu Coroana, după 71 de ani de când am vizitat Chişinăul.

De un an încoace, Principele Nicolae s-a alăturat familiei, începând să cunoască ţara şi oamenii ei şi să ajute la consolidarea noastră în domeniile economiei, educaţiei, ecologiei şi patrimoniului.

Castelul Peleş este din nou un loc viu, dând strălucire prezentului şi consolidând viitorul. Sinaia este Scaunul Casei Regale a României, garanţie a identităţii noastre şi simbol al statului român modern. Fiecare clipă petrecută de Familia noastră acolo întăreşte şi inspiră Ţara. Toată lumea care ne trece pragul, la Peleş sau Pelişor, pleacă de acolo cu mândrie şi cu speranţă.

Familia Regală se îngrijeşte, an de an, de oamenii în vârstă şi de cei mai tineri dintre români. Exemplele de voluntariat şi de răspundere socială sunt repere importante ale prezentului.

Am primit, de-a lungul anului, semne ale respectului militarilor români. Prin efortul lor de adaptare la conceptele militare moderne, prin străduinţa lor de a respecta memoria, soldaţii români continuă să facă bine ţării şi să-i apere viitorul, slujind-o demn şi curajos. Am devenit ofiţer acum 76 de ani şi, de atunci încoace, nu am uitat niciodată respectul pentru Armata României.

Zilele acestea, castelul de la Săvârşin răsună de colinde, de freamăt şi de pregătiri. Întreaga societate românească priveşte Săvârşinul de Crăciun ca pe o parte a propriului lor cămin. Sunt sigur că, de undeva, din Ceruri, Regina Elena se bucură de toate acestea. De-a lungul anilor, mama mea a fost sufletul pregătirilor de Crăciun şi un părinte pentru fiecare dintre români.

Tuturor, copii, părinţi şi bunici, celor din ţară şi din Basarabia, celor ce petreceţi Crăciunul în alte ţări ale lumii, ca şi celor care vă aflaţi în misiuni ce fac cinste României, vă doresc sărbători fericite, pace sufletească şi motive de mândrie!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

*

Preluare de aici. Pe când aici e pagina sursă.

Istorie II. 40

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a.

***

A doua ediție a cărții Regulele ortografieĭ române a apărut în 1899. Cartea lui Econ. St. Călinescu[1].

Și primul lucru pe care ni-l predă autorul e acela că în limba română nu se folosesc alăturările Ph, ph, Th, th, Qu, qu și nici K, k[2].

Înainte de b și p avem m: împăcare, îmbunare[3].

Vorbește de existența a 16 vocale în română, a 12 diftongi și a 8 triftongi[4]: (imagine text).

I-ul epentetic: mâine, pâine, câine[5].

Despre i-ul semison: iute, iacă[6].

Perfectul istoric în formă interogativă: lăudat-am, tăcut-am[7].

Perfectul subjonctiv: să fi lăudat, să fi tăcut[8].

Afereza și apostroful[9]. De la p. 25 încep exemplificările ortografice. Adăstare[10], cânepiște[11], trinitar[12].

*

În p. 367 din Istoria României în texte, coord. de Bogdan Murgescu, Ed. Corint, București, 2001 se reproduce: Cristian Ionescu, Dezvoltarea constituțională a României. Acte și documente 1741-1991, Ed. Lumina Lex, București, 1998, p. 757. Adică Actul de abdicare a Regelui Mihai din 20 decembrie 1947.

Și în acesta regele afirmă că „instituția monarhică nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României”. De aceea renunță, el și familia sa, „la toate prerogativele” avute.

*

Istoricul Ioan Lupaș (1880-1967)[13] a descoperit, în vara lui 1925, „între actele neînregistrate ale arhivei Bruckenthal[14] din Sibiu”[15], scrisoarea Sfântului Ioan de la Prislop[16], mitropolitul Bălgradului, către Lucas Engeter, primarul [Bürgermeister] Sibiului [17]. Și pentru că a găsit-o alături de scrisoarea din 1 mai 1600, a Logofătului Teodosie, biograful Fericitului Mihai Viteazul, a datat-o ca aparținând primei jumătăți a anului 1600[18].

Însă tot în nota 1, p. 546, Lupaș spune că „e cea mai veche scrisoare românească, cunoscută până în timpul de față, din condeiul unui vlădică ardelean”.

Conținutul ei[19]: (imagine text).

În concluzie, nu era de acord cu relația incestuoasă dintre un fin și fiica nașei lui. Pentru că Sfântul Ioan spune fată și nu femeie.

Iar ei sunt cumetri, pentru că mama fetei i-a fost nașă de Botez acestui tânăr. Și de aceea ei nu pot să fie împreună, să formeze o familie, pentru că amestecă sângele. Adică s-ar căsători cu rude spirituale.

*

Discuția despre boieri, în Studii de istorie socială[20], ed. a II-a, începe la p. 227.

Și Constantin Giurescu spune că primele știri „asupra alcătuirii clasei boierești datează deabia dela începutul secolului al XVIII[-lea] și ele se datoresc [datorează] în Moldova lui Dimitrie Cantemir, iar în Țara-Românească cercetărilor făcute de Austriaci în Oltenia”[21].

Potrivit lui Cantemir, boierii moldoveni erau formați din dregători, curteni și călărași[22]. Iar pe răzeși îi consideră țărani liberi și nu boieri[23].

În Oltenia, „noțiunea de boier era cu totul vagă[24]. Pe lângă familiile de slujbași înalți și de mari proprietari de terenuri erau socotiți drept boieri și „mazilii, slujitorii, cămărășeii, sutașii și aleșii”[25].

Mazilii erau „boierii fără dregătorii”, slujitorii erau militarii și slujbașii mărunți, care munceau pentru marii boieri, cămărășeii și sutașii erau factori fiscali iar aleșii erau locuitorii înstăriți  ai satelor[26].

Însă austriecii, potrivit catalogului administrativ întocmit în Oltenia pe 3 iulie 1723, au stabilit că există 135 de familii și neamuri boierești[27]. Dintre care „20 de boerinași [boiernași], 12 sutași și vreo 16 căpitani, funcționari străini și negustori”[28].

Funcționarii fiscali au criticat catalogul pentru că „tăgăduiau celor mai mulți din cei înscriși în el însușirea de boieri[29].

Pe 30 iulie 1724 s-a stabilit că boierii Olteniei sunt „Cantacuzinii și Bălăcenii, ridicați la rangul de conți de împăratul Leopold”, marii dregători și familiile acelora care dovedesc faptul că au fost „neîntrerupt în funcțiuni timp de 4 generații”[30]. Însă hotărârea nu s-a luat în calcul[31].

Iar autorul deduce faptul că „însușirea de boier  era în legătură nu numai cu slujba dar și cu moșia[32].

Din 1739, datorită lui Constantin Mavrocordat, se reglementează demnitatea de boier.  Și cineva devine boier de aici încolo dacă exercita o funcție[33].


[1] Econ. St. Călinescu, Regulele ortografieĭ române, ed. a II-a, Ed. tipografiei Gutenberg, Bucuresci, 1899, 68 p.

[2] Idem, p. 5.

[3] Idem, p. 6.

[4] Idem, p. 10.

[5] Idem, p. 11.

[6] Idem, p. 13.

[7] Idem, p. 18.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 20.

[10] Idem, p. 26.

[11] Idem, p. 29.

[12] Idem, p. 60.

[15] Alex Lăpĕdatu și Ioan Lupaș, Anuarul Institutului de Istorie Națională, III, 1924-1925, Ed. Institutul de Arte grafice „Ardealul”, Cluj, 1926, p. 546, n. 1.

[16] A se vedea: Asist. Drd. Florin Dobrei, Ioan de la Prislop – un ierarh hunedorean pe scaunul mitropolitan al Bălgradului, Revista Teologica, nr. 1, 2008, p. 76-88, cf.

http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=39&a=3609.

[17] Alex Lăpĕdatu și Ioan Lupaș, Anuarul Institutului de Istorie Națională, op. cit., p. 546 + Idem, p. 546, n. 1.

[18] Idem, p. 546, n. 1.

[19] Idem, p. 546.

[20] Constantin Giurescu, Studii de istorie socială (Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui Mihai Viteazul. Despre rumâni. Despre boieri), ed. a II-a rev. și adăug., Ed. Universul S. A., București, 1943, 349 p.

[21] Idem, p. 227-228.

[22] Idem, p. 228.

[23] Ibidem.

[24] Idem, p. 231.

[25] Idem, p. 232.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Idem, p. 233.

[29] Ibidem.

[30] Ibidem.

[31] Idem, p. 234.

[32] Ibidem.

[33] Idem, p. 235.

Mesajul Regelui Mihai I al României la Nașterea Domnului [2012]

Ajunsi la Savarsin, dupa un an plin de activitati publice, Regina si cu mine, alaturi de intreaga noastra Familie, sarbatorim nasterea Domnului nostru Iisus, cu speranta si credinta.

Ca de fiecare data in ultimii saptezeci si doi de ani, ma adresez voua, de Craciun, cu aceeasi afectiune si cu bucurie.

Ne indreptam recunostinta spre toti cei care, in viata sau plecati dintre noi, au facut astfel ca Țara sa continue drumul ei greu, dar atat de frumos si de inaltator.

In lunga mea viata, am avut timp sa inteleg rostul fundamental al soldatului in mersul Natiunii. Gandurile mele se indreapta, asadar, spre toti militarii romani aflati in tara sau in misiuni de aparare a pacii in lume, precum si la sotiile, sotii, parintii si copiii lor.

Savarsinul este un loc binecuvantat, innobilat de iubirea cu care a fost alcatuit de mama mea, Regina Elena, si continuat de fiica mea, Principesa Mostenitoare. În atmosfera caminului, al doilea gand al nostru se indreapta catre oamenii in varsta.

Cu sau fara familii, in buna stare fizica sau cu sanatatea subreda, varstnicii Romaniei au nevoie de intelegerea si iubirea semenilor, de ajutorul si incurajarea lor. Îndrept un cuvant de lauda catre medicii romani care, uneori in chip anonim si cu dificultati, dau zile suportabile batranilor si bolnavilor nostri.

Copiii si tinerii tarii au astazi o viata fara granite. În fata computerelor sau calatorind pe cinci continente, fara niciun complex de inferioritate, ei sunt acea parte a Romaniei care ne asaza la nivel de egalitate cu orice alta tara a lumii.

Multumesc parintilor si profesorilor care, prin sacrificiu personal, dau copiilor lor un viitor asa cum nicio alta generatie trecuta de romani nu a putut avea.

Ca in fiecare an, ne bucuram de dovezile de afectiune si respect ale societatii romanesti. Portile Savarsinului sunt deschise sutelor de tineri si adulti, copii si batrani care vin sa cante colinde, sa-si arate costumele pastrate din batrani, sa danseze in ritmurile traditionale de Craciun.

De orice confesiune ar fi, romanii sunt bineveniti. Prezenta lor da rost notiunii de familie si sarbatorii Nasterii Domnului petrecuta in comunitate.

Romanii au aratat anul acesta multa incredere, speranta si atasament fata de Coroana. Familia Regala a fost prezenta neincetat in comunitatile locale si a facut vizite de prestigiu in Europa, pentru a servi interesele fundamentale ale Romaniei.

La 85 de ani de la proclamarea mea ca Rege, am fost bucuros sa vad felul in care este pretuita Familia mea, in toate generatiile. Am fost miscat de simtul datoriei si patriotismul de care au dat dovada orasele Alba Iulia, Oradea si Bucuresti, in sarbatorile lor dedicate Coroanei.

Reamintesc romanilor ca Nasterea Domnului Iisus Hristos este povestea unei familii. O familie aflata in imprejurari grele. Este o frumoasa lectie despre grija fata de cei neinsemnati, despre cum noi, oamenii, suntem parte a unei mari familii.

O lectie de umilinta, dar si de mandrie. De durere, dar si de inaltatoare umanitate. O lectie necesara in lumea de astazi, in care atatia oameni se simt uitati, umiliti sau neintelesi.

Viata noastra publica lasa inca de dorit, dar sper sa gasim puterea de a indrepta lucrurile. Vom avea o sansa in viitor doar daca ne vom asuma propria noastra raspundere. Nu va veni nimeni de altundeva sa ne ofere binele.

Felicit pe cei care au facut ceva bun pentru tara lor! Doresc tuturor romanilor din tara, din Basarabia si din toate colturile lumii Craciun fericit si la multi ani!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

Săvârșin, 24 decembrie 2012

Discursul Regelui Mihai I în Parlamentul României [25 octombrie 2011]

Aici, în format audio, pentru download.

33.2 MB

*

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I
în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României
(25 octombrie 2011)

 

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.

Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.

Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.

Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.

Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

Așa să ne ajute Dumnezeu!