[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FB2i-CCP_Y4]
*
Gladiolele
au trupul
subţire
ca
o punte
a viselor
şi eu
trec
îndrăgostit
de
o
muză.
*
La colţul
planetei
ne povestim
de noi.
Suntem
amândoi
adolescenţi.
*
Te mint cu
visele
mele.
Visul este
întotdeauna
ceva
care
nu
se
termină.
*
Se naşte
iarăşi
o nouă zi.
E semn că
încă mai sunt
în sângele meu.
*
Aşteptam să-mi
acoperi faţa cu ochii tăi.
Luminos îmi părea
viitorul.
Acum buzele îmi sunt
prăfuite de durere.
*
Am scris pe hârtie
timpul meu.
El este de câteva
cuvinte.
*
[Urmează trei poeme în stilul poetic japonez…tanka. Acest stil e o katauta conclusivă. Adică prezintă în trei versuri, în câteva linii, atmosfera în care se derulează acţiunea, pentru ca celelalte două versuri, cele finale, să fie o conlcuzie ermineutică a celor 3 versuri, a katautei, kataută care este un crochiu în versuri.]
*
Cerul înnorat,
apele în valuri şi
eu înlăcrimat.
Stau pe mal şi privesc în
nemărginirea apei.
*
Pasărea cântă
în luminişul verde.
Tu mă săruţi lin.
Ca o pasăre albă
mă strângi sub aripă.
*
Zbor prin albastrul
cerului de iunie
şi întâlnesc în
aerul luminat de alb
anii frumoşi ai vieţii.
*
[Urmează un haiku…după care poeme ghicitoare sau haikuri minimaliste, dintr-un vers sau două]
*
Broasca sărind –
aerul rămânând
în urmă.
*
ciment plângând
(copiii străzii)
*
literă spartă
(dreptatea)
*
vis spoit
(fericirea)
*
sămânţă plină
(iubirea)
*
linie aprinsă
(sărutul)
*
lemn verde
(patria)
*
îmbrăţişare sinceră
(poezia)
*
lacrimă grea
(durerea)
*
fantasmă alergând
pe câmpul ierbii
(luna)
*
floare înmiresmând
apele dintre copaci
(umbra iubitei)
*
[Urmează câteva kaikuri extinse, definiţionale, sintagmatice. Haiku, în sine, e o formă poetică a concentrării maxime a expunerii, a tuşelor principale ale unui sentiment sau cadru. Pentru mine haiku a fost întotdeauna poezia desăvârşirii, pentru că transformă expunerea într-un simbol, într-o metanaraţiune.]
*
Eroare:
începând de
acolo de
unde greşisem.
*
Plictiseală:
adunând toamna
prin literele memoriei.
*
Sonet:
mi-a căzut
în păr
o nouă stea
albă.
*
Construcţie:
albul zilei
pictat pe toate
gardurile inimii.
*
Constatare:
am impresia
că eu sunt
cât un poem
al cerului.
*
Afiş:
îngerul purta
imaginile mele
prin suflet
de scris.
*
Uimire:
Din depărtare
mă văd…
Dar eu sunt…
aproape?
*
În ploaie:
Simt poezia
căzând.
Şi eu o aud?
*
Detaliu:
elanul cade
pe rana pietrelor.
Eu sunt din el.
*
Contemplaţie:
linişte,
uşor, ca un fulg,
adormeam.
*
Dimineaţa mă răsfrâng
în apele răsăritului.
Sunt o picătură
de rouă albastră.
*
De ce nu pot muri
când arde focul?…
Aş vedea sufletele
nemuritorilor…
*
Sub iarbă
greierii au început să-şi cânte
trupurile.
Se apropie
înserarea înserărilor.
*
Steau gândurilor de piatră
se însingura
aşteptându-se.
*
În cenuşa focului respiră
păsările anotimpului mut.
*
Pe ramurile gândului
au asfinţit cocorii.
*
Sunt verde
de iarbă.
M-am transformat
în frunză.
*
Glasul nopţii îmi cântă elegia frunzelor
de salcâm.
*
piatră ruginită
(memoria)
*
Cules din cuvinte,
trupul meu
părăsit mirării.
*
Florile lacrimilor
au albit
sub umbra mea
de paltin.
*
Am încercat
să mă privesc.
Eram subţire
ca o idee.
*
E atâta tăcere!…
Glasul lebedei
intră în mine.
*
Umbrele zilei
s-au mutat
pe foaia mea
îngândurând-o.
*
Ce trist,
când picăturile
de rouă
sunt de foc!…
*
Mă învălui în al
nopţii alai de nuntă.
Doamne, ce somn
mi se face!…
*
Mă întâlnesc cu al curăţirii
foc peren în dansul
ploilor de primăvară.
Să ştii, că anotimpul mă cere!…
*
Mă rog să cadă
o stea
întru
poem…
în al meu
sânge.
*
Sunt de atâtea ori
mai singur
cu noaptea.
*
Rănindu-mă fericirea
plâng pe al
aripei zbor.
*
Zbor:
pe liniştea
din jur
se aşază
timpul.
*
Tu eşti o linişte
vândută nopţii.
*
Sunt aproape
beat de cuvinte.
Şi nu mă lasă
viaţa să adorm…
O, ce beţie e dragostea
care nu se mai termină!
*
Misterul:
cupa
penelor de fructe
în dansul oului.
*
Încântarea:
venele
amare ale sărutului
în fuga iluziei.
*
Copacii:
zidul
ghearelor de frunze.
*
Cerul:
mugetul
bisericii de stele.
*
poem cu seminţe
domestice
(adolescenţa)
*
liturghie de mirosuri
galbene
(reveria)
*
deşert al parfumului
rebel
(moda)
*
suprafaţă de oglinzi
albe
(lacul)
*
plictis
al sculpturii
de metal
(oraşul)
*
fir
de lapte
doinit
(păstorul)
*
fereastră
a liniştii
(câmpia)
*
casa
visului alb
(patul)
*
cerc deschis
(extazul)
*
pâine flămândă
(tăcerea)
*
trenul respiraţiei
(existenţa)
*
acul rozelor
din ferestre
(ploaia)
*
ceremonial
de gheaţă
(zăpada)
*
rugăciunea
morilor de vânt
(entuziasmul uman)
*
tulpini
de cocori
(zilele cu linişte)
*
umbra zborului
(cuvântul)
*
rădăcini
în piatră
(sentimentele sincere)
*
pleoapa aripei
(plimbare în parc)
*
gălbenuş sensibil
(bucuria)
*
diftongul îndrăgostirii
(declaraţia de dragoste)
*
fructul macaralei
(blocul)
*
ciocul zborului
(libertatea)
*
culoare erodată
(femeia tristă)
*
dinţii ochiului
(îndrăgostirea)
*
sărutul presat
(iubirea trecută)
*
flori reci
(mâinile ei)
*
valuri
de frig
(zilele triste)
*
adormirea vitezei
(liniştea)
*
şnur de vise
(viaţa)
*
copite
de pâine
(munca)
*
praf de muguri
(pădurea)
*
botez al sprâncenelor
(privirea)
*
osul de lumină
(steaua)
*
Te sărutam
cu un răsărit de
soare nou.
Ieşiseră stelele.
*
jumătăţi imperfecte
(paradoxurile)
*
Ea – un trup.
Iubirea ei…nevăzută.
*
pene căzând,
albindu-se
(zorii dimineţii)
*
În şarpele brodat pe cristalinul ochiului,
mă bucur.
*
Dincolo de noi…
o uşă se întredeschide.
E iubirea pe care nu ştim, cum
să o explicăm mai frenetic.
*
albul întunericului
(perfecţiunea)
*
prieten de sare
(lacrima plânsă)
*
şoaptele cuvintelor
(scrisoarea)
*
[A 24-a foaie manuscriptică.]
