Din nou la Cernica [30 aprilie 2009]
Doar o oră şi ceva am stat…dar destul de mult pentru ca să ne revitalizăm, să ne umplem de aerul şi de apa atât de vii şi de sănătoase şi, în primul rând, de harul, de bucuria Sfinţilor noştri de aici.
*
Pădurea din faţa Mănăstirii, acum, la reînverzirea ei
Şi noi printre atât verde…
Totul se destramă…atât de uşor, ca şi păpădia…
*
Panoul introductiv
Liliacul e-nflorit…
De la fântâna turcului…spre turlele Bisericii centrale
Rădăcinile unui salcâm bătrân de lângă fântâna cu apă prea rece…şi foarte bună pentru o zi de vară.
*
Sălciile lacului
Şi când nevasta te iubeşte îţi mai face încă o poză…
Spre Biserica din cimitir
Căţeluşii de care ne-am speriat…dar care veneau ca să îi mângâiem.
În cimitir erau doar 4 persoane…dintre care noi două.
La mormântul Dumnezeiescului Dumitru, Părintele teologilor…
Odihna de pe banca Sfântului Lazăr
Sub copacul de flori…doamna mea
Cimitirele ortodoxe sunt cetăţi înflorate, pentru că sunt locuinţele celor care vor învia.
Lângă lac…
[viddler id=6b2764e3&w=437&h=370]
La întoarcere…un bondar imens
Ne închinăm la Sfintele Moaşte ale Sfântului Cuvios Gheorghe şi ale Sfântului Ierarh Calinic
De la poartă către Biserica centrală
Lalelele roşii, superbe, din faţa muzeului Mănăstirii
Şi apoi reumplem sticla cu apă de izvor, de la fântâna turcului…şi facem ultima panoramă a Bisericii centrale.
