Etichetă: Sfânta Evanghelie după Matei

*

Însemnări din 2001, cf. ed. BOR 1988.

Continuarea articolului de aici.

***

Sfânta Evanghelie după Matei

47. Încercarea credinţei

Mt. 15, 23: „El însă nu i-a răspuns niciun cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră”.

48. Pericolul învăţăturilor eterodoxe pentru prea puţin cunoscătorii învăţăturii ortodoxe

Mt. 16, 11-12: „feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor„.

49. Credinţa Apostolilor este temelia Sfintei Biserici Ortodoxe

Mt. 16, 18: „Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui”.

50. Puterea iertării preoţeşti

Mt. 16, 19: „şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”.

51. Criteriul faptelor bune la Înfricoşata Judecată

Mt. 16, 27: „Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale„.

52. Transfigurarea trupului

Mt. 17, 2: „Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”.

53. Necesitatea personală a sfinţeniei

Mt. 18, 3: „Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”.

54. Îngerul păzitor

Mt. 18, 10: ” Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri”.

55. Comunitatea şi comuniunea

Mt. 18, 20: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor„.

56. Indisolubilitatea căsătoriei

Mt. 19, 6: „Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă”.

57. Sfântul Botez e şi pentru copii. Pedobaptismul

Mt. 19, 14: „Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”.

58. Importanţa sfaturilor evanghelice

Mt. 19, 21: ” Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi”.

59. Rolul slujirii smerite

Mt. 20, 26-27: „care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă”.

60. Stăruinţa în rugăciune

Mt. 20, 31: „Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David”.

61. Rugăciunea e o instituţie proprie Sfintei Biserici

Mt. 21, 13: ” Scris este: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!”.

62. Tămăduirile se fac în Sfânta Biserică. Sfântul Maslu

Mt. 21, 14: „Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi„.

63. Puterea credinţei

Mt. 21, 21: „Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa”.

64. Păcătoşii se mântuie prin pocăinţă

Mt. 21, 31: „Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu”.

65. Faptele bune sunt necesare pentru mântuire

Mt. 21, 43: ” De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei„.

66. Toţi suntem chemaţi la mântuire de către Dumnezeu

Mt. 22, 10: ” Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi”.

67. Datoriile faţă de Dumnezeu sunt delimitate faţă de cele referitoare la conducătorii statului

Mt. 22, 21: ” Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu„.

68. Cine cunoaşte Scripturile le cunoaşte prin Duhul Sfânt

Mt. 22, 29: „Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu„.

69. La învierea de apoi trupurile noastre vor fi transfigurate

Mt. 22, 30: „Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer„.

70. Sufletele celor adormiţi sunt nemuritoare

Mt. 22, 32: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?  Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor„.

71. Chintesenţa Sfintei Ortodoxii

Mt. 22, 37-40: „El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi prorocii”.

72. Capul Sfintei Biserici e Hristos Domnul

Mt. 23, 8:  „unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi” şi Mt. 23, 10:  „Învăţătorul vostru este unul: Hristos„.

73. Sfânta Preoţie este slujire şi nu despotism

Mtz. 23, 11: „Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru„.

74. Pe Sfânta Masă se sfinţesc Cinstitele Daruri

Mt. 23, 19: „Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?”

75. Poruncile lui Dumnezeu trebuie împlinite, deodată, şi din punct de vedere interior cât şi exterior

Mt. 23, 23: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi„.

76. Curăţia trupească nu are nicio valoare fără cea sufletească

Mt. 23, 25-26: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară„.

77. Valoarea răbdării în cadrul mântuirii noastre

Mt. 24, 13: „Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui”.

78. A doua venirea a Domnului nu va fi tainică, ci evidentă pentru toţi oamenii

Mt. 24, 27: „Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului”.

Mt. 24, 30: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă”.

79. Nu ştim ziua transfigurării întregii creaţii

Mt. 24, 36: „Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”.

Mt. 25, 13: „Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”.

80. Care a fost destinaţia primă a iadului…şi despre veşnicia iadului

Mt. 25, 41: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui„.

81. Rai şi iad

Mt. 25, 46: „Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică„.

82. Pregătirea pentru înmormântare

Mt. 26, 12: „Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea„.

83. Profeţiile mesianice s-au împlinit în integralitatea lor

Mt. 26, 24: „Fiul Omului merge precum este scris despre El„.

84. Instituirea Sfintei Euharistii

Mt. 26, 26-28: „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”.

85. Cântarea Domnului împreună cu Sfinţii Apostoli

Mt. 26, 30: „Şi după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor”.

86. Cetele îngereşti

Mt. 26, 53: „Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”.

87. Pocăinţa trebuie să urmeze oricărui păcat al nostru

Mt. 26, 75: „Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar„.

88. Nu trebuie să-I cerem lui Dumnezeu minuni provocatoare şi nici să-L ispitim

Mt. 27, 40: „Şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”.

89. Moartea Domnului nu a fost o moarte clinică. A se vedea teoria morţii clinice, care neagă învierea reală a Domnului şi care prespupune că Domnul, trezindu-Se din letargie, a dat singur piatra la o parte.

Mt. 28, 2: „Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei”.

90. Argument împotriva dochetismului şi a tezei negaţioniste, care susţine halucinaţia colectivă a martorilor învierii Domnului

Mt. 28, 9: „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat”.

91. Sfântul Botez se face în numele Prea Sfintei Treimi

Mt. 28, 19: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele  Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh„.

92. Nu trebuie respinsă nicio învăţătură a Domnului Hristos

Mt. 28, 20: „Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă…”.

93. Domnul Hristos e cu noi întotdeauna în Sfânta Sa Biserică

Mt. 28, 20: „…şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

***

Atenţionări evanghelice. Textele sunt conforme cu ed. BOR 1988. Un caiet început pe 8. 03. 2001.

*

Sf. Evanghelie după Matei

1. Statutul Sfântului Iosif vizavi de Prea Curata Fecioară Maria

Mt. 1, 19: „Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns”.

2. Sfânta Fecioară Maria şi naşterea întru feciorie a Fiului lui Dumnezeu

Mt. 1, 25: „Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul Său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus”.

3. Profeţii mesianice sau cu împliniri în timpurile mesianice

Mt. 2, 6 // Mih. 5, 1 : „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”.

Mt. 2, 18 // Ier. 31, 15: „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt”.

Mt. 2, 23 // Jud. 13, 5: „Nazarinean Se va chema”.

4. Necesitatea Sfintei Spovedanii

Mt. 3, 6: „Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele„.

5. Sfântul Botez

Mt. 3, 11: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc„.

6. Revelarea Prea Sfintei Treimi

Mt. 3, 16-17: „Şi botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi, iată, glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit”.

7. Satana vrea să afle dacă Hristos e Fiul lui Dumnezeu

Mt. 4, 3: „Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini”.

8. Hristos e plinirea Legii şi a Prorocilor

Mt. 5, 17: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc”.

9. Jurământul strâmb

Mt. 5, 33-37 / v. 33:  „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să nu juraţi strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale”.

v. 37: „Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este”.

10. Trebuie să ne străduim continuu să fim desăvârşiţi

Mt. 5, 48: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”.

11. Sufletul nostru e comparat cu ochiul uman

Mt. 6, 22: „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat”.

12. Unicitatea vocaţiei umane

Mt. 6, 24: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi; sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona”.

13. Falsa smerenie

Mt. 7, 15: „Feriţi-vă de prorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori”.

14. Lipsa adevăratei credinţe

Mt. 7, 22: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am prorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?”.

15. Mulţumirea recunoştinţei

Mt. 8, 4: „Şi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor”.

16. Diavolii mărturisesc dumnezeirea Mântuitorului

Mt. 8, 29: „Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”.

17. Vindecarea sufletească şi, apoi, şi vindecarea trupească

Mt. 9, 5: „Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale sau a zice: Scoală-te şi umblă?”.

18. Înţelegerea greşită a postului

Mt. 9, 14: „Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?”.

19. Închinăciunea

Mt. 9, 18: „Pe când le spunea acestea, iată un dregător, venind, I s-a închinat…„.

20. Vindecarea prin atingerea de haina Mântuitorului, cea plină de har

Mt. 9, 20-21: „Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă”.

21. Credinţa cea vie

Mt. 9, 28: „După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!„.

22. Puterea Preoţiei dumnezeieşti

Mt. 10, 1: „…le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă”.

23. Prefigurarea înfiinţării Sfintei Biserici

Mt. 10, 7: „Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat Împărăţia cerurilor„.

24. Învierea trupului şi nemurirea sufletului

Mt. 10, 28: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena”.

25. Răsplata milosteniei

Mt. 10, 41-42: „Cine primeşte proroc în nume de proroc plată de proroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept  răsplata dreptului va lua. Şi cel ce va da de băut unuia din aceşti mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa”.

26. Despre sminteala pe care o poate produce cuvintele Domnului

Mt. 11, 6: „Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine”.

27. Superioritatea creştinismului faţă de mozaism

Mt. 11, 11: „Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el”.

28. Mărturie despre realitatea iadului

Mt. 11, 23: „Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî”.

29. Cu Domnul Hristos viaţa e uşoară şi plăcută

Mt. 11, 30: „Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară”.

30. Înlocuirea sâmbetei. Ea nu mai e zi de odihnă

Mt. 12, 8: „Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului”

Mt. 12, 12: „De aceea se cade a face bine sâmbăta”.

31. Hristos prin Duhul Sfânt exorcizează pe oameni de demoni

Mt. 12, 28: „Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu”.

32. Hula împotriva Sfântului Duh

Mt. 12, 31-32: „De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”.

33. Cuvântul vine din inimă

Mt. 12, 34: „Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul inimii grăieşte gura„.

34. Existenţa demonilor şi posibilitatea despătimirii reale

Mt. 12, 43-45/ v. 43: „când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte”.

35. Fraţii Domnului sunt rudele Sale

Mt. 12, 46: „Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El”.

36. Nu mântuieşte simpla ascultare a cuvântului dumnezeiesc

Mt. 13, 22: „Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor”.

37. Ultimul verdict îl dă judecata de apoi a Domnului

Mt. 13, 29: „El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul”.

38. Raiul şi iadul

Mt. 13, 30: „Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea„.

39. Necesitatea tălmăcirii continue a Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Părinţi şi a slujbelor Bisericii Ortodoxe, pe măsura oamenilor credincioşi

Mt. 13, 36: „După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină”.

40. Chinurile iadului şi nemurirea sufletului osândit la munca veşnică

Mt. 13, 42: „Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”.

41. Folosirea în predică şi a Vechiului cât şi a Noului Testament

Mt. 13, 52: „Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre Împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi„.

42.  Pentru minuni trebuie credinţă

Mt. 13, 58: „Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor„.

43. Minunile nu sunt iluzii optice

Mt. 14, 20: „Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline”.

44. Privegherea ca ocupaţie cotidiană a creştinului

Mt. 14, 23: „Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo”.

45. Împotriva datinii superstiţioase

Mt. 15, 3: „Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?”.

Mt. 15, 6: „şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră„.

46. Păcatele sufleteşti

Mt. 15, 11: „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om”.

( va urma)