Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [10]

Minunarâ-sâ toate de dumnădzăiascâ slava ta, că Svinția ta, neatinsâ de nuntâ Ficioarâ, ai luat în zgău pre Cela ce iaste Dumnădzău preste toate și ai născut pre Fiiul cel fără de a[n]i ce dăruiaște pace tuturor cărora [celor care] te cântâ.

Calea ce-ai născut a vieții [ceea ce ai născut Calea vieții], bucură-te, în tot [întru totul] fără prihanâ, de potopul păcatelor ce-ai mântuit lumea [ceea ce ai mântuit lumea de potopul păcatelor]! Bucură-te, dumnădzăiascâ Mireasâ, audzâre și grăire strașnicâ! Bucură-te, vasul Despuitoriului [Stăpânului] lumii!

Puteare și tărie oamenilor, bucură-te Curatâ, locul cel de svinție slăvii [lui Dumnezeu], omorâciunea iadului, cămarâ de nuntâ cu totul luminatâ! Bucură-te, Îngerilor veselie, bucură-te agiutoriul cu credință celora ce țî sâ roagâ!

De foc închipuitâ carâtâ [caleașcă în chip de foc] a Cuvântului, bucură-te, Despuitoare, însufletatul [însuflețitule] Rai, pomul în mijloc având pre Domnul, a Căruia îndulcire face viațâ, cu credință cărora să priceștuiesc [se împărtășesc], ce sânt supt putregiune căzuț[i].

Întăriț[i] cu putearea ta, cu credințâ strigâm ție: bucură-te, cetate a tuturor împăratului slăvite și vreadnice de audzât, de carea s-au grăit la vedeare, muntele netăiat! Bucură-te adâncime nemăsuratâ!

Desfătat sălaș Cuvântului, bucură-te Curatâ, scoicâ dumnădzăescului mărgăritar ce ai scos! Bucură-te întru tot[ul] minunatâ, tuturor spre Dumnădzău împăcare, celora ce te fericesc, Născătoare lui Dumnădzău [, pe care te cunoaștem] pururea!

Dumnădzăiasca aceasta și-ntru tot cinstita săvărșind sărbătoare cugetătorii de Dumnădzău, a Maicii lui Dumnădzău, să sâltâm [să înălțăm] pre Cela ce S-au născut dintru dânsa, cu credințâ slăvindu-L!

Cămarâ Cuvântului ne-ntinatâ, prilejiul tuturor de dumnădzăire, bucură-te, întru tot[ul] Preacuratâ, Prorocilor răsunare! Bucură-te, Apostolilor cinstitâ cuvântare!

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [9]

O, cu totul cântatâ Maicâ, ce-ai născut decât toț[i] Svinții Cuvântul mai Svânt, priimindu-ne acest pominoc, de acmu de toate primejdile ne izbâveaște pre toț[i]. Și de munca ce iaste să fie să ne răscumper[i] pre carii strigâm ție: Alliluia!

Deșchide-voi rostul mieu și s-a împlea de Duhul cel Svânt și cuvânt voi izbucni Maicei Împăratului și m-oi arăta cu luminâ prăznuind și voi cânta bucurând[u-mă] de minunile ei.

A lui Hristos cartea cea-i [ceea ce e] svântatâ [sfințită], pecetluitâ ce ești cu Duhul Svânt, marele Arhanghel, Curatâ, vădzând, striga ție: Bucură-te, de bucurie priimitoare, prin carea a strămoașei blăstăm să va dezlega.

A lui Adam sculare, bucură-te, Ficioarâ Mireasâ dumnedzăiascâ! Iadului omorâre, bucură-te, cu totul fără prihanâ, casa a sângur Împăratul[ui]! Bucură-te, scaun de foc atoate Puternicul [al Atotputernicului]!

Rujea cea neveaștedâ [trandafirul cel neveștejit], bucură-te, sângurâ ce-ai crescut mirul cel de bun miros! Bucură-te, [ceea] ce L-ai născut [pe] mirosul cel bun a-mpăratului tuturor! Bucură-te, neispititâ de mărituș și lumii mântuințâ!

Vistearul curățâei, bucură-te, prin carea din cădearea noastrâ ne-am sculat! Bucură-te, dulce mirosâtoriu crin, credincioșii ce mirezmești [care înmiresmezi pe credincioși], tămâe cu bun miros și mirosul cel de mult preț!

Spicul marea [pe care] l-ai crescut, cel dumnedzăesc, ca o țarinâ nearatâ eavea [îl iveai]: bucură-te, însufletatâ [însuflețită] masâ, pâinea vieții ce-ai născut! Bucură-te, de apâ vie izvor nedeșertat, Despuitoare!

Văcuța vițălușul ce-ai născut, pre Cel fără prihanâ, bucură-te, credincioșilor, bucură-te mielușea ce-ai născut Mielușelul lui Dumnădzău, care rădicâ greșalele a toatâ lumea! Bucură-te, caldâ milostivire!

Mânecușul cel luminat, bucură-te, carea sângurâ pre Soarele porț[i], pre Hristos, [ceea ce ești] Luminii locaș, bucură-te c-ai destremat întunearecul și pre-ntunecațâi draci cu totul i-ai izgonit!

Bucură-te ușe sângurâ prin care Cuvântul au trecut Sângur, carea răteadzele și ușile iadului, Despuitoare, cu nașterea ta ai zdrobit! Bucură-te, dumnădzăiascâ întrare a spăsâțâlor, cu totul cântatâ!

În glasur[i] de cântece credincioșii ție cântăm, întru tot lăudatâ: bucură-te munte gras și închegat în Duhul Svânt! Bucură-te, sveașnic și năstrapâ de mannâ care porț[i], ce-ndulceaște sâmțârile credincioșilor, rugătoarea lumii! Bucură-te, curatâ Despuitoare! Bucură-te, scarâ de la pământ pre toț[i] ce-ai nălțat cu darul! Bucură-te, pod, cu adevărat ce muț[i] de la moarte pre toț[i] cătră viațâ, pre ceea [aceia] ce te cântâ!

Decât ceriul mai înnalt, bucură-te, temeiul pământului într-al tău păntece, Curatâ, fără trudâ ce L-ai purtat! Bucură-te, scoicâ de mare ce-ai mohorâțât [înroșit] plașca [mantia/ hlamida] cea dumnădzăiascâ în svânt sângele tău, a-mpăratului puterilor.

Dătătoriul legii ce-ai născut adevărat, bucură-te, Despuitoare, care fărălegile tuturor în dar le curățeaști, neștiutâ adâncime, nălțâme negrăitâ, neispititâ de nuntâ, prin carea ne-am [în]dumnădzăit.

Pre tine, ce-ai împletit ne de mân[i] împletitâ cununâ, cu cântare cuvântăm bucură-te ție, Ficioarâ, strigând [ție, ceea ce ești] ferințâ tuturor și îngrăditurâ și tărie și svântâ năzuințâ.

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [8]

Cântecul tot să-nvince, care va să să-ntindzâ, cu mulțămea multelor e[f]tineațelor tale, că aseamenea cu numărul [fără de număr] cântăr[i] și cântece de-ț[i] și aducem, Împărate Svinte, nemicâ nu săvărșim vreadnic binelui ce ne-ai dat, cărora [celor care] Îț[i] strigâm: Alliluia!

De luminâ priimitoare făclie, celor [de] la-ntunearec ivitâ, vedem pre Svinta Ficioarâ că Lumina ceaea ce nu-i din lucru [din materie] aprindzând, înderepteadzâ cătră cunoștința dumnădzăiascâ pre toț[i], cu zarea mintea luminând, iară cu strigarea [este] cinstitâ cu aceastea:

Bucură-te, radzâ cugetatului Soare!
Bucură-te, lucoare nescăpătatei lumini!
Bucură-te, fulgerule, ce luminedzi sufletele!
Bucură-te, tunul [tunetul] ce îngrozăști pizmașii!
Bucură-te, că răsari strălucoarea cea cu multâ luminâ!
Bucură-te, că izvorești părăul cel mult curătoriu [curgător]!
Bucură-te, că zugrăvești [închipuiești] chipul scăldătoarei [botezului]!
Bucură-te, că tai necurățâea păcatului!
Bucură-te, feredeu [baie] care speli [con]știința!
Bucură-te, păharul ce [a]measteci desfătare!
Bucură-te, mirosul de mireazmâ lui Hristos!
Bucură-te, de viața cea ascunsâ-ndulcire!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Darul cel bun vrând să dea datoriilor de demult, Dezlegătorul datoriilor a tuturor oamenilor venit-au cu Sine cătră cei depărtaț[i] de la darul Svinții Sale și, rumpând zapisul, aude de la toț[i] așea: Alliluia!

Cântând [pe] Născutul Svinții tale, te lăudăm toț[i] ca [pe] o besearicâ însufletatâ [însuflețită/ vie], Născătoarea lui Dumnădzău, că-ntr-a Svinții tale pântece S-au sălășluit Cela ce țâne toate în mânâ, Domnul, [Care] te-au svințit, te-au proslăvit [și] au învățat să-ț[i] strige toț[i]:

Bucură-te, cortul lui Dumnădzău și Cuvântului!
Bucură-te, decât svânta svintelor mai mare!
Bucură-te, raclâ poleit[ă] cu Duhul Svânt!
Bucură-te, visteariu de viață nedeșertat!
Bucură-te, cinstită diadâmâ [diademă] a-mpăraț[ilor] blagocestiv[i]!
Bucură-te, lauda cea de cinstite a preuț[i] cu bunâ stidințâ!
Bucură-te, a Besâricii turnul cel neclătit [neclătinat]!
Bucură-te, a-mpărațâei zidiul cel neoborât!
Bucură-te, că pentru Svinția ta să rădicâ biruințele!
Bucură-te, că pentru Svinția ta pizmașii să omoarâ!
Bucură-te, a trupului mieu sănătate!
Bucură-te, a sufletului mieu spăsenie!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [7]

Toatâ firea de Înger[i] s-au mirat pentru mare omenirei Tale lucru, că pre Dumnădzăul cel neapropiat, Îl vedea tuturor apropiat om și cu noi împreunâ petrecătoriu și audzâtoriu de la toț[i] așea: Alliluia!

Ciumilitorii [ghicitorii] cei cu multe răspunsur[i] vedemu-i ca peștii muț[i] de[spre] tine, [cea care ești] lui Dumnădzău Născătoare, că nu pot gâci a dzâce cum rămâi Ficioarâ și biruiș[i] a naște. Iară noi de aceastâ tainâ mirându-ne, cu credințâ îți strigâm [strigăm]:

Bucură-te, a-nțălepciunii lui Dumnădzău priimitoare!
Bucură-te, a sfatului lui visteariu [vistierie]!
Bucură-te, că pre filosof[i] nemăestri i-arătaș[i]!
Bucură-te, că pre cei meșter[i] de cuvinte, necuvântător[i] i-ai vădit!
Bucură-te, că să buiguirâ cumpliții cercător[i]!
Bucură-te, că să veștedzârâ a basnelor scornitor[i]!
Bucură-te, că împletiturile atineilor [atenienilor] destram[i]!
Bucură-te, că mrejile păscarilor le împli!
Bucură-te, că dintr-adâncul neștiinței scoț[i]!
Bucură-te, că pre mulț[i] în științâ luminedz[i]!
Bucură-te, corabie [celor] cărora vor să să spăsascâ [să se mântuiască]!
Bucură-te, liniște înnotărilor lumeșt[i]!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Să mântuiascâ vrând lumea, a tuturor Înfrâmșe[ță]toriul, cătră dânsâ, de Sine sângur făgăduit, au venit. Și Păstoriu fiind, ca un Dumnădzău, pentru noi S-au ivit după noi om, ca cu aseamene [asemănarea] pre cel de-aseamenea chemând, ca un Dumnădzău Ș-aude [Își aude] de la toț[i]: Alliluia!

Pârâte [perete/ zid] ești ficioarelor, Născătoarea lui Dumnădzău, Ficioarâ, și tuturor [celor] ce cătră Svinția ta năzuesc, că a ceriului și a pământului Tvoreț [Creator] te-a i[n]tocmit [întocmit], Preacuratâ, sălășluind[u-Se] în zgăul tău, și pre toț[i] să-ț[i] strige învățând:

Bucură-te, turnul cel de ficiorie!
Bucură-te, ușe de mântuire!
Bucură-te-ncepătoarea cugetatei înnoir[i]!
Bucură-te, dătătoarea dumnădzăeștii bunătăț[i]!
Bucură-te, că Svinția Ta de iznoavâ [din nou] ai născut pre cei plămădiț[i] grozav!
Bucură-te, că Svinția Ta ai dojenit pre cei prădaț[i] de minte!
Bucură-te, carea răsâpești pre stricătoriul minței!
Bucură-te, carea născuș[i] [pe] Sămănătoriul curățâei!
Bucură-te, cămarea a fără sămănăturâ mărituș [măritiș/ nuntă]!
Bucură-te, carea însoțăș[ti] credincioșii cu Domnul!
Bucură-te, bunâ din cuconie [pruncie] hranâ ficiorițelor!
Bucură-te, a svinte de nuntâ podoabâ Svinților!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [6]

Vrând Simeon dintr-aces[t] veac înleșătoriu să să mute, Te dedeș[i] lui ca un prunc, însâ îi fuseș[i] cunoscut și Dumnădzău deplin. De care lucru să minunâ de-a Ta-nțălepciune negrăitâ, strigând: Alliluia!

Tânărâ arătâ facere, ivindu-Sâ Făcătoriul lumii, noâ [nouă, celor] ce sântem făcuț[i] de Svinția Sa, din nesămenat răsărind pântece [răsărind din pântece nesemănat] și ferindu-l cumuș au fost nestricat, ca minunea vădzând, să o cântem [cântăm] pre Svinția Sa, strigând:

Bucură-te, floarea nestricării!
Bucură-te, vrătute de țăneare [virtutea înfrânării]!
Bucură-te, c-ai străluminat chipul învierii!
Bucură-te, c-ai arătat petreacerea cu Îngerii!
Bucură-te, pom vederos de poame, din carele mulț[i] să hrănesc!
Bucură-te, copac cu bunâ umbrâ frundzos, sub carele să umbresc mulț[i]!
Bucură-te, că dobândiș[i] Făt, [care este] povațâ a [celor] rătăciț[i]!
Bucură-te, c-ai născut Izbăvitoiu de robiț[i]!
Bucură-te, a Giudețului dirept [a Jedecătorului drept] rugătoare!
Bucură-te, a păcatelor multâ ertătoare!
Bucură-te, hainâ golilor de-ndrăznire!
Bucură-te, dragoste carea învinci tot rodul [neamul]!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Streinâ naștere vădzând, să ne streinâm de lume, mintea cătră ceriu mutând, că pentr-aceasta [Î]naltul Dumnădzău pre pământ să arătâ plecat om, vrând să tragâ cătră [î]nălțâme pre ceia ce-I strigă: Alliluia!

Tot era întră [între] cești de gios și de cei de sus nice liac [nici leac/ deloc] nu s-au depărtat nescrisul Cuvânt, că pogorâciunea dumnădzăiascâ nu fu mutare de loc, și [ci] naștere din Ficioarâ de Dumnădzău luâtoare [primitoare], ce aude aceastea:

Bucură-te, a [lui] Dumnădzău neîncăput încăpăturâ!
Bucură-te, a cinstitâ tainâ ușe!
Bucură-te, [a] necredincioșilor nepriceputâ audzâre!
Bucură-te, [a] celor credincioș[i] ne-ndoitâ laudâ!
Bucură-te, carâtâ [caretă/ caleașcă] prea svintâ [sfântă] Celui de pre Heruvim[i]!
Bucură-te, sălaș prea cinstit Celui de pre Serafim[i]!
Bucură-te, că [pe] ceale învrăjbite le-ai adus la pace!
Bucură-te, carea ficiorie și naștere ai înpreunat!
Bucură-te, prin carea s-au dezlegat neascultarea!
Bucură-te, prin carea s-au descuiat Raiul!
Bucură-te, a-mpărățâei lui Hristos cheae [cheie]!
Bucură-te, nedeajdea binelui veacinic!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [5]

De Dumnedzău îmblatâ stea deaca vădzurâ vlăhovnicii [regii magi], după zarea ei urmarâ și ca de un luminătoriu ținându-sâ de dânsâ, cu dânsâ cerca [căutau] pre Putearnicul Împărat. Și deaca agiunsârâ pre Cel neagiuns, să bucurarâ Lui strigând: Alliluia!

Vădzurâ otrocii [fiii] haldeilor pre mânule de Ficioarâ pre Cela ce-au zidit cu mâna pre oamenii și Domnitoriu [Stăpân] cugetându-L, săvai că [cu toate că] și de șerb luâ chip, nevoirâ cu dariurile să-I placâ și să strige cei [celei] blagoslovite:

Bucură-te, stealii nescăpătate Maicâ!
Bucură-te, zare cugetatei dzâle!
Bucură-te, că a-nșelăciunii cuptoriu l-ai stânsu-l!
Bucură-te, că a Svintei Troițe tăinuitor luminedz[i]!
Bucură-te, că pre muncitoiul cel fără de omenie l-ai scos din boerie!
Bucură-te, că Domn iubitoriu de oameni ai ivit pre Hristos!
Bucură-te, că scoț[i] [pe oameni] din leage păgâneascâ!
Bucură-te, că curețâșt[i] [ne cărățești] de lucrurile tinii!
Bucură-te, c-ai oprit închinăciunea de [la] foc [a vechilor magi]!
Bucură-te, c-ai schimbat fierbinteala cea de chin!
Bucură-te, credincioșilor povațâ de curățâe!
Bucură-te, tuturor rudelor [popoarelor] bucurie!
Bucură-te, nevaste nenevestitâ!

Strigător[i] [mărturisitori], de Dumnădzău purtător[i] deaca să feacerâ vâlhovnicii, să-nturnarâ la Vavilon, deaca Ț[i]-au împlutu-Ț[i] ursâtura [prorocia] și deaca Te strigarâ Hristos cătră toț[i], lăsând pre Irod ca pre un mincinos, ce nu știa să cânte: Alliluia!

Luminaș[i] în Eghipet lumina dereptâțâi, gonit-ai întunearecul minciunilor, că idolii lui, Doamne, nesuferind puterii Tale, cădzurâ, iar ceștia, ce să de dânș[ii] mântuirâ, acmu striga cătră Născătoarea lui Dumnădzău:

Bucură-te, rădicarea oamenilor!
Bucură-te, cădearea dracilor!
Bucură-te, c-ai călcat înșelăciunea amăgiturii!
Bucură-te, c-ai vădit vicleșugul idolilor!
Bucură-te, marea ce-ai necat pre faraonul cel cugetat [spiritual]!
Bucură-te, piatra ce-ai adăpat pre cei sătoș[i] de viațâ!
Bucură-te, stâlp de foc, povațâ celor din-tunearec!
Bucură-te, acoperemântul lumii, mai lat decât nuorul!
Bucură-te, hranâ de mannâ [mană] dătătoare!
Bucură-te, desfărătii ceii svinte slujitoare!
Bucură-te, țarâ giuruitâ [țara făgăduinței]!
Bucură-te, din carea curâ mieare și lapte!
Bucură-te, nevaste nenevestitâ!

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [4]

Putearea Celui de sus au umbrit atunce cătră îmgrecarea ceii neatinse de nunte. Și pre acel bun roditor a ei pântece, ca o țarinâ îl arătâ dulce tuturor celora ce vor vrea să-ș seacere spăsenie, când vor cânta așea: Alliluiea!

Având de Dumnădzău priimitoare găoace Ficioara, alergâ cătră Elisaveta, iară pruncul ace[le]iea, atunceș sâmțând [a] aceștiea sărutare, să bucura și cu giucările cu [și] cu nește cânteri striga cătră Născătoarea lui Dumnădzău:

Bucură-te, Vlăstariului celui neveșted vițâ!
Bucură-te, de roadâ neputredâ agonisitâ!
Bucură-te, că Lucrătoriu lucredz[i] [pe] I[u]bitori[ul] de oameni!
Bucură-te, că [pe] Ultuitoriul [Altoitorul] vieții noastre ultueșt[i] [altoiești]!
Bucură-te, arăturâ, carea creșt[i] bișug de e[f]tineațe!
Bucură-te, masâ, carea porț[i] sațâul [sațiul] ertăciunilor!
Bucură-te, că Raiul cel de hranâ l-înfloreșt[i]!
Bucură-te, că vad [liman] bun sufletelor îl gătedz[i]!
Bucură-te, tămâea cea priimite [primită] de rugâ!
Bucură-te, a toatâ lumea milostivire!
Bucură-te, a lui Dumnădzău cătră cei muritori bunâ vreare!
Bucură-te, muritorilor cătră Dumnădzău îndrăznire!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Volburâ din lontru [lăuntru] având, de cugete-ndoite, curatul Iosif să turburâ cătră tine, cătră cea nenuntitâ căotând. Și cu nunta furatâ te cugeta pre tine, pre cea nevinovatâ. Iară deaca știu d-ingrecarea ta, că-ii [de la] Duhul Sfânt, dzâsâ: Alliluia!

Audzârâ păcurarii pre Îngerii cântând [cea] cu trupul a lui Hristos venire și alergând ca cătră un Păstoriu, Îl prăviea ca pre un Mielușel fără de prihanâ, în păntecele Mariei păscut, pre carea lăudând, dzâsărâ:

Bucură-te, [a] Mielușelului și Păstoriului Maicâ!
Bucură-te, ogradâ oilor cuvântătoare!
Bucură-te, nevădzuțâlor vrăjmaș[i] muncâ!
Bucură-te, porțâlor Raiului deșchidere!
Bucură-te, că ceale cereșt[i] să bucurâ cu pământul!
Bucură-te, că ceale pământeșt[i] fac hoarbâ [horă] cu ceriurile!
Bucură-te, a Apostolilor netăcut rost!
Bucură-te, a Mâcenicilor nebiruite cutedzare!
Bucură-te, dereptariul credinței cel vărtos!
Bucură-te, luminatâ [a] darului cunoștințâ!
Bucură-te, prin carea s-au golit iadul!
Bucură-te, prin carea ne-am îmbrăcat în slavâ!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

1 2 3 4 5