Etichetă: scrisoarea patriarhului Dosithei către Atanasie Anghel

Patriarhul Dosithei îi scria în toamna lui 1701 lui Atanasie Anghel, după apostazia acestuia de la credinţă şi înfiinţarea aşa-zisei Biserici Unite. Pentru cei care nu ştiu, Patriarhul Dosithei era un fel de Hipermitropolit al Sfântului Constantin Brâncoveanu (după expresia lui Iorga), care a stat mult timp la Bucureşti şi a concertat de aici contraofensiva tipăriturilor ortodoxe destinate credincioşilor care erau asupriţi de regimuri ostile: fie turc-musulman, fie catolic, fie protestant.

Conţinutul scrisorii este interesant pentru că ne aduce înaintea ochilor amănunte referitoare la acele momente dramatice din istoria Bisericii noastre, dar şi despre caracterul lui Atanasie, pe care gramata sinodală de caterisire îl numeşte Satanasie şi despre care Sf. Constantin Brâncoveanu spunea că îşi va lua plata de la Dreptul Judecător, într-o altă scrisoare către românii din Şcheii Braşovului supuşi la presiuni de intimidare pentru a-şi părăsi Biserica strămoşească.

Aşadar, în această scrisoare (am mai intervenit în traducere, în sensul actualizării şi clarificării ei), Dosithei încerca să-l convingă pe Atanasie să revină asupra deciziei sale de unire cu Roma, însă cuvintele sale nu vor mai avea ecou:

„Domnia-ta, Kirie Atanasie, îţi aminteşti că ai venit în Valahia şi ai căutat să te faci Mitropolit în aceste părţi. Îţi aminteşti că te-am înţeles că eşti om rău şi că inima ta nu era dreaptă către Dumnezeu. Şi a trecut destul timp şi ai umblat cu rugăciuni şi în urmă cu făgăduinţi de ale tale şi cu jurăminte înfricoşate ne-ai mişcat şi pe noi şi pe ceilalţi de te-am ales arhiereu. Şi în sfârşit te-ai hirotonit cu cinste şi ai fost îmbrăţişat de către toţi, mai mult decât ţi se cuvenea.

Ai mărturisit înaintea îngerilor şi arhanghelilor şi Însuşi a lui Dumnezeu, Celui ce este peste toate, că vei păzi credinţa în Sfinţii Părinţi şi în Sfânta Biserică Sobornicească a lui Hristos.

Mai în urmă ai scris către Preasfinţitul Mitropolit al Ungrovlahiei [al Ţării Româneşti], cel ce te-a hirotonit, şi ai cerut permisiune să mănânci carne, iar nouă ne-ai scris şi ai cerut voie ca la o Liturghie să hirotoneşti mai mulţi preoţi şi mai mulţi diaconi.

Apoi a venit aicea un oarecare tânăr şi ne-a spus că te-a văzut în Viena şi că ai liturghisit împreună cu Cardinalul şi cu alţi papistaşi şi că de două ori în aceeaşi liturghie papistăşească ai abjurat Biserica Răsăritului, fapt care înseamnă: că ai abjurat Sfânta Biserică sobornicească şi apostolească a lui Hristos şi ai mărturisit Biserica Romană, adică cea particulară şi papistăşească, schismatică şi eretică.

Am auzit că te-ai întors în Transilvania şi te-ai pus într-o trăsură cu şase cai şi înaintea ta aprindeau lumini [lumânări], ai adunat pe preoţi şi le-ai făcut libertate (iertare) de dări, şi alte lucruri lumeşti, numai să se facă uniţi, care este totuna cu a se face deosebiţi de Dumnezeu şi uniţi cu antihristul Papa, şi aşa te-ai făcut din păstor lup, pentru că oile le iei din staulul lui Hristos şi le arunci în gura diavolului.

Pe când trebuia, la vreme de nevoie, să te arăţi cu bărbăţie, apărător al sfintei credinţe şi să încurajezi turma cu cuvântul şi cu fapta, ca în tot chipul să fugă de papistaşii vrăjmaşi ai Crucii lui Hristos, te-ai făcut începătorul răutăţii, conducătorul pierzării, vrăjmaş al Sfinţilor Părinţi şi străin şi apostat pe faţă al Sfintei Biserici a lui Hristos.

Acestea înţelegându-le noi, te plângem şi te jelim cum au plâns Sfântul Pavel pe galateni şi dumnezeiescul Gură de Aur pe prietenul său, Teodor. Nădăjduind însă şi dorind întoarcerea ta către bine, îţi scriem cuvintele pe care le-a scris Sfântul Pavel către galateni: Fiilor, pe care iarăşi vă plâng, până ce Hristos va lua chip în voi. Iar eu îţi zic: fiule Atanasie, pe care iarăşi te plâng, până când Hristos va lua chip în tine, vino-ţi în sine, nu te teme de jurămintele ce le-ai făcut la Viena, ci te înfricoşează de acelea pe care le-ai făcut când te-ai hirotonit arhiereu; nu te teme să laşi minciuna, ci te înspăimântă să nu mori în afară de adevăr. Nu eşti copil mic. Cugetă că cele [dogmele] ale Latinilor sunt noi [care nu se află în Tradiţia Bisericii Una], sunt schismatice, sunt false, sunt înşelătoare, sunt străine de învăţătura Sfintei Evanghelii şi a Sfinţilor Părinţi.

Vezi scrisoarea obştească ce am scris-o celor de acolo şi înţelege din ea că papistaşii sunt străini de Biserica lui Hristos, şi cu toate că vorbesc multe plăcute, posibile, cu puterea înţelepciunii lumii acesteia, dar dacă cugeţi bine, afli că toate sunt inovaţii, şi toate diferite de credinţa apostolică şi patristică şi opuse Bisericii Universale a lui Hristos. Nu te teme de necinste, pentru ca să fii cinstit în Împărăţia Cerului. Nu te înspăimânta de suferinţe lumeşti şi nici chiar de moarte, pentru ca să fii fericit în Împărăţia lui Hristos.

Sfântul Dionisie, Patriarhul Alexandriei, a scris către Novat, care s-a făcut începătorul ereziei, ca să se întoarcă de unde a ieşit, adică de la Biserica Ortodoxă, şi să-i înveţe şi pe aceia pe care i-a înşelat să se întoarcă şi aceia la Biserica Ortodoxă. Scrie-le şi tu aceasta [celor pe care i-ai tras după tine], şi dacă nu te vor asculta cei înşelaţi, ca să se întoarcă la Biserica Ortodoxă, tu caută şi-ţi mântuieşte sufletul tău.

Şi noi îţi spunem ţie, Kirie Atanasie, că dacă vei întoarce la Biserica Ortodoxă pe aceia ce s-au înşelat din cauza ta, este foarte bine. Iar de nu, caută şi-ţi mântuieşte sufletul tău. Şi dacă voiesc aceia să rămâie în credinţa papei, ei vor vedea. Tu îngrijeşte-te să vii în starea ta de mai înainte şi să fii episcop ortodox şi adevărat episcop şi să te îngrijeşti de aceia ce sunt în Ortodoxie, ca să rămână în ea netulburaţi.”

(Noiembrie 1701, cf. „Biserica Ortodoxă Română”, XV (1891-1892), p. 692-694.)

Psa. Gianina.