In. 12, 1-18, BYZ. Evanghelia Intrării Domnului în Ierusalim

1. Atunci, [cu] șase zile înainte de Paști, Iisus a venit întru Bitania[1], unde era Lazaros, cel care fusese mort, pe care l-a înviat din morți.

2. De aceea, acolo, I-au făcut Lui cină. Și Marta Îi slujea! Iar Lazaros era unul [dintre] cei care ședeau la masă cu El.

3. Atunci, Maria[2], luând o litră[3] [cu] mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și a șters cu perii [capului] ei picioarele Lui! Iar casa s-a umplut de mirosul mirului.

4. Atunci, zise unul dintre Ucenicii Lui, Iudas al lui Simon Iscarioteanul, cel care era pe cale a-L vinde pe El:

5. „De ce nu s-a vândut acest mir pe trei sute de dinari, și să-i fi dat săracilor?”.

6. Dar [el] a zis aceasta, nu [pentru] că îi era grijă lui de săraci, ci [pentru] că era hoț și avea punga de bani și fura [din] cele care se puneau [în ea].

7. Atunci, Iisus a zis: „Las-o pe ea! [Căci] întru ziua pregătirii Mele pentru înmormântare l-a păstrat pe el[4].

8. Căci pe săraci mereu îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți mereu”.

9. Atunci, mulțime mare de iudei a aflat că [El] este acolo! Și au venit nu numai pentru Iisus, ci ca și pe Lazaros să îl vadă, pe care [Iisus] îl înviase din morți.

10. Dar arhiereii s-au sfătuit ca și pe Lazaros să-l omoare[5]!

11. Căci mulți [dintre] iudei, din cauza lui[6], plecau[7] și credeau întru Iisus.

12. A doua zi, mulțime multă, care venise întru praznic, auzind [ei] că Iisus vine întru Ierusalim,

13. au luat ramuri de finici/ de palmieri și au ieșit întru întâmpinarea Lui și strigau: „Osanna! Binecuvântat [este] Cel care vine în numele Domnului, Împăratul lui Israil”.

14. Iar Iisus aflând un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris:

15. „Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine, șezând pe mânzul asinei!”[8].

16. Dar [pe] acestea nu le-au cunoscut Ucenicii Lui de la început! Ci, când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au amintit că acestea erau scrise despre El și [că] acestea I le-au făcut Lui.

17. [Căci] atunci mulțimea mărturisea, [cea] care era cu El, [despre] când l-a strigat pe Lazaros din mormânt și l-a înviat pe el din morți.

18. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea pe El: căci auzise [că] El a făcut semnul[9] acesta.


[1] De la N. sg. Bitania.

[2] Sora Sfântului Lazaros și a Sfintei Marta.

[3] Cf. Gingrich Greek Lexicon, litra este echivalentul a 327, 45 grame.

[4] Se referă la mir.

[5] Să-l omoare dimpreună cu Iisus. Pentru că ei deja se sfătuiseră să Îl omoare pe Domnul.

[6] A Sfântului Lazaros.

[7] Se lepădau de credința mozaică.

[8] Profeție hristologică existentă la Zah. 9, 9, LXX, unde găsim următorul text: „Bucură-te foarte, fiica Sionului! Vestește, fiica Ierusalimului! Iată, Împăratul tău îți vine ție, drept și mântuind! El, blând și călărind pe asin și pe mânzul cel tânăr”.

[9] Iar prin semn, Sfântul Evanghelist Ioannis desemnează minunea învierii Sfântului Lazaros.

Ioannis 1, 1-17 conform Codex Alexandrinus

Alexandrinus 11. În[1] început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul.

2. Acesta era în început la Dumnezeu.

3. Toate prin El s-au făcut, și fără El niciuna[2] [nu] s-a făcut, [din cele] care s-au făcut.

4. În El era viața, și viața era lumina oamenilor.

5. Și lumina luminează în întuneric, și întunericul nu a cuprins-o pe ea.

6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu [și] numele lui [era] Ioannis.

Alexandrinus 2

7. Acesta a venit întru mărturie, ca să mărturisească despre Lumină[3], ca toți să creadă prin el.

8. Acela nu era Lumina, ci [a venit] ca să mărturisească despre Lumină.

9. [Dar Cuvântul] era Lumina cea adevărată, care luminează [pe] tot omul venit întru lume.

10. În lume era, și lumea prin El s-a făcut, și lumea [pe] El nu L-a cunoscut.

11. Întru cele ale Sale a venit, și cei ai Săi pe El nu L-au primit.

12. Dar câți L-au primit pe El, celor care cred întru numele Lui, le-a dat lor puterea [de] a se face fiii lui Dumnezeu!

Alexandrinus 313. Care nu din sângiuri, nici din voința trupului, nici din voința bărbatului, ci de la Dumnezeu s-au născut.

14. Și Cuvântul trup S-a făcut, și S-a sălășluit în[tre] noi – și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-născut din Tatăl – plin de har și de adevăr.

15. Ioannis mărturisește despre El și a strigat, zicând: „Acesta era [despre] Care am zis: <Cel [ce] vine după mine a fost înaintea mea; căci [mai] întâi [de] mine era>”.

16. Și din plinătatea Lui noi toți am luat și har peste har.

17. Căci Legea prin Moisis s-a dat, [dar] harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit.


[1] Am tradus ediția: Codex Alexandrinus. Η ΚΑΙΝΗ ΔΙΑΘΗΚΗ. Novum Testamentum Graece. Ex antiquissimo Codice Alexandrino, a C. G. Woide, olim descriptum: ad fidem ipsius codicis, denuo accuratius edidit B. H. Cowper, Pub. Williams & Norgate, ed. D. Nutt; Edinburgae, Williams & Norgate, Londini, MDCCCLX [1860], p. 178.

[2] Nicio lucrare.

[3] Despre Hristos.

Cele 3 Epistole catolice ale Sfântului Apostol Ioannis

Cele 3 Epistole catolice ale Sfantului Apostol IoannisPagina sursă

item image

Read Online
(940.3 K)PDF
(15.5 K)EPUB
Kindle
Daisy
(31.0 K)Full Text
(258.9 K)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

***

p. 3: „Și părtășia noastră [este] cu Tatăl și cu Fiul Lui, Iisus Hristos”.

p. 4: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne înșelăm pe noi înșine și adevărul nu este în noi”.

p. 5: „Dar cine păzește cuvântul Lui, cu adevărat, în acela dragostea lui Dumnezeu s-a desăvârșit. [Și] în aceasta cunoaștem că în El suntem”.

p. 6: „cel ce urăște pe fratele lui în întuneric este și în întuneric umblă și nu știe unde se duce, căci întunericul a orbit ochii lui”.

p. 6: „Căci tot [ce este] în lume [este] pofta trupului și pofta ochilor și mândria vieții. Și [ele] nu sunt de la Tatăl ci din lume sunt”.

p. 7: „Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă, [zicând] că Iisus nu este Hristosul? Acela este antihristul: cel care neagă pe Tatăl și pe Fiul”.

p. 8: „Și voi, ungerea pe care ați luat-o de la El, rămâne în voi și nu aveți nevoie ca cineva să vă învețe pe voi. Ci, precum ungerea Lui vă învață pe voi despre toate – și cu adevărat este [acest lucru] și nu este minciună – rămâneți în El, precum v-a și învățat pe voi!”.

p. 9: „Vedeți ce fel de iubire ne-a dat nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, și suntem?! Pentru aceasta lumea nu ne cunoaște pe noi: căci nu L-a cunoscut pe El”.

p. 10: „Cel care face păcatul din diavolul este, căci de la început diavolul păcătuiește. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să dezlege lucrurile diavolului!”.

p. 10: „Căci aceasta este porunca pe care ați auzit-o de la început: ca să ne iubim unii pe alții! Nu precum Cain, [care] era din cel rău și a ucis pe fratele lui! Și pentru ce l-a ucis pe el? Fiindcă faptele lui erau rele iar ale fratelui lui [erau] drepte”.

p. 11: „Iar cine ar avea bogăția lumii și ar vedea pe fratele lui având nevoie și și-ar închide milele lui de la el, cum va rămâne iubirea lui Dumnezeu în el?”.

p. 13: „Noi suntem din Dumnezeu! [Iar] cel care cunoaște pe Dumnezeu ascultă de noi, [pe când] cel [care] nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaștem Duhul adevărului și duhul înșelării”. 

p. 14: „Pe Dumnezeu nimeni vreodată nu L-a văzut. [Dar] dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și iubirea Lui în noi este desăvârșită”.

p. 16: „Căci aceasta este iubirea lui Dumnezeu: ca să păzim poruncile Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele”.

p. 17: „Cel care crede întru Fiul lui Dumnezeu are mărturia în sine. Cel [care] nu crede în Dumnezeu L-a făcut pe El mincinos. Căci nu crede întru mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu despre Fiul Lui”.

p. 20-21: „Tot cel ce trece mai departe și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu are Dumnezeu! Cel ce rămâne în învățătură [în învățătura lui Hristos], acela are și pe Tatăl și pe Fiul”.

p. 22: „Prin urmare, noi [suntem] datori a-i primi pe unii ca aceștia, ca să ne facem împreună-lucrători ai adevărului”.

p. 23: „Iubitule, nu imita răul ci binele! Cel-ce-face-binele din Dumnezeu este! Cel-ce-face-răul nu a văzut pe Dumnezeu”.