Scrisul nu poate fi „detașat”

Nu poți scrie detașat, separat de ceea ce scrii. Însă acest lucru nu înseamnă că nu poți fi echidistant față de ceea ce scrii.

Poți să iei distanță critică față de ceea ce scrii pentru că poți să evidențiezi, deopotrivă, și binele cât și răul unei persoane, unui gest, unei cărți sau ale unui eveniment.

Dar nu poți fi dezimplicat în ceea ce scrii, pentru că scrisul e o implicare directă și totală.

Atașamentul, adică iubirea de a scrie implică judecata. Nu se poate iubi decât cu judecată, în mod critic adică.

Nu poți fi scriitor sau teolog fără să vrei, adică fără să te implici. Pentru că acestea două cer atașament total, față de ceea ce trăim și scriem.