Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [69]
Traduceri patristice
*
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
***
Sfântul Augustin,
Episcopul Hipponei
(13 noiembrie 354-28 august 430,
pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)
*
Despre Sfânta Treime
[cartea a cincea]
***
Capitolul VII
8. Aceasta trebuie lămurită prin exemple. Și primul [lucru] de văzut este a se înțelege aceasta că, atunci când se zice născut [genitus], se înțelege ca atunci când se zice fiu [filius]. Căci de aceea [este] fiu, pentru că [este] născut. Și întrucât este fiu, desigur, [a fost] născut.
Deci, când se zice nenăscut [ingenitus], aceasta se înțelege, că nu este fiu. Dar născut și nenăscut se zic în mod potrivit/ corespunzător [vorbirii noastre]. De asemenea, se zice filius [fiu] în latină, dar ca să se zică infilius [ne-fiu], practica vorbirii n-o admite.
Totuși, nimic nu împiedică înțelegerea, dacă se spune ne-fiu [non filius]. Și, de asemenea, în același fel, dacă se zice non născut [non genitus] pentru acela [în locul termenului] care zice nenăscut [ingenitus], nimic altceva nu spune.
Căci astfel și vecin, și prieten [et vicinus et amicus] se numesc [termeni] de relație, totuși nu poate nevecin [invicinus] a denumi în același fel în care se spune inamic/ dușman [inimicus].
De aceea, cineva nu trebuie să considere în lucruri ceea ce practica vorbirii noastre fie permite, fie nu permite a zice, ci înțelesul lucrurilor înseși care se arată.
Așadar, acum nu zicem ingenitum [nenăscut], deși se poate zice în latină. Ci în locul său zicem non genitum [non născut], care înseamnă tot așa. Căci oare zicem altceva decât non filium [non fiu]?
Mai mult, această particulă negativă nu provoacă aceasta, ca ceea ce fără ea se cheamă cu privire la relație, [dacă este] antepusă, despre aceeași să se zică în mod substanțial [cu privire la fire/ esență][1]. Ci aceasta numai neagă ceea ce, fără ea, era afirmat, ca în celelalte categorii.
Ca atunci când zicem: „Este om”, arătăm firea. Deci cine zice: „Nu este om”, nu afirmă altă natură a categoriei, ci îl neagă tot pe același.
Deci, precum după fire [secundum substantiam] afirm [atunci când zic:] „Este om”, astfel neg după fire când zic: „Nu este om”.
Și când [ceva] este căutat ce să fie, și afirm: „Este patruped”, adică: cu patru picioare, afirm după cantitate [secundum quantitatem]. Cine zice: „Nu este patruped”, neagă după cantitate.
[Dacă spun:] „Este blând”, afirm după calitate. „Nu este blând”: neg după calitate.
„Este apropiat”: afirm după relație. „Nu este apropiat”: neg după relație.
După loc afirm atunci când zic: „Zace/ stă jos/ stă întins [jacet]”. După loc neg atunci când zic: „Nu stă întins”.
După obicei afirm când zic: „Este înarmat”. După obicei neg când zic: „Nu este înarmat”. De asemenea, la fel înseamnă dacă zic: „Este neînarmat”.
După timp afirm când zic: „Este de ieri”. După timp neg când zic: „Nu este de ieri”.
Și când zic: „Este la Roma”, după loc afirm. Și după loc neg când zic: „Nu este la Roma”.
După aceea care se face afirm când zic: „Lovește”. Dacă însă zic: „Nu lovește”, după aceea care se face neg, ca să arăt că nu face aceasta.
Și când zic: „Este lovit”, afirm după categoria care se cheamă a pătimi/ a suferi/ a îndura. Și după aceasta neg când zic: „Nu este lovit”.
Și nu este niciun fel de categorie după care vrem a afirma ceva, decât dacă [putem] după aceeași categorie să fim în stare a nega, dacă am dori să antepunem particula negativă.
Care [lucruri], întrucât astfel sunt, dacă am afirma în mod substanțial/ ființial [substantialiter], zicând: „[Este] fiu [filius]”, [tot] în mod substanțial/ ființial am și nega, zicând: „[Este] non fiu [non filius]”. Căci cu adevărat după relație afirm, când zic: „Este fiu”. Căci mă raportez la părinte. [Și] după relație neg, dacă zic: „Nu este fiu”, căci la părinte raportez această negație, vrând să arăt că nu este părintele lui.
Dar dacă a zice fiu înseamnă același lucru cu a zice născut, precum am spus mai înainte, atunci a zice nenăscut înseamnă același lucru cu a zice non fiu.
De asemenea, negăm după relație zicând: „[Este] non fiu”. Și deopotrivă negăm după relație zicând: „[Este] non născut [non genitus]”.
[Și] iarăși: a fi nenăscut [ingenitus] ce înseamnă, decât a fi non născut [non genitus]?
Așadar, nu este îndepărtat de categoria relației, atunci când se zice nenăscut. Căci precum născut nu se zice [cu privire] la sine însuși, ci că este din născător [sed quod ex genitore sit], tot astfel când se zice nenăscut, nu se zice [cu privire] la sine însuși, ci se arată că nu este din născător.
Totuși, fiecare dintre [cele două] înțelesuri se întoarce în aceeași categorie care se numește a relației. Căci pe când [ceva] este enunțat în virtutea relației, nu indică firea/ ființa.
Astfel, deși născut este diferit de nenăscut, nu indică o fire/ ființă diferită. Căci precum fiul [se raportează] la tată/ părinte, [astfel] și non fiul se raportează la non părinte. Astfel născut la născător și nenăscut la nenăscător este necesar să se raporteze.
[1] Ceea ce vrea să spună Sfântul Augustinus este că negația antepusă nu produce schimbarea ideii de relație pe care o presupune cuvântul fiu sau cuvântul născut. Și dacă spui nenăscut sau ne-fiu se indică tot o relație.