Sfântul Ierarh Epifanie de Salamina, Despre cei 72 de Profeți și Profetesele [Vechiului Testament]

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

***

Sfantul Epifanios de Salamis      Sfântul Ierarh Epifanie de Salamina

ep 1               (c. 310-320 – † 12 mai 403,

                   pomenit pe 12 mai)[1]

Despre cei 72 de Profeți și Profetesele [Vechiului Testament][2]

*

Sfântul Ierarh Epifanie de Salamina,

Despre cei 72 de Profeți și Profetesele [Vechiului Testament]

 

1. Sfinții Profeți ai Vechiului Testament

1. Adam, 2. Enoh, 3. Noe, 4. Avraam, 5. Isaac, 6. Iacov, 7. Moisis, 8. Aaron, 9. Iisus [al lui Navi], 10. Eldam, 11. Modad, 12. Iov, 13. Samuil, 14. Natan, 15. David,

pro 116. Gad, 17. Iditum, 18. Asaf, 19. Eman, 20. Etam, 21. Solomon, 22. Ahias, 23. Sameas, 24. Omul lui Dumnezeu, Sit, 25. Ili și Silom, 26. Ioad, 27. Addo, 28. Azarias, 29. Anani și Ananias, 30. Iiu, 31. Miheas, 32. Ilias, 33. Oziil, 34. Eliad, 35. Iisus, fiul lui Ananias, 36. Elisseos, 37. Ionatam, 38. Zaharias și Azarias, 39. Zaharias, altul, 40. Osie, 41. Ioil, 42. Amos, 43. Avdiu, 44. Ionas, 45. Isaias, 46. Miheas, 47. Naum, 48. Amvacum, 49. Ovid, 50. Avdadon, 51. Ieremias, 52. Baruh, 53. Sofonias, 54. Urias, 55. Iezechiil, 56. Daniil, 57. Esdras, 58. Angheos, 59. Zaharias, 60. Malahias, 61. Zaharias, tatăl lui Ioannis [Botezătorul], 62. Simeon [purtătorul de Dumnezeu], 63. Ioannis Botezătorul.

pro 2Dar însă sunt și alții cunoscuți că au avut, în parte, descoperiri. Și aceștia din urmă au avut profeții și au profețit acoperit. Căci mai mulți au profețit de la Adam și până în timpurile urmașilor lui. De aceea, cred că nu trebuie să-i neglijăm pe aceștia [din urmă] din cauza celor 63 numărați [până acum], ci să-i unim la sumă, după cum urmează, și să-i cunoaștem pe fiecare în parte: 64. Enos, 65. Matusala, 66. Lameh, 67. Valaam, 68. Saul,

pro 369. Abimeleh și Ahimeleh, 70. Amase, 71. Sadoc, 72. Bătrânul din Vetil. [La care adăugăm și pe] Agavos, [pomenit] în Fapte.

pro 42. Sfintele Profetese ale Vechiului Testament

1. Sarra, 2. Rebecca, 3. Maria, sora lui Moisis, 4. Debbora, 5. Olda, 6. Anna, mama lui Samuil, 7. Iudit, 8. Elisabet, mama lui Ioannis [Botezătorul], 9. Anna, fiica lui Fanuil, 10. Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

pro 5


[1] A se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/Epifanie_de_Salamina;

http://en.wikipedia.org/wiki/Epiphanius_of_Salamis și

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai12.htm.

[2]

pro notavitae fabulosae, Indices Apostolorum Discipulorumque Domini, Dorotheo, Epiphanio, Hippolyto aliisque vindicata. Inter quae nonnulla primum edidit recensuit Schedis Vir. Cl. Henr. Gelzer usus prolegomenis indicibus testimoniis apparatu critico instruxit Theodorus Schermann, in aedibus B. G. Teubneri, Lipsiae, MCMVII [1907], LXXI + 255 p.

Numele traducătorilor Septuagintei și cărțile bibliotecii din Alexandria Egiptului

Tratatul Sfântului Epifanie, Episcopul cetății Constanția din Cipru, despre măsuri și greutăți și numere și alte lucruri care sunt în Dumnezeieștile Scripturi

(…)

9. Și e un lucru bun pentru noi ca să explic lucrurile traducătorilor. Pentru că, prin înțelegerea lor, te voi ajuta să incluzi acestea în povestirea lor și să înțelegi cine și cum și de ce au făcut una sau alta, adică care a fost motivația pentru care au tradus în acest fel.

Iar primii traducători ai Dumnezeieștilor Scripturi, din limba ebraică în limba greacă, au fost cei 72 de bărbați. Ei au fost cei care au făcut prima traducere în zilele lui Ptolemeu [al II-lea] Filadelful[1].

Ei au fost aleși din cele 12 seminții ale lui Israel, câte 6 bărbați din fiecare seminție, după cum ne spune Aristeas[2] în lucrarea sa.

Și numele lor[3] sunt acestea:

primii sunt din seminția lui Ruben: Iosif, Iezechia, Zaharia, Iohanan, Iezechia, Elișa;

al doilea grup a fost din seminția lui Simeon: Iuda, Simeon, Samuel, Addai, Mattia, Șamai (Eschlemia);

al treilea din seminția lui Levi: Neemia, Iosif, Teodosius, Vase (Vasaios), Ornias, Dachis;

al 4-lea din seminția lui Iuda: Ionatan, Abreos, Elișa, Hanania, Zaharia, Hilchia;

al 5-lea din seminția lui Isahar: Isaac, Iacov, Ioșua, Samvat (Savvateos), Simeon, Levi;

al 6-lea din seminția lui Zebulon: Iuda, Iosif, Simeon, Zaharia, Samuel, Șalmai (Selemias);

al 7-lea grup din seminția lui Gad: Samvat (Savvateos),Țedechia, Iacov, Isaac, Iesei, Matei (Nateos);

al 8-lea din seminția lui Așer: Teodosius, Iason, Iosua, Teodotus, Iohanan, Ionatan;

al 9-lea din seminția lui Dan: Teofilus, Avram, Arsamos, Iason, Endemia, Daniel;

al 10-lea din seminția lui Neftalim: Ieremia, Eliezer, Zaharia, Benaia, Elișa, Dateos;

al 11-lea din seminția lui Iosif: Samuel, Iosif, Iuda, Ionatan, Caleb (Cabeu), Dositei;

al 12-lea grup era din seminția lui Veniamin: Isaelos, Iohanan, Teodosie, Arsamos, Abitos (Abietes), Iezechiel.

Acestea sunt numele, după cum am zis deja, ale celor 72 de traducători. Și noi am vorbit despre lucrurile legate de asterisc și obelix mai înainte, dar și despre alți traductători, ca Aquila și Symmachus și despre celalalte, pentru că am vrut să îți vorbim despre rostul lor, o, iubitorule al binelui!

După Ptolemeu I, Ptolemeu al II-lea, care a domnit în Alexandria[4], numit și Filadelful, după cum am spus, a iubit frumosul și învățătura. El a întemeiat o bibliotecă în cetatea lui Alexandru[5], în partea numită Bruchion, care este un cartier foarte extins și astăzi.

El a dat biblioteca pe seama unui anume Demetrius, din Falarino[6], poruncindu-i acestuia să strângă cărți din orice parte a lumii.

Și el a scris scrisori și a făcut cereri [de carte] către orice rege și prinț al pământului, pentru ca să îi trimită pe acelea din împărăția și de sub domnia lor.

Și mă refer aici la acelea ale poeților și povestitorilor, și ale oratorilor și filosofilor, și ale medicilor și profesorilor de medicină, și ale istoricilor și, [într-un cuvânt], cărțile tuturora.

Și după ce munca aceasta a luat avânt și cărțile au fost strânse de pretutindeni, într-o zi regele a întrebat pe bărbatul responsabil cu biblioteca, despre cât de multe cărți s-au strâns în bibliotecă.

Și el i-a răspuns regelui, zicând: „Avem circa 54. 800 cărți…însă am auzit că există o mulțime și mai mare în întreaga lume, la cușiți, indieni, persani, elamiți, babilonieni, asirieni, caldei, la romani și fenicieni, la sirieni și la romanii din Grecia…și care, în acea vreme, nu se numeau romani, ci latini.

Dar există, de asemenea, la cei din Ierusalim și la iudei Scripturile Dumnezeiești ale Profeților, care vorbesc despre Dumnezeu și crearea lumii și despre alte învățături de valoare universală.

De aceea, dacă vi se pare lucru bun, majestății voastre, o, rege, noi putem trimite ca să se aducă acestea în siguranță, scrise de învățați de la Ierusalim și vi le vom aduce ție, pentru ca, prin voința ta, aceste cărți să fie aduse în această bibliotecă”.

De aceea, regele a scris scrisoare și a spus aceste cuvinte:

10. „Regele Ptolemeu, învățaților evrei de la Ierusalim: multă bucurie!

După ce am întemeiat biblioteca și am strâns multe cărți, ale multor oameni, și le-am pus în ea, am aflat că există la voi cărțile Profeților, care vorbesc despre Dumnezeu și despre crearea lumii.

Și, dorind ca să le iau pe acelea, pentru ca să cinstesc acest loc cu acele cărți, eu v-am scris vouă pentru ca să ni le puteți trimite nouă.

Și sunt purtat de dorință nobilă pentru acest lucru și nu de o intenție vicleană și rea. Și, în bună credință și bunătate către voi, eu vi le cer vouă, de la bătrânii de bună voință dintre voi, pe care voi îi cunoașteți.

Pentru că, după cum vă amintiți, când mulți au fost luați prizonieri din țara voastră și aduși la noi, în Egipt, eu i-am eliberat. Și cu multe daruri și cu o neașteptată atenție  m-am comportat față de ei și i-am eliberat.

De aceea, pe cei care erau bolnavi între ei, după ce i-am vindecat, i-am eliberat și pe ei și le-am dat haine.

Și v-am trimis o masă de aur, împodobită cu pietre prețioase de mare valoare, cântărind o sută de talanți, în locul mesei pe care am luat-o din locul cel sfânt [al] Ierusalimului, împreună cu daruri și lucruri de valoare pentru preoți.

Și v-am enumerat aceste lucruri, pentru ca să cunoașteți că eu am făcut cererea pentru cărți ca pe un jurământ evlavios”.

Și scrisoarea a fost expediată împreună cu darurile.

Și când ei le-au primit și au citit scrisoarea și au văzut lucrurile pe care le trimisese acesta, ei s-au bucurat foarte mult și fără întârziere au transcris cărțile în ebraică cu litere de aur.

Și ei au trimis pe acelea descrise de mine mai sus, pe cele 22 ale Vechiului Testament și pe cele 72, care sunt apocrife.

Dar când regele le-a luat și s-a uitat la ele, el nu a fost în stare să le citească, fiindcă ele erau scrise cu litere evreiești și în limba ebraică, fapt pentru care a fost necesar ca ele să fie rescrise a doua oară.

Și el a cerut traducători, care să fie în stare să-i explice în limba greacă acele lucruri din ebraică. Fapt pentru care le-a scris din nou.


[1] A se vedea: Ptolemeu al II-lea Filadelful  [309–246 î. d. Hr.]: http://en.wikipedia.org/wiki/Ptolemy_II_Philadelphus.

[2] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Aristeas.

[3] Numele traducătorilor Septuagintei.

[4] Egiptului.

[5] Adică în Alexandria Egiptului.

[6] Din zona Atenei.

Obelixul, cum s-a scris Septuaginta și Sfântul Epifanie al Salaminei

A se vedea despre viața sa.

Fragment din Tratatul Sfântului Epifanie, Episcopul cetății Constanția din Cipru, despre măsuri și greutăți și numere și alte lucruri care sunt în Dumnezeieștile Scripturi

***

3. În ceea ce privește istoria obelixului[1] ea este următoarea. Obelixul se face așa: (-), fapt pentru care se scrie ca forma numită linie.

Însă în acord cu dialectul atic[2] obelixul înseamnă suliță, adică lance. Și în Dumnezeieștile Scripturi acesta este plasat pe acele cuvinte care au fost folosite de către cei 72 de traducători dar care nu se regăsesc și la adepții lui Aquila sau Symmachus.

Pentru că cei 72 de traducători au adăugat acele cuvinte de la ei înșiși, nu fără sens, ci pentru a fi de mare folos. Pentru că atunci când ei au adăugat cuvinte care lipseau în acelea[3], ei nu au făcut aceasta decât ca să dea claritate citirii, fapt pentru care noi le privim pe ele ca nefiind străine de Sfântul Duh.

Pentru că ei omiteau pe acelea care nu aveau nevoie de repetiție. Însă, atunci când un cuvânt li se părea a fi ambiguu, în momentul când îl traduceau în limba greacă, ei îi făceau un adaos[4].

Acest lucru poate fi surprinzător [pentru unii, care nu îi înțeleg rostul,] însă noi nu ne grăbim să i ne împotrivim[5], ci, mai degrabă, aducem slavă [lui Dumnezeu] pentru faptul, că s-a făcut în acord cu voia lui Dumnezeu, pentru că s-a înțeles ceea ce era sfânt[6].

Pentru că cei 72 la număr[7], de pe insula Farian[8], numită și Anoge[9], din fața Alexandriei[10], au fost incluși în 36 de chilii, câte doi în chilie[11]. De dimineață și până seara ei erau închiși aici și, seara, ei traversau în 36 bărci mici apa și veneau la palatul lui Ptolemeu Filadelful[12] și cinau împreună cu el.

Și dormeau câte doi în cele 36 de dormitoare, în așa fel încât ei să nu poată vorbi unul cu altul, pentru ca să producă o traducere curată[13].

Și astfel s-au bazat pe ei înșiși. Pentru că atunci când a construit cele 36 de chilii/ celule deja menționate, pe insula  aceasta  și a făcut fiecare chilie pentru doi inși, Ptolemeu i-a închis pe ei câte doi, după cum am spus.

Și împreună cu ei[14] el a închis și câte doi tineri slujitori, care să le pregătească hrana și să le slujească întru toate, pentru ca să îi ajute pe traducători.

Mai mult decât atât, el nu a făcut uși la aceste chilii în perete, ci le-a făcut tavane deschise, ceea ce am numi: ferestre în acoperiș.

Și astfel, începând cu dimineața și până seara ei au stat închiși, până au tradus toate [cărțile]. Și fiecare doi inși au dat o carte[15]. Adică vreau să spun că cartea Facerea, facerea întregii lumi, a fost dată de o perecehe [de traducători], Ieșirea israeliților de altă pereche,  Leviticul de o altă pereche și toate celelalte cărți în ordinea lor.

Și astfel, cele traduse de către cei 72 au fost recunoscute ca și cărți canonice[16] iar cei 72 au fost socotiți după numărul literelor alfabetului ebraic.

4. Pentru că sunt 72 de nume de litere [în alfabetul ebraic]. Pentru că cinci dintre ele  au o formă dublă, pentru că k are o formă dublă, cât și m, n, p și s.

Din acest motiv cărțile sunt numărate ca fiind 72, însă sunt 77[17], pentru că 5 [litere din alfabetul ebraic] sunt duble.

Pentru că Rut e unită cu Judecătorii, și ele sunt numărate de către evrei ca o singură carte. Iar prima [carte] a Regilor este unită cu a doua și e numită prima carte[18]. Iar a treia carte este unită cu a patra carte [a Regilor] și e considerată ca o singură carte.

Prima Paralipomenă este unită cu a doua și e numită prima carte. Prima carte a lui Ezdra este unită cu a doua și sunt o singură carte[19].

Și, în acest fel, cărțile sunt grupate în patru pentateuhuri[20] și două sunt pe deasupra, în așa fel încât cărțile [Vechiului] Legământ sunt următoarele: cele cinci ale Legii (…): Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numerele, Deuteronomul[21]. (…) Acesta este Pentateuhul, adică cărțile Legii.

Și 5 în versuri (…): Cartea lui Iov, apoi Psalmii, Proverbele lui Solomon, Coheletul[22] [și] Cântarea Cântărilor.

Astfel, un alt pentateuh e numit Scrierile, dintre care unele sunt haghiografe[23], și acestea sunt următoarele: Iosua, [fiul] lui Nun, cartea Judecătorilor și Rut, Prima și A doua Paralipomena, Prima și A doua a Regilor, A treia și A patra a Regilor și acesta e al treilea pentateuh.

Alt pentateuh e [format] din cărțile Profeților (…) cei 12 Profeți formând o carte, Isaia una, Ieremia una, Iezechiel una, Daniel una (…) și așa avem tot pentateuhul profetic.

Dar rămân alte două cărți, care sunt Două ale lui Ezdra, care e socotită ca fiind una și o alta: Cartea Esterei.

Astfel cele 72 de cărți sunt complete după numărul celor 72 de litere ebraice.

Însă există și două cărți poetice, una a lui Solomon, numit: Prea înțeleptul[24] și alta a lui Iisus, fiul lui Sirah și nepot de bunic[25] lui Iisus (…), pentru că bunicul lui se numise Iisus[26], a compus Înțelepciunea în ebraică,  pe care nepotul său de bunic a tradus-o în limba greacă (…) care sunt, de asemenea, folositoare și de folosit, cu toate că nu au fost incluse în numărul recunoscut[27].

Și, de aceea, ele nu au fost ținute în sicriu, adică în chivotul Legământului.


[1] A se vedea nota 13 (În limba engleză: obelisk = semnul grafic reprezentat așa: (- -) sau așa: ( -:- ) prin care se indică un cuvânt dubios în textul unui manuscris. Semnul, sub cele două variante grafice ale sale, se află între paranteze.).

[2] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Attic_Greek.

[3] În celelalte traduceri/versiuni ale Scripturii făcute de către Aquila, Symmachus etc.

[4] Îl explicau prin adăugare de cuvinte, atunci când îl traduceau în text, lucru pe care îl face orice traducător bine intenționat, cu evlavie față de textele sfinte. Pentru că traducerea Scripturii sau a oricărui text sfânt urmărește o redare cât mai clară a sensului textului, literal și duhovnicesc și nu o redare literală a textului pe care îl traducem.

[5] Să respingem aceste adaosuri, făcute intratext, care sunt lămuritoare pentru înțelegerea credinței noastre.

[6] S-a adus textul sfânt sub ochii publicului cititor, înțelegerea lui clară și nu un text care să fie identic, din punct de vedere literal, cu originalul.

[7] Așa cum îi cunoștea Sfântul Epifanie, pe traducătorii Septuagintei.

[8] Pharian în textul nostru sau Pharos la Milton: http://www.infoplease.com/dictionary/brewers/pharian-fields.html.

[9] Cf. Scrisorii lui Aristea, editată de H. St. J. Thackeray, la Londra, în 1917, în p. 301 a ed. sale. El spune aici că insula era în „partea de nord”, cf. Idem, p. 109. Același lucru îl găsim precizat și în ed. lui Raffaele Tramontano, La lettera di Aristea a Filocrate, Napoli, 1931.

[10] Egiptului.

[11] Chilia din textul englezesc poate fi înțeleasă și ca celulă.

[12] Ptolemeu al II-lea Filadelful [309–246 î. d. Hr.]: http://en.wikipedia.org/wiki/Ptolemy_II_Philadelphus.

[13] An unadulterated translation.

[14] Cu cei doi dintr-o chilie.

[15] Fiecare doi traducători au tradus o singură carte a Scripturii.

[16] Canonical books.

[17] În canonul Vechiului Testament.

[18] A Regilor sau I Regi în canonul ebraic.

[19] Acest amănunt, cf. n. 44 din textul pe care îl traducem, nu apare și în ediția grecească, ci numai în cea siriacă, ediția de față fiind  o traducere în limba engleză a variantei siriace a tratatului Sfântului Epifanie.

[20] Grupuri de cinci cărți.

[21] A doua Lege.

[22] Sau Ecclesiastul. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ecclesiastes.

[23] Descriu vieți de Sfinți.

[24] Adică cartea Înțelepciunea lui Solomon.

[25] Grandson.

[26] Ultimul fragment, de la parantezele rotunde încoace nefiind în ediția grecească.

[27] Al cărților canonice.